joi, martie 28, 2024

… Cartarescu, idiotul

… citesc in Evenimentul Zilei ca Ion Cristoiu revine la ziar dimpreuna cu Bulina Rosie. Cum e turcul, si pistolul. Logodna, soptita pe la colturi, s-a oficializat. Ce-i drept, omul stie cum sa faca din rahat bici, ba chiar si din mizerie panas, altminteri n-ar fi reusit sa vanda atatea ziare cu gaini mamifere. Nu-i de colea sa te poti mandri c-ai introdus in Romania deontologia lui « ce se vinde » si, cu un drum, ai tabloidizat un popor intreg. Lui Horia Tabacu i s-au strecurat intr-atat de multe lacrimi sub pleoape, ca nici nu mai tine minte ce haine purta maestrul la intalnirea de-acum doua zile. Mi s-au strecurat si mie vreo doua, si tot pentru Evenimentul Zilei, dar din alte motive. Pe vremuri, calitatea unui ziar nu se masura la kilogram. Alte vremuri. Déjà vu.

O nimica toata. De incalzire. Partea serioasa de-abia urmeaza.

Citesc in acelasi numar editorialul lui Mircea Cartarescu. Gata ! S-a saturat de politica ! I-a ajuns. «[D]e astăzi voi părăsi orice preocupare politică, orice implicare, prin scris sau chiar şi numai prin citit, în orice ţine de acest domeniu pe care îl cunosc acum ca pe propriile mele buzunare. Mai mult, îl cunosc pe propria piele, asemenea condamnatului din colonia penitenciară a lui Kafka. Am făcut jurnalistică, în mare parte politică, timp de vreo opt-nouă ani. Cred că e destul pentru cineva al cărui sens în viaţă e cu totul altul. » Ma mai podidesc cateva lacrimi. Si din nou, din alte motive.

Deschid fereastra, ma uit in sus, la ceruri. In New Orleans inca nu s-au deschis. E inca senin. A plouat astazi, dar a stat. Norii s-au mai imbunat. Spre apus. Ma uit in jos. Nici pamanturile nu s-au deschis. Podeaua e la locul ei. Intru iarasi pe internet si verific pe Hotnews. Nici in Romania nu s-au deschis cerurile. Ba nici pamanturile. Doar ce s-a asternut zapada. O fi vreun semn.

Sa te lehamisesti de politica e lesne. Mai cu seama ca intelectual, turnul de fildes iti sade la indemana, in orice clipa, dupa colt. Ca-i zicem turn, ca-i zicem pestera din Himalaya a lui Mircea Eliade, nu mai are importanta. E un refugiu in vremuri de greata: vita contemplativa, nu vita activa, cum ar fi zis Hannah Arendt, tragand patimasa din tigara.

Zice Cartarescu : « Am văzut cum, pe rând, toţi cei pe care-i admir pentru opera lor s-au retras din spaţiul public. E şi firesc: i-am văzut târâţi în toate noroaiele lumii, căci adversarul politic nu mai e nici filozof, nici scriitor, nici măcar fiinţă umană, ci doar carne de tun pentru pamflete, caricaturi şi injurii pur şi simplu. Mi-a ajuns, m-a răzbit în fine şi pe mine.” [Nota mea pentru corectori: E filosofie, nu filozofie, ca intelepciunea nu vine de la Zophia! « Detaliile » astea chiar conteaza.]

Mai citesc o data si ma scarpin in crestet. Parca am mai citit asta undeva. Ba chiar de mai multe ori. Si nu, nu avea nimic de-a face nici cu Basescu, nici cu Ponta, nici cu Voiculescu sau Diaconescu. Ba, daca stau bine sa ma gandesc, n-avea legatura nici macar cu Romania. Avea de-a face, pur si simplu, cu natura umana.

Gata ! Stiu ! Am citit-o la Max Weber, Politicul ca vocatie. Acolo, omul vorbea despre conditia tragica a politicianului. Nu politicianul-lichea, nu politicianul-demagog, ci politicianul din convingere. Asta, sireacul, vrea – nu vrea, are o conditie tragica : trebuie sa jongleze dialectic intre etica responsabilitatii si etica principiala, cea a convinegerilor ultime. Si, aidoma oricarui erou tragic, trebuie sa decida de unul singur (si asumandu-si toata responsabilitatea) nu doar unde sa traga linia dincolo de care scopul nu mai scuza mijloacele, ci si daca e pregatit sa-si piarda sufletul (la propriu, zice Weber) facand asta. Pentru altii. Pentru ca de pierdut, la capatul liniei, tot va pierde. Or, pentru a accepta din start perspectiva infrangerii necesita ceva. Ziceti-i curaj, daca n-aveti curajul sa-i ziceti cojones.

Hopa ! Dar Cartarescu nu e politician. E – a fost ? – doar un om implicat in viata politica. Un om caruia ii pasa. Prin urmare, s-ar zice, nu il putem judeca pe Cartarescu folosind aceeasi unitate de masura precum in cazul politicianului, desi influenta lui in viata publica a Romaniei o depaseste cu mult pe cea a majoritatii parlamentarilor si ministrilor. A ceea ce numim politicieni, in general.

N-avem a ne ocupa aici cu ideea daca aceasta influenta e justificata au ba. E suficient sa constatam ca exista. Io-te secretul lui Polichinelle : In politica aparenta este realitatea. Daca  nu ma credeti, intrebati-l pe Adrian Nastase si despre cum a pierdut el alegerile (si) din  motive de « Baroane ! ». Sau pe Traian Basescu cand se plange ca poporul simte ca nu mai e reprezentat de EL. La urma urmei, si Sofocles a fost ales ‘strategoi’, general (singurul post in democratia Ateniana care NU era tras la sorti) nu atat pentru calitatile sale militare, cat pentru cele dramaturgice. Aparent, cine poate scrie Antigona, poate conduce si o armata. Alte vremuri.

Si-atunci se cuvine sa aplicam « patul lui Weber » non-politicianului Cartarescu ? Nu e, n-a fost si nu va fi vreodata politician – corect ? Beeep ! Incorect ! Mircea Caratescu a fost, va fi si va ramane politician in masura in care va ramane interesat de ceea ce ce se intampla cu viata politica a acestei tari. Si in masura in care va continua sa incerce s-o influenteze cum poate. Unii pot scrie doar o pancarta. Altii pot doar vorbi de la tribuna Parlamentului, acolo unde nu-i asculta nimeni. Altii semneaza  OG-uri. Altii spun bancuri. Cartarescu poate scrie un articol. Ca impact – si, repet, in politica facem cum facem si tot la impact ajungem – ii bate pe multi ministri si grevisti. Cartarescu sta, de unul singur, pe un butoi de pulbere, calare pe un tun si lumea se uita la el cugura cascata sa vada incoto va trage.

« Dar de-acum, dar de-acum s-a ispravit . Cri-cri-cri. » Primavara gri.

Cartarescu s-a lehamisit de politica.

Nu vreau sa mai pomenesc Aristotel si de omul ca vietate politica (zoon politikon), ca m-as simti ca la cursurile introductive si mi-ar fi mie rusine de rusinea altora. Suntem oameni in masura in care suntem « politici ». Inzestrati cu ratiune si cu vorbe. Pentru ca prin vorbe putem descoperi ceea ce e drept. Prin vorbe putem gandi abstract. Si, fara abstract n-am avea concret, adica nici masini, nici I-pads, nici Facebook pentru exhibitionisti. Asta, acum vreo 2400 de ani, era bun simt. Astazi e moft.

N-am acum timp sa intru in detalii. Ma multumesc cu tusele groase.

Cicero stia ceva mai bine decat Cartarescu. Scrie Cicero, bunaora, ca, « zice-se », numai scursurile si oamenii de nimic intra in politica, asa ca un om respectabil nu se va tavali prin mocirla, ca-l vor manca porcii. (Iertata-mi fie licenta. Dar asta-i ideea.) Si p-orma, se-ntreaba acelasi Cicero, acesti oameni se-ntreaba de ce sunt condusi de catre scursuri ?

Marturisesc, mie-mi place Cicero (chit ca viata lui a fost la ani lumina de scrierile lui). Imi place ca nu s-a dat batut pan’ ce n-au venit aia si i-au taiat capul (si el l-a scos, gratios, pe geam). Pana atunci a continuat sa faca politica si, mai cu seama, sa scrie. N-a salvat republica, nu s-a salvat nici macar pe sine, dar ne-a salvat pe noi.

Cicero invatase de la greci – pe care a si incercat sa-i imite. La greci si-a trimis fiul sa studieze filosofia (y compris a’ politica). Cicero n-a inventat nimic, dar a latinizat filosofia greaca. Nu e nici asta de colea.

Si-acum: Grecii aia vechi, aia care ne-au dat si filosofia, da’ si politica, si democratia dar si pericolele ei (ca, printre altele, l-au omorat pe Socrate) aveau o vorba : Alora care nu se ocupau/ nu participau in politica si isi vedeau « de treaba lor », le ziceau, simplu, « idiotes ». Si asta nu e o gluma. E un fapt.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. curat idiot coane aline. mor pe astia care cica: ” eu nu fac politica!”,”nu ma intereseaza politica!”.
    pai atata timp cat un bou hotaraste cat imi ia din buzunar…inseamna ca platesc…si fac politica, chiar daca nu vreau.

  2. Fain, dar cred ca o sa-ti atragi multe pe cap din cauza misunderstanding-ului generalizat. Ia sa-i vezi.

    Pe Cartarescu il acuza cititorii (deja!) de „dezertare” :) ma tavalesc de ris.

  3. Nota la nota ta ptr corector: si filozof si filosof sunt corecte (http://dexonline.ro/definitie/filozof). De ce? Limba romana e o limba fonetica, scriem asa cum pronuntam; regula in lb romana zice ca consoana „s” intre vocale se sonorizeaza, inclusiv in egzamen, egzil etc; termenul filozof a venit in romana pe filiera franceza si nu direct din greaca, de unde pronuntia cu z si nu cu s; apoi etimologia filozof< iubitor de animal si nu de sophia e total anapoda, contrara oricaror reguli de transmitere dintr-o limba in alta.

  4. ei dom Fumi amu nici chiar ashe mey…;)
    da, dl C s-a scirbit de politica (hei, care era ala ultimu de s-a scirbit?;)) – asta e “topic sentence” si e corecta. Da argumentele suport nu sint – se baga iarasi textul cu postacii. Parca-l si vad pe dl C citind cretinismele lu garfield motanu si sughitind de oroare. Da? mai degraba nu.
    Putea sa zica simplu ceva de gen “nu mai vreau sa fiu perceput drept ‘a lu basescu’, am si io onoarea mea la dracu !!!
    Era mai rezonabil chiar daca tot gresit era. Expresia “a lu basescu” are conotatii negative doar din cauza loserilor de la antene, nu e negativa deloc carevasazica.

    Aa, si de s-a scirbit pe bune, sincer – pai fir-ar a dracu domne, ce treaba sa faci cu intelectualii astia cu stomac subtire, li se tot face rau in timpu meciului !
    :)

  5. Incet dar sigur va indepartati de cititorii dvoastra fideli.
    Si eu, ca multi altii, simt o oaresicare modificare in discurs care sincer ma deranjeaza.
    Oricum, e optiunea dvoastra. Poate va e mai bine pe partea cealalta de carosabil.

      • Intr-adevar, foarte profund. Da’ nu atat de profund ca si tine: tu esti profunzimea in carne si oase…

        De acord cu postarea de mai inainte, ca la noi se folosesc ambele variante: filosof si filozof. Nu era cazul sa se faca o remarca in aceasta directie.

        FILOSÓF, -OÁFĂ s. m. și f. v. filozof.

        Cat priveste alegerea domnului Cartarescu, este … o alegere si nimic mai mult. Nu trebuie nici sa se cutremure pamantul, nici sa se deschida cerurile, asa cum nu se intampla nici dupa articolele domnului Fumurescu. Pur si simplu e un „anunt”. Omu’ s-a saturat si are alte activitati mai importante (din punctul lui de vedere).

        Ce poate nu se asteapta domnul Cartarescu este faptul ca injurat si balacarit o sa fie in continuare, pentru alegerile facute in trecut, cat si pentru cea de acum (dupa cum se vede).

        .

  6. Cam aceleasi idei i le-am transmis si eu lui Mircea Cartarescu in comentariul la care l-am scris la articolul sau. Si spuneam ca se retrage tocmai cand a inceput sa mai inteleaga despre ce e vorba si sa se mai destepte (in politica).

  7. Bun, cred ca am inteles cum ‘devine’ cestiunea , Cartarescu opteaza pentru staza/stagnare in defavoarea devenirii (idiotes vs. polites), o teza cu concluzie batind calul cit e cald. Dar ma intreb daca Sofocle nu va fi fost multiplu unu diferit de sine („La urma urmei, si Sofocles a fost ales ‘strategoi’, …” ne spune autorul). Strategoi e forma plurala a lui strategos. Si acum ma duc sa organizez o mare jale cu ocazia tristului eveniment semnalat supra.

  8. Alin Fumurescu deschide geamul. Apoi ne face sa intelegem ca e in New Orleans.
    Wow. Are o probabil o bursa in US. Ce cool.

    Apoi ce face? Deschide Hotnews.

    M-am decis. Alin Fumurescu e un idiot.

  9. D-le Alin Fumurescu, altceva decat atacuri la persoane mai stiti sa faceti ? Ce va deranjeaza de fapt la Mircea Cartarescu, faptul ca are alte vederi doctrinare decat dv. sau faptul ca este cel mai bun scriitor roman, citit si apreciat de mult mai multi oameni decat sunteti dv. ? Sunt convins ca va sta in gat si pentru ca a fost nominalizat la premiul Nobel pentru literatura, performanta pe care domnia voastra n-o va atinge in vecii vecilor, nici pentru scriitura, nici pentru filozofie, nici pentru medicina, nici pentru NIMIC. Sunteti doar un mediocru care se da mare.

  10. Un articol cel putin deranjant. Se vrea sustinut cu argumente filosofice dar din nefericire insulta ramane tot insulta. Mircea Cartarescu nu este nici ignorant („idiotes”) si nici o persoana stupida (daca consideram sensul cuvantului idiot in limba romana). Salut decizia sa. Un intelectual rafinat, un individ cu coloana vertebrala nu are ce sa caute in actuala menajerie politica damboviteana. Nu este singurul care a luat aceasta decizie. Oricum, un articol plin de atacuri ieftine (cheap shots). Imi pare rau ca am avut rabdare si l-am citit pana la capat.

    • „Un intelectual rafinat, un individ cu coloana vertebrala nu are ce sa caute in actuala menajerie politica damboviteana.”

      – Fals, fals, fals! Alin are perfecta dreptate: daca intelectualii rafinati, cu coloana vertebrala, nu se implica in politica, atunci locul pe care ar fi trebuit sa-l ocupe acesti intelectuali va fi ocupat de unii ca Miron Cosma si Marean Vanghelie… iar intelectualii „subtiri” se vor retrage in turnul lor de fildes, vor stramba din nas si se vor declara scarbiti de politica si de tara in care traiesc!

      Intelectualul rafinat trebuie sa fie un adevarat CETATEAN, un individ care sa se implice in politica pentru a contribui la bunul mers al cetatii… iar nu un sfinx care doar contempla lumea si se declara scarbit de ea!!!

      Daca nu cei care INTELEG (intelectualii) trebuie sa conduca cetatea, atunci cine? Trogloditii???

      • Draga Ganditorule, nu intelectualii conduc cetatea. Acesta este rolul politicienilor, de diverse formatii (jurist, economist, etc.). A fi politician este o meserie ca oricare alta, din pacate Romania are de a face de 22 de ani incoace numai de amatori cu cateva exceptii. Din pacate, politicienii romani sunt reprezentativi celei mai mari parti a publicului. Cu vremea, societatea va evolua si calitatea politicienilor se va imbunatati.
        Despre dl. Cartarescu…este decizia personala a domniei sale si trebuie respectata. Cred ca a fost foarte Cetatean cand s-a detasat de derapajele prezidentiale, asa cum au facut si domnii Plesu si Liiceanu. Cu bine!

        • Draga Bogdane,

          Daca politicienii care conduc cetatea nu sunt si intelectuali este foarte grav! Zici tu: „a fi politician este o meserie ca oricare alta”… Asa o fi… dar… politicienii pot fi la randul lor, sau oameni culti (intelectuali) … sau analfabeti cu diploma luata la seral, la fara frecventa, la „indicatiile” partidului unic, pe pile, cunostinte, relatii, etc… iar atunci cand analfabetii cu diploma ajung sa conduca tara, dezastrul tarii este asigurat!

  11. Domnule Fumurescu, unii odata cu varsta, incearca sa exprime cat mai multe idei in cat mai putine cuvinte. Dumneavoastra vad ca intineriti! :)

    Pe urma, abundenta asta de timiteri de-a valma la diversi filosofi si ilustrii semidocti, ar trebui sa va dea de gandit.

  12. cartarescu e foarte mediatizat acolo.cam ieri mai,mai il facea bucurestiul cu un Nobel.
    despre ruminca Herta Muller,nimic!!?oare de ce?

  13. va multumesc pt articol, domnule Fumurescu. sper ca dvs nu va veti retrage in turnul de fildes din cauza felului in care unii cititori va interpreteaza articolele.

  14. 1. Somnul implicarii naste monstri!
    2. Somnul implicarii naste monstri!
    3. Somnul implicarii naste monstri!
    etc.

  15. Si contrariul e adevarat! Trebuie sa fii idiot ca, având de scris, sa faci publicistica de principii in RO. Dovada tocmai represaliile ca ajungi sa bagi pe Google vorba Idiotul, si te trimite la numele Cartarescu! De ce? Pentru ca nu poti fi ca ceilalti intelectuali de dreapta, deveniti din senin fani ai serviiciilor secrete, când pentru marele nedreptatit de Ion Iliescu, tot profesor dar nepremier, Virgil Magureanu, atât dl Boc, presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din România, filiala Cluj intre 1987 si 1989, cât si dl Ungureanu, membru supleant in Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist (v.wiki), apar ca profesori universitari de istorie cam de aceeasi vârsta, cu perfectionari occidentale asemanatoare, si cu destinul ciudat ca ar fi putut fi prim-ministri si intr-o RSR stapânita de Nicu Ceausescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro