vineri, martie 29, 2024

Carl Sagan – De la bombardamente atomice și „iarna nucleară” la activism politic și „fake news”

Fără știință, democrația este imposibilă

Bertrand Russel, 1926

Brooklynul, cu 2,6 milioane locuitori, este un oraș puțin mai mare decât Bucureștiul. Dar, spre deosebire de capitala României, numărul de personalități născute în Brooklyn și care au marcat indelebil cultura Statelor Unite și a întregii lumi, este impresionant: Bobby Fischer, George Gershwin, Aaron Copland,  Abraham Maslow, Woody Allen, Barbra Streisand, Neil Diamond, Larry King, Mel Brooks, Erich Segal, Jerry Seinfeld și mulți, mulți alții[1]. Adăugați la această listă și o serie de laureați Nobel, precum Milton Friedman, Richard Feynman, Burton Richter,  Baruch Blumberg, Martin Lewis Perl, Stanley Cohen, Robert Solow, George Wald, Arthur Kornberg, Eric Kandel, Jerome Karle, ori Paul Berg.

Fără a fi unul din laureații Nobel, Carl Sagan reprezinta una dintre figurile emblematice ale orașului Brooklyn: astronom, cosmolog, astrofizician, astrobiolog etc. O parte semnificativă a popularității sale a fost stabilită în 1977, când Voyager 1 și 2 și-au început călătoria către spațiul interstelar. Pe peretele exterior al celor două nave cosmice s-a montat un disc de aur conținând sunete și imagini selectate pentru a portretiza diversitatea vieții și culturii umane în cazul unei eventuale întâlnire cu o formă de viață inteligentă extraterestră. Conținutul discului – o ambițioasă sticlă tehnologică aruncată în oceanul cosmic – a fost acceptat de NASA la propunerea unui comitet prezidat de Carl Sagan.

Un popularizator al științei, dotat cu un geniu real al comunicării cu publicul larg, Sagan a devenit o vedetă națională și mondială datorită serialului Cosmos, difuzat în anii ’80 în 60 de țări (inclusiv România) și urmărit de circa 500 milioane de telespectatori.

În 1981, Sagan a scris o parte din discursul de adio al Președintelui Jimmy Carter, care fusese impresionat de cele 13 episoade ale serialului Cosmos realizate de televiziunea publică PBS. Armele nucleare caracterizează doar o parte a caracterului nostru uman, a spus Carter, folosind cuvintele scrise de Sagan. Dar mai există o parte. Aceeași tehnologice spațială, care transportă focoase nucleare, ne-a dus în spațiul cosmic. De acolo, putem vedea Pământul așa cum este în realitate – un glob mic, fragil și frumos, singura casă pe care o avem. Primind atunci sigiliul prezidențial, statutul de pacifist și activist anti-nuclear al lui Carl Sagan a rămas necontestat până la moartea sa prematură din 1996.

Carl Sagan și bombardarea atomică a Lunii

Dacă imaginea unui excelent comunicator al științei, dublată de cea a unui tenace luptător anti-nuclear, sunt ceea ce imensa majoritate a publicului cunoaște, extrem de puțină lume a știut, până în  anul 1999, că profesorul Sagan de la Cornell University (unde a ajuns după ce i s-a refuzat titularizarea la Harvard) și-a început activitatea științifică lucrând la un proiect de bombardare atomică a Lunii!!!

Denumit oficial „Un studiu al zborurilor pentru cercetări lunare”, Proiectul A119 a fost un plan ultra-secret dezvoltat de U.S. Air Force în 1958. Scopul principal al proiectului a fost detonarea unei bombe atomice pe Lună ca o demonstrație de PR și superioritate tehnologică a Statelor Unite în confruntarea cu Uniunea Sovietică, după ce ultima lansase primul satelit artificial în 1957. Explozia ar fi trebuit să aibă loc pe partea invizibilă a Lunii și, în teorie cel puțin, ciuperca nucleară ar fi fost iluminată de soare. Astfel, locuitorii din Uniunea Sovietică și alte țări ar fi putut-o observa cu ochiul liber – un adevărat show de forță necesar pentru ridicarea moralului domestic în confruntarea cu inamicul (URSS), despre care se credea că lucra deja la un proiect similar.

Tânărul Carl Sagan a fost angajat – după ce a semnat toate angajamentele de confidențialitate cerute de protocoalele militare cu privire la conținutul proiectului A119– să estimeze efectele unei explozii nucleare în vid și gravitate redusă, recte expansiunea norului de praf nuclear din jurul Lunii. Această expansiune era elementul cheie în asigurarea vizibilității ciupercii atomice pe Pământ. De asemenea, Sagan a preluat o idee a acelor vremuri, conform căreia  ar exista viață microbiană pe Lună și a sugerat că o explozie nucleară acolo ar putea fi folosită pentru detectarea micro-organismelor.

Proiectul A119 a rămas clasificat drept Top Secret până în anul 2002. În mărturia sa din anul 2000, șeful de proiect Leonard Reiffel a confirmat că Sagan a încălcat grav protocoalele de securitate al U.S. Air Force,  deconspirând în 1959 cele două teme de cercetare la care a lucrat în cadrului proiectului A119.[2] Activitatea și reputația ulterioare a lui Carl Sagan nu a suferit absolut nimic de pe urma divulgării unor secrete militare. Nu se cunosc precis motivațiile lui Carl Sagan pentru acțiunea sa.

Carl Sagan și „iarna nucleară”

În 1983 situația politică planetară era dominată de intensificarea Războiului Rece. Uniunea Sovietică era condusă de Yuri Andropov: fost ambasador sovietic în Ungaria în 1956, când a fost înăbușită revoluția maghiară; fost șef KGB în 1968, când s-a evidențiat ca principalul susținător al unor „măsuri extreme” în timpul Primăverii de la Praga; comandantul suprem, care, pe 1 septembrie 1983, a ordonat doborârea avionului civil sud-coreean, cu 269 pasageri la bord.[3]

De partea cealaltă, Statele Unite ale Americii erau conduse de doi ani de Ronald Reagan. Pe 23 martie 1983, Președintele Reagan a anunțat Inițiativa de Apărare Strategică (I.A.S.) a SUA, în ceea ce va fi numit discursul său Star Wars:

Fac apel la comunitatea științifică din țara noastră, la cei care ne-au dat arme nucleare, să-și folosească acum marile lor talente pentru a servi cauza omenirii și pacea lumii: să ne dea mijloacele prin care aceste arme nucleare să devină neputincioase și depășite.

După discursul președintelui american, Andropov a ordonat în luna mai 1983 formarea Comitetului Savanților Sovietici pentru Apărarea Păcii contra Amenințărilor Nucleare. La indicația expresă a conducerii supreme sovietice, scopul principal al acelui Comitet a fost extinderea contactelor controlate cu activiștii din vest care militau pentru un „îngheț nuclear”[4].

La sfârșitul aceluiași an 1983, Carl Sagan a intrat din nou în lumina reflectoarelor, ca un radicalizat oponent al Războiului Stelelor. Cea mai recentă descriere a activismului său politic am citit-o în cartea istoricului Paul Rubinson, „Redefining Science”[5]. Sagan a colaborat cu alți patru oameni de știință:  Richard P. Turco, Owen B. Toon (doctorat cu Sagan), Thomas P. Ackerman și James B. Pollack (primul său student la doctorat), formând așa-numită echipă TTAPS (după inițialele numelor), care a introdus termenul „iarna nucleară” într-un articol publicat  în  Science.[6]

Pe scurt, „iarna nucleară” propunea un scenariu apocaliptic: numeroase și imense incendii, cauzate de explozii nucleare deasupra orașelor și pădurilor, vor produce imense cantități de fum, funingine și praf, care vor ajunge în atmosferă și vor adăsta preț de săptămâni. Câteva sute de milioane tone de fum și funingine vor fi purtate de vânturile predominant vest-estice până când vor forma o pătură uniformă de particule acoperind emisfera nordică între 30° și 60° latitudine. Acești nori groși și negri vor bloca aproape total lumina soarelui timp de mai multe săptămâni, ducând la scăderea temperaturilor cu 11°C – 22° C. Combinația de întuneric avansat, brume devastatoare, înghețuri avansate și doze ridicate de radiații din ploile radioactive va întrerupe fotosinteza plantelor, distrugând astfel o mare parte a vegetației și animalelor de pe Pământ. Consecințele unor ipotetice explozii nucleare nu se opresc doar la înghețuri extreme și radiații ucigătoare. Mai adăugați distrugerea masivă a infrastructurilor  industriale, medicale și de transport, deteriorarea ireparabilă a culturilor agricole și paralizarea liniilor de aprovizionare cu alimente și veți obține teribila, șocanta, ultima imagine a apocalipsei: viața pe Pământ va fi în curs de exterminare din cauza înfometării, expunerii la radiații mortale și a bolilor fără număr.

Nu este de mirare că un astfel de scenariu, cu un nume șocant, prevăzând sfârșitul vieții pe planetă, și propus de cinci oameni de știință, printre care se număra celebrul Carl Sagan, a avut un ecou mediatic extraordinar: o avalanșă de articole științifice sau publicate în presa populară, cărți, un film documentar, chiar și un joc!. Ideea unei posibile „ierni nucleare” s-a răspândit rapid și în cadrul mișcărilor pacifiste, fiind îmbrățișată cu o fervoare activistă similară cu isteria iscată de secvența-șoc din Gasland, care a inflamat până la incandescență grupurile fracktiviste din multe țări.

Carl Sagan și activismul politic

Chestiunea „iernii nucleare” este un exemplu de manual ilustrând interacțiunea dintre știință și politică. A fost utilizată de la început ca resursă sau instrument politic. Au existat anumite persoane și grupuri care s-au folosit de predicțiile apocaliptice făcute de Sagan et comp. pentru a promova agende politice explicite.

Cei care au susținut cu pasiune  „iarna nucleară”, insistând cu consecvență asupra celor mai serioase consecințe ale fenomenului, au îmbrăcat cu convingere mantia științei, încercând să se distanțeze de motivațiile politice ale pozițiilor lor. Dar, în același timp, unii dintre ei au fost activi și vocali, afirmându-și credința lor în implicațiile politice ale științei aflate în spatele „iernii nucleare”.

De partea cealaltă, criticii acerbi ai conceptului, accentuând incertitudinile și posibilitatea ca efectele „iernii nucleare”, prescrise de Sagan et comp., să fie, de fapt, mult mai puțin dramatice, au îmbrăcat și ei mantia științei. În plus, au existat și unii critici care au pus sub semnul întrebării motivațiile celor care au efectuat cercetări legate de „iarna nucleară”[7].

Activiștii pentru pace, reînvigorați de pozițiile (aparent) opuse ale liderilor american și sovietic din 1983, au confiscat imediat ideea „iernii nucleare” pentru a-și intensifica protestele de tot felul contra înarmărilor nucleare din Statele Unite (despre proteste similare în Uniunea Sovietică nu există informații publice). Să mai adăugăm că tensiunea politică internațională fusese intensificată și de invadarea Afganistanului de către Armata Roșie (1979), respectiv boicotarea Jocurilor Olimpice de la Moscova (1980) și Los Angeles (1984).

Promovarea „iernii nucleare” ca subiect pentru obținerea unui impact public și politic semnificativ a fost opera mass mediei. Pentru ei, „iarna nucleară” s-a dovedit (precum apocalipsa fracturării hidraulice de mai târziu) o poveste cu toate ingredientele pentru a obține un rating ridicat: înghețuri, întuneric, radiații, distrugeri, extincția vieții. Iar figura cheie în succesul acestei promovări a fost Carl Sagan, el însuși o personalitate mediatică.

Promovarea „iernii nucleare” a fost un carusel mass media care a inclus, printre altele: un articol al lui Sagan, publicat – contrar tuturor canoanelor științifice – în Parade, un supliment de duminică al unui ziar cu o circulație de 30 milioane[8], conferințe publice bine mediatizate, comunicate și conferințe de presă, întâlniri cu membrii Congresului și interviuri televizate.

Popularitatea sa i-a creat o aureolă de grandiozitate și l-a ajutat să aibă audiențe populare rar întâlnite printre oamenii de știință. În timp ce colegii săi au evitat implicații extinse în chestiunile politice, Carl Sagan a militat pentru reduceri drastice ale arsenalelor nucleare, care ar fi trebuit să ajungă, în opinia sa, sub limita declanșării „iernii nucleare”.

Carl Sagan, supranumit Comunicatorul științei, s-a confruntat direct cu celălalt mare Comunicator al epocii, Președintele Ronald Reagan. Dacă primul a militat pentru evitarea „iernii nucleare”, al doilea a numit Uniunea Sovietică drept „Imperiul răului” și a militat pentru implementarea Inițiativei de Apărare Strategică împotriva oricărui atac nuclear. Sagan a refuzat o invitație la cină din partea familiei Reagan. Într-o carte publicată în 1995 (cu un an înainte de moartea sa), Sagan l-a acuzat pe Reagan că a mințit public și că nu a știut să distingă „faptele” de „ficțiuni strălucitoare”.[9] În ciuda acestor animozități, trebuie menționat că în decembrie 1984, Consiliul Național de Securitate i-a prezentat Președintelui Reagan concluziile unui raport despre „iarna nucleară” pregătit de Academia Națională de Științe.

Pe 11 și 12 iulie 1984, Carl Sagan a fost invitat să depună mărturie despre „iarna nucleară” în fața unui sub-comitet al Camerei Deputaților din Congresul SUA. El a cerut deputaților, cu elocvență, să fie luat în serios, chiar dacă predicțiile sale despre consecințele catastrofice ale unui bombardament nuclear sunt puțin probabile.

Pe 12 septembrie 1984,  avut loc a două rundă de pledoarii în fața deputaților americani, când Sagan, din om de știință, s-a erijat în expert strategic, criticând Ministerul Apărării pentru un raport superficial despre impactul unui război nuclear și, mai ales, pentru că Ministerul, recte Guvernul, nu și-au modificat politica oficială referitoare la armele nucleare conform articolului său din 1983. Mai mult, Sagan a spus că raportul Ministerului Apărării este inconclusiv și nu merită mai mult decât o notă de trecere (un D sau, poate C-, dacă sunt în bună dispoziție). În replică, Richard Perle, Ministrul adjunct al Apărării, a spus că el i-ar da lui Sagan un F (picat la examen): Nu am auzit un singur cu cuvânt despre știință în dimineața aceasta. Am auzit doar fraze superficiale, demagogice, o vorbărie politică incoerentă. Iar celebrul analist politic William Buckley a remarcat sarcastic: Carl Sagan a oferit o performanță … atât de arogantă încât probabil s-a confundat cu mine însumi.[10]

Dacă Sagan a fost un „darling” al publicului și mass mediei, reputația sa ca om de știință nu a fost imaculată. I s-a reproșat, printre altele, că activitățile sale științifice nu sunt întotdeauna suficient de viguroase, că au un caracter fantezist și suferă de grandomanie. Alții au criticat faptul că, în ultimii săi ani, Sagan s-a ocupat mai mult de promovarea statutului său de celebritate media, neglijându-și obligațiile profesionale de la Cornell University. Pe linia criticilor de mai sus, se poate explica și faptul că lui Sagan i s-a refuzat titularizarea la Harvard, fiind nevoit să accepte o poziție la o universitate mai puțin faimoasă.

Ipoteza „iernii nucleare” a fost de la început viguros criticată de alți experți.

În 1984, într-un efort conjugat de a contracara pe Sagan și de a apăra Inițiativa de Apărare Strategică, a fost înființat Institutul George C. Marshall de către Robert Jastrow, un fizician de la NASA; Frederick Seitz, fost președinte al Academiei Naționale de Științe, și William Nierenberg, fost director al Institutului de Oceanografie Scripps. Jastrow a declarat că scenariul iernii nucleare ar servi nevoile liderilor sovietici mai bine decât dacă ar fi fost desemnat pentru acest scop[11].

În 1986, Russel Seitz, un fizician de la Harvard’s Center for International Affairs, a publicat o analiză devastatoare a articolului TTAPS[12].  Seitz a criticat fundamentele științifice ale „iernii nucleare” și a respins întreg articolul TTAPS ca fiind nimic altceva decât o lungă serie de conjecturi.  Mai mult, el arată că modelul propus de Sagan și colegii săi este bazat pe idei preconcepute, a căror aplicare produce exact rezultatele pe care autorii doresc să le obțină. Ironic, Seitz mai declară că „iarna nucleară” a murit: Cauza morții: o lipsă notorie de integritate științifică.

Nu lipsită de importanță mi s-a părut și argumentația sistematică a lui Seitz, de-a lungul întregului articol, conform căreia toată afacerea cu „iarna nucleară” a fost motivată politic: O politizare a științei suficientă ca să producă comercializarea unei simple conjecturi drept dovadă irefutabilă. Seitz nu ezită să arate cu degetul interesul pentru „iarna nucleară” manifestat de mișcările pentru pace. El sugerează că „iarna nucleară” este în realitate o conspirație a mișcărilor pacifiste din vest: Produsul pentru care se face reclamă nu este știință, ci o fantasmagorie mortală care lovește direct fundațiile managementului de criză, o încercare de a transforma doctrina Alianței [NATO] despre un răspuns flexibil într-o viziune periculoasă.

Cunosc personal pe unul din criticii virulenți ai lui Carl Sagan și a ipotezei sale despre iarna nucleară. Emigrat din Austria pe motive rasiale, S. Fred Singer a obținut un PhD în fizică de la Princeton University. A devenit apoi o figură emblematică în cercetarea spațială timpurie, când a participat la dezvoltarea sateliților de observație tereștri și a înființat Satellite Service Center în cadrul lui National Weather Bureau. După stabilirea Agenției de Protecție a Mediului (EPA), profesorul Singer a servit ca administrator adjunct. În mediul academic, Singer este recunoscut ca decanul fondator al School of Environmental and Planetary Sciences de la University of Miami și ca profesor de științele mediului la University of Virginia și George Mason University. Un sceptic declarat al încălzirii globale antropogene, profesorul Singer a fost de mai multe ori invitatul meu pentru a conferenția în fața studenților și corpului profesoral de la Brooklyn College despre cercetările sale climatice.

Într-o serie de articole publicate în reviste prestigioase[13], Singer a pus repetat la îndoială scenariul „iernii nucleare” pe motive de incertitudini în alegerea parametrilor de modelare: Scenariul lui Sagan s-ar putea să fie corect, dar intervalul incertitudinilor este așa de mare încât predicția sa nu este utilă.  Meciul direct dintre cei doi s-a jucat într-o dezbatere națională televizată cu ocazia războiului din Kuweit. Când armata irakiană a început să incendieze sondele de petrol, Sagan a susținut că fumul produs ar putea replica efectele „iernii nucleare” și a prezentat telespectatorilor rezultatele modelării sale conform căreia, „planurile de război vor trebui schimbate”. În replică, Singer a afirmat că modelarea sa arată că fumul se va ridica la o altitudine relativ mică și apoi va fi preluat de ploi în 3-5 zile, astfel că „iarna nucleară” din Kuweit nu va avea loc.

Sagan și-a recunoscut înfrângerea în fața argumentelor lui Singer peste patru ani (vezi nota 8), scriind că predicțiile sale au fost evident greșite: Era un întuneric de smoală la amiază și temperaturile au scăzut cu 4° – 6°C deasupra Golfului Persic, dar puțin fum a atins altitudini stratosferice și Asia a scăpat de amenințare.

În fine, merită menționate comentariile sceptice despre „iarna nucleară” publicate de John Maddox, editorul revistei Nature[14]. Un critic acerb al apocalipsei ecologice, analiza sa critică aplicată ipotezei lui Sagan este considerată viabilă și în prezent.

Iarna nucleară = Fake news ?

De la început, ipoteza iernii nucleare”, remorcată de locomotiva mediatică numită Carl Sagan, a stârnit dubii serioase legate de credibilitatea sa non-partizană.

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, Statele Unite planificaseră instalarea rachetelor Pershing II în vestul Europei ca răspuns la prezența rachetelor sovietice SS-20. Paul Nitze a fost negociatorul american care, în cadrul convorbirilor cu omologul său sovietic, Yuli Kvintsinky, a sugerat un plan de compromis pentru rachetele nucleare din Europa. Partea sovietică nu a răspuns niciodată propunerilor americane. Kvitsinsky a scris mai târziu că sovieticii nu au fost deloc interesați în compromisul propus, calculând la rece că mișcările pacifiste din vest vor forța pe americani să capituleze.

Fostul agent GRU Stanislav Lunev a afirmat în autobiografia sa că GRU și KGB au contribuit la finanțarea a aproape tuturor mișcărilor și organizațiilor antirăzboinice din America și străinătate și că, în timpul războiului din Vietnam, URSS a donat $1 miliard mișcărilor anti-războinice americane, mai mult decât au dat Vietcongului[15].

În 1984, un raport al diferitelor servicii de spionaj americane a recomandat o abordare mult mai sceptică și precaută a ipotezei lui Sagan pentru că nu era fundamentată științific. În plus, se spunea că politica nucleară sovietică nu se va sinchisi de articolul TTPAS, dar va încerca să exploateze publicitatea din jurul lui pentru scopuri propagandistice, menite să supravegheze atent programul nuclear american.

Într-un articol din revista Time, un funcționar oficial al Departamentului de Stat a estimat că KGB ar fi plătit $600 milioane până în 1983, pentru a stimula ofensiva pacifistă. Banii au fost trimiși prin partidele comuniste naționale sau Consiliul Mondial al Păcii pentru a funda noi organizații anti-război care, în multe cazuri, ar fi respins ajutorul financiar dacă ar fi cunoscut sursa banilor.[16]

În 1985, aceeași revistă Time a publicat articolul Another Return From the Cold A KGB Defection Adds to an Intriguing Web în care sunt descrise suspiciunile unor oameni de știință din vest care cred că ipoteza iernii nucleare a fost promovată de Moscova pentru a da grupurilor anti-nucleare din Statele Unite și Europa muniție proaspătă în lupta lor împotriva creșterii stocurilor de armament american. [17]

În 1986, un document intitulat O actualizare a cercetării sovietice privind iarna nucleară și exploatarea acesteia, 1984-1986, elaborat de Dr. Leon Gouré sub auspiciile Agenției de Apărare Nucleară[18] afirmă, printre altele:

Exploatarea chestiunii iernii nucleare de către propaganda politică sovietică este evidentă în persistența cu care purtătorii de cuvânt ai științei sovietice, articolele științifice publicate și discuțiile publice despre iarna nucleară au continuat să folosească și să citeze scenariul și proiecțiile … din articolul TTAPS mult timp după ce calculele și predicțiile făcute acolo au fost intens modificate de cercetările ulterioare (p. 49).

Probabil că cea mai „tare” știre despre caracterul politizat al „iernii nucleare” se găsește într-o declarație din 2007 a unui fost ofițer sovietic de spionaj, Sergey Tretyakov. Acesta spune că, la ordinele lui Yuri Andropov, KGB-ul a inventat conceptul de „iarnă nucleară” pentru a opri instalarea de către NATO a rachetelor Pershing II. El a mai afirmat că agenților KGB li s-a ordonat să distribuie grupurilor de luptă pentru pace, mișcărilor ecologiste și revistei Ambio dezinformări bazate pe un raport apocaliptic fals, pregătit de Academia Sovietică de Științe, în care se discută efectele climatice ale iernii nucleare[19]. Tot Tretyakov mai afirmă că primul articol peer-reviewed despre ipoteza „iernii nucleare”, Twilight at Noon, scris de Paul Crutzen și John Birks, a fost publicat în 1982 în revista Ambio ca rezultat al influenței exercitate de KGB.[20]

Concluzia mea, după cele scrise mai sus, este simplă:

„Iarna nucleară”, care a alimentat prodigios cariera mediatică a lui Carl Sagan, are toate caracteristicile a ceea ce azi numim „fake news”. Studiul acesta de caz poate servi ca un memento și atunci când alte personaje, intens mediatizate, propun scenarii apocaliptice, puțin fundamentate științific, dar cu mari șanse de a face un rating în mass media.

Un exemplu clasic: Josh Fox, cel care a exploatat cu teribil succes secvența-șoc din pseudo-documentarul Gasland pentru a declanșa isteria fracktivistă din multe țări (România y compris). Deși s-au făcut acuzații la cel mai înalt nivel la adresa Rusiei că aceasta ar fi finanțat, după modelul „iernii nucleare”, mișcările de protest anti-fracturare din Europa, încă nu a apărut agentul X cu dovezile necesare. Dar timpul are răbdare.

Concluzii

Am ales intenționat motto-ul articolului, dintr-o care scrisă de Lordul Russel, un matematician genial, laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Numai știința pură, nepolitizată și non-partizană, face posibilă prezența și funcționarea democrației. Dacă Carl Sagan s-ar fi limitat doar la enunțarea/explicarea ipotezei sale despre ipoteticele efecte climatice ale unui ipotetic război nuclear între Statele Unite și Uniunea Sovietică, el ar fi rămas, parafrazându-l pe Eminescu, pururi tânăr, înfășurat în mantia-i de savant. Dar recomandările sale, de pe poziția unui expert militar strategic, privind reducerile masive ale armelor nucleare americane, în condițiile în care partea adversă nici nu se sinchisește să răspundă, au un vădit caracter politic. Nu știu ce ar spune astăzi Carl Sagan, dacă ar citi că, în realitate, ipoteza „iernii nucleare”, pe care a apărat-o cu înverșunare până la moarte, în ciuda evidențelor care o contraziceau, a fost intens folosită de partea adversă ca muniție propagandistică de mare calibru și  bună calitate. Și că un calificativ de „fake news” desființează automat orice studiu științific pur.

În opinia mea, un adevărat om de știință, confruntat cu o dezbatere care se revarsă în mass media, trebuie să-și dea seama că înțelegerea științei de către public nu are șanse prea mari dacă știința tolerează intenționat incertitudinile inerente și că incertitudinea este cel mai bun lucru pe care multe ipoteze și argumente științifice îl pot produce. Faptul că Sagan a exagerat certitudinea unei teorii neprobate este non-știință. După publicarea articolului TTAPS, părintele bombei cu hidrogen, Edward Teller, i-a scris lui Sagan în particular: Îngrijorarea mea este că multe incertitudini sunt prezente și că aceste incertitudini sunt suficient de mari ca să pună la îndoială ipoteza că iarna nucleară ar putea apărea cu adevărat… Pot să te complimentez că ești, într-adevăr, un excelent propagandist. După care, oficial, în revista Nature, Teller a atacat teoria lui Sagan, desființând-o pur și simplu:

O schimbare climatică severă trebuie să fie considerată mai degrabă dubioasă decât robustă. Teorii intens speculative despre o distrugere globală – chiar și a vieții pe Pământ –  folosite pentru un tip particular de acțiune politică nu servesc nici buna reputație a științei, nici gândirea politică imparțială.

Sărind cu nonșalanță din biroul auster sau laboratorul experimental pe scena luminată intens de reflectoarele mass mediei, cercetătorul poate atrage o creștere temporară a audienței populare, ceea ce pentru unele ego-uri echivalează cu o victorie personală. Dar, în același timp, săritura acesta poate aduce riscul pierderii credibilității și reputației științifice, în special atunci când saltul mediatic are loc prea repede, prea des sau este contaminat de politică. Pentru că, oricât ar părea de neobișnuit, o teorie științifică se apară și se dovedește în laborator, nu în fața camerelor de televiziune sau pe rețele de socializare.

NOTE_____________


[1] Când le cer studenților de la Brooklyn College să numească trei personalități marcante ale orașului, lista lor cuprinde, aproape invariabil, pe Al Capone, Jay Z și Mike Tyson. Din când în când mai aud și numele lui Walt Whitman, Isaac Asimov, Truman Capote, Norman Mailer ori Henry Miller.

[2] Reiffel, L., 2000, Sagan breached security by revealing US work on a lunar bomb project, Nature, v. 405, no. 13, 4 May 2000, http://www.nature.com/nature/journal/v405/n6782/full/405013a0.html

[3] Moartea unui general

[4] https://bostonreview.net/world/vladislav-m-zubok-gorbachevs-nuclear-learning

[5] P. Rubinson, Redefining Science: Scientists, the National Security State, and Nuclear Weapons in Cold War America, University of Massachusetts Press, Dec 31, 2016, 320 pages.

[6] R. P. Turco, O. B. Toon, T. P. Ackerman, J. B. Pollack, Carl Sagan, Nuclear Winter: Global Consequences of Multiple Nuclear Explosions, Science 23 Dec 1983: Vol. 222, Issue 4630, pp. 1283-1292.

[7] O bună și detaliată prezentare a interconexiunilor științifice și politice implicate în subiectul „iarna nucleară” a fost făcută în 1988 de Brian Martin, Nuclear winter: science and politics, Science and Public Policy, vol. 15, no. 5, pp. 321 – 334.

[8] C. Sagan, The nuclear winter, Parade, 30 October 1983, pages 4-5, 7.

[9] C. Sagan, 1995, The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark, Random House, New York, p. 140

[10] L. Badash, A Nuclear Winter’s Tale Science and Politics in the 1980s, The MIT Press, Cambridge, 424 p, https://mitpress.mit.edu/books/nuclear-winters-tale

[11] J. Lepore, The Atomic Origins of Climate Science How arguments about nuclear weapons shaped the debate over global warming, The New Yorker, 30 January 2017.

[12] R. Seitz, 1986, In from the cold: ‘nuclear winter’ melts down, The National Interest, vol. 5, pp. 3-17.

[13] S. Fred Singer, 1984, Is the ‘nuclear winter’ real?, Nature, vol. 310, 23 August 1984, p. 625.

1985, On a ‘nuclear winter’ (letter), Science, vol. 227, 25 January 1985, p. 356.

1988 Re-analysis of the nuclear winter phenomenon, Meteorology and  Atmospheric Physics, vol. 38, pp. 228-239.

[14] J. Maddox, 1984, From Santorini to Armageddon, Nature, vol. 307, no. 5947, p. 107.

1984, Nuclear winter not yet established, Nature, vol. 308, no. 5954, p. 11.

[15] S. Lunev, 1998, Through the Eyes of the Enemy: The Autobiography of Stanislav Lunev, Regnery Publishing, Inc., 304 p, https://www.amazon.com/Through-Eyes-Enemy-Autobiography-Stanislav/dp/0895263904

[16] J. Kohan, 1983, The KGB: Eyes of the Kremlin The new KGB: how Andropov’s agents watch the home front and the world, Time, 14 February 1983, http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,953701-1,00.html

[17] J. V. Lamar Jr., Another Return From the Cold A KGB Defection Adds to an Intriguing Web, Time, Monday, Oct. 07, 1985 http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,960025,00.html

[18] http://www.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/a191488.pdf

[19] P. Earley, 2007, Comrade J: The Untold Secrets of Russia’s Master Spy in America After the End of the Cold War, Penguin Books, pp. 167–77.

[20] P. J. Crutzen and J. W. Birks, 1982, The Atmosphere after a Nuclear War: Twilight at Noon, AMBIO A Journal of the Human Environment, vol. 11, pp. 114-125.

Distribuie acest articol

85 COMENTARII

  1. Fiindca a fost pomenit Carl Sagan pentru care am multa admratie , dar find in acelasi timp de acord cu observatiile dlui prof Cranganu, referitoare la activismul manifest si care nu tine desigur de stiinta al lui Carl Sagan, voi face si eu doua observatii:
    a) Il admir mult pe Sagan pentru o propozitie referitoar la aparitia vietii pe pamant fenomen in cae pentru trecerea materiei marte la viata este implicata o probabilitate matematica infima. Stiinta nu poate dovedi ca ar fi nula dar nici cat ar fi ea de mare . Se considera ca este infima si ca este un adevarat miracol aparitia vietii. Sagan in acest sens a folosit metafora unui automobil asamblat cu suruburi(numai cu suruburi) si care demontat, partile lui ar fi puse intrun malaxor de tipul celui care invarteste numerele la loterie si am astepta ca oprindu-l sa apara o masina montata si gata de pornire odata alimentata. Ei bine probabilitatea matematica este extraordina de mica dar nu nula. Sagan spune: si atunci hai sa speram ca ea se va si indeplini totusi si apoi ei bineeu nu ma astept in veci la aceasta. Altfel spus el acorda, nu am motive consistente sa inteleg de ce, de facto o probabilitate nula uneia care de jure nu este nula ci infinitezimala. Mi-a placut asta.
    b) Mi-a placut mai putin cele ce sunt descrise aici astfel: „O parte semnificativă a popularității sale a fost stabilită în 1977, când Voyager 1 și 2 și-au început călătoria către spațiul interstelar. Pe peretele exterior al celor două nave cosmice s-a montat un disc de aur conținând sunete și imagini selectate pentru a portretiza diversitatea vieții și culturii umane în cazul unei eventuale întâlnire cu o formă de viață inteligentă extraterestră. Conținutul discului – o ambițioasă sticlă tehnologică aruncată în oceanul cosmic – a fost acceptat de NASA la propunerea unui comitet prezidat de Carl Sagan.”

    Si mi-a placut mai putin, pentruca eram cu o aceiasi probabilitate si fata de situatia ca sondele sa intalneasca in infinitul universului o minte rationala de un nivel de a intercepta un asemenea obiect cosmic , minte care desigur ca ar fi putut sa constate existenta artefactului si deci si a unei alte minti rationale, dar cu decodificarea mesajului nu se stie deloc cum ar fi fost, nestiind deloc cum ar fi mijloacele de comunicare ale acelei ETI. Si spun asta pentruca daca nu urmarea senzationalul se putea monta un dispozitiv de emisie eventual si de receptie care sa emita in limbajul LINCOS(limbaj cosmic) descoperit in anul 1960 de profesorul Hans Freundenthal de la Univ. Utrecht (necesar si unic, in opinia mea si de acea folosesc cuvantul descoperit si nu inventat). Precizez ca in epoca in Romania doar Soloman Marcus si Edmond Nicolau stiau de existenta acestui limbaj (adica se referisera in scris la el si la prof Freudenthal) iar din descretizarile agentiei de informatii a USA numita NSA din 2011 aflam ca in atentia acesteia inca din 1966 se afla acest limbaj logica matematic si char la descretizare niste ziasiti au interpretat niste teste relatate pentru acest limbaj sub forma unor simulari de mesaje extraterestre, cum ca chiar s-ar fi stabilit in mod secret o legatura cu ETI.
    Mai multe in cometariilel(sunt mai multe acolo) facut de mine pe bogul personal care se deschide si de aici l firul dedicat acestui limbaj (Mesaj din Andromeda si limbajul LINCOS [Message from Andromeda and LINCOS language] )

    • Referitor la conținutul discului de aur montat pe Voyager:

      Carl Sagan a fost co-fondator, împreună cu Frank Drake, al Institutului SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence). Credincios ideii sale că probabilitatea ca sonda Voyager să fie interceptată de o inteligență extraterestră este mică, dar nu nulă, Sagan a proiectat conținutul discului de aur cu această idee în minte. Descrierea conținutului discului poate fi citită, de exemplu, aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Contents_of_the_Voyager_Golden_Record

      Dacă veți studia discul cu atenție veți observa un element pictural – nediscutat în Wikipedia – care, în opinia mea, este cea mai clară indicație pentru eventualii extra-tereștri că și noi, cei care le-am trimis discul de aur, suntem niște creaturi la fel de inteligente ca și ei.

      În cadrul cursului meu de Climate Change, le cer studenților – contra 5 puncte adăugate la examenul final – să identifice elementul pictural respectiv și să-i decodifice mesajul ascuns. Odată ce descoperă ei înșiși intenția genială a lui Sagan, mândria lor că sunt brooklynezi crește imediat.

      Vă invit și pe dumneavoastră să încercați testul acesta. După care, sper să vă schimbați părerea despre paragraful din articolul meu care v-a plăcut mai puțin.

      • Par sa fie niste instructiuni de folosire a discului. Viteza de rotatie cel mai probabil. Nu imi dau seama ce reper se ia pentru timp.

          • Banuiesc ca se utilizeaza metoda foliosita si la ceasurile atomice. Se calculeaza lungimea de unda ?? de la atom comun. Cunostintele mele de fizica atomica sunt insa foarte precare si nu ma ajuta.

            • Nu. Sagan a sugerat că, dacă extra-tereștrii sunt cel puțin la fel de inteligenți ca noi, ei ar trebui să-și dea seama pe loc, fără a lua în considerație prezența unui artefact, că locuitorii celei de-a treia planete de lângă Soare, au atins un grad de inteligență care le permite să comunice aceasta în mod simbolic, fără limbaje de programare sau chestii strict terestre.

            • Mai concret – puteți indica precis care este elementul pictural care ar ilustra afirmația dumneavoastră?

            • E vorba de cele două cerculețe din dreapta, cu reprezentarea spinurilor opuse ale electronilor.

            • Îmi pare rău, este vorba despre altceva, mai simplu și mai fundamental, totodată.

            • Sunteți foarte aproape – este un număr universal transpus pictorial!
              Care este numărul acela?

            • O întrebare interesantă. Vă referiți poate la valoarea lui pi, cunoașterea căreia este necesară de exemplu pentru creerea pictogramei din stânga sus, mai exact determinarea lungimii unui segment din codul binar amplasat pe marginea cercului?

              Oricum, chiar dacă e o observație interesantă, mă îndoiesc că o entitate extraterestră ar avea impresia că o civilizație care nu cunoaște numerele de bază ale matematicii ar putea construi o navă spațială – sau chiar doar un disc de genul celui discutat. Cu alte cuvinte, însăși existența discului este o dovadă clară de inteligență mult superioară – la urma urmei anticii aveau o idee destul de bună despre valoarea lui pi, dar erau încă departe de a construi un astfel de artefact.

            • Dupa o zi de lucru nu pot sa gandesc foarte clar, mai ales ca mai fac una alta prin casa. Banuiesc ca la noi nu toti sunt asa de inteligenti ca oamenii de care tot pomeniti, cel putin eu nu stiu daca e asa de evident totul.

              El incearca acolo sa spuna de unde vine capsula si sa dea o metrica. Banuiesc ca atomul de hidrogen va da unitatea de timp, dupa care se pot lua frecvente, lungimi, etc. Lungimi nu prea vad acolo, nu are sens mare in spatiu, fiindca nu stii unde va fi interceptat, ei transmit coordonate, adica niste repere, iar distanta fata de ele se poate masura din desen, oricum s-ar putea daca identifici aceste repere, distanta sa nu mai trebuiasca sa o stii. Unitatea de timp ar fi bine de stiut pentru a citi corect discul.

              Ca sa poti folosi totul pe acolo trebuie sa stii si cifre, in sistemul binar ar trebui sa stii care e simbolul de 1 si 0. Poate e vorba de simbolul de 1. Din zig-zag-urile din dreapta sus nr.1 si 2 ne putem da seama ca 1 = |, 2 = |-, 3=|| e prea evident ca e o informatie care se repeta si ca trebuie sa numeri. Asta practic ne da alfabetul cifrelor, zice exact si tipul alfabetului cum sa interpretam | si -. Dupa care daca avem imaginatie putem sa ne dam seama ce inseamna fiecare diagrama, scriem cifrele langa in sistemul binar sau care ne place. Odata inteles cifrele, intelegem cum citim discul. Si probabil vom putea citi si ce e in interior daca exista ceva scris.

              Semn de inteligenta umana poate este matematica, numaratul, nu stiu alte fiinte sa stie sa numere. O fi si alte numere care merita puse acolo, dar orice se incepe cu alfabetul, cu unitatea in transmiterea de informatiei. E o descriere a felului cum e modulata informatia pe acest mediu (disc). Daca ei au inteles, ei ne vor raspunde in acelasi alfabet probabil.

            • @stil, nu sunt sigur ca ei nu stiu deja de pi. Eu cred ca aceasta e ca un plic, pe care il trimiti cuiva care nu stie limba ta. Ce scrii pe plic? adresa pe care sa trimita raspunsul, si instructiuni cum sa-l citesti. Incearca sa faci ceva fara cifre …. Daca s-a prins el ca acela e atom de hidrogen si alte minuni el stie si de pi. Primul lucru care o sa caute este cum scriem cifrele ca sa intelegem de unde vine, cine a trimis, cum decodificam mesajul.

      • Insasi artefactul care era nava respectiva(sonda respectiva), am spus mai sus este o dovada clara ca este vorba de inteligenta, de ratiune si deci eventual in sensul suplimentar de mesaj inteligibil care sa comunice mai mult decat ce comunica si sonda sau si placutele adica producerea lor de catre fiinte nteligente din univers si inteleg ca s-a si 9ncercat sa se comunice ceva. u am spous doar ca consider primitiv si pueril mijlocul de comunicare folosit si limbajul grafic(poate ca acei ETI vad cu urechile adica in unde sonore ca liliecii) chiar daca de impact la public cand deja exista pe atunci LINCOS despre care nu stiu daca ati auzit, dar pe care NSA(care nu-i de c olo – vezi si File x :) ) il studia la modul foarte serios asa cum arata desecretizarile din 2011 si dau ceva in plus de pe blogul meu mentionand ca cele accesibile imediat in decembrie 2013 cand le-am descoperit si postat acolo, azi nu mai sunt accesibile returnand pagina de inceput a sitului NSA? dar totusi am reusit sa gasesc cele trei articole citate pe care acum le-am copiat la mine ca atare iar aici va voi da doar linkurie si inceputul lor, care poate maine poimaine iar nu se vor mai gasi>
        Asadar linkul listei de articole desecretizate intre 1956-1980;
        https://www.nsa.gov/news-features/declassified-documents/tech-journals/
        si zona din lista unde se afla cele trei articole citate cu linkurile lor:

        The Apparent Paradox of Bayes Factors – Winter 1965 – Vol. X, No. 1
        Extraterrestrial Intelligence – Spring 1966 – Vol. XI, No. 2
        https://www.nsa.gov/news-features/declassified-documents/tech-journals/assets/files/extraterrestrial-intelligence.pdf
        A Text Recognition Procedure for Cryptanalysis – Summer 1966 – Vol. XI, No. 3
        Some Reminiscences – Summer 1966 – Vol. XI, No. 3
        Communications with Extraterrestrial Intelligence – Winter 1966 – Vol. XI, No. 1
        https://www.nsa.gov/news-features/declassified-documents/tech-journals/assets/files/communications-extraterrestrial-intelligence.pdf

        Cranks, Nuts, and Screwballs – Winter 1966 – Vol. XI, No. 1
        Collected Editorials of Sydney Fairbanks – December 1966 – Special Issue
        Bipolar Coding and Baseband Recovery – Winter 1967 – Vol. XII, No. 1
        The Voynich Manuscript: „The Most Mysterious Manuscript in the World” – Summer 1967 – Vol. XII, No. 3
        John Dee: Consultant to Queen Elizabeth I – Fall 1967 – Vol. XII, No. 4
        Weather or Not – Encrypted? – Fall 1967 – Vol. XII, No. 4
        The Library and the User – Spring 1968 – Vol. XIII, No. 2
        Mokusatsu: One Word, Two Lessons – Fall 1968 – Vol. XIII, No. 4
        Key to The Extraterrestrial Messages – Winter 1969 – Vol. XIV, No. 1
        https://www.nsa.gov/news-features/declassified-documents/tech-journals/assets/files/extraterrestrial-messages.pdf

        • Llisor , frumusetia si naivitatea acestui mesaj este ca are in baza supozitia ca acei ETI sunt ca si noi cu aceleasi organe de simt ceea ce nu este deloc cert. Important este insa daca s-ar continua programul SETI , ca cu Voyagerul asta dpdv comunicare cu ETI slabe sperante. Daca va fi interceptat in Univers presupunand ca merg ele asa teleleu tanase prin Univers(sper ca nu si prin Multivers :) ) interceptorii ndiferent de conformatia lor cu siguranta ca au o structura mateiala si pot interactiona cu alte structuri materiale functie de organele lor de simt si tehnologia lor, dar cu certitudine vor intelege ca este un corp venit de pe o planeta locuita cu fiinte rationale ne putand insa deduce de unde vine si de cand .
          Oricum singura presupozitie adica postulat, cred eu valabil, este ca ratiunea adica logica este una in univers, ca numerele sunt peste tot la fel, ca exista peste tot forme si deci geometrie . Asadar aia inteligentii vor sti ca au atins ceva facut de alt inteligent dar cu descifratul unui astfel de mesaj mai incet. Nu stiu ce rus tot dastept spunea pe atunci ca decat mesajul ala din Voyager mai bine se punea ceva muzica ptca limbajul muzicii este desigur mai universal . Alta prostie, ca parca aia au muzica bazata pe acustica si de ce nu nu poate pe vaz, de exemplu simfonii coloristice. Revin :daca aia ar fi similari fiziologic cu noi descifreaza, daca nu altul este mesajul prin care pot doua ratiuni comunica adica ala scris in ceea ce se cheama limbaj fara metalimbaj sau mai bine spus cu un metalimbaj unic si necesar implicit si asteptat fara conventie prealabila, si care este ratiunea-logica . Daca de exemplu intre Robinson Crusoe si Vineri metalimbajul erau obiectele din jur accesibile identic simturilor fiecaruia dintre ei si incet incet de la obiectele materiale ca si cu un copil se poate ajunge si la obecte (idei) spirituale intre doua ratiuni care nu se afla in contact direct precum vineri si Robinson exista un sigur limbaj posibil si acela este de tipul LINCOS. Dar cred ca ajunge, adica m-am plictisit pentru ca nu stiu daca nu vorbesc in desert. :)

    • Ce ieri era calculat cu probabilitate infinitizimala azi sau maine poate avea o probabilitate destul de mare. Fiindca ieri nu se cunosteau mecanismele. Daca ai ingredientele si conditiile incep sa se formeze structuri, retele cristaline. O sa zicem ca e probabilitatea mica sa se formeze conditiile, dar dupa ce ne invatam cum se formeaza anumiti atomi, in ce conditii, ce parcurs au, ne dam seama ca probabilitatile nu mai sunt asa de mci, ba dimpotriva e certitudine ca va apare intr-un anumit spatiu. Asa ca eu sunt mai sceptic in privinta probabilitatilor. O sa avem surprize multe care vor schimba tot modelul nostru actual.

      Ne puteam imagina in 1977 ca oricine va vorbi pe telefon mobil si va sta pe facebook? Ca va ajunge sa coste o cutie de chibrite mai ieftin adusa din china decat produsa local? Probabilitatea era 0, dar acuma daca ne uitam, se pare ca alta cale nici nu prea e posibila.

      • Probabilitatea in stiinta nu este zero decat daca combati legea consevarii (nu sunt insa sigur) adica daca te referi la un perpetuum mobile dar nu poti fi ca acel instument nu capteaza o energie inca necunoscuta si atunci…? in martematica exsta desigur probabilitate zero pentruca logica discerne intre adevar cu probabilitate 1 si fals cu probabilitate zero :

      • Perpetuum mobile poate nu, dar sa zicem acu 100 de ani daca ziceai, ca pui o gramada de atomi de carbon impreuna si ei imediat formeaza o structura liniara sau plata ar fi dat o probabilitate foarte mica. Fiindca nu se cunosteau multe despre carbon si retele cristaline. Lumea isi imagina niste bilute care se misca haotic. In ziua de azi pentru acelasi fenomen probabilitatea e mai mare, fiindca chiar se intampla, apar niste forte acolo pe care trebuie sa le studiezi, sa intelegi foarte bine modelul, cum interactioneaza acesti atomi, cum lucreaza acele forte, si voila, avem grafen.

        Oamenii nu verifica, nu pot sau nu stiu sa verifice informatia. Ei insa o cred de multe ori asa cum este, si pot trai toata viata asa, sau chiar bate, sacrifica pentru acest model gresit. Suntem noi inteligenti, logici? Sau avem doar sclipiri? Sau inteligenta, logica e un fenomen colectiv, cand ne verificam intre noi? O explicatie ar fi ca putem crede in modele fiindca ne-am dezvoltat in turma, si cand turma e atacata sau trebuie sa se apere nu ai timp sa verifici totul, trebuie sa preiei modelul de la un membru mai experimentat sa-l executi. Daca executia a fost cu succes sau partial cu succes modelul se zice ca e bun, pana nu se gaseste o alta solutie. Asa ca noi preluam modele din astea ipotetice gresite, din instinct de aparare, cand nu ai timp sau ai anumite limite te increzi in altii.

  2. Și când te gândești că unii mai au puțin și-și fac în casă altar cu icoana lui Carl Sagan…
    Dealtfel este interesant de constatat că, pentru cei care resping formal religia dar adoptă știința ca pe un substituent – inclusiv cu un întreg dogmatism ritualic specific tocmai religiei – personalitățile cele mai apreciate (să nu zic adorate…) sunt dintre cele ale căror contribuții sunt intens utilizate în dezbateri cu iz mai degrabă politico-ideologic decât științific: Darwin, Sagan… N-am văzut pe nimeni să se declare adept al cultului lui Marconi spre exemplu, sau Tesla (savantul, nu automobilul !) sau Cauchy.

  3. Articolul merge intr-o singura directie si exista riscul sa cadem in cealalta extrema. Ca un razboi nuclear nu face „iarna nucleara” este sigur dar ce ramine dupa? Prin ani 60 in Sahara, britanicii au facut experiente nucleare la suprafata. Dupa trei ani bolile de cancer au explodat in partea de nord a Italiei. Norii radioactivi purtati spre nord se transformau in ploi in zona Alpilor. Izotopii radioactivi se concentrau in vai si ajunsesera la concentratii critice. Acesta a fost unul din motivele care au dus la incetarea experientelor atomice in atmosfera. Explozia de la Cernobil a avut loc pe 26 aprilie 1986. Pe 6 mai plaja din Constanta a fost maturata de apele curentului Marii Negre (circulatie obisnuita a curentilor ) cu o incarcare radioactive de 6000 de ori peste fondul natural. Incarcarea a fost numai de o zi. Monitorizarea s-a facut de la explozie pe perioada de citeva luni, zilnic. Asa ca pamintul este casa noastra comuna. Trebuie sa avem grija de el, iar stiinta ne va ghida, asta este sigur.

    • Articolul nu și-a propus – Doamne ferește – să „reabiliteze” ideea de război nuclear. Mesajul nu este „hai, bre, că ăia cu iarna lor nucleară exagerează. O să fie cel mult 2-3 oameni cu greață și vărsături, și cu asta basta !”. Evident, un război nuclear cu un număr oarecare de explozii atomice va produce efecte grave asupra vieții și sănătății oamenilor, dar și asupra mediului. Aceste efecte pot fi evaluate și descrise realist, științific, numai că descrierea respectivă nu ar mai avea același impact de public precum povestea cu „iarna nucleară”. Scopul era manipularea ideologică, iar asta se poate face mult mai ușor cu imagini-șoc decât cu plicticoase referate științifice pline de cifre și ipoteze.

      Pe scurt, articolul acuză manipularea ideologică pe bază de informații false dar pretins științifice; nu face apologia războiului atomic și nu afirmă că acesta ar fi lipsit de efecte devastatoare.

  4. Am facut antrenamente la scoala, ce facem in caz de razboi nuclear, din clasa 1. Simulari, ne carau cei mai mari cu targa, trebuia sa imbracam tot felul de masti, etc. Odata pe an in oras urlau uzinele si se faceau antrenamente de evacuare.

    Inainte de a duce la gunoi povestea cu „iarna nucleara” ar fi bine de reintrodus acele antrenamente. Rusii daca ati observat tot ameninta cu arma nucleara. Stiti ce au zis, ca folosita local nu e asa de grav, si ca protocoalele, idea unui razboi care ar distruge planeta sunt invechite. Se poate folosi foarte eficient la scara mica arma nucleara, in conflicte locale, pentru a ajunge mai usor la compromisul dorit de puterile nucleare.

  5. De exemplu poate erau astea:

    aba aabaa aaabaaa acabaa etc

    sau poate astea

    obo ocaba acoba etc

    Sau poate erau elemente de LINCOS ca Sagan poate stia de ce facuse Freudenthal in 1960 si doar nu era sa-l si citeze :) ca doar nici in 1940 dl Mayr(mare, mare biolog) nu l-a citat pe Buffon, corectandu-se totusi in anii 80. :)
    Au si oamenii de stiinta micile/marile lor invidii si meschinarii. :)

  6. Pi e numar irational, nu il poti scrie decat cumva ca fractie. Acuma te intalnesti cu o fata chinezoaica si primul lucru ii trantesti numarul pi, sau incerci sa stabilesti un limbaj cu ea gen da/nu, eu/tu?

    • Ion , presupunand ca pest tot in univers raportul dintre lungimea cercului si raza este 2xPi atunci se da foarte simplu acest numar indicandu-l prin aceasta semnificatie geometrica. Desigur cu conditia sa stii sa dai raza si circumferinta. :)

    • PS Oricum ai gandit foarte bine eu ti-as da acele 5 puncte pe care llisor la misto le-a gait in timpul examenului cu dl Profesor pe telefonul mobil , daca are voie cu el la examen :)
      Oricum aici e noapte chiar adanca de tot asa ca sar si eu in pat.
      PS. Cred ca la LINCOS-ul lui Freudenthal mai este de lucrat(este vorba de forme si apoi de idei abstracte ca sa putem realiza un dialog complet si maxim de consistent cu un ETI) daca NSA nu o fi si rezolvat total problema cu geniile care sunt pe acolo dar si eu care l-am descoperit in mod independent si dupa cca 20 dupa primul(in criptografie reinventarea unui mesaj de altul e o dovada ca este fiabil-asadar redescoperirea mea din anii 80 nu este un simplu epigonism) poate ca ma voi din nou incumeta sa-mi pun mintea cu acesti ETI. :) . Adica eu descifram imediat un mesaj extraterestru care era transmis cu acest limbaj si am dovedit si ca este necesar caci eu l-am descoperit cu un pas mai adanc decat Freundenthal care este pe prima treapta eu fiind la baza scarii . Adica nu cred ca Freudental a inteles ca metalimbajul este ratiunea ci doar aritmetica ceea ce este si asta corect dar tocmai pentru ca stiinta numerelor este in fundamentul ratiunii, numararea fiind prima regula de compozitie, mama regulelor de compozitie fiind adunarea. Asta nu o s-o gasesti scrisa in nicun manual de structuri algebrice. :) Deci noapte buna Ioane.

  7. Discul de Aur și numărul PI

    Când am văzut prima data imaginea Discului de Aur de pe Voyager, am fost curios în legătură cu conținutul și iconografia sa. Așa am aflat că discul a fost încărcat cu o mulțime de exemple, demonstrând variate forme de manifestare ale naturii și vieții pe Pământ (sunete naturale, piese muzicale, inclusiv un cântec din Bulgaria vecină, salutări în multe limbi, inclusiv în românește, un salut al Președintelui Carter, fotografii). Ideea era ca cineva ca noi să poată folosi conștient acul de tip pickup pentru a putea reproduce conținutul discului.

    Apoi am citit că Sagan ar fi spus: Dar dacă „ceilalți” nu au folosit niciodată un pickup cu ac acționând asupra unui disc, cum am putea să le semnalăm lor că noi am atins un anumit nivel de civilizație și inteligență? Și atunci, el a propus o serie de pictograme, foarte ușor (după părerea lui) de descifrat de o inteligență extraterestră aflată într-un stadiu de dezvoltare cel puțin similar cu al nostru.

    Rezultatul concret al demersului său au fost pictogramele de pe Discul de Aur. Toate – cu o singură excepție – sunt clar descrise și explicate de către NASA. O singură imagine – trei linii paralele egale și una mai scurtă, plasate sub cercul care simbolizează obiectul numit disc.

    Am căutat în multe locuri o posibilă interpretare a intenției lui Carl Sagan și nu am găsit-o. Relativ recent, ultima soție și colaboratoare a astrofizicianului, Ann Druyan, a fost intervievată de un post de radio și întrebată dacă sunt lucruri inexplicate încă în legătură cu Discul de Aur, lucruri pe care fostul soț i le-ar fi destăinuit înainte de moarte. Doamna Druyan a negat existența unor aspecte inedite legate de conținutul acelui disc.

    În acel moment, m-am decis să dezleg singur misterul celor 3 linii și o bucățică. Am plecat de la premisa că Sagan n-ar fi desemnat pictograma respectivă fără o intenție clară de a transmite un mesaj simplu, dar fundamental, unor eventuale inteligențe extraterestre.

    Considerând că cele 3 linii paralele sunt egale cu raza cercului de deasupra plus prezența unei bucățele dintr-o linie, am avut o revelație de tip Eureka: Sagan a vrut să transmită că între lungimea unui cerc și raza sa există un raport foarte precis, dat de o constantă matematică, descoperită de matematicienii antici și numită mai târziu PI. Vorbesc de o constantă fundamentală pentru că apare nu numai în formulele cercului (lungime, suprafață), ci într-o largă varietate de alte domenii științifice (matematică, geografie, teoria haosului, computer science etc).

    Și atunci am formulat următoarea ipoteză: Carl Sagan a vrut să arate pur și simplu extratereștrilor că noi, cei de pe a treia planetă de lângă Soare (pictograma sistemului solar indică unde suntem plasați) am descoperit un adevăr matematic fundamental.

    Nu sunt sigur că un eventual extraterestru inteligent ar fi putut asculta conținutul Discului de Aur și înțelege din eventuala ascultare a diverselor zgomote (naturale + artificiale) că noi suntem diferiți de niște animale mai evoluate. În plus, ce garanții am avea că acele sunete și imagini ar fi considerate semne de inteligență avansată? Ipoteza mea este că Sagan a premeditat introducerea semnificației numărului PI, pentru că acea constantă este o dovadă că noi am ajuns să vorbim limba universului, limbă numită matematică.

    Repet, nu am nicio dovadă ca profesorul Carl Sagan s-a gândit să introducă desenul lui PI pe suprafața Discului de Aur. Dar, pe de altă parte, aplicând briciul lui Occam, mi se pare cea mai simplă și rezonabilă explicație a desenului respectiv.

    Desigur, orice dovadă – bazată pe declarația lui Sagan – că cele trei linii și o bucățică ar reprezenta cu totul altceva decât numărul PI – va fi binevenită și îmi va invalida ipoteza.

    Până atunci, felicitări tuturor comentatorilor care au indicat numărul PI – dacă veniți la cursul meu de Climate Change – Torn Between Myth and Fact – veți primi 5 puncte extra-credit :-)

    • Eu nici acum nu am reusit sa identific acele trei linii paralele si ceva, desi cred ca m-am chiorat uitandu-ma la discul ala. Probabil ca am probleme de concentrare. Nici nu inteleg logica dupa care, trimitand o sonda care este in sine un artefact si care spune destule despre nivelul tau de civilizatie, mai consideri ca e necesar sa faci abstractie de acest lucru si sa presupui ca poti spune mai multe despre tine sugerand acest numar. Prin ce este numarul pi mai relevant? Si oricum, daca tot vrei sa sugerezi numarul respectiv, de ce sa il plasezi sub un cerc plin, locul lui nu ar fi mai degraba sub un semicerc si o raza?
      Sub un cerc cred ca ar fi normal sa apara o valoare dubla, 6,28.., pentru a evita confuziile.

      • Ai absoluta dreptate si asta am spus si eu de la bun inceput. .
        Mi se pare o naivitate stiintifica si doar o chestie de publicitate care daca ar fi gasita si ar fi citita i-ar face pe ETI care desigur ca in LINCOS ar astepta ei mesaje de la alte ETI, sa ne catalogheze ca o rasa care nu am depasit nivelul narcisistic(desigur ei nu stiu nimic de Narcis, dar notiunea abstracta la care trimite probabil ca o au si ei) si s-ar amuza copios.
        Nestiind de unde vine mesajul pentru ca indicarea pozitiei prin acea schema s-ar putea sa nu fie suficienta nu ar putea triimte unul spre noi care insa daca ar fi trimis sunt absolut convins asemenea celor de la NSA care nefiind narcisisti, ci niste foarte seriosi cercetatori asta au testat, recte cum ar fi sa fie necesarmente un mesaj ETI adica ce ar trebui sa asteptam .Cred deasemeni ca cei care ar fi capabili sa recupereze un Voyager ar fi impanzit deja cosmosul cu mesajele lor in LINCOS (asta este convingerea mea ferma)
        LINCOS este ceea ce in teoria comunicarii, a limbajelor se numeste limbaj fara metalimbaj (vezi Solomon Marcus) .
        Desigur cand am redescoperit in anii 80 eu nefiind nici matematician si in niciun caz lingvist nu stiam ca de fapt rezolvam aceasta problema si ulterior am inteles ca in relatia Robinson -Vineri
        metalimbajul cu ajutorul fiecaruia a invatat limba celuilalt era natura inconjuratoare ei fiind simultan adica impreuna in acelasi loc si in contact cu ea si faptul ca organekle lor de simt erau similare adica fiind oamandoi oameni.
        Poate ca ati vazut imn lista desecretizata in 2011 de nSA ca acolo in secret se studiaza limbajul delfinilor.
        Secret? Da secret caci Aristotel de exemplu avea doua niveluri de instructie(Alexandru l-a primit pe cel maim adica pe cel esoteric) respectiv :exoteric adresat muritorilor de rand si asta in cazul nostru ar fi „jucaria Drake-Sagan) si cel esoteric(adica ascuns, secret) care in acest caz ar fi cercetariele NSA desi Freudenthal, laudat fie numele sau, un adevarat ganditor precum un Solomon Marcus la noi a fost cat se poate de exoteric publicandu-si cercetarile in domeniu in 1960 si avand astfel o prioritate mondiala certa.
        In continuare pentru cei care aici au gandit corect si pentru ca de fapt prin postarea initiala am deschis practic aceasta linie de discutie la care si dl prof. Cranganu a achiesat si a participat, cred eu, cu placere, avand si o poveste personala, voi spune si eu mai in detaliu povestea mea in domeniu adica de ce si cum am redescoperit la inceputul anilor 80, acest limbaj numit de descoperitorul-inventatorul sau lingua cosmica(Freudenthal, Hans (1960), Lincos: design of a language for cosmic intercourse, Studies in logic and the foundations of mathematics, North-Holland Pub. Co..). Vezi si https://en.wikipedia.org/wiki/Hans_Freudenthal
        Doresc sa fie un text mai elaborat si pe cat posibil fara greseli asa ca poate ca nu va veni imediat, dar tot in continuarea acestuia va fi. :)
        PS Referitor la Pi in LINCOS acesta se da foarte simplu, daca si numai daca poti indica cercul (nu stiu daca Freudenthal si cei de la NSA au facut-o dar daca poti(eu stiu cum se poate) atunci vei indica unmeric relatia dintre lungime si raza printr-o fractie repetata la diferite cercuri ca sa indici ca stii ca relatia dintre lungime si raza este o consata si ca tu cunosti asta. dE fapt de la punct si cerc si in plus ca si in teza de 8 pagini a lui lui Riemann cu doar doua relatii media aritmetica (ceva absolut fundamental si cu care intemeiezi statistica) si teorema Pitagora (ceva iarasi absolut fundamental introducand numarul irational si metrica euclidiana) pe arcul infinitezimal de curba(ds ^2=dx^2 + dy^2. De altfel de aici va incepe transmiterea in limbaj a formelor plane si spatiale , a geometiei si vei putea sa transmiti pictograme numerice in binar desigur caci acesta este limbajul ratiunii(1 si zero) limbajul naturii fiind cel unar(natura are oroare de vid) si apoi mult mai dificil si plecand de la premiza ca si acei eTI ar avea notiuni abstracte similare sau apropiate de noi sa incerci sa introduci astfel de notiuni. exact ca atunci cand inveti un copil numai ca atunci esti in contact cu el si deci ai ca metlimbaj si natura si prezentele celor care dialogheaza pe cand aici vei avea ca metalimbaj permanent ratiunea bnara umana si limbajul deja creat asa cum in invatarea unei noi limbi profesorul si elevul au ca metalimbaj limba comuna in care se preda elevului noua limba de catre profesor .

        • Renunt sa mai ecriu mai pe larg istoria traita de mine cu referire la acest limba cosmic pentru ca uitandu-ma mai atent pe blogul meu vad ca am povestit-o in martie 2013 .
          Adaug doar cateva scoase din comentarii si anume la intrebarea care este matalimbajul pentru LINCOS am raspuns ca: „nimeni pana la mine, dupa stiinta mea nu a spus care ar fi: este cel mai adanc si fundamental limbaj, cel al ratiunii unice care face sa spunem ca suntem dupa chip si asemanarea celui care se defineste prin identitate: eu sunt cel care sunt.”
          si tot de acolo doresc sa precizez ca :

          „Deosebirea dintre mine si Freundenthal este ca el a pornit de la aritmetica(de la adunare) considerand ca fiind fundamentala presupozitia ca limbajul trebuie construit introducand aritmetica adica introducand simultan adunarea si semnul egal spre deosebire de mine care am considerat ca trebuie sa incep un mesaj catre ETI sau sa-l astept cu inceputul reprezentat de ce defineste ratiunea in univers si anume cu legea identitatii si cum un univers in absenta identitatii nu poate fi conceput si daca ar fi este transcedental fata de noi deci fara a putea comunica problema nici nu trebuie pusa.
          Nu putem avea contact decat cu ETI avand ratiunea bazata pe identitate si atat. Restul devine propozitie lipsita de sens sau doar cu aparenta de sens.

          Desigur ca adunarea este operatia fundamentala matematic mama reulilor de compozitie fiind unica ce nu necesita semnul operatiei, semnul regulei de compozitie egalitatea intre cei doi membri metinandu-se si fara el caci daca numeri, operatie naturala de fapt adunarea cu unu obtii si in primul membru ce ai in al doilea

          $$$ + $$ = $$$$$
          se mentine si daca:

          $$$ $$= $$$$$

          Dar $$$x$$=$$$$$$
          in timp ce
          $$$ $$ diferit de $$$$$$

          Sper sa intelegeti ce spun aici.

          In consecinta in timp ce Freudental introduce sinultan numarul cu adunarea (simbolul adunarii ) si semnul egal ca mai sus eu incep cu ce sunt sigur ca este absolut fundamental si dincolo de care nu pot merge mai departe cu identitatea care devine astfel si axa de simetrie :

          @#@ @@#@@ etc

          Daca asez pe verticala semnul egal se aseaza pe o axa de simetre. :)

          Am termnat din punctul meu de vedere acest subiect. :)

      • e desenul stanga 2 , e vorba de
        –––-
        –––-
        –––-
        –-
        eu am transformat numarul acela inclusiv aceste liniute in binar si am aplicat 0.7 ca unitate de timp, imi da aproximativ 1 ora fara cateva minute. Fara aceste liniute nu vad cum poate da o ora.

        Eu cred ca presupunea este ca acele 3 randuri inseamna 3. Atuncea ultimul rand ar insemna .14, dar sunt 4 liniute in loc de 1 sau 2, de ce sunt 4? Puteti sa explicati mai bine unde e pi, nu e chiar evident si sunt dubii.

        „Sagan a vrut să transmită că între lungimea unui cerc și raza sa există un raport foarte precis, dat de o constantă matematică, descoperită de matematicienii antici și numită mai târziu PI. ”

        Am fost invatat sa fiu foarte atent la cifre (sunt inginer) si sa pot demostra o afirmatie formal. Sa pun la indoiala orice afirmatie si sa pot sa o demonstrez. Mi se pare fraza inexacta, foarte trasa de urechi. Numarul Pi este un numar irational, nu poate fi reprezentat numeric prin fractii sau altceva, de acea nu este precis sau exact. In calcul numeric se lucreaza intotdeauna cu aproximatie, iar in calcul nenumeric, e o constanta „placeholder” a carei valoare noi nu o putem determina oricat ne-am chinui. Va rog sa reformulati fraza este o constanta dar nu o stim precis si nu o putem calcula cu precizie.

        Eu cred ca in desene este destul de multa redundanta introdusa la nivel de pictograme, pentru cazul in care ei nu vor putea citi discul din diverse motive, cel mai probabil el ar putea suferi careva defecte in timp. Peste tot insa vad codul binar, e cea mai buna dovada ca noi existam si vorbim cifre, putem modula – demodula semnale, mesajul catre ei este „transmiteti ceva, noi ascultam”. Toate desenele sugereaza metoda de comunicare, iar steaua adresa. Baza este comunicarea, degeaba stii si esti inteligent daca nu comunici, daca nu poti transmite informatia. Inteligenta inseamna sa poti sa transmiti informatia. Matematica in sine este stiinta reprezentarii in simboluri a unor modele. Reprezentarea inseamna o transformare o transmisiune.

        In privinta lui pi, mi se pare mai mult artistic si pseudo filozofic, poate nu inteleg eu dar daca si anticii stiau de el, inseamna ca esti o inteligenta, dar poti fi si una destul de primitiva. Pi nu indica nivelul de inteligenta. Demonstrati ca o pisica nu stie numarul Pi, poate stie dar tine secret, nu comunica, sau noi nu o intelegem. Poate inteligenta inseamna a te face inteles.

      • Chiar daca desenul ar prezenta diametrul si cercul alaturi de liniutele respective(sau raza si cercul impreuna cu reprezentarea valorii duble a lui pi) cred ca desenul ar ramane neconcludent, deoarece reprezentarea lui Pi sau a lui Tau cu liniute mai lungi sau mai scurte e lipsita de acuratete. Doar daca batul scurt nu e gravat extrem de precis, respectand proportia fata de liniutele lungi pana la nivel de microni. Daca liniuta scurta are 0,15 din lungimea liniutei lungi mi se pare ca totul devine irelevant si confuz.

        • nu cred ca in astfel de cazuri face cineva masuratori daca o liniuta e 0.15 din alta liniuta, discul ar putea suferi deformari sau chiar poate fi gaurit de ceva, cine stie prin ce va trece.

    • Scrieti:
      „Desigur, orice dovadă – bazată pe declarația lui Sagan – că cele trei linii și o bucățică ar reprezenta cu totul altceva decât numărul PI – va fi binevenită și îmi va invalida ipoteza”
      Nu ma refer la vreo declaratie a lui Sagan dar nu este clar ce spuneti din urmatoarele motive:
      a) Este clara explicatia data imaginii discului vazut din lateral cu acul in pozitie de pornire adica la margine si trebuie sa cceptam ca semnificatia liniilor verticale mai lungi si mai groase ar fi linii de rapel pentru centru si marginea sectiunii discului dar de ce nu au lungime egala si nu sunt aliniate pe verticala, presupunand ca nimic nu este intamplator si asta ar fi o semnificatie dar deocamdata accept ideea de linie de rapel;
      b) este clar ca sub acest desen se afla pe langa explicatia de mai sus si un text care spune Playng time , one side apox 1 hour dar care este desenul care sa indice asta? pare a fi numaul scris in binar ca 100001011 adica 2^8 +2^3 + 2^1+ 2^0=256+8 +2 +1=277 ceea ce nu stiu ce inseamna dar poate ca are o semnificatie pe care eu nu o sezizez
      c) cele trei linii paralele ar simboliza fiecare o raza daca ar incepe chiar din centrul cercului ca pana la circumferinta ajung dar atat la ele cat si la a patra mai scurta este un spatiu pana la poztia centrului cercului si deci poate ca nu simbolizeaza lungimea raze si daca ar simboliza-o fecare avand zece liniute si ultima patru asta ar insemna 34 liniute nu gasesc ceva care sa se coreleze cu Pi mai ales ca relatia intre raza si circumferinta implica 2PI dar poate trebuie sa gandim (cam complicat) ca e vora de proiectia cercului care s-ar corela doar cu jumate de circumferinta si orcum nu apare 3,14 , caci pare a fi vorba de un raport daca gandesc ca raport intre 30 si 4
      d) aceste linii sunt prezentate cu linie intrerupta ceea ce te duce la ideea ca ar putea fi niste zerouri in binar si atunci poate ca numarul de sus trebuie continuat si am avea alt numar enorm de data asta adica: de peste 2^38 , dar contra acestei ipoteze este faptul ca dupa numaul in binar care este 277 urmeaza un spatiu mai mare adica un separator sintactic fata de restul textului-liniile paralele

      Oricum eu nu-l gasesc pe Pi in acele 3 linii si ceva caci 3,4 nu are nicio treaba cu Pi. si daca doreai sa indici pe Pi intrucat introduci scrierea binara a numerelor nu aveai decat sa desenezi un cerc cu o raza pe care sa scri o lungime de 100 desigur in s binar si pe cerc sa scrii 628 la care sa asta daca vrei sa-l dai pe Pi cu doua zecimale sau 1000 samd si lungimea corespunzatoare in numere compatibile cu Pi si indicai faptul ca cunoti aceasta relatie. zau ca nu vad ce Sagan ar fi ales o cale diferita de restul abordarii si spun asa tocmai in baza briciului lui Occam . :)

      • Cei care au scris destul de aprope de mine sa ma suze dar postarea mea fiind anterioara nu este inspirata de ale lor si cred ca nici invers .Probabil ca am gandit destul de aproape.

      • eu am luat ca numar binar
        1000010110000000000000000000000000000000000
        decimal se primeste
        4587025072128
        daca aplicam 0.704 *10-9 imi da 3229 sec atata e durata discului pe o parte, poate am gresit undeva prin calcule, dar e aproape de o ora. Asta poate servi ca o suma de control. De obicei cand se transmite informatia se introduce un pic de redundanta si posibilitati de a recupera din erori de a verifica daca transmisia a fost corecta

  8. „Repet, nu am nicio dovadă ca profesorul Carl Sagan s-a gândit să introducă desenul lui PI pe suprafața Discului de Aur.”
    Pai liniile acelea nici nu pot fi o reprezentare a constantei PI.

    Rezulta chiar din exprimarea Dvs. vaga ( ” trei linii și o bucățică” , ” trei linii paralele egale și una mai scurtă” ).

    Daca am inteles corect si Dvs va referiti la liniile de sub cercul care ilustreaza discul si anume acele linii formate fiecare din segmente , se observa ca ”

    -fiecare din cele 3 linii „complete” este formata din 10 segmente
    -cea de-a 4-a linie (cea „scurta”) este formata din 4 segmente.

    Asadar, acele „trei linii paralele egale si una mai scurta” reprezinta cel mult cifra 3,4.
    Ceea ce este mult diferit de 3,1415.

    Si in plus, spuneti Dvs.: „Considerând că cele 3 linii paralele sunt egale cu raza cercului de deasupra …”
    Nu sunt egale cu raza cercului de deasupra.

  9. Orice om de stiinta adevarat stie ca o teorie știintifica se apara si se dovedește in laborator, asa cum spune d-l Cranganu.
    In stiinta, testul care valideaza sau nu o teorie este experimentul.In functie de experiment, o teorie stiintifica trece sau nu testul realitatii.
    Ca si in cazul sondelor din timpul raboiului din Kuweit, cel mai realist experiment ar fi un eveniment real al unui schimb nuclear la scara mica, ce ar oferi datele pentru a valida sau nu teoria iernii nucleare la nivel global.
    Pana la derularea unui astfel de experiment din care ,nu-i asa ?, stiinta ar avea de castigat, teoria lui Sagan asupra iernii nucleare este o simpla speculatie.
    In alta ordine de idei Carl Sagan fiind un pacifist convins si-a proiectat asupra intregului Univers convingerile.Este trivial faptul ca omul judeca realitatea in mod antropic, dupa propria lui masura.Sofistul Protagoras a enuntat de mult ca omul este masura tuturor lucrurilor.
    Ca un progresist fervent, considerandu-se pe sine insusi a fi in avangarda umanitatii, Sagan a presupus ca o civilizatie extraterestra avansata s-ar incadra in propria lui masura.Ar fi adica pacifista.
    Si daca nu-i asa?
    Daca, in cazul in care ar exista, civilizatiile extraterestre ar urma acelasi tipar de evolutie cu al vietii pe Terra?
    Daca , la fel ca pe planeta noastra, unde life eat life, si pe alte planete viata mananca viata?
    Daca, la fel ca in istoria omenirii, si pe alte planete, civilizatiile urmeaza calea naturala a plasarii in varful lantului trofic, supunand si distrugand la nevoie rivalii?
    Daca ar fi asa, daca legile implacabile ale supravietuirii celui mai nimerit sunt cu adevarat universale, atunci omenirea ar fi privita de o alta ipotetica civilizatie extraterestra ca fiind o amenintare (este si ipoteza lui Stephen Hawking).Ar fi fie supusa si stavilita, prevenindu-se orice avans tehnologic amenintator pentru ipoteticii extraterestrii, fie omenirea ar fi distrusa.
    Peste un an sau peste 100.000, daca sonda Voyager ar fi gasita undeva in Univers de o ipotetica civilizatie extraterestra care urmeaza acelasi tipar de evolutie cu al vietii pe Terra, continutul acestei sonde ar dezvalui aproape tot ce e nevoie pentru ca umanitatea sa fie localizata, sa i se aproximeze varsta tehnologica si sa fie ulterior supusa sau anihilata.
    Cine stie? Poate peste 100.000 de ani Carl Sagan va fi privit de resturile umanitatii ca un tradator al vietii pe Terra.Ca un fel de Bicilis care in loc sa le deschida romanilor intrarea in Sarmisegetusa, le-a deschis extraterestrilor poarta spre Terra.
    Cred ca singura sansa a omenirii, ca si singura sansa a unei posteritati netulburate a lui Carl Sagan, este ca ipoteticele civilizatii extraterestre sa nu fi urmat tiparul evolutiei vietii pe Terra si sa nu fi urmat tiparul de evolutie al civilizatiei umane.
    Altfel, daca extraterestrii exista, daca sunt mai evoluati ca noi si daca gasesc sonda Voyager, omenirea s-a ars.
    Daca extraterestrii exista, daca sunt cel mult la fel de evoluati ca noi si daca-i gasim inainte sa gaseasca ei sonda Voyager, ii ardem noi pe ei.
    Sarmana omenire..

  10. Carl Sagan – Contact, 1985

    În romanul sci-fi, Contact, adaptat și într-un film, eroina Ellie primește o comunicare de la extratereștri conform căruia ar exista un mesaj ascuns într-unul dintre numerele transcendentale ale matematematicii. ET-ii spun că ei nu au fost în stare să-l descifreze (inteligența mai mică decât a pământencei Ellie :-)).

    La sfârșitul cărții (redat mai jos fără traducere), Ellie concepe un algoritm prin considerarea zecimalelor lui PI în diferite baze.

    Atunci când nunărul PI este dezvoltat în baza 11, Ellie descoperă o lungă serie de 0 și 1. Lungimea seriei este un produs de două numere prime, desemnând o structură 2-D.
    Când proiectează seria de numere pe ecranul computerului (fiecare număr fiind un pixel), Ellie obține un cerc perfect. Constanta PI conține ea însăși un cerc!!

    Finalul cărții ateistului Sagan sugereaza că universul are o structură controlată matematic, deci, a fost construit cu un scop.

    Numărul PI poate fi semnătura lui Dumnezeu.

    The program reassembled the digits into a square raster, an equal number across and down. The first line was an uninterrupted file of zeros, left to right. The second line showed a single numeral one, exactly in the middle, with zeros to the borders, left and right. After a few more lines, an unmistakable arc had formed, composed of ones. The simple geometrical figure had been quickly constructed, line by line, self-reflexive, rich with promise. The last line of the figure emerged, all zeros except for a single centered one. The subsequent line would be zeros only, part of the frame.

    Hiding in the alternating patterns of digits, deep inside the transcendental number, was a perfect circle, its form traced out by unities in afield of noughts.

    The universe was made on purpose, the circle said. In whatever galaxy you happen to find you take the circumference of a circle, divide it by its diameter, measure closely enough, and uncover a miracle–another circle, drawn kilometers downstream of the decimal point. There would be richer messages farther in. It doesn’t matter what you look like, or what you’re made of, or where you come from.

    As long as you live in this universe, and have a modest talent for mathematics, sooner or later you’ll find it. It’s already here. It’s inside everything. You don’t have to leave your planet to find it. In the fabric of space and in the nature of matter, as in a great work of art, there is, written small, the artist’s signature. Standing over humans, gods, and demons, subsuming Caretakers and Tunnel builders, there is an intelligence that antedates the universe. The circle had closed. She found what she had been searching for.

      • Filmul e frumos, dar spre sfarsit am pierdut firul, niciodata nu am inteles ce s-a intamplat la sfarsit. Mi-a placut insa cand era mica si mare si facea cercetare, sfarsitul e prea fiction pentru mintea mea.

    • :) extraterestrii sint aici ! priviti l pe av pop cu ochii asimetrici, observati i pe alesii (denumiti elite nu oameni) ce legifereaza pentru alta galaxie ! a propos, iacata, pornind de la un cerc si un patrat, usor de vizualizat, dar imposibil de egalat, Dante a concluzionat : Paradisul nu poate fi imaginat :)

    • „Atunci când nunărul PI este dezvoltat în baza 11, Ellie descoperă o lungă serie de 0 și 1. Lungimea seriei este un produs de două numere prime, desemnând o structură 2-D.
      Când proiectează seria de numere pe ecranul computerului (fiecare număr fiind un pixel), Ellie obține un cerc perfect. Constanta PI conține ea însăși un cerc!!”

      Nu ne puteti da o referinta la un studiu, un program matematic care face acest lucru? cat de lunga era seria de 0 si 1? de care numere prime este vorba? structura 2D ce lungime a laturei are?

      acele 3 liniute si o bucatica, ce reprezinta din acest algoritm?

      o alta intrebare :) am putea face o sfera? daca se primeste 2D cool ar fi sa se repete in 3D, 4D, XD eventual in baza 111, 1111, 11111, etc.

  11. PS. Pi? Probabil ca-l putem denumi semnatura lui Dumnezeu fiind transcedental dar inaintea lui cred ca „e ” este acea semnatura cu S mare, pentru ca functia exponentiala e^x ne spune despre ea exact cat ii spune si Dumnezeu lui Moise pe Sinai: Ego sum qui sum :)

  12. Doar cat sa-mi duc pana la capat ideea :

    „În cadrul cursului meu de Climate Change, le cer studenților – contra 5 puncte adăugate la examenul final – să identifice elementul pictural respectiv și să-i decodifice mesajul ascuns. Odată ce descoperă ei înșiși intenția genială a lui Sagan, mândria lor că sunt brooklynezi crește imediat.”

    Strict in ceea ce priveste constanta PI, ea clar nu se afla reprezentata pe discul Voyager.
    „Trei linii si ceva” este foarte departe de a descrie una din constantele-cheie ale Creatiei (caci mai sunt si alte constante demne de bagat in seama).
    Valoarea lui PI nu este „trei si ceva”.

    Concluzia mea fiind deci ca, mie unul imi pare rau ca ati recompensat cu 5 extra puncte pe unii studenti doar pentru ca au facut aceeasi eroare ca si Dvs.
    Si mai rau imi pare si ca, procedand astfel, toti ceilalti colegi ai lor au fost nedreptatiti.

    P.S. Nu am absolut nici o intentie de a crea vreo polemica, imi cer scuze in avans daca v-am lezat prin franchete. Dar chiar Dvs, prin abordare, ne-ati pus pe noi, cititorii, in postura studentilor („Sunteți foarte aproape – este un număr universal transpus pictorial!
    Care este numărul acela?” sau ” felicitări tuturor comentatorilor care au indicat numărul PI – dacă veniți la cursul meu de Climate Change – Torn Between Myth and Fact – veți primi 5 puncte extra-credit :-) „)

    • Pai merita 5 puncte, cel putin s-au uitat sa caute ceva. Sa nu fim rai, cred ca mai ales daca omului i se promite ceva, el crede si mai usor, chiar face efort. Iar daca o parte a crezut si e mandra de sine, sa vezi cum se trag si altii, doar nu ai sa spui ca te-ai pacalit si tu. Acei care nu au luat 5 puncte fie nu vor lua nici un punct fie vor invata lectia si vor recupera usor prin constintele lor.

  13. Fenomenele cu implicatii potential catastrofale la scara globala, cum sunt schimbarile climatice sau iarna nucleara, n-au cum sa evite politizarea (straniu ar fi daca n-ar fi politizate). Da, e adevarat, Carl Sagan si-a exploatat modelul in sens politic. Dar in aceeasi masura, daca nu mai mult, criticile aduse modelului sau au fost la fel de puternic motivate politic – evident, de pe partea opusa a baricadei politice si ideologice. D-le Cranganu, articolul dv. sugereaza ca criticile aduse modelului lui Sagan in anii ’80 au fost suficient de solide ca sa ingroape definitiv ideea iernii nucleare, permitandu-va s-o calificati ‘fake news’ in final. Dar chiar a esuat lamentabil modelul lui Sagan, asa cum insinuati? A aterizat ideea sa in cosul de gunoi al stiintei? O rapida cautare pe net ne arata ca subiectul n-a murit, prezentand un interes crescand in lumea celor care se ocupa de modelare climatica. Motivul? Unii pot suspecta, cum e obiceiul in lumea consipratiilor, presiuni politice. Insa realitatea e probabil mai simpla: modelarile serioase ce n-au fost tehnic posibile cu 30-35 ani in urma, au devenit comune in ultimii <10-15 ani. Modelarile proceselor naturale ce necesita o masiva putere de calcul, pur si simplu au explodat in ultima vreme. De aceea, sansa ca subiecte semnificative neexplorate prin astfel de abordari sa existe e din ce in ce mai mica, si astfel nici ideea iernii nucleare n-a scapat din vizor. Ca urmare, modelul simplu al lui Sagan este acum inlocuit cu modele cantitative mult mai elaborate, iar noile concluzii nu sunt cu nimic mai senine decat cele ale lui Sagan. De exemplu:

    Mills, M. J. et al. (2014) Multidecadal global cooling and unprecedented ozone loss following a regional nuclear conflict, Earth's Future, 2 (onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/2013EF000205/full)

    Sunt rezultatele unor astfel de studii discutabile? Fara doar si poate, da: orice modelare, bazata pe cunoasterea limitata a realitatii, este discutabila, perfectibila si falsificabila, precum bine stiti, d-le Cranganu. De ce omiteti studiile recente? De bine, de rau, acestea trec prin furcile caudine ale sistemelor de recenzie ‘peer review’ ale revistelor stiintifice. Daca cineva nu poate inghiti concluziile unui studiu, e binevenit sa-l critice, sa-l imbunatateasca, sau sa vina cu o alternativa mai credibila, evident, trecandu-o prin acelasi sistem de evaluare. D-le Cranganu, dv. va pricepeti la subiect? Puteti evalua plusurile si minusurile unor astfel de modelari climatice? M-as fi asteptat sa faceti eforturi sa explicati publicului de ce un model climatic e mai puternic/slab decat altul. In loc de asta, am impresia ca pur si simplu va folositi de exemplul Sagan cu scopul de a va promova propria viziune pseudostiintifica, vizibil motivata politic. ‘Very, very dishonest writing. Sad!’, ca sa-l parafrazez pe marele mecena al curentului pe care il promovati. Ghinionul cititorilor e ca contributors.ro nu functioneaza pe baza sistemului 'peer review', prin care astfel de articole vadit partinice n-ar trece prea usor.

    PS. 1. Chiar asa, ati publicat vreo lucrare peer reviewed despre schimbari climatice? 2. Am eu impresia sau chiar toate scrierile si discursurile dv. in spirit ‘climate skeptic’ apar doar in Romania?

    • @PL

      Articolul meu a vrut să ilustreze un derapaj politico-propagandistic a unui cercetător popular. (Similar, am ilustrat în câteva articole și derapajele geologice ale lui Charles Darwin). Nu mi-am propus să merg cu ideea „iernii nucleare” prea departe, până în zilele noastre. Dacă vă interesează subiectul la zi, atunci vă recomand articolul profesoarei de istorie Jill Lepore, de la Harvard University, publicat în The New Yorker (nota 11 din referințele mele). Lepore este doar ultima persoană din mediul academic, fără expertiză în schimbările climatice, care analizează sursele existente și publică într-o revistă fără peer-review și fără bibliografie la sfârșit, o viziune 2017 despre Carl Sagan și „iarna” lui „nucleară”. Tot ca o recomandare, poate căutați pe Internet și acele articole care, discreditând ipoteza lui Sagan, propuneau să se discute despre „toamna nucleară”, ca un fel de batistă pe țambalul encomiastic al lui Sagan.

      Interogația dv. despre „priceperea” mea la subiectul schimbărilor climatice are toate aparențele unui atac ad hominem. Dacă cineva testează aceeași „mâncare” (Climate Change – Torn Between Myth and Fact) vreme de 13 ani și spune la un moment dat spune că mâncarea nu-i bună, dvs. îl chestionați așa: Sunteți bucătar profesionist, participant la concursuri culinare internaționale, ca să permiteți o critică?!

      Contributors.ro nu este o revistă de specialitate cu stricte reguli de peer-review. Dacă nu vă plac articolele de specialitate (economie, lingvistică, politică, energie etc) de pe această platformă pentru că nu sunt peer-review și cu bibliografia la minut, nu înțeleg de ce vă pierdeți timpul pe aici. Am înțeles că navigarea și căutarea pe Internet vă oferă mai multe satisfacții intelectuale. So be it!

      Totuși, nu mă pot opri să nu vă întreb: dacă articolul meu era un panegiric (plin de osanale) la adresa lui Carl Sagan și al „iernii nucleare” propuse de el, m-ați mai fi întrebat de peer-review și bibliografie la minut? Mă îndoiesc…

      Știți foarte bine, de pe urma căutărilor pe Internet, că articolele sceptice cu privire la schimbările climatice sunt publicate într-o proporție de 1:100 sau chiar mai mică, în raport cu articolele apocaliptice, gen „iarna nucleară” care sunt publicate astăzi?

      În fine, dacă sunteți interesat de contribuțiile mele legate de schimbările climatice și publicate peer-review în afara României, v-aș recomanda pentru început cartea:

      Stephen U. Aja & Constantin Cranganu, 2013, Exploring the Earth System, Kendall Hunt, 265p. capitolele

      10. The Atmosphere and Atmospheric Circulation System

      12. global Energy Balance, the Greenhouse Effect, and Global Warming

      13. The Earth’s Climate System, Climate Variability, and Climate Change

      14. Taking Sides: Climate Change Debate

      15. Stratospheric Ozone and Its Depletion

      16. Energy and Change in the Earth’s System.

      Iar dacă aveți „puțintică răbdare” atunci vă invit să așteptați ediția nouă a cărții, care va fi publicată în septembrie a.c., și unde veți putea citi și variantele englezești ale unor articole tematice publicate inițial pe Contributors.ro.

      • In privinta problemei ridicate de mine, articolul lui Jill Lepore nu aduce noutati. Ceea ce am criticat in articolul dv. este sugestia ca studiul TTAPS a fost in mod univoc desfiintata din punct de vedere stiintific. Ati mentionat, in treacat, ca ipoteza a iscat controverse ‘imbracate in mantia stiintei’, dar ati evidentiat in detaliu doar criticile aduse lui Sagan et al., ca si cum aceste si doar aceste puncte de vedere ar fi fost valide stiintific. Realitatea insa e ca criticile aduse ipotezei TTAPS au fost la randul lor combatute, tot cu argumente stiintifice, intreaga controversa materializandu-se sub forma a numeroase studii, comentarii si replici la acestea, fara a se ajunge in final la un consens in privinta efectelor climatice ale unui razboi nuclear. De la un studiu deplin criticabil pana la calificativul de ‘fake news’, drumul e totusi lung, indiferent daca ideea initiala a fost implantata politic sau nu. In comentariul de mai sus am mentionat studiile recente, doar pentru a sublinia acest lucru.

        Pe scurt, abordarea dv. nu mi se pare cea a unui om de stiinta agnostic. Suspiciunea imi este alimentata de observatia ca persoanele citate in suportul punctului de vedere al articolului dv. par a proveni cu precadere dintr-un anume segment al spectrului politic american. Mai mult, coincidenta sau nu, o serie de articole publicate de dv. pe Contributors.ro se cam inscriu in aceeasi linie ideologica. In acest sens, as fi preferat sa uit de articolul dv. de anul trecut despre ‘derapajele’ lui Darwin, dar daca tot l-ati adus in discutie, imi permit o remarca, pe care n-am facut-o pe vremea aceea (au facut-o altii): referirea extensiva la Michael Behe si a sa idee de ‘complexitate ireductibila’ in suportul unui argument anti-evolutionist este semnal de alarma serios in ceea ce priveste calitatea documentarii punctului de vedere si/sau agenda autorului. Mai in gluma, insusi stilul articolului dv. despre Darwin ar fi demn de un ‘Annual Wedge Strategy Award’. Sa-l dezaprobi pe Sagan et al. pe motiv de derapaj politic in timp ce-l folosesti cu seninatate pe Behe ca contraargument impotriva lui Darwin: asta da, echidistanta stiintifica! Deci: nuclear winter = fake news, irreductible complexity = hardcore science?

        In final, nu stiu de ce interogarea priceperii dv. la subiectul schimbarilor climatice va suna ca atac la persoana. Daca vreti sa ramanem in domeniul analogiilor, interogarea a avut mai degraba menirea de a deosebi parerea diagnostica a unui medic de cea a unui vraci, ceea ce e deplin justificata din perspectiva oricarui pacient, sau cititor in cazul de fata.

        • In final, nu stiu de ce interogarea priceperii dv. la subiectul schimbarilor climatice va suna ca atac la persoana

          În momentul când încercați să aduceți contra-argumente unor critici specifice, la obiect și venite din partea multor experți din domeniu, apelând la o diversiune de tipul ”Dar cine ești dumneata ca să-ți permiți să critici pe eroul nostru? Ai publicat ceva asemănător ca să-ți permiți să-l critici?”, în viziunea v-ați descalificat definitiv ca partener de dialog credibil și constructiv. Similar și pentru aducerea în discuție a opiniilor profesorului Behe din articolul meu despre caracterul științific al evoluție darwiniste, făcând-o pe niznaiul când criticele citate în articol încep cu opiniile remarcabile exprimate de un Karl Popper sau Imre Lakatos.

          Mă despart aici de orice viitor dialog cu dumneavoastră, invitându-vă pe această cale să nu mai citiți articolele mele, posibil agnostice, posibil incorecte politic ș.a.m.d. Slavă Domnului, grădina internetului e mare (dar câți mai sar gardul :-) )

        • Aici sunteti ca Pravda :P sau mai aproape de vremurile noastre ca dottore Victor Viorel Ponta

          Chestiile de genul:

          „Ca nu numai el minte, de ce va luati de el?”
          „Pai de ce veniti cu contra argumente doar dintr-o anumita parte a spectrului”
          „Las’ ca stiu eu ce alte chestii at mai scirs”

          Sunt toate undeva intre infatilism si debilitate mintala. Admit ca ele fac parte de mult timp din arsenalul propagandei „progresiste”. Asta insa nu le face cu nimic mai valide.

          Pentru oamenii normali intrebarea e una singura: „Adevarat sau fals? ” Iar daca e fals consecutiva e: „O fi o eroare, sau e minciuna cu intentie?”. Odata ce s-a raspuns la aceste intrebari nu mai e nimic de elaborat. Daca e un adevar (convenabil sau nu), asta e viata. Daca e o eroare neintentionata (se intampla oricui), OK asteptam scuzele de rigoare. Iar daca e minciuna intentionata nu vad ce ar mai fi de discutat cu mitomanul ce insista in minciuna sa. Nu-i asa?!

  14. Eu cred ca ar trebui cercetat si aplicat mult mai mult energia atomica. Nu pentru a crea bombe si a arata unul altuia cat de tare sunt. Ci pentru a produce energie ieftina. As vrea sa vad chiar motoare pe energie atomica pentru masini, locomotive, transport fluvial, maritim, avioane. Poate chiar pentru a lansa ceva in spatiu. De frica cercetarile nu au avansat foarte mult, am ramas la centrale care sunt destul de primitive. Incet incet tarile pun mana pe arma atomica in loc sa faca centrale electrice. Nu se indreapta energia oamenilor in directia care trebuie.

  15. Ca de obicei dl. Cranganu vine cu un articol intersant.

    Dupa mine chestia e limpede. „Stiinta militanta” e departe de a-si trai ultimele zile. Exista un numar imens de oameni ce-si doresc cu ardoare sa fie mintiti frumos si exista de asmenea un numar imens creaturi pe care Nassim Nicholas Taleb (mde, ortodox bigot si retrogard de-al nostru :P ) le-a numit atat de inspirat „intellectual yet idiot”:
    https://medium.com/incerto/the-intellectual-yet-idiot-13211e2d0577#.odrgvqtko

    Sigur ca acest adevar trist nu inseamna deloc ca minciuna la moda nu mai trebuie data in gat atunci cand e detectata. Dimpotriva. Ceea ce face autorul alaturi de multi alti oameni de bun simt e cat se poate de util si necesar. Trebuie sa avem tioleranta 0 fata de minciuna, oricat de „conveabila” e ea. Am vrut doar sa spun ca muntele de gunoaie e imens si va dura o vreme pana sa fie adus la dimensiuni rezonabile.

    Oricum tot ce e necesar pentru anihilarea mitomanilor sunt logica elementara si bunul simt. Daca omul de la butoane utilizeaza aceste unlete simple tot efortul „militantilor” e si valuriel de mizerie pe care le imprastie acestia sunt in zadar.

    „Progresimea” a incercat distrugerea lumii civilizate in anii ’60-’90 prin subminarea apararii sale ce ar fi trebuit sa duca la o victorie politico-militara a sovieticilor. Dupa unele succese de etapa ce au culminat cu mandatul catastrofal al lui Jimmy Carter, venirea la butoane a unui om lucid ca si Ronald Reagan secondat in Europa de leader-i puternici si decisi precum Margaret Thatcher si Helmuth Kohl au pus cruce URSS. In pofida propagandei isterice pentru dezarmarea NATO, Reagan a continuat netulburat cursa inarmarilor ce a dus in cativa ani URSS la o prabusire epica.

    Odata ce atacul direct a esuat, „progresimea” a schimbat tactica, trecad la subminarea economica a lumii civlizate. Programele sociale dementiale, lupta isterica impotriva moralei crestine ce sta la temelia civilizatie noastre, imigratia ilegala necontrolata si mai ales gogorita inclazirii globale antopogene sunt menite sa izbandeasca acolo unde nenumaratele rachete ale Brejneva u esuat. Din fericire dupa un mandat catastrofal al lui Barak Obama, a ajuns la butoane un om care asemenei lui Reagan ce nu pune botu’ la sofismele mai mult sau mai putin elaborate ale propagandei de stanga. Atata vreme cat el e sufcient de fudul de urechi ca sa nu ia in seama tanguielile si chiraielile propagandei de stanga, infirngerea „progresimii” e garantata. Si dupa toate aparentele nu o sa o muste :P

    • @Josef Svejk Dl Cranganu propune spre dezbatere un subiect care a avut impact politic important la timpul lui dar care a fost reevaluat (evolutia mijlocelor IT), subiect care primeste si diagnostic (fake news”) din start. Faptul ca nu lasa loc si lucrarilor care nu sunt departe de aprecierile lui Carl Sagan este de netolerat pentru ca un subiect trebuie prezentat nepartinitor (merge intr-o singura directie cum am spus mai sus). Sa pastram un ton moderat si sa apreciem efortul dl Cranganu care poate invata si din comentarii ca rigoarea in prezentarea unui articol este esentiala. Bunul simt nu poate ajuta in a discerne stirile false. Pentru a primi informatia corecta oamenii de stiinta trebuie sa nu se incadreze politic. Deformarea unei realitati trebuie condamnata cu toata fermitatea din acest punct de vedere. Cred ca trebuie pastrata masura decentei (va aprindeti foarte tare uneori).

      • @smaranda

        Aducerea la lumină a episodului „iarna nucleară” = „fake news” în 1983-1985 nu a intenționat să fie o abordare diacronică (discutarea tuturor ocurențelor fenomenului respectiv, de la origini până în prezent). Chiar dacă aș fi făcut-o, caracterul de „fake news” din perioada respectivă nu ar fi dispărut numai pentru că ar fi fost tratat diacronic.

        Una din intențiile mele în scrierea acestui articol a fost să atrag atenția că amalgamul dintre un conținut parțial științific ambalat într-o poleială politico-propagandistică lucitoare a dus la discreditarea permanentă termenului-șoc „iarnă nucleară”. După Sagan, ați mai citit vreun articol serios care să folosească acest termen? Prin analogie, după ce Rică Venturiano a discreditat termenul „amor” (Nu striga, madam, fii mizericordioasa! Sunt nebun de amor!), nimeni nu mai spune/scrie în românește că „suferă din amor” decât dacă vrea să fie ironic.

      • Nu e vorba despre ocolirea problemei, ci despre manipularea datelor pentru a ilustra o concluzie pre-stabilită.

        Redau doar câteva din paragrafele pe care vă invit să le considerați sine ira et studio:

        But the whistleblower, Dr John Bates, a top NOAA scientist with an impeccable reputation, has shown The Mail on Sunday irrefutable evidence that the paper was based on misleading, ‘unverified’ data.

        [s.m.] It was never subjected to NOAA’s rigorous internal evaluation process – which Dr Bates devised.

        His vehement objections to the publication of the faulty data were overridden by his NOAA superiors in what he describes as a ‘blatant attempt to intensify the impact’ of what became known as the Pausebuster paper.

        Misleading, ‘unverified’ data înseamnă „fake news”.

        • As vrea sa vad si eu dovezile alea ca sa-mi fac o idee dar „unverified” nu este egal cu misleading . Ok ,nu este egal nici cu stiinta .Ce inteleg eu ca au facut acolo este sa ignore faptul ca citirile facute cu termometrele masinilor navelor sunt mai mari decat cele facute cu balize sau in galeata pe baza informatiilor ( incomplete ?) ca s-au facut in continuare citiri exterioare . Aceasta compensare poate fi in continuare corecta si IMO este pentru ca ritmul de topire al ghetarilor si calotelor nu s-a modificat . Vorbim totusi de o diferenta infima – graficul prezentat este „misleading ”
          http://www.zerohedge.com/sites/default/files/images/user3303/imageroot/2017/02/01/20170204_NOAA1.jpg
          pt ca pleca de la origini diferite . Despre ce vorbim aici ar fi cresterea „nejustificata riguros stiintific” a diferentelor dintre cele doua curbe in portiunea recenta a graficului .

          • Mai există o problemă serioasă, în acest caz și în altele asemănătoare, când se spune/scrie că anul XXX a fost cel mai călduros sau cel mai secetos sau cel mai cel…
            E vorba de algoritmul de procesare a datelor înregistrate (de ex., temperaturi) și de aplicare a unor funcții de ponderare și mediere a acelor date. Gândiți-vă că numărul stațiilor meteorologice de pe uscat este disproporționat de mare în raport cu cel al stațiilor oceanice. Pe de altă parte, uscatul reprezintă doar ~22% din suprafața globului. Cum se face ponderarea datelor ultra-numeroase de pe o suprafață ultra-mică în raport cu datele ultra-puține de pe o suprafață ultra-mare?

            O altă problemă se referă la corectarea așa numitului efect de ”insulă termică urbană”. Pentru că pe uscat imensa majoritate a stațiilor meteo este instalată în sau în imediata apropiere a unui aeroport sau autobaze, temperaturile de acolo sunt puternic influențate de artifacturile din zonă: piste negre, acoperișuri negre, multe zone acoperite cu asfalt, populație numeroasă etc., etc. Corectarea acestui efect de insulă termică nu este parte a unui protocol unic, adică fiecare centru meteorologia are un algoritm de casă. Există apoi metodologii complexe de natură statistică menite să elimine diversele zgomote artificiale și să rețină doar semnalul termic al uscatului, apei și atmosferei. Metodele de filtrarea a acestor zgomote nu sunt publicate, astfel încât alți cercetători să verifice veridicitatea rezultatelor finale.

            Cercetătorul whistleblower de la NASA a mai acuzat – și asta mi se pare cea mai tare acuzație- că autorii articolului poznaș )dar care i-a împins pe politicieni să semneze Acordul de la Paris!) nu au publicat algoritmii folosiți pentru problemele (am enumerat doar o parte dintre acestea) enumerate mai sus. Când algoritmii sunt publicați, apar cele mai năstrușnice surprize. Un caz celebru este cel al echipei conduse de prof. Michael Mann, de la Penn State, care a „pierdut” pe drum Mica Glaciație din Europa secolelor XII-XVIII. Căutați pe internet și YouTube termenul „Hide the decline” – sunt „doar” 2.240.000 intrări!!!

            În fine, discuțiile și analizele modelelor climatice sunt mult prea complexe pentru a fi acoperite de un articol ca acesta sau de comentariile mele limitate. La fel ca și cu fracturarea hidraulică :-)

            • Va dau dreptate in totalitate , fixarea temperaturii globale [cu precizie extrem de inalta] nu este o stiinta absoluta si include o doza de subiectivism .Acest subiectivism este exploatat politic de o parte si de cealalta . Personal ma ghidez dupa nivelul oceanelor si aici trebuiesc facute ocazional compensari (cum e la statiile din Alaska unde terenul se ridica ) dar sunt infinit mai simple decat pt datele meteo .

            • Pe lângă compensările impuse de ajustările izostatice ale terenurilor care se ridică datorită topirii ghețurilor rămase de la ultima glaciațiune, mai trebuie incluse și compensările impuse de deschiderea/închiderea oceanelor impuse de deschiderea/subducția fundurilor oceanelor ca parte integrantă a tectonicii plăcilor litosferice. Și aici intrăm pe un teren minat de incertitudini procedurale.

            • E adevarat ca in tot ce inseamna stiinta globala exista un grad de incertitudine dar la fel de adevarat este ca exista si certitudini . De exemplu ca nivelul marilor creste si creste cu aproximativ 3mm pe an . Nu 1 , nu -10 . Putem discuta despre incertitudini cand punem cifra de dupa virgula , dar nu la cea de dinainte .

              GMSL Rates
              CU: 3.4 ± 0.4 mm/yr
              AVISO: 3.4 ± 0.6 mm/yr
              CSIRO: 3.3 ± 0.4 mm/yr
              NASA GSFC: 3.4 ± 0.4 mm/yr
              NOAA: 3.2 ± 0.4 mm/yr (w/ GIA)

  16. În realitate , oamenii de ştiinţă cei mai celebri ai omenirii au desfăşurat şi un activism care poate fi numit politic, al ideilor proprii, a teoriilor proprii bazat pe probele de care dispuneau în contextul respectiv.
    Pentru că în logica şi raţionalitatea dlui Crânganu, ştiinţa în general poate fi încadrată la fake news. Pentru că practic şi istoric , orice parte sau chiar o teorie în totalitate în ştiinţă se infirmă sau confirmă în timp.
    Mecanica clasică a lui Newton a fost vreme de câteva secole teoria ştiinţifică principală în fizică.
    A trebuit ca Maxwell să înceapă să conteste acea realitate imuabilă, iar în final Einstein să producă o nouă evoluţie asupra asupra conceptului de spaţiu-timp… Dar şi Einstein a fost depăşit de *realitatea*(spocky action al particulelor elementare) fizicii cuantice iar teoria unificată a rămas deocamdată un deziderat. Asta nu înseamnă că tot ceea ce s-a construit şi validat la nivel de ştiinţă nu poate fi încă invalidat de o nouă abordare sau teorie care să schimbe fundamental percepţia pentru încă o dată.
    Acum întrebarea,
    Au fost aceşti oameni de ştiinţă care au emis teoriile care au schimbat fundamental modul de a percepe realitatea…generatori de fake-news anterior?
    Răspunsul pe care orice om normal la cap răspunde, e evident nu.
    O iarnă nucleară nu e nevoie de a fi prezentat ca un scenariu catastrofic pentru omenire..e îndeajuns de urmărit ce s-a întâmplat real cu viaţa biologică pe atolurile unde s-au desfăşurat experimentele nucleare şi dacă omenirea poate să-şi permită în numele ştiinţei un asemenea scenariu.
    Evident că nu.
    Ultimul articol din Nature, menţionează că nivelul de oxigen din oceane a scăzut cu 2% în ultimele decenii.
    De aici o grămadă de interpretări.
    Pe care oamenii de ştiinţă le pot oferi, porinind să spunem de la orientarea lor relativ la conceptul încălzirii climatice o pot oferi.
    Activitate umană cauzală ori nu.
    Variaţie normală în contextul evoluţiei pe serii de timp a Terrei ori nu?
    Se traduce practic într-un mediu ostil vieţii ori nu?
    Ştiinţa actuală funcţionează mai degrabă la nivel filozofic cu noţiunea de probabilitate, mai puţin de certitudini.

  17. Despre studiile liceale din Brooklyn și Budapesta

    Când am întocmit lista laureaților Nobel originari din Brooklyn, am fost frapat de situația extraordinară a două licee din oraș: James Madison și Abraham Lincoln. Împreună, cele două licee au scos 7 laureați Nobel!!!

    Liceul James Madison, Brooklyn

    Stanley Cohen Medicine 1986
    Robert Solow Economics 1987
    Martin Lewis Perl Physics 1995
    Gary Becker Economics 1992

    Liceul Abraham Lincoln, Brooklyn

    Arthur Kornberg Medicine 1959
    Paul Berg Chemistry 1980
    Jerome Karle Chemistry 1985

    Dar ce se poate spune despre acești savanți celebri, de origine maghiară?

    Edward Teller, 1908 – 2003, părintele bombei cu hydrogen
    Eugene Wigner, 1902 -1995 – premiul Nobel în fizică
    Leo Szilard, 1898 – 1964, a conceput reacția nucleară în lanț și a co-patentat primul reactor nuclear
    John von Neumann (născut Janos Lajos Margittai Neumann) 1903-1957, inventatorul computerului.

    Ce au toți acești savanți în comun, o adevărată constelații de genii emigrate din Ungaria în Statele Unite?
    Conform unei declarații a lui Teller, toți au urmat același liceu – Fasori Gimnázium din Budapesta – și au avut aceiași profesori de științe.

    Concluzia, după cazurile din Brooklyn și Budapesta – studiile liceale contează enorm în evoluția ulterioară a absolvenților.

    • Interesantă observaţia.
      Există teorii care ne spun că limba pe care o vorbim ne influenţează structura-conexiunile din creier, modul de a concepe prezentul e diferit în funcţie de limba vorbită.
      Cât despre succesul în ştiinţă totuşi parcă tradiţia Royal Society este baza avansului ştiinţific.
      Ar fi interesant de văzut unde ştiinţa inovează şi se dezvoltă mai repede în societăţile închise sau cele deschise.
      Karl Popper şi studentul său celebru George Soroş..care e vinovat de ceea ce se întâmplă în România..şi de decăderea lui Arsenie Boca.. :)
      Nu ştiu dacă e clar pentru toţi dar se pare că inovaţia are loc la ritm accelerat în societăţile în care ideile şi experimentele sunt permise.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro