vineri, februarie 14, 2025

Căsătoria și nefericirea singurătății

Am văzut spectacolul cu celebra piesă Căsătoria de Gogol montat la Teatrul de Comedie din București de Andrei și Andreea Grosu cu ocazia celei de-a treizecișicincea ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț. Adică, la mai bine de un an de la momentul premierei. Și primul lucru pe care cred că trebuie să îl spun e că montarea mi s-a părut proaspătă, autentică, neridată, vie, nealterată în nici un fel nici de trecerea timpului, nici de condițiile de turneu. Și asta atât la nivelul ideii cât și la cel al concretizării scenice.

Să o luăm, așadar, pe rând, ardelenește. Încercând să vedem mai întăi la motivele introducerii în repertoriu a unei piese care foarte curând va avea vechimea binecunoscutului dulap din Livada de vișini  a lui Cehov. Citez  în integralitatea lui cuvântul celor doi regizori reprodus în caietul-program al Festivalului. ‚‚Am citit cândva că Gogol ar fi vrut să râdă lumea la Căsătoria până când râsul dă în plâns, până când râsul dă în plâns, până când ai uitat de ce râdeai și până când descoperi dincolo de comicul imediat o lume care se zărește ca prin perdele de dantelă. E lumea care prevestește neputința și care vorbește liber despre înălțimea oamenilor care nu pot ajunge unde își doresc. Ori nu au aripi, ori nu au cum să se ridice dintr-un loc mlăștinos și întunecos unde singurătatea și absența iubirii apasă pe umerii lor. Nu o poveste despre ceremonia nunții sau despre celebrarea fericirii, e doar o poveste despre oameni care caută oameni. Neîncetat.’’

Așadar, mai este actuală Căsătoria? Indubitabil. Cu atât mai mult cu cât în secolul nostru, secolul singurătății ( a se vedea în acest sens cartea cu acest titlu a Noreenei Hertz, apărută în 2021 și în românește la editura bucureșteană Humanitas), parcă tot mai mulți preferă ce azi se cheamă gamofobie. Aceasta însemnând teama irațională în fața perspectivei punerii pirostriilor. Teamă de care suferă Ivan Kuzmici.

Râde lumea la Căsătoria de la Comedie? Râde. Spectacolul e de un comic îmbelșugat susținut, îmbogățit cu fiecare nouă secvență, cu fiecare nouă apariție a câte unui personaj. La intrarea în sală, spectatorii îi văd așezați pe scaune nu tocmai comode, în semicercul creat de decorul aparent sărac pe actorii Mirela Zeța, Liviu Pintileasa, Mihaela Teleoacă, Alin Florea, Dan Rădulescu, Bogdan Cotleț, Smaranda Caragea, Silviu Debu. Nițeluș mai în față și în centru se află Tudor Chirilă, interpretul lui Ivan Kuzmici Podgoleșin. Pentru moment, nimeni nu scoate o vorbă. Podkoleșin are  un aer trist, meditativ. Dă semne că privește lumea în încercarea de a se găsi pe sine. Podkolesin a lui Tudor Chirilă, în acest stop-cadru de început care-și va găsi corespondentul în nevăzutul Podkolesin din final, un nevăzut care totuși se vede, mi s-a părut a avea ceva din Mizantropul. Ca și Alceste, în Căsătoria de la Teatrul de Comedie, Podkolesin se teme de la bun început de lume. Intră temător în iureșul stârnit de asaltul celor care vor să îl vadă căsătorit, adică pețitorii Fiokla Ivanovna (Mihaela Teleoacă), și Ilia Komici Kocikariov (Liviu Pintileasa). De Arina Panteleimonovna (Smaranda Caragea) care le seamănă perfect. De ceilalți pretendenți la mâna Agafiei Tihonovna. O Agafia Tihovnovna (Mirela Zeța) puțin trecută, îmbrăcată cu o salopetă foarte puțin atrăgătoare și înzestrată cu un fluier. Ce se va face auzit pe neașteptate, aparent fără un rost anume, în primul moment al apariției personajului, iar spre final asemenea unui sfâșietor strigăt de durere prilejuit de fuga lui Ivan Kuzmici. Un Ivan Kuzmici care, asemenea personajului lui Molière, se va izola de posibila parteneră, de energicii pețitori (excelenți Liviu Pintileasa și Mihaela Teleoacă) și mai ales de lume. Cu toate că și-a învins concurenții. De data asta, contrar sorții personajului Alceste. Pretendenți interpretați admirabil, cu foarte bune note individualizatoare întărite de inspirate detalii de costum imaginate de același Vladimir Turturica, de Alin Florea (masivul și atât de calculatul Omletă), Dan Rădulescu (ostașul ponosit și în retragere Baltazar Baltazarovici Jevakin), Bogdan Cotleț (cvasi-ridicolul prețios Nicanor Ivanovici Anuckin), răgușitul, monosilabicul și posibilul imbecilizat Akim Stepanovici Panteleivici (Silviu Debu) În primele momente ale spectacolului, Ivan Kuzmici va susține un monolog despre nefericirea singurătății, despre cum e să fii singur, singur, singur, ceva mai încolo va face un exaltat elogiu al căsătoriei pe care o va socoti ca fiind ceva obligatoriu, pentru ca, la sfârșit, să redevină singur. O singurătate garantată de condiția de om invizibil. Un gol. Un gol dureros ce se instaurează și în sufletul și mintea spectatorului. Și care, da, poate să se transforme în plâns. După râsul determinat de infinitatea de detalii comice, toate inteligente, toate de bun gust zămislite de colaborarea dintre toți componenții distribuției și regizorii Andrei și Andreea Grosu.    

Teatrul de Comedie din București

CĂSĂTORIA de N.V.Gogol

Traducerea: Bogdan Budeș

Regia: Andrei și Andreea Grosu

Decor și costume: Vladimir Turturica

Muzica originală: Mihai Dobre

Cu: Tudor Chirilă (Ivan Kuzmici Podkolesin), Mirela Zeța (Agafia Tihonovna), Liviu Pintileasa (Ilia Komici Kocikariov), Mihaela Teleoacă (Fiokla Ivanovna), Alin Florea (Ivan Pavlovici Omletă), Dan Rădulescu (Baltazar Baltazarovici Jevakin), Bogdan Cotleț (Nicanor Ivanovici Anuckin), Smaranda Caragea (Arina Panteleimonova), Silviu Debu (Akim Stepanovici Panteleiev)

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro