Motto: “Frate, o boala invinsa ti se pare orice carte”–Lucian Blaga
Urmaresc si eu, atat cat imi permite timpul, bilantul anului literar 2012. Au aparut carti excelente, romane, amintiri, eseuri, poezie, traduceri. Nu voi insista aici asupra celor care au ajuns sub lumina reflectoarelor, ci voi vorbi despre cele care, din pacate, nu s-au bucurat si nu se bucura suficient de recunoasterea publica pe care o merita. Imi asum, evident, subiectivitatea, un anumit “partizanat”, admit ca sunt optiunile mele de lectura si de valorizare. La fel de evident, imi dau seama ca voi uita unele carti importante. Rog cititorii sa tina cont ca nu locuiesc in Romania, ca unele carti imi sunt trimise de edituri si de autori, altele le cumpar cand vin in tara, dar sansele de a fi la curent cum s-ar cuveni (si cum mi-as dori) nu sunt foarte mari. Si totusi, sunt sunt sigur ca titlurile pe care le propun aici sunt de cea mai aleasa tinuta intelectuala. Ma refer la carti de Dorli Blaga, Micaela Ghitescu, Wolfgang Lepenies, Gabriel Liiceanu, Marta Petreu si Iulia Vladimirov. Toate au aparut in 2012.
Dorli Blaga a publicat la Humanitas editia a doua, revazuta si adaugita, a cartii “Tatal meu, Lucian Blaga”, un volum impresionant despre destinul marelui poet si filosof. Scrisa sub semnul unei admirabile elegante a emotiiilor, cartea vorbeste despre prigoana la care a fost supus Blaga de catre regimul comunist, despre spiritul sau democratic si despre multe alte teme de o dramatica actualitate. Intre acestea, testamentul moral al lui Tudor Bugnariu (1909-1988), sotul doamnei Dorli Blaga, unul dintre atat de putinii comunisti romani onesti. Se ridica statuie azi unui Ion Ianosi si “Internationalei” sale, dar nu se vorbeste despre Tudor Bugnariu, cel care a sustinut ideea ca adevarul trebuie rostit fara reticente si fara menajamente inutile. Nu fragmente de adevar, ci tot adevarul. Semnalez in special capitolul “Tudor Bugnariu sau tradarea prieteniilor in sistemele totalitare”. Sunt de acord cu Dorli Blaga ca, daca apuca prabusirea dictaturii in decembrie 1989, Tudor Bugnariu ar fi solicitat imediat deschiderea arhivelor si un Raport despre crimele sistemului. Cata vreme un Ion Ianosi, asemeni unor Stefan Andrei, Silviu Curticeanu, Dumitru Popescu, nici azi nu considera necesara judecarea intregului trecut comunist, nu doar a personalitatii lui Nicolae Ceausescu. Memorabila este descrierea intalnirii lui Dorli Blaga, in Elvetia, cu istoricul Golo Mann, fiul cel mic al lui Thomas Mann. „Aber was wunschen Sie?”, a intrebat Golo Mann. „”Nichts”, a raspuns Dorli Blaga, dupa care a urmat o conversatie despre Europa de Est dupa revolutiile din 1989. Despre iubirea lui Blaga pentru Thomas Mann ar trebui scris separat. Cred ca nu ma insel, marele poet i-a daruit lui Dorli „Der Zauberberg” (Muntele vrajit”), romanul esential despre criza constiintei europene in veacul al XX-lea.
http://www.humanitas.ro/humanitas/tat%C4%83l-meu-lucian-blaga
Cartea Micaelei Ghitescu, “Intre uitare si memorie”, scriitoare si traducatoare, ani de zile redactor-sef al revistei “Memoria”, este un rascolitor memento al salvarii libertatii in conditiile inchisorilor si persecutiei, o contributie esentiala la literatura Gulagului romanesc. Cartea a aparut la Humanitas in aceeasi serie “Jurnale, Memorii” ca si volumul lui Dorli Blaga. Ar fi bine ca aceia care ne vorbesc despre necesitatea de a retesta „ipoteza comunista” sa citeasca aceasta carte.
http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEntre-uitare-%C5%9Fi-memorie
Volumul sociologului german Wolf Lepenies, “Ce este un intelectual european? Intelectualii si politica spiritului in istoria europeana”, tradus de Gabriela Sandu, a aparut in colectia “Constelatii” de la editura Curtea Veche. Citez din “Argumentul” pe care l-am scris pentru aceasta carte subtila, erudita si cat se poate de incitanta: “Comparabila cu ‘Opiul intelectualilor’ de Raymond Aron, cartea lui Wolf Lepenies reprezinta o lectura indispensabila pentru toi cei care vor sa inteleaga raporturile dintre intelectuali si lumea politicului”. Sa spun ca ar fi dezirabil ca aceia care se pronunta public pe acest subiect sa-si gaseasca timpul sa citeasca o lucrare-cheie precum aceasta?
Gabriel Liiceanu nu are nevoie de prezentari speciale. Din pacate, insa, cartea sa, “Estul naivitatii noastre. 27 de interviuri, 1990-2011″, aparuta tot la Humanitas, nu a provocat discutiile menite sa deblocheze dezbaterile publice din Romania,sa le readuca in directia unei binevenite introspectii. Cuvintele lui Gabriel Liiceanu au influentat intens si imens discutiile politice si culturale din Romania. Ele trebuie recitite, comparate cu efectele lor, asezate intr-u cadru de comprehensiune care sa ne lamureasca asupra sanselor intelectualilor de a fi vocile Cetatii, ale spiritului neinregimentat, mai ales in vremuri intunecate. Gasim in acest volum o mare parte din ceea ce-as numi nucleul ardent al gandirii politice a lui Gabriel Liiceanu.
http://www.humanitas.ro/humanitas/estul-naivit%C4%83%C5%A3ilor-noastre
Marta Petreu este o eseista de prim rang, pe langa faptul ca este o mare poeta, romanciera, ganditoare, profesoara de istoria filosofiei. Refuza tot ce este efemer si facil, are o atractie irepresibila spre dimensiunea ascunsa a lucrurilor, inclusiv si mai ales a lucrurilor spirituale. Recomand aici volumul de eseuri “O zi din viata mea fara durere” aparut la Polirom in seria de autor a scriitoarei. Eseul meu favorit, de o remarcabila densitate a reflectiei, este cel intitulat “Hegel si utopia recunoasterii”.
http://www.polirom.ro/catalog/carte/o-zi-din-viata-mea-fara-durere-4572/
In fine, constient ca am uitat carti remarcabile, recomand volumul Iuliei Vladimirov despre “Monica Lovinescu in documentele Securitatii, 1949-1989″ aparuta in seria “Istorie contemporana” pe care o coordonez, impreuna cu Cristian Vasile, la Humanitas. Cititorii vor vedea cum a devenit Monica Lovinescu obsesia criminalei institutii, cum erau colectionate cu perversa pasiune toate informatiile despre ea, despre mama ei si despre Virgil Ierunca.
PS: Voi scrie separat despre volumul “Parabolele lui Iisus” de Andrei Plesu. In ce ma priveste, o consider cartea anulului 2012. Cum i-am marturisit zilele trecute autorului, de care ma leaga peste trei decenii de statornica prietenie, este o tulburatoare coincidenta ca in acelasi an el a publicat o carte despre Isus, iar eu una despre principalul sau inamic (“Diavolul in istorie”). Era in 1979, la Sinaia, cand am vorbit prima oara pe larg cu Andrei despre totalitarism. O conversatie care continua si astazi. Fiindca tot vorbim de subiectivitate, memorie si psihologii abisale, as aminti aici volumul despre Faulkner al lui Mircea Mihaies, aparut la Polirom, un exemplu de critica totala at its best. Ar trebui discutata cartea lui Timothy Snyder, „Taramul mortii. Europa intre Hitler si Stalin” (traducere de Dana-Ligia Ilin), o capodopera a istoriei secolului asasinatelor in masa, al lagarelor de concentrare si al camerelor de gazare, aparuta in traducere romaneasca, tot cu sprijinul IICCMER, la Humanitas, in colectia „Istorie contemporana”.
http://www.humanitas.ro/humanitas/parabolele-lui-iisus
http://www.humanitas.ro/humanitas/t%C4%83r%C3%A2mul-mor%C5%A3ii
Da, domnule Tismaneanu : sunt carti despre care nu se prea vorbeste, dar care nu trec totusi neobservate… ! In afara de volumul Iuliei Vladimirov (pe care il voi cauta, negresit) si de volumul Martei Petreu, eu de exemplu am luat toate aceste carti pe care le recomandati. Daca am considera deci semnificativ comportamentul meu de cititor, am putea concluziona ca nimic nu trece neobservat, din fericire.
Si inca o mica remarca : cei care discuta despre crimele comunismului (cel putin din 2006 incoace) nu s-au straduit suficient, mai ales in a manui judecati nuantate, in tonuri de gri, altfel spus nu au stiut sa se fereasca sa lase impresia unor sentinte in alb-negru. Consecinta ? Radicalizarea opiniilor intr-o populatie si asa confuza de istoria traita. In particular: situarea de neevitat a unor Stefan Andrei, Silviu Curticeanu, Dumitru Popescu, Teodoreanu, Ianosi sau altii – de partea unei reveniri dure a stangii, iluzionandu-se toti acesti oameni, si punandu-si sperantele in pseudo-personalitatile tulburi ale unor Ponta sau /crin. Cata irosire ! Cata irosire umana si de timp pentru tara…
Ce trista soarta pentru cei amintiti aici, dar nu numai – sunt atatia altii in jurul meu care fac profesiune de credinta usl-ista in pofida evidentei, avand speranta ca, vezi Doamne, tara isi reia drumul ei corect, ca identitatea romaneasca se repune la justa valoare, prin programe cum ar fi de ex, cel al ICR-ului !!! Ce energii pierdute, ce regresie, ce naivitati, ce derive….
S-a creat asadar – cel putin in viata culturala – un context imposibil, o batalie de “care pe care”. Mie personal imi face sincer rau cand ascult cu stupoare notele false ale lui A Marga, confuziile lui apocaliptice, de care se agata totusi cu speranta oameni de tot felul, de la doctori si academicieni, la condeieri de prin reviste precum “Cultura” sau Observator Cultural”.
Imbacseala de idei si valori a devenit greu de suportat… in special partitura unor tineri de la care asteptam lucruri bune (ex. P. Cernat, sau pletora de sociologi si istorici care canta partituri iacobine – la rigoare, violente)….
In fata unei asemenea incetosari a ratiunii, ma intreb daca cu cumva trebuie inceput exact ceea spuneti dvs. mai sus : “judecarea intregului trecut comunist” !!!
Ceea ce s-a facut in 2006 ramane insuficient si imperfect, trebuie sa recunoastem.
Reconcilierea intelectuala trebuie inceputa dinspre cei mai intelepti. Asta vara, cand a trebuit sa optam in fata unei conjuncturi istorice, unii am facut-o ferm, fara ezitare, nu am stat nici o clipa in cumpana. Dar nu de acesti anonimi ca mine, fara un loc vizibil in institutiile statului, aveti nevoie, ci de resolidarizarea intelectualitatii, a dialogului pe argumente deschise cu oameni precum Silviu Curticeanu, Ion Ianosi, si, de ce nu, C. Stanescu sau altii…
Oricum ar fi : TREBUIE developata in fine situatia din vara 2012, si anume optiunea intelectualilor de stanga – pentru ca a celorlalti este clara !
ati uitat de Paul Goma
Nici editura, nici autorul nu mi-au trimis carti noi, din 2012, de Paul Goma. La care anume va referiti? E vorba de re-editari?
Multumesc mult domnule Tismaneanu.
Este un lucru minunat ceea ce faceti, constant, aproape zilnic.
As mai adauga la inventarul dvs. un film recent realizat de Radu Gabrea „Evrei de vanzare” despre ceea ce a facut regimul comunist cu evreii care doreau sa emigreze – dar aceeasi strategie, aceleasi metode au fost aplicate si pentru alte nationalitati, de exemplu pentru etnicii germani. Este in film o marturie coplesitoare data de un medic care a reusit sa ajunga unde isi dorea…
Totusi ma intreb daca mesajul ajunge mai departe de aceasta platforma, de lumea, relativ mica, in care m-am obisnuit sa ma misc…
Cred ca „Tanar student, caut revolutionar”, coordonat de prof. Zoltan Rostas si Florentina Tone, aparut tot la Editura Curtea Veche, si, mai ales „Scrisorile” Ecaterinei Balacioiu Lovinescu, adresate fiicei sale Monica Lovinescu, aparute tot la Editura Humanitas, sunt doua carti cu un impact pe termen lung la fel de mare ca acelea retinute de dvs. Cu prima, avem o recuperare „la firul ierbii” a revolutiei din decembrie 1989, indispensabila oricarei analize de acum inainte, cea de+a doua, relelatia unui surprinzator talent literar si o cronica detaliata a anilor 50 in Romania comunista.
multumim pentru semnalari.
De acord, va multumesc. Pe prima n-am citit-o, dar cunosc si apreciez contributiile prof. Rostas. A doua este evident o carte a demnitatii si iubirii, o recomand din suflet.
Cu respect,de ce lipsesc parabolele bogatior din Parabolele lui Iisus?Multumesc.
Sugestii foarte, foarte interesante. Multumim frumos, domnule Tismaneanu!
Cu bucurie! Ganduri bune.