Limbajul bataliilor politice era chiar mai violent, inainte de razboi decat este acum. Nu au existat alegeri in istoria Romaniei care sa nu fie contestate, cu exceptia perioadei comuniste. Legile electorale s-au schimbat foarte des, in medie una la 10 ani. Intra in articol pentru a urmari un interviu cu profesorul Cristian Preda despre ultima sa carte, Rumanii fericiti.Vot si putere de la 1831 pana in prezent.
Romanii voteaza de aproape doua sute de ani, mai precis de la 1831. De fiecare data votarea a fost altfel, sub alte legi electorale, sub alte constitutii, sub alte relatii intre executiv si legislativ, sub alte raporturi cetatean-stat. Daca suntem atenti la toate aceste diferente vom putea intelege mai bine natiunea romana, democratia si drumul accidentat al modernizarii Romaniei. Vom sti poate mai clar si ce sa ne dorim astazi.
Invitam cititorii interesati de istoria democratiei romanesti la o discutie online cu profesorul Cristian Preda pe marginea ultimei sale carti aparute, Rumanii fericiti.Vot si putere de la 1831 pana in prezent.(Polirom 2011)
Volumul este o incursiune istorica, cu o scriitura densa, alerta, plina de detalii semnificative, ce intentioneaza sa raspunda, pentru diferite etape istorice, la intrebari precum:
– Cum au fost organizate puterile in Constitutii si cum au interactionat ele in realitate?
– Cum e amenajat legal votul, dar si ce fac cetatenii atunci cand se duc la urne?
– In ce masura puterea e influentata de rezultatul votului?
Sintagma „rumanii fericiti” din titlul cartii este preluata dintr-o scriere de la 1838 a deputatului Ion Campineanu, text ce marcheaza in opinia lui Cristian Preda „inceputul istoriei reprezentarii romanesti”. A cerceta in ce masura sunt „rumanii” fericiti era pentru Ion Campineanu scopul si menirea celor alesi sa-i reprezinte in institutiile legislative pe cetatenii romani.
Conceptul cartii
– Ideea de la Pierre Manent pe care am introdus-o in carte este aceea ca istoria politica trebuie sa fie inteligibila, sa poata sa fie povestita, relatata unui om normal constituit. Nu trebuie sa avem un limbaj mult prea tehnic, pentru a deslusi istoria politica.
– Unul dintre marile pariuri ale politicii moderne este acela de a transcrie idei, nu exista ceva in politica moderna care sa nu fi existat sub forma unui concept. Una dintre observatiile lui Manent, pe urmele altor mari filosofi politici precum Leo Strauss, este aceea ca spre deosebire de politica antica, in politica moderna intotdeauna avem un proiect – cineva a gandit inainte ca ceva sa fie instituit.
– “In cazul particular al acestei carti, a fost important sa vad cum anume s-au proiectat alegerile, cum s-au scris legile, ce dezbateri au fost in fiecare epoca in parte pentru a vedea ce s-a in realitatea factuala. Trebuie sa citesti mai intaii acest proiect modern pentru a vedea in ce fel elitele politice, cetatenii l-au pus in opera
Luptele politice au fost determinate de pasiuni si idei
Cel mai mult in violenta luptelor politice au contat pasiunile
In campaniile electorale vom gasi un limbaj foarte violent. Felul in care se calificau politicienii unii pe altii e de o violenta pe care nu o intalnim nici astazi. Limbajul care caricaturizeaza adeversarul, limbajul care insulta sunt date ale politicii romanesti de multa vreme
Mihail Kogalniceanu, o statuie de neclintit a istoriei nostre, e acuzat de Camere ca a semnat tratatul cu rusii in urma caruia ne cucerim independenta in 1877, e destituit si e foarte urat tratat. E un tratament prin care trec toate marile noastre figuri istorice.
Distinctia esentiala pentru a descrie confruntarile politice de atunci este cea intre idei si convingeri pe de o parte si pasiuni. Nu grila intereselor este cea mai semnificativa, desi ea a fost folosit de unii istorici.
Contestarea politica la romani
– Contestarea politicienilor si chiar a alegerilor vine din trecut. Alegerile comuniste au fost singurele alegeri care nu au fost contestate.
– Ar trebui scrisa o istorie a contestarii politice in Romania.
– Pana astazi, au existat 19 legi electorale in Romania, una la 10 ani.
Despre climatul moral in politica antebelica pana astazi
– Multa vreme a functionat o reglementare electorala conform careia nici un ales nu poate avea contact cu statul. Foarte clar!
– Etica intevenea si in privinta alegatorilor. Li se interzicea celor ce aveau case de prostitutie sau de noroc si celor ce falimentasera sa participe la procesul electoral. Se considera ca nu sunt demni pentru acest lucru.
– Multa vreme a functionat o reglementare care cerea unui candidat in alegeri sa renunte la orice demnitate publica cu sase luni inaite de alegeri. Evident, ca sa nu foloseasca pozitia publica de autoritate in favoarea lui.
– Astazi, moralitatea este determinata de chestiuni legate de coruptie. Alegatorul este o fiinta “fara calitati”. Egalitatea votului a eliminat orice discriminare.
– In sec al XIX-lea se considera ca democratia depinde de capacitatea de a scrie si a citi. Astazi ni se pare prea mult a cere cuiva sa stie sa scrie sau sa citeasca pentru a-l accepta in corpul electoral.
Alegerile in comunism. Actorul Octavian Cotescu a fost invins in alegeri de Silviu Stanculescu, ziaristul Octavian Paler de Nicolae Dragos.
O mostra de lirica electorala de la 1869:
Drept e oare buni amici
Ca noi astia cei mici
Cu patriotismu’ in peptu
Sa nu gustam din bugetu?
Toti noi azi suntem mahniti
Si chiar paraponisiti.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Buna ziua
va felicit pentru initiativa de a-l invita pe Cristian Preda care este unul din politicienii nostri cei tineri foarte interesanti. As dori sa-l intreb pe dl Preda de ce studiati alegerile de la 1831?
Ce asemanari sunt intre alegerile din secolul 19 si cele de acum? de ce nu ar fi mai bine sa se concentreze pe perioada actuala?mult succes incontinuare
De ce la 1831? Pentru ca am vrut sa introduc aceasta data in istoria noastra politica. La 1831, pentru prima data, au fost votati reprezentanti in Adunarea obsteasca din Muntenia. Un an mai tarziu, acelasi lucru se petrecea in Moldova. Debutul votarii. Alaturi de 1831, in carte am insistat asupra altor doua repere cronologice importante: 1919, anul in care se trece la votul universal pentru barbati si 1946, anul in care femeile voteaza pe picior de egalitate cu barbatii.
Sunt multe deosebiri intre alegerile din secolul al XIX-lea si cele de azi. Exista si cateva asemanari. Cea mai insemnata mi se pare aceea ca scrutinul a fost mereu contestat. Cu exceptia alegerilor din comunism, toate celelalate algeri au avut parte de contestare, dupa ce s-a incheiat votul. Inclusiv la 1831…
Am tratat in carte si epoca de dupa 1989. Mi s-a parut insa important sa intelegem trecutul, si cel indepartat, si cel mai apropiat (ultimii 50 de ani)
In ce perioada a fost mai multa democratie in Romania? Care au fost alegerile cele mai democratice din Romania?
Prima problema care trebuie formulata este: de cand putem vorbi despre democratie in Romania? Raspunsul meu e: din clipa in care votul oraselor e mai important decat votul clasei boeiresti. Asta se intampla in epoca lui Cuza.
A doua intrebare e cea pusa de dvs: cand a fost Romania mai democratica? Stim sigur cand NU a fost democratica: in vremea comunistilor, dar si sub Carol al II-lea (dupa 1937) si sub Antonescu. In celelalte epoci au existat forme diferite de democratie. Rotativa guvernamentala din vremea regilor Carol I si Ferdinand era vazuta ca o forma de democratie. In anii 50, un autor o califica insa drept democratie mimata. Azi, epoca intrebelica e vazuta fie ca o epoca de aur, fie ca o epoca fara legatura cu noi. Eu cred ca adevarul e undeva la mijloc. Semanam si nu semanam cu cei din interbelic, ca si cu cei din secolul al XIX-lea.
Mi-ar placea sa stiu cum s-a pus problema moralitatii deputatilor si senatorilor de-a lungul timpului. In 2004 exista Coalitia pentru un Parlament curat. A existat o luare de pozitie asemanatoare in perioada de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial?
Oamenii se gandeau cand alegeau pe cineva la virtutile sale civice?
Multumesc.
Intre razboaie, legea prevedea ca niciun ales nu poate incheia vreun contract cu statul. Asta e o parte a moralitatii publice. Pe de alta parte, legea electorala a interzis multa vreme participarea la alegeri a celor care erau declarati in stare de faliment sau a celor care tineau bordeluri sau case de pariuri. Moralitatea spatiului public era altfel construita.
domnule preda m-am uitat si eu peste carte la librarie si ma intrebam de ce ati atasat la volum poezii electorale? multe sunt foarte hazlii dar arata si degradarea caci ultima este o manea! pentru domnul presedinte. multumesc si succes!
Inca din secolul al XIX-lea s-a dezvoltat o lirica electorala foarte simpatica. Mi s-a parut ca un volum despre alegeri nu poate neglija aceasta dimensiune. Adversarii erau atacati in gazete cu ajutorul versurilor. In schimb, in comunism, lirica electorala preamarea partidul unic.
Pe vremea comunistilor exista un sistem curios de vot despre care v-am auzit vorbind. Aveai lista cu cei pecare trebuia sa-i votezi si trebuia sa-l stergi pe cel cu care nu erai de acord. Pentru cei ce ramaneau nestersi se considera vot valabil. Practic, alegatorul vota mai multi insi deodata. Era o culme a absurdului atunci cand nu existau diferente intre candidati.
Cum ar arata un astfel de sistem de vot in 2012? Poate in aceasta deriva in care nimeni nu mai vrea sa mearga la vot, dezamagiti de toata clasa politica ar insemna o recunoastere a faptului ca votam cel mai mic rau, ca votam negativ?
Ar dura cam mult numatoarea voturilor si votantul ar sta un timp lung in cabina, dar poate merita.
Cu toata consideratia,
Z
In 1975 comunistii au decis ca in alegerile din unele circumscriptii sa participe cate 2 candidati. In 1980 si 1985 au fost in unele locuri si trei. Toti aveau aceleasi profesii: erau doi actori, sau doi sefi de CAP sau doi activisti de rang inalt. Pe de alta parte, tot atunci s-a introdus aceasta curiozitate: votul alb era numarat in dreptul celui care obtinea mai multe optiuni. Ideea era ca nu cumva castigatorul sa iasa cu prea putine voturi in dreptul sau. Nu putem sti exact cum aratau buletinele. Marturii recente despre epoca aceasta ne releva ca multi alegatori scriau mascari pe buletinele de vot, inclusiv atunci cand PCR a decis sa mimeze competitia si inscria 2 sau chiar 3 candidati.,
Cand trebuia sa aleg intre mai multe liste de partid nu ma simteam reprezentat fiindca nu puteam sa aleg doar anumite persoane de pe acea lista, putine oricum, ci trebuia sa-i votez pe toti chiar daca nu aveam incredere in multi dintre ei. Am zis ca votul pe colegii uninominale va rezolva problema mea insa odata pus in fata deciziei de vot frustrarea mea a devenit si mai mare. Aveam in fata in mod explicit 5 sau 6 persoane clar determinate si eram foarte convins ca nu ma poate reprezenta nici una. Atunci am constatat ca lista imi oferea macar iluzia ca as fi reprezentat de una dintre persoanele alese, insa votul in colegii uninomonale imi oferea certitudinea ca nu voi fi reprezentat. Atunci am realizat ca dreptul de a candida este lipsit de continut, si ca imensa majoritate a persoanelor care m-ar putea reprezenta nu au sanse reale de a deveni candidati. Ce vreau? Lista de partid lunga din care sa aleg eu persoana care sa ma reprezinte sau liberalizarea candidaturilor. Ma sustineti? Ma puteti reprezenta in acest demers?
Un sistem de vot care sa raspunda asteptarii dvs s-a folosit la alegerile din 1919, 1920 si 1922 in Vechiul Regat si in Basarabia (in vreme ce in Transilvania si in Bucovina se folosea alta formula electorala). E vorba despre asa-numitul vot cu panasaj. Intr-o circumscriptie cu – sa zicem – 7 locuri, alegatorul putea sa culeaga 3 candidati de pe o lista, doi de pe alta si alti doi de pe o a treia. Avea, deci, o libertate foarte mare. Se numara mai greu, dar votul era personalizat.
Astazi, Europa abandoneaza pentru moment democratia. Este vremea inginerilor economici. Daca in Grecia s-ar fi votay masurile de austeritate sau un guvern nou, ne-am astepta sa se intample ceva foarte dramatic, cel putin asta e opinia dominanta.
Puteti sa dati exemplu de o situatie similara in istoria Romaniei? Sau la noi a iesit mereu asa cum s-a vrut? Grupuri oligarhice au luat controlul statului atunci cand au avut mai multa forta decat grupurile oligarhice care conduceau?
Prima lupta intre oligarhi de la noi a fost in vremea domnitorului Cuza. Acesta a fost pana la urma infrant de partide. Pentru epocile ulterioare, a existat un control al executivului asupra legislativului. Iar executivul a fost sub autoritatea Regelui. Chiar daca au existat influente oligarhice, procesul politic a fost in cea mai mare masura pana la al doilea razboi mondial unul de democratizare, In 1937 s-a produs o ruptura. Procesul de democratizare nu a fost reluat decat dupa 1989.
Tot acum au aparut si oligarhii.
1. Din punct de vedere al capacitatii cetateanului de a influenta puterea care a fost cea mai buna Constitutie?
2. A existat in timpul comunismului vreo putere a cetateanului de a influenta vreo decizie a MAN sau a PCR?
Cetateanul nu e cu adevarat puternic decat dupa 1989. Pana atunci, puterea sa a fost sever limitata de partidocratie (pana la al doilea razboi mondial) si de monopolul PCR asupra vietii politice (in vremea comunismului). Pirma data cand votul cetateanului rastoarna un guvern e in 1996. De altfel, partidul care a organizat alegeri a fost nevoit sa treaca in opozitie. NU exista ceva asemanator nici in secolul XX, nici in secolul al XIX-lea (pentru ca dupa 1875 Regele acorda unui prim ministru desemnat posibilitatea de a organiza alegeri, iar acesta le castiga, asigurandu-si o majoritate confortabila).
O discutie asupra unor clase diferite de alegatori ar fi de actualitate azi?
Oamenii nu sunt egali intre ei, deci nici aportul la/angajarea in societate nu e egal.
Fie pe baza cenzitara, fie pe clase de virsta, fie pe nivele de educatie, fie pe alte criterii ar fi poate salutara introducerea mai multor „clase” de votanti, cu putere de vot/impact asupra vietii politice diferite.
Pensionarii in marea lor masa ar vota pe oricine promite cresterea punctului.
Intreprinzatorii privati/angajatii privati ar vota cu cine scade impozitele…
Tinerii ar vota cu cine le creste accesul la educatie si/sau distractie.
Saracii ar vota cu cei ce promit ca „elimina bogatii”.
Bugetarii voteaza cu cei ce le promit stabilitatea in posturi, eternizarea privilegiilor si cresterea salariilor si beneficiilor…
Asistatii social si tiganii ar vota cu cine „da” o plasa cu ulei si faina…
Unde e cultura politica si discernamintul cetatenesc ce sta la baza egalitatii la dreptul de vot?
Mai multe categorii /clase de votanti ar duce poate intr- perioada de 2-3 cicluri electorale la un sistem in care cei ce cu adevarat se implica si contribuie cu ceva la societate – de la competente si abilitati intelectuale pina la impozite si taxe mai mari datorita bunastaii proprii – sa simta ca nu muncesc si sufera in zadar, si mai ales ca nu voteaza degeaba, fiind astfel direct interesati sa urmareasca si sa cintareasca atit pe cel ce il voteaza, cit si efectul votului.
Va multumesc.
Egalitatea votului e un principiu acceptat azi in cvasi-totalitatea societatilor. S-a ajuns aici dupa ce decenii la rand corpul electoral a fost construit in functie de crietrii precum statutul social, sexul, nivelul impozitului, stiinta de carte. Nu cred ca exista cineva dispus sa renunte la dreptul de vot. Cine ar abandona un drept?
Pai asa cum e acum elementele capabile din societate abandoneaza fff mult din dreptul lor, datorita faptului ca oricind votul cuiva cu studii superioare, venituri peste medie si activitate/preocupari reale si avizate ref. la „treburile cetatii” va fi anulat de votul cuiva ce este „somer de profesie”, are 4 clase si traieste de cind se stie din ajutoare sociale/ciupituri la negru.
Deci renuntam la vointa/capacitatea politica a unei clase progresiste si constiente, productive si educate ca sa nu lezam „dreptul” unei mase amorfe si usor de cumparat cu un ulei, o piine, un zahar sau o promisiune.
Egalitarismul si gregarismul de dragul lor …par cam paguboase :) si efectele se vad
Dar nu-i opreste nimeni pe cei educati, cu venituri mari si doritori de progres sa vina la vot, in loc sa plece la munte, sa strambe din nas la candidati sau sa leneveasca in casa in ziua votului, ca pe urma sa se planga ca le confisca viitorul pensionarii care voteaza in masa de la 9 dimineata. De fiecare data la alegeri apare fix aceleasi vaicareli, fiindca ca unii se incapataneaza sa caute vinovatii in alta parte si in loc sa se mobilizeze ei, pretind sa le interzica altora dreptul la vot. Ideea ca „renuntam la vointa/capacitatea politica a unei clase progresiste si constiente, productive si educate ca sa nu lezam “dreptul” unei mase amorfe” este o absurditate. Ia niste statistici cu absenteismul la vot, vezi ca au aparut chiar aici pe Contributors.
* apar aceleasi vaicareli
@jj
Absenteismul dublat cu „sabotarea” oricaror functii/actiuni ale statului indreptate spre cetatean vor continua, si vor si creste pe masura ce masele „sarace dar cinstite” isi vor pastra dreptul natural de vota, si mai ales de a vota aiurea.
Ca exemplu…voi prefera sa emigrez, si ma voi „distra” votind tot felul de partide su programe aberante, fara sa simt efectele masurilor luate de cei ce i-am votat.
Sau, in loc sa ma angajez onest si constient in procesul de vot, ma duc „la munte” in ziua votului si imi folosesc timpul/imaginatia/energia sa imi creez conturi peste granita, sa in relolocalizez firmele, sa eludez impozitele impuse de ex de un guvern impins de masele populare sa „ia de la bogati si sa dea la saraci”. In loc sa cintaresc atent si pragmatic ofertele platformelor politice, mai bine ii bag in aceeasi oala pe toti politicienii si imi vad de „treaba”.
Cind 3-4 milioane de cetateni de bine de rau produc ceva, iar restul de 14-16 milioane voteaza incercind tot mai mult sa beneficieze de munca celor 3-4…..te face sa intrebi cit e de democrata democratia.
O curba de „putere de vot” care sa inceapa progresiv de la 18 su 20 de ani si sa urce in intensitate pe masura ce individul devina tot mai eficient in a-si indeplini propriile teluri (educatie, bunastare, etc) si evident sa scada dupa o anumita virsta/intensitate de ocupare profesionala ar fi de preferat egalitarismului pagubos de acum.
Ca un mic exemplu…e de preferat sa conteze 100% votul unei persoane intre 30 si 50 de ani, realizate profesional, cu un nivel superior de educatie, cu un anumit plafon de contribuire fiscala, etc etc si totodata sa conteze pt un candidat/partid doar 30% votul unui elev/student de 19 ani intretinut inca de parinti, sau a unui pensionar de 75 de ani. Ca sa nu mai vorbim de someri de lunga durata si asistati social, cu 4 clase si fara nici un sfant de impozite platite, in cazul lor si 10% de putere de vot ar fi discutabil daca nu e prea mult.
Ar fi si creata o baza fireasca de competitie in cadrul societatii, cei cu „putere limitata de vot” dar dornici sa acceada intr-o clasa superioara ar fi ambitionati sa o faca, prin auto-realizare si progres personal (educational, financiar, de antreriza). Si fiindca ar fi tinuti sa dovedeasca aceasta, ar fi un mecanism la vedere, nu „la negru”, deci in zona oficiala/fiscalizabila a scenei publice.
Dar noah, mai bine voteaza milioane de analfabeti functionali, partidele mai impart niste pungi cu ulei si zahar, si suntem toti „egali” de dragul egalitatii….
@ umoristu
Votul universal si egal nu este „de dragul egalitatii” in sine, ci pentru ca deciziile luate de politicienii alesi ii influenteaza pe toti cetatenii, nu numai pe cei cu ponderi mari intr-o structura de vot cenzitar, oricare ar fi ea.
A introduce votul triplu cenzitar (educatie, varsta, avere) e in primul rand greoi de pus in practica si generator de inechitati inutile (observam ca oamenii cu cea mai inalta educatie nu sunt in general si cei mai mari contribuabili dintr-o tara si ca dupa 50 de ani oamenii nu devin brusc analfabeti, saraci sau evazionisti fiscal), in al doilea rand incoerent din punct de vedere logic (daca votul unuia de peste 50 de ani conteaza mai putin, atunci cum de un politician de peste 50 de ani beneficiaza de aceleasi criterii de eligibilitate ca si unul mai tanar si are aceleasi puteri ca si celalalt, atunci cand ambii sunt alesi?) si a reduce statul la o anexa de lobby a grupului de interese 30-50 de ani, cu venituri mari. In practica, asta ar insemna nu emulatia votantilor inferiori ca sa ajunga si ei ca privilegiatii, ci instabilitate sociala, incurajarea emigratiei, demotivarea si decaderea de la statutul de cetatean a unei mari parti a populatiei (cum pot „lupta” un tanar de pana la 30 de ani sau un om matur de 51 de ani sa ajunga si ei printre privilegiati? poate un om sa inainteze mai repede in varsta, respectiv mai incet?)
De ce ati scris aceasta carte? Va intreb acest lucru din perspectiva structurii ei si cat a contribuit Invatatura primita de la Pierre Manent la elaborarea ei conceptuala.
Recunosc ca nu am citit cartea aceasta, am citit insa traducera dvs din Pierre Manent „O filosofie politica pentru cetatean”.
De la Pierre Manent am invatat cum sa judec politica plecand de la idei.
Buna ziua.
Felicitari pentru alegerea subiectului cartii. As dori sa va intreb depre dreptul de vot al femeilor la alegeri din punct de vedere istoric, si cu ce a schimbat acest raport.
Aveti un pronostic despre cum vor fi efectuate alegerile pe viitor, sa zicem in 20 de ani?
Va multumesc.
Femeile au votat abia in 1946 pentru legilaltive. Ele incepusera sa voteze la alegerile locale inca din 1929, iar in 1939 au fost incluse – alaturi de barbati – in corpul electoral extrem de restrans alcatuit pentru a vota la singurele alegeri organizate in baza Constitutiei lui Carol al II-lea. Periaoda comunsita nu a oferit cu adevarat libertatea de optiune, asa ca putem considera ca femeile voteaza cu adevarat abia din 1990. Clasa politica e de aceea marcata de comportamente dicriminatorii. In tarile nordiece, unde votul femeilor a fost posibil mult mai devreme, elitele politice au inclus in mult mai mare masura femeile. Probabil ca in 20 de ani, din acest punct de vedere, vom avea un procent ceva mai mare de femei in Parlament si in guvern.
Nu e inca ora inceperii discutiei dar repet si reformulez o intrebara pusa si d-nei Monica Macovei acum destula vreme: Se poate construi un stat autentic de drept pe actuala constitutie gaunoasa si actualul cotet legislativ?Nu credeti ca statutul unui stat depinde si de calitatea LEGISLATIEI ? multumesc, o zi buna !
Calitatea legilor e un factor determinant. Iata de ce principiul statului de drept este urmatorul „nu oamenii, ci legile guverneaza”.
Nu am intrat, încă, în posesia cărţii şi, deoarece sunt interesat şi eu de evoluţia crono-spaţială a fenomenului electoral românesc, sunt curios ce răspunsuri a găsit domnul Cristian Preda la câteva chestiuni.
1. Cum se face că, deşi Rusia ţaristă a avut primele alegeri parlamentare abia în 1906, generalul ţarist Pavel Kisselef (care a supervizat elaborarea Regulamentului Organic) a „dotat” Principatele Dunărene, la 1831-1832, cu instituţii parlamentare (Adunările Obşteşti) desemnate prin vot (chiar dacă, după spusele lui Ioan C. Filitti, aceste adunări erau, de fapt, nişte „parlamente boiereşti”)?
2. Dacă v-a preocupat faptul că Regulamentul Organic instituie şi organizarea alegerilor locale în Principate, începând cu 1834 (este drept, doar pentru desemnarea „Sfaturilor Orăşeneşti; alegeri locale în comune se vor organiza abia din vremea lui Cuza)?
3. De ce alegătorii dobrogeni au avut drept de vot abia din 1912, deşi Dobrogea a intrat în posesia României încă din toamna anului 1878 (deci dobrogenii ar fi putut vota încă din 1879)? Nu este un mod de „a ascunde gunoiul sub preş”, prin modificarea structurii etnice a regiunii, până când românii au ajuns să deţină majoritatea absolută a populaţiei (şi nu doar relativă ca la 1878)?
4. Dacă aveţi cunoştinţă despre modul cum se înlocuiau urnele după votare în perioada comunistă, pentru ca aşa numitele „voturi contra” să apară într-un procent mai mic (ajuns, chiar şi aşa, la ultimele alegeri parlamentare comuniste, cele din 1985, la câteva procente din voturile valabil exprimate)?
5. Aţi încercat să realizaţi o periodizare a geografiei electorale româneşti? Dacă da, care au fost reperele temporale de separare a perioadelor şi subperioadelor electorale?
1. Prezenta lui Kisselef a fost benefica. Era un spirit liberal, dar si cineva care credea ca influenta Rusiei trebuie extinsa pana la Dunare. „Rumanii” – cum le spunea Campineanu – au ales pana la urma doar principiul votului, nu si influenta ruseasca, sever contestata la 1848.
2.Nu am scris decat despre alegerile pentru camere si pentru seful statului (cate au fost), nu si despre locale. E un capitol imens care merita atentia cercetatorilor.
3. Dobrogea a fost intr-adevar discriminata. Dosarul istoric dobrogean e foarte interesant pentru a intelege spiritul centralizarii statului roman.
4. Am gasit cateva marturii orale publicate in anii din urma, in care se vorbeste despre masluirea votului.
5. Reperele temporale esentiale sunt 1831 (momentul primul vot), 1919 (votul universal pentru barbati) si 1946 (accesul femeilor) Cronologia politica romaneasca nu le poate ignora.
Dle Preda ,
Apreciez foarte mult prezenta Dvs in cadrul revistei RENASTEREA . Consider ca ar trebui sa invitati si alte condeie stralucitoare langa Dvs in acest secol al lui Malraux .
Imi permit sa-i propun d-lui Cristian Preda un subiect cred mai stringent: Calitatea legislatiei din Romania de la inceputuri pina in prezent. Poate realizeaza cineva ca in conditiile actualului cotet legislativ nu poate functiona normal nici societatea nici economia. Cu toate ca nu sunt absolvent de drept dau un singur exemplu.: analizati garantarea proprietatii prin lege(1923( cu garantarea dreptului de proprietate de catre stat. O zi buna !