miercuri, iunie 29, 2022

Cartea anului 2022?

În urmă cu vreo doi ani, universitarul constănțean Angelo Mitchievici publica în revista Transilvania un substanțial studiu intitulat Destine crepusculare. Între hedonism și ura de sine. Mateiu I. Caragiale. Angelo Mitchievici își începea scrierea cu observația că nu există nici cel mai mic indiciu în conformitate cu care Emil Cioran ar fi citit romanul matein, că dincolo de faptul că fiul marelui comediograf I.L Caragiale a trecut la cele veșnice exact în anul în care scriitorul, aflat deja pe culmile disperării, publica Schimbarea la față a României nimic nu ar conduce la concluzia că ar exista cine știe ce comerț (folosesc aici o expresie favorită a exegetului) între cei doi.

Cu toate acestea, profesorul de la Facultatea de Litere a Universității Ovidius din Constanța și cronicarul de film en titre al României literare ( se va înțelege mai la vale de ce am făcut referire și la această a doua calitate a autorului, care, în cazul lui Angelo Mitchievici, este departe de a fi un simplu violon d’Ingres) își asuma riscul de a citi Craii de Curtea- Veche prin grila numeroaselor texte despre ratare ale filosofului plecat la Paris din Rășinari.

Angelo Mitchievici recidivează și, iată, publică în colecția de studii literare a editurii bucureștene Humanitas o frumoasă carte (nu, nu ezit să folosesc adjectivul în cauză, oricât de necritic ar fi ori ar suna el) consacrat ratării. Care, iată, poate avea și o anume doză de farmec, chiar dacă, în anumite cazuri, se poate încheia cu o baie de sânge și cu moartea celui marcat de acel ceva pentru care Emil Cioran a dezvoltat un veritabil cult.  Ratare pe care a extras-o, cum scrie Angelo Mitchievici însuși din propria viață, nu din literatură. Chiar dacă, în opinia mea, filosoful i-a conferit și o anume teatralitate.

Cartea universitarului de la Constanța – Farmecul vieților distruse. Câteva reflecții despre ratare ( Editura Humanitas, București, 2022) este frumoasă nu doar prin calitatea, prin eleganța scriiturii. Ci și prin lipsa de ostentație a erudiției (pe care o probează la fiecare pagină, Angelo Mitchievici putând fi bănuit chiar că ar fi citit, precum cel ce vorbește în Brise marine, tous les livres arondate temei), prin surprinzătoarele asocieri, prin rafinamentul și ascuțimea observației, prin inteligența și curajul selecției. Să admitem că nu e chiar de ici, de colo, ca unor cu totul remarcabile studii numite, cu modestie, reflecții, centrate asupra rataților din scrierile lui Shakespeare, Scott Fitzgerald, Cehov, dar nu din literatura dramatică a autorului rus, ci din micuța nuvelă Profesorul de literatură, Voltaire (filosoful nefilosof din secolul al XVIII lea francez), Dino Buzzati,  Sadoveanu ( de o profunzime exemplară analiza dedicată romanului Locul unde nu s-a întâmplat nimic, căruia i se dovedește fără putință de tăgadă  modernitatea), Mircea Eliade, Shakespeare, lui Cioran însuși (capitolul dedicat acestuia putând fi el însuși o carte), din filmele lui Luis Buñuel (Farmecul discret al burgheziei) și Marco Ferreri (Marea crăpelniță) să le alături un eseu consacrat benzilor desenate ale lui Hugo Pratt.

Da. știu. Benzile desenate sunt din ce în ce mai luate în seamă, au în România un admirator necondiționat în persoana lui Adrian Cioroianu, universitar, istoric, fost ministru de Externe și fost ambasador la UNESCO, azi deținător principal al cheilor Bibliotecii Naționale, cartea lui Hugo Pratt  Corto Maltese: Departe tot mai departe apărută la noi în traducerea lui Tudor Călin-Zarojanu a fost prefațată de Horia-Roman Patapievici. Numai că banda desenată tot un fenomen de paraliteratură rămâne. Angelo Mitchievici îl ia în serios, citește aventurile lui Corto Maltese făcând referiri nu doar la Cioran, ci și la scrierile lui Mircea Mihăieș sau Ion Stanomir, vorbește despre soluțiile de traducere la care a recurs Tudor Călin Zarojanu. Aici recidivează filologul care, de pildă, în eseul dedicat lui Scott Fitzgerald a comparat versiunile date Marelui Gatsby  de Mircea Ivănescu, respectiv de George Volceanov, acesta din urmă ieșind parcă în avantaj. Fapt,  de natură să îi mai aline acestuia din urmă amarul că în eseul consacrat lui Macbeth s-a recurs la traducerea lui Ion Vinea, nu la cea mai recentă apărută la editura Tracus Arte. Capitolul dedicat lui Corto Maltese își are justificarea în economia cărții fiindcă așa după cum bine observa pentru moment în treacăt profesorul Alexandru Călinescu, în România literară, nr. 15/2022, titlul cărții lui Angelo Mitchievici ( eu aș spune că nu numai titlul) “ne semnalează …că ratarea poate fi euforică, dătătoare de nebănuite bucurii”.

Cum spuneam, eseul de deschidere consacrat lui Emil Cioran ar fi putut fi o carte în sine. În primele lui secvențe, Angelo Mitchievici comentează în detaliu scurte fragmente din Caietele cioraniene. Face ceea ce Jean-Pierre Richard numea odinioară microlectures (îl invoc pe marele campion al criticii tematicii, de identificare, încurajat de faptul că Angelo Mitchievici îl citează, la rândul lui, pe Roland Barthes, pus la zid într-o carte recentă de Gabriel Liiceanu), face ceea ce profesorii mei de la Franceza clujeană îmi povesteau că  practica pe vremea lor maestrul Henri Jacquier. Făuritor de școală, însă și el un ratat fiindcă a plecat la cele veșnice fără să fi publicat vreo carte. De abia mai încolo, Angelo Mitchievici scrie despre ratare și despre fermecătorii protagoniști ai acesteia invocați și adulați (deși “ratatul este un La Rochefoucald fără geniu”)  în Schimbarea la față a României,  o Românie care „a ratat intrarea în Istorie, care a întârziat de la parada marilor civilizații, care a asumat modestia și mediocritatea, nereușind să impună nimic notabil în vasta simfonie a valorilor europene” (Mitchievici, pag. 51), Pe culmile disperării, Lacrimi și sfinți, Îndreptar pătimaș, Tratat de descompunere, Ispita de a exista, Despre neajunsul de a te fi născut. Ș.a.m.d.  

Da, mi-a plăcut eseul dedicat lui Cioran, cum spuneam deja, mi-a plăcut și eseul în care se probează cu lux de amănunte cât de flaubertieni au putut fi Mihail Sadoveanu ca să nu ma vorbesc despre Cehov, am citit cu interes eseul Candid și falimentul filosofiei, deși încă din studenție nu am avut prea mult apetit pentru literatura franceză din secolul al XVIII lea (lucrurile s-au mai îmbunătățit recent, cu ocazia lecturii cărții postume a marii dix-huitièmiste Irina Bădescu), am citit paginile dedicate nuvelei La Țigănci și profesorului Gavrilescu care și-a ratat viața par délicatesse.  Textul meu favorit rămâne cel în care Angelo Mitchievici scrie despre Macbeth. Cioran o prefera pe Lady Macbeth, “personajul meduzant al dramei” (Mitchievici, pag. 217), eseistul nostru se apleacă însă parcă cu mult mai multă atenție asupra celui care “comite o eroare fundamentală atunci când situează profeția dincolo de bine și de rău”. Macbeth, observă Angelo Mitchievici “este pus în fața unei șarade destinale pe care crede că o înțelege ignorând, de fapt, partea ei de umbră, echivocul ei constatativ”.

Bref, Angelo Mitchievici a scris o carte excepțională. Așa că îmi asum și eu riscul de a profeți că Farmecul vieților distruse. Câteva reflecții despre ratare are mari șanse să fie cartea anului 2022.

Angelo Mitchievici- FARMECUL VIEȚILOR DISTRUSE. CÂTEVA REFLECȚII DESPRE RATARE; Editura Humanitas, București, 2022

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carti noi

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mastile-zeului-mastile-zeului-vol-i-1651660196.png

Editura Trei publica primul volum din monumentala lucrare a lui Joseph Campbell, Măstile zeului. Acest prim volum, în editie cartonată, este dedicat mitologiilor primitive. Al doilea volum va fi despre mitologiile orientale. Puteti cumpăra de la Bookfest această carte cu o reducere de 30 %.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro