joi, martie 28, 2024

Căsătorie? Nu. Referendum? Nici

Dintre triburile ideologice ale vremii noastre, cel mai mult mă intrigă ateii. Obosiți să caute un sens mai adânc al existenței sau un simț mai presus al ordinii, dumnealor trag linie și spun: doar atât, altceva nu este; iar apoi, se simt întristați într-o lume ce le pare săracă și lipsită de sens. Printre dumnealor, o facțiune mai gălăgioasă o constituie ateii militanți, cei care, simțindu-se singuri într-o lume săracă, vor, prin convertire, compania altora. Prozelitismul nu e niciodată o treabă nevinovată, dar, de partea celor care cred, vine însoțit de reviste colorate, povești frumoase și, în cadrul multor religii minore, de picnic-uri și prăjituri. Domni militanți ai ateismului iau înfățișarea celor ce, invitați la o zi de naștere, atrag atenția sărbătoritului că tortul e urât, plin de zahăr nesănătos, că dorința nu i se va împlini dacă suflă în lumânări și, oricum, o zi de naștere nu îl face mai matur.

Când vine vorba de dialectică, domnii militanți adoptă o curioasă ambivalență privind textele sacre ale multor religii. În ce îi privește pe creștini, tactica e de a relativiza pasajele evident istorice sau juste ale scripturii ca fiind metafore, pretinzând, însă, exigență oricând vine vorba de cele alegorice. Conform dumnealor, Cartea Genezei, spre exemplu, implică credința într-o cosmogonie de 7 zile, ceea ce nu se poate, ergo religia minte. Firește, unele culte intră în joc și, din dorința de a dejuca sofismul ateu, recurg la bizare excese: în Statele Unite, un ”Muzeu al Creației” înfățișează păpuși cu oameni și dinozauri trăind alături și texte prin care explică de ce și cum sunt metaforele Genezei de luat ad literam. Un documentar care le prezintă munca îl surprinde pe șeful observatorului Vaticanului scuturându-se de râs în fața imaginilor cu exponatele. De reținut: întru Slava Domnului, unii nu precupețesc nici ridicolul, iar din nefericirea lor, unii ar strica orice ating; groaznic este când astfel de oameni își dau întâlnire.

Am făcut acest ocol prin manierele dialectice pentru a ajunge la ”criza căsătoriei” atât de discutată azi în România. Coaliția pentru Familie, o organizație de ONG-uri creștine, a strâns trei milioane de semnături pentru a institui un referendum în urma căruia familia să fie redefinită ca fiind compusă din femeie și bărbat. În realitate, discuția politică este mai complexă, întrucât aceeași Coaliție și-a însoțit cererea cu o platformă controversată, care ar repune în discuție avortul, divorțul, statutul părinților singuri, al celibatarilor, al celor infertili, ba chiar principiile sănătății și ale educației.

Dar să lăsăm acestea pentru altă împrejurare și să luăm lucrurile cum ni se dau: să fie căsătorie între homosexuali sau nu? Domnii de la Coaliție spun să nu fie. În mod interesant, și majoritatea homosexualilor spun să nu fie. Cine spune, așadar, să fie? Îndeobște, câteva mărunte facțiuni ”marxiste” care adoptă, aici, în România, manierele, temele, discursul și problemele Statelor Unite. Cred eu, în speranța că, alcătuindu-și o scenografie de New York de jur-împrejur, se vor simți mai confortabil în banalul București…

Primul argument împotriva căsătoriei este că majoritatea homosexualilor sunt homosexuali tocmai pentru a nu trăi ca ceilalți. ”We`re here, we`re queer, get used to it”, spunea sloganul anilor 70. Ce-i drept, moda și cultura sunt puternice influențe în comportamentul oamenilor, iar modele se schimbă. Invariabil, printre homosexuali există iubire,  teamă pentru ziua de mâine și grijă pentru binele celuilalt. Cupluri stabile își vor fi punând, de-a lungul anilor, întrebări neliniștitoare în societăți pentru care conviețuirea are valoare juridică mai mică decât un formular poștal. Moștenirea, vizitele medicale, conturile bancare comune etc sunt probleme rezolvate în multe țări care au alcătuit structuri legale care protejează aceste legături.

Alte societăți au adoptat conceptul de căsătorie. Vorbim de un joc semantic: în Statele Unite, dreapta religioasă s-a obișnuit, volens nolens, să recunoască sau să accepte drepturi cât mai multe acestor cupluri, cu singura condiție ca uniunea să se numească orice altceva decât căsătorie. Aceasta deoarece căsătoria, pentru dumnealor, era un simbol încărcat de sacru. Mărturisesc că, în această chestiune, sunt descumpănit: organizațiile pentru drepturile și incluziunea LGBT având câștig de cauză, îmi pare meschin să reclami un simbol în care nu crezi – iar majoritatea homosexualilor nu sunt persoane foarte religioase – din partea unor oameni pentru care e foarte important: ție nu îți aduce mare lucru în plus, în timp ce  dumnealor se simt izbiți dureros. Va fi fiind corect ideologic, pentru cei ce iubesc egalitatea, dar rămâne o situație crudă, ale cărei răni se vindecă greu.

În România, problema nici nu se pune, întrucât singura miză reală tangibilă a homosexualilor îmi pare a fi aceea să dobândească recunoaștere și protecție în chip de uniune civilă. A vorbi isteric despre căsătorie când nici măcar recunoașterea conviețuirii nu există seamănă cu povestea drobului de sare: mama și bunica se văicăresc că, într-o zi, frânghia ce-l ține se va rupe și se va prăvăli peste copil.

Unul din subiectele fierbinți e ideea de adopție: este sau nu este sănătos pentru copii să fie crescuți de două femei sau de doi bărbați? Din nou, invit discuția să se întoarcă din excursia americană pe pământ românesc: câți homosexuali români și-ar dori așa ceva și câți și-ar asuma creșterea copiilor? Dacă ne imaginăm adopția și standardele de îngrijire a copilului, domnii inspectori și-ar pune mari probleme privind nu mediul familial, ci pe cel social. Când eram copil, ca maghiar trimis la școala românească, profesorul de religie ortodoxă (pe care eram obligat să o urmez, având ”de ales” să mă trezesc dimineața la 5 pentru un înlocuitor catolic) m-a certat că oprimasem poporul român timp de sute de ani. Nu voi spune că m-am simțit discriminat. –  Dar nici bine nu mi-a picat. Dacă România rămâne o țară relativ sigură și cu rate scăzute ale violenței, reversul este o sferă publică teribil de murdară, iar oamenilor le face plăcere să se zborșească unii la alții, să se hărțuiască și să se insulte. Cum își imaginează stimații cititori educația publică a unui copil cu doi tați? Și cum și-o vor fi închipuind-o inspectorii autorităților de adopție? Sau înșiși tații care și-ar dori un copil? În acest sens, problema îmi pare deja tranșată.

Așadar, de ce un referendum? Urmărind campania celor ce se opun Coaliției, observ că aceștia sunt semnificativ mai mulți decât ”marxiștii”. Mă întreb ce îi mână într-o discuție în care nu par a avea miză. Firește, unii se alătură campaniei din pricina platformei pe care Coaliția pentru Familie o promovează și care aduce atingere unor însemnate categorii de oameni. Totuși, numerele nu se adună cum trebuie. Aceasta întrucât avem de a face cu o criză a conștiinței politice. Întrebarea reală este care anume e locul homosexualilor în societate și cum se raportează statutul lor la creștinismul și tradițiile altor părți ale societății? Cum și câtă protecție se poate acorda celor ce o reclamă fără a lua din siguranța altora? Or aceste întrebări nu se pot răspunde prin da sau nu, întrucât nu pot fi obiectul unei decizii, ci al unei negocieri politice, acel tip de împrejurare pentru care s-au inventat politicienii. A reduce întrebarea la da sau nu înseamnă a împărți societatea în chip radical, iar la sfârșit, împlică victoria unei părți și înfrângerea alteia.

Să ne întrebăm, așadar, ce se întâmplă în cazul victoriei unei tabere asupra celeilalte? Din nou, propun exercițiul de imaginație prin care lăsăm la o parte restul platformelor Coaliției. Oare familia tradițională și valorile creștine, pentru a dăinui, au nevoie de înfrângerea vizibilă, în piața publică, a unei categorii ce nici nu își dorește ce i se refuză, dar nici nu are ce îi trebuie? Îmi pare cel puțin murdar ca bunii creștini să se ridice la slavă pe spinarea unora care nici nu i-au atacat, nici nu i-au amenințat.

Pe de altă parte, să ne imaginăm o înfrângere a Coaliției la referendum. Ne putem închipui că ar fi urmată de instituirea ”căsătoriilor gay” sau nu, nu contează. Oare homosexualii și-ar dori un triumf răpit cu prețul îngenunchierii credințelor străvechi – la care cei mai mulți aderă – și venit cu umilirea bisericilor implicate în campania electorală? Nu, nu cred că și l-ar dori, și nici nu ar trebui să îl aibă.

Fără a mai pune la socoteală  campania electorală dinaintea votării unui referendum. În general, campaniile electorale sunt lucruri murdare, dar cele tradiționale nici nu se compară cu degringolada ”civililor” care se avântă în discuție fiecare cu ce crede că va funcționa mai bine. Deja persoane cu un trecut controversat din interiorul Coaliției au atras un șuvoi de epitete precum cel de fascism, în timp ce se apără diabolizându-i pe homosexuali. Oare stimații cititori își închipui că o Românie în care, în urma votului, un ”nazist” și un ”pedofil” își dau mâna și unul se recunoaște învins e un pas înainte, sau, ca mine, își spun că mizeria primei campanii civile va lăsa adânci urme și resentimente în cugetul celor care pierd?

Printre apropiații mei se află oameni de ambele părți ale disputei. Cunosc cupluri de homosexuali care, dacă nu li se recunosc minime drepturi, sunt pe picior de a emigra, așa cum cunosc și oameni religioși îngroziți de perspectiva unei secularizări complete și brutale a valorilor dumnealor – aceștia, la rândul lor, se gândesc să părăsească țara. Pas cu pas, eforturile Coaliției mână societatea până la bifurcația netă, forțând-o să aleagă o direcție pe care o parte nu o va urma. Or, tocmai de aceea, referendumul e un pericol și semnul unui eșec politic: ordinea și pacea internă trebuie restaurate astfel încât să nu se ajungă la alegeri atât de dureroase. Căci referendumurile există doar pentru acele situații de urgență, în care politicienii nu își pot asuma singuri viitorul. Aceasta nu e o astfel de situație și nici nu trebuie să devină una.

Distribuie acest articol

77 COMENTARII

  1. Mi se pare destul de evident faptul ca singurul rost al referendului este impiedicarea punerii societatii romanesti in fata fapului implinit in urma unei eventuale legalizari a casatoriei homosexuale printr-o masura luata pe sest, prin ordonanta de urgenta eventual, lucru foarte posibil. Existenta unui referendum validat ar impiedica transarea ireversibila a problemei in acest mod. Ar permite legalizarea numai in urma unui alt referendum validat, asa cum s-a intamplat in Irlanda, model care mi s-ar parea si singurul acceptabil.

    • @Ventidius

      Eronat.

      Dacă, prin absurd, s-ar legifera „pe sest”, cum zici, permiterea căsătoriei între persoane de același sex, nimic n-ar împiedica modificarea constituției. O astfel de legalizare s-a făcut în Slovenia și a fost abrogată în urma unui referendum. Cazul Sloveniei este unicat, regula fiind cea a legiferării căsătoriei între persoane de același sex atunci când majoritatea populației este de acord cu ea. Promotorii drepturilor LGBT, de la noi, nici n-au insistat asupra unei astfel de legalizări și nici n-o să insiste atâta timp cât majoritatea populației nu le va susține o astfel de cerere.

      Scopurile reale sunt altele dar aici voi vorbi doar despre cel din contextul pe care l-ai expus.

      Dacă un astfel de amendament constituțional s-ar adopta atunci pe viitor n-ar mai conta vocea majorității populației ci votul a 1/3 din parlamentari, care pot bloca ținerea unui alt referendum pe această temă. Ori, pentru dușmanii homosexualilor, ar fi foarte ușor să persuadeze o treime din parlamentari să se opună căsătoriei între persoane de același sex chiar dacă ea este aprobată de 90% din populație. Astfel, se urmărește amânarea pentru un viitor îndepărtat a unei astfel de legalizări.

      • @Sicmar
        Odata ce o astfel de reglementare a intrat in vigoare, in secunda doi se pot incheia astfel de casatorii. Eventuala revocare a reglementarii respective prin ordonanta, referendum, lege etc. nu va afecta casatoriile deja incheiate, deoarece revocarea are efecte numai pe viitor. Singura situatie in care casatoriile incheiate in baza unei astfel de reglementari ar fi nule e cea in care reglementarea ar fi adoptata fraudulos, prin incalcarea constitutiei.
        Un referendum validat ar avea un astfel de efect, anuland retroactiv toate efectele unor eventualele unei ordonante de urgenta in cazul in care acestea sunt adoptate dupa validarea referendumului. Un referendum ulterior ar fi inutil, discriminatoriu si abuziv.
        In Romania nu se poate vorbi de drepturi si discriminari in privinta casatoriei homosexuale atata timp cat nu exista nici o casatorie incheiata legal. Odata ce este incheiata legal chiar si o singura astfel de casatorie cazul este inchis. Orice reglementari sau referendumuri ulterioare care ar incerca sa anuleze drepturi deja obtinute si exercitate ar fi considerate in mod justificat ca abuzive si discriminatorii, incalcand drepturi obtinute legitim.

        • @Ventidius

          Zici: „Odata ce o astfel de reglementare a intrat in vigoare, in secunda doi se pot incheia astfel de casatorii. Eventuala revocare a reglementarii respective prin ordonanta, referendum, lege etc. nu va afecta casatoriile deja incheiate, deoarece revocarea are efecte numai pe viitor.”

          Eronat. Nu le anulează formal dar le face lipsite de efecte pentru viitor. Adică, nu se mai recunosc nici un fel de efecte ale căsătoriei.

          Zici: „Singura situatie in care casatoriile incheiate in baza unei astfel de reglementari ar fi nule e cea in care reglementarea ar fi adoptata fraudulos, prin incalcarea constitutiei.”

          Într-o asemenea ipoteză ar fi exact situație de mai sus. Legea produce efecte până când este declarată neconstituțională.

          Zici: „Un referendum validat ar avea un astfel de efect, anuland retroactiv toate efectele unor eventualele unei ordonante de urgenta in cazul in care acestea sunt adoptate dupa validarea referendumului.”

          Fals. Un rederendum nu are alte efecte decât modificarea constituției.”

          Zici: „Un referendum ulterior ar fi inutil, discriminatoriu si abuziv.”

          Eronat. Ar acea consecință modificarea constituției, declararea legii neconstituțională și astfel se intră în situațiile de mai sus.

          Nu se poate vorbi despre discriminare și abuz într-o astfel de situație decât în măsura în care se poate vorbi despre ele și în situația normală.

          Zici: „In Romania nu se poate vorbi de drepturi si discriminari in privinta casatoriei homosexuale atata timp cat nu exista nici o casatorie incheiata legal. Odata ce este incheiata legal chiar si o singura astfel de casatorie cazul este inchis. Orice reglementari sau referendumuri ulterioare care ar incerca sa anuleze drepturi deja obtinute si exercitate ar fi considerate in mod justificat ca abuzive si discriminatorii, incalcand drepturi obtinute legitim.”

          Fals. Există evidentă discriminare chiar dacă nu există nici o astfel de căsătorie.

          Am dat exemplul Sloveniei, în care o lege care permitea căsătoriile între persoane de același sex a fost abrogată după ce prin referendum s-a modificat constituția. Asta era suficient pentru a convinge că toată bălmăjeala pe care ai făcut-o este lipsită de temei.

          *

          Constat că ai eludat cu totul ideea principală a comentariului meu., că scopul referendumului nu este pentru situația prezentă sau din viitorul apropiat ci pentru viitorul mai îndepărtat. de ordinul câtorva ani.

          Așa cum evoluează lucrurile în România, în 5-6 ani peste 50% din populație va fi de acord cu căsătoriile între persoane de același sex. În mod corespunzător, peste 50% din parlamentari vor fi de acord cu ele. Atunci nu se va putea face legalizarea acestor căsătorii din cauza constituției. Nu se va putea face nici când 90% din populație ar fi de acord cu ele dacă o treime din parlamentari se opune lor pentru că acea treime poate bloca un referendum.

          • Nu am eludat in nici un fel, pur si simplu e vorba de faptul ca nici eu nu vad nevesitatea modificarii constitutiei. As fi preferat si mi s-ar fi parut normal ca presedintele sa convoace un referendum pe aceasta tema, tinand cont de importanta si de interesul manifestat public de o parte importanta a populatiei. Un referendum convocat de presedinte nu ar fi implicat modificarea constitutiei, dar ar fi blocat modificarea legislatiei pana la validarea unui alt referendum pe aceeasi tema cu rezultat contrar, asa cum au fost blocate si modificarile legii electorale de referendumul referitor la numarul de parlamentari. Cum insa presedintele nu a venit in intampinarea acastei initiative, ba chiar a lasat sa se imteleaga ca se opune organizarii unui referendum pe aceasta tema, fapt care mi se pare o eroare grava, singura posibilitate de a obtine organizarea referendumului a ramas procedura mai greoaie si dificila a modificarii constitutiei. Procedura care implica si consacinta la care te referi.

            • Ventidius spune:
              01/08/2017 la 23:34

              Zici: „As fi preferat si mi s-ar fi parut normal ca presedintele sa convoace un referendum pe aceasta tema, tinand cont de importanta si de interesul manifestat public de o parte importanta a populatiei.”

              Trebuie să recunosc, că asta este o abordare nouă sau, cel puțin, pe care eu n-am întâlnit-o până acum.Nu înseamnă că are și temei, așa cum nici celelalte abordări pro-referendum n-au.

              Nu are temei pentru că în spațiul politic (la fel ca și în cel public) s-a discutat doar despre uniunile civile, nu despre căsătoria între persoane de același sex. Astfel, este falsă susținerea că s-ar fi manifestat interes public pentru acest subiect.Subiectul nefiind de interes nici președintele nu avea motiv să-l arunce în spațiul public.

              Subiectul a intrat în spațiul public odată cu publicarea în Monitorul Oficial a inițiativei de a se revizui constituția. După acea dată. un referendum convocat de președinte, așa cum zici, nu bloca inițiativa bisericilor prin cozile de topor constituite în coaliției contra familiei ci doar i-ar fi dat avânt printr-o mai mare credibilitate.

              Mă bucur că recunoști faptul că „Procedura care implica si consacință la care te referi.” dar nu este vorba de o simplă consecință, întâmplătoare, ca o pagubă colaterală, ci de unul dintre scopurile referendumului.

              *
              Am văzut că unii ageamii sau ticăloși, după caz, în materie de căsătorie au invocat teama de OUG pentru justificarea modificării Constituției. Admit că ageamii nu cunosc faptul că o căsătorie poate avea loc la doar 10 zile după publicarea declarației de căsătorie și există necesitatea unor analize medicale, cu termen de valabilitate 14 zile, care să fie depuse odată cu declarația de căsătorie. În schimb, ticăloșii cunosc aceste amănunte dar le lasă sub tăcere. Astfel, o căsătorie nu poate fi făcută mai înainte de a trece 10 zile de la publicarea OUG-ului pentru că înainte de această dată primăriile nu primesc declarațiile de căsătorie. Termenul de 10 zile este mai mult decât suficient parlamentului nu numai ca să respingă acel OUG ci și să demită guvernul și să instaleze un alt guvern care să abroge OUG.

              Alți invocă posibilitatea unei legi care să permită căsătoriile între persoane de același sex sau care să nu vrea să respingă OUG-ul. Posibilitatea este reală dar nu în prezent și nici în următorii ani. Ea va fi de actualitate abia atunci când majoritatea populației va susține dreptul la căsătorie a persoanelor de același sex. Așa cum arătam mai înainte, unul din scopurile referendumului este tocmai acela de a împiedica legalizarea unor astfel de căsătorii chiar dacă o covârșitoare majoritate a populației ar fi de acord cu ele.

              Cineva a invocat exemplul Franței, în care s-au legalizat căsătoriile între persoane de același sex chiar dacă au fost mari manifestații contra acestei legalizări. Acela a omis să spună că atât președintele cât și partidul aflat la putere, în campaniile electorale care au precedat această legalizare, au promis că o vor face-o. Majoritatea francezilor i-au ales în deplină cunoștință de cauză. Manifestanții despre care este vorba au aparținut opoziției, care pierduse alegerile, și au fost destui care n-aveau nimic împotriva acelor căsătorii ci împotriva adversarului lor politic în general și pentru ei căsătoriile între persoane de același sex erau doar pretext pentru a manifesta împotriva guvernului și președintelui. Cât privește amploarea manifestațiilor, cea mai mare, după comunicatele poliției nu ale organizatorilor care le umflat cu pompa, a cuprins cca 500.000 persoane, în Paris, oraș care acum 10 ani avea aproape 13.000.000 locuitori (inclusiv zona metropolitană). Păstrând proporțiile, Bucureștiul cu o populație de 6 ori mai mică ar avea manifestație de aceeași amploare dacă ar participa cca 80.000 persoane, adică sub nivelul manifestațiilor cu ocazia OUG 13.

              Curtea Constituțională a arătat în hotărârea de aprobare a referendumului că termenul „soți” din Constituție se referă la persoane de sex biologic diferit. Că argumentul curții șchioapătă, la fel ca și9 celelalte argumente ale ei, în acea speță, o știau și judecătorii și de aceea n-au constatat lipsa de interes a referendumului, cum ar fi fost firesc, tocmai în baza a ceea ce scriseseră despre cuvântul „soți”. Ei știau că în viitor aceeași curte ar putea vedea corect lucrurile și de aceea, în homofobia lor, au lăsat referendumul. Erau conștienți că nu se pune problema dacă ci când se va întâmpla. În orice caz, asta s-ar putea întâmpla doar după ce majoritatea populației ar fi de acord cu căsătoriile între persoane de același sex.

            • @Sicmar
              Cred ca te inseli, propunerea de legalizare a casatoriilor gay a fost lansata in dezbatere publica de ACCEPT inca din 2006, concomitent cu propunrea referitoare la parteneriatele civile. Si de atunci subiectul a intrat in atentia spatiului public cat si politic, existand inclusiv numeroase initiative legislative ba chiar si una de modificare a constitutiei, tot pentru definirea mai precisa a notiunii de casatorie
              In comcluzie, afirmatia d-voastra cum ca subiectul casatoriei gay nu a existat si nu a interesat pe nimeni inainte de initiativa Coalitiei e o abureala
              Ageamii sau ticalosii aia, daca nu sunt prosti de bubuie, ar trebui sa stie ca daca un guvern isi propune sa puna populatia in fata faptului implinit, legalizand casatoria gay printr-o ordonanta de urgenta, nu va avea nici o problema, prin aceeasi OUG sa modifice si procedura, oferind posibilitatea unei casatorii instant, in stil Las Vegas.
              Am zis ca modificarea constitutiei s-ar putea sa aiba efectul mentionat de tine, in mod firesc. Este destul de evident ca din cauza conditiilor de modificare a constitutiei, majoritate de doua treimi in parlament si referendum validat, au fost descurajate pana acum toate ideile de modificare a constitutiei.
              Pe de alta parte, problema cea mare a activistilor gay nu cred ca va fi asta ci convingerea unei majoritati a electoratului. Odata ce ar obtine acest lucru aceasta modificare a constitutiei nu cred ca va ridica probleme, pur si simplu pentru ca coalitia nu a gandit-o bine. Articolul pe care vor sa il modifice stabileste doar niste principii generale nelimitative ale familiei. Constitutia nu va spune decat ca familia se intemeiaza, printre altele, si pe casatoria intre un barbat si o femeie, pe grija pentru copii etc., si nu va impune de fapt nici o restrictie. Trebuiau sa includa un articol separat in care sa spuna scurt si la obiect ca nu se permit casatoriile dintre persoane de acelasi sex, fara posibilitati de interpretare. Asa, pe viitor totul va depinde de interpretarea Curtii si de bunavointa ei de a lua in calcul intentia initiatorilor si a votantilor de la referendum, pentru ca textul modificarii nu schimba de fapt nimic.

  2. „Dar să lăsăm acestea pentru altă împrejurare și să luăm lucrurile cum ni se dau: să fie căsătorie între homosexuali sau nu? Domnii de la Coaliție spun să nu fie. În mod interesant, și majoritatea homosexualilor spun să nu fie.”

    „Primul argument împotriva căsătoriei este că majoritatea homosexualilor sunt homosexuali tocmai pentru a nu trăi ca ceilalți.”

    Ai și niște surse pentru afirmațiile de mai sus? Senzația mea e că homosexualii sunt homosexuali pentru că așa simt, pentru că sunt atrași de persoane de același sex, nu pentru că vor neapărat să fie diferiți.

    • ar trebui sa fie suficient argumentul ca nu foarte demult (dar intr-o epoca apusa) se practica bisexualitatea, prin casatorii de convenienta cu persoane de sex opus; dorinta de a se comporta diferit, contrar cutumelor, a aparut mai de curand, ca efect al dezincriminarii si evolutiei constiintei sociale in sensul respectului pentru individualitate si diversitate

    • @ Ana Nemoianu :

      1. Citat din articol:
      “Dar să lăsăm acestea pentru altă împrejurare și să luăm lucrurile cum ni se dau: să fie căsătorie între homosexuali sau nu? Domnii de la Coaliție spun să nu fie. În mod interesant, și majoritatea homosexualilor spun să nu fie.”

      Se pierd nuanțe esențiale.

      În absența unei analize statistice afirmația este hazardată. Nu poate fi extrapolată nici părerea homosexualilor pe care-i cunoaște cineva (autorul, comentatorul, eu sau oricine altcineva) și nici părerile spuse în spațiul public de către vreun homosexual.

      Singurele care pot vorbi în numele intereselor homosexualilor sunt asociațiile lor și chiar și ele cu unele rezerve. Absența unor organizații ale homosexualilor care să susțină poziții contradictorii pe subiectul în discuție le poate credita pe cele existente cu reprezentativitatea cel puțin pentru majoritatea, dacă nu cvasiunanimitatea homosexualilor. Aceste asociații sunt de părerea „nu ACUM” și o justifică prin amânarea până când majoritatea populației ar accepta căsătoriile între persoane de același sex.

      2. Citat din articol:
      “Primul argument împotriva căsătoriei este că majoritatea homosexualilor sunt homosexuali tocmai pentru a nu trăi ca ceilalți.”

      Aici este mai grav. Este greu de înțeles care este originea susținerii dar probabil este o eroare de logică, printr-o extindere nejustificată a unei atitudini față de o anumită categorie de fapte la o universalitate de fapte sau, cel puțin, la fapte care nu fac parte din acea categorie. Din faptul că homosexualii au atracții sexuale și erotice față de persoane de același sex, spre deosebire de „ceilalți”, sau din faptul că ei fac sex cu persoane de același sex cu ei nu se poate trage concluzia că ei nu doresc să trăiască la fel ca și ceilalți sub alte aspecte decât strict cele arătate, inclusiv că ei n-ar dori legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex.

  3. „Multi ameni oscileaza, timp de o viata, intre speranta si frica. Imposibil deci, sa le convina o religie care nu le promite Paradisul si nici nu ii ameninta cu Infernul.”/Montesquieu (1689-1755)
    As zice, deci, ca prozelitismul, de orice „culoare” ar fi, continua sa se hraneasca tocmai din aceste tendinte omenesti, nu din forta particulara a vreunei religii sau filosofii de viata. O religie puternica nu are nevoie de prozelitism ca sa dainuie, nu are nevoie de expansionism ca sa fie universala, ci are nevoie de oameni inteligenti si integri care sa ghideze credinciosii…
    Cu cat oamenii sunt mai prost educati si mai putin instruiti, cu atat sunt mai vulnerabili, mai suspiciosi, foarte isterici si patimasi, deci,usor, foarte usor de manipulat. Nici nu mai e indispensabil ca diversii „guru” sa fie dotati de vreo carisma exceptionala, ajunge ca un semidoct sa strige ‘la atac!”, si trupele executa. De frica de mai rau.
    Din pacate astazi, putini sunt clericiii crestinii care nu au deviat de la fundamentul crestinismului, putini sunt ateii toleranti cu credinciosii, putini sunt oamenii de rand care accepta, de buna voie, sa ajute alti oameni daca acestia sunt „prea diferiti” de ei.
    Cum se impaca ortodoxia romana cu hotia, coruptia, rasismul si intoleranta, devenite embleme nationale in cei 27 de ani de cand oamenii sunt liberi sa-si practice religia?
    Ce ecou au, in Ro, Papa Francisc sau Desmond Tutu, de ex, cand militeaza pentru educarea masiva a credinciosilor, ei considerand ca ignoranta este sursa violentei si a intolerantei in societate? In cel mai bun caz, adica atunci cand popii nu sar ca arsi ca li se dau sfaturi de catre reprezentanti ai altor confesiuni, niciunul!
    Cine are interes ca Romanii sa se sfasie intre ei, conform devizei „divizeaza ca sa domini!”, va continua sa-i mentina sub presiune, si sa ii ameninte cu pericolele iminente venite, obligatoriu, din exteriorul comunitatii lor impecabile si infloritoare…
    Ar fi suficient, pentru a opri aceasta impostura, sa se INTELEAGA doar semnificatia fiecareia dintre cele 10 porunci transmise, se pare, DIRECT de catre Dumnezeu, fara intermediari…

    • Toleranta ateilor fata de religii e extrem de mare. Daca cineva ar veni cu o fabulatie similara ar fi inchis intr-o camera cu pereti tapitati si pus sub medicatie, daca e denumita religie e in regula.

      Chiar a venit un zeu sa dea 10 porunci? Cine v-a spus asta, cei care profita de pe urma povestii? Pai stati sa va spun povestea mea, ca sunt un print nigerian si am niste bani in banca pe care ii impartim daca imi faceti niste plati … (in caz ca cineva nu stie despre ce e vorba, Google „nigerian scam”).

      • Da, s-ar putea sa ma fi inselat, si ateii sa fie, asa cum spuneti dvs, extrem de toleranti.
        Referindu-ma, totusi, la sursa conflictului care invenimeaza societatea romaneasca, si anume casatoria homosexualilor, aceasta mi se pare a fi tot ignoranta, acest flagel care a cuprins Ro, indiferent de religia sau lipsa de religie a „beneficiarilor”.
        Referitor la cele 10 porunci, esential mi se pare continutul lor, motiv pentru care deplang ca multi oameni le ridiculizeaza, fara sa stie despre ce e vorba.
        Desigur, putem sa ne ironizam reciproc credulitatea sau aroganta, putem sa polemicam steril, in pura traditie romaneasca, numai ca e prea banal ca sa merite deranjul.
        Deci, iata un singur exemplu din decalog, pe care eu incerc sa-l inteleg, in fiecare zi mai bine: „respecta-ti parintii”.
        Cred ca este una dintre cele mai complexe pornci. Include atat respectarea valorilor pe care acestia ni le-au transmis, cat si o atentionare la felul in care parintii si-au reglat, sau nu, propriile lor probleme, astfel incat sa evitam sa le repetam greselile; este o incurajare la demnitate, prin acceptarea senina a originilor, adica fara acea resemnare paguboasa care face atat de multe victime astazi, in Ro, etc.,etc.
        Restul de 9, ofera si ele ocazia unei infinitati de reflectii constructive, de aceea am incheiat precedentul comentariu propunandu-le ca alternativa, celor care nu le stiu, deja, pe toate!

        • Nu ridiculizeaza nimeni valoarea morala a celor 10 porunci, doar pretentia ca acestea sunt fix 10 si ca sunt de origine divina. Daca era o simpla lista de „top 10 cele mai importante percepte morale crestine” ar fi fost perfect.

  4. Sunt de acord cu o mare parte din articol, cu mici exceptii.

    „Oare homosexualii și-ar dori un triumf răpit cu prețul îngenunchierii credințelor străvechi – la care cei mai mulți aderă – și venit cu umilirea bisericilor implicate în campania electorală? Nu, nu cred că și l-ar dori, și nici nu ar trebui să îl aibă.”
    Nu sunt homosexual(a), deci nu pot spune ce si-ar dori ei. Dar pe mine ma bucura orice lovitura data Coalitiei pentru Familie (careia nu ii pasa de familie in ciuda numelui pompos. Sunt atatea familii de exemplu in Moldova care ar avea nevoie de ajutor, femei batute, incesturi, etc, dar CpF fix de grija homosexualilor nu doarme noaptea. O organizatie care in loc sa ajute se concentreaza pe a face rau nu mi se pare deloc ceva ce trebuie sprijinit/incurajat).

    Spuneti de credintele stravechi. Biblia zice „iubeste-ti aproapele” si „iubeste, si apoi fa ce vrei” (parafrazez, dar parca Petru zicea asta la un moment dat). Religia crestina are la centrul ei iubirea fata de aproape, si pe partea asta ar trebui sa se concentreze un crestin adevarat, nu pe partile „stravechi” care le confirma prejudecatile avute deja. Sunt o gramada de interdictii in Vechiul Testament de care nu tine cont absolut nimeni (iar asta cu homosexualitatea tot in Vechiul Testament e), asa ca nu e ca si cum acceptand homosexualitatea (care exista oricum, asa cum exista si printre animale) se incalca vreun element central al credintei.

    In ultima vreme eu n-am mai prea vazut credinciosi adevarati, am vazut doar habotnici pasionati de ritualuri si doar atat. Niste oameni care se calca in picioare (la propriu) pentru a ajunge sa atinga nu stiu ce sfant (insasi chestia asta pare un pic de idolatrie, dar trecem peste) nu vad cum ar putea fi buni crestini cand nu le pasa de aproapele lor catusi de putin, contrazicand astfel o chestie de baza a religiei pe care cica o profeseaza. Iisus a predicat si despre umilinta printre altele, vedeti dvs asa ceva la crestinii devotati care va inconjoara? Nu zic ca este imposibil, doar ca eu nu am vazut pe nicaieri, ceea ce mi confirma parerea ca acele credinte stravechi pe care le laudati… nu prea exista in realitatea cotidiana. Da, exista oameni obsedati de ceva, si acel ceva include biserici si icoane. Dar invatamintele, preceptele crestine nu sunt sigura ca sunt incluse, chiar din contra.

    Si inca ceva. Nu orice este stravechi este si bun. Da, unii mereu or sa fie suparati cand li se ia (sau li se pare ca li se ia) ceva al lor. Sunt sigura si ca unii stapani de sclavi au fost foarte suparati cand au trebuit sa-si elibereze sclavii, asa cum si unii albi din sudul US probabil au fost tare suparati cand segregarea rasiala a fost interzisa. Dar este supararea unora motiv suficient de bun pentru a contnua oprimarea altora? (folosesc cuvantul oprimare in sens larg)

    Last but not least.
    „așa cum cunosc și oameni religioși îngroziți de perspectiva unei secularizări complete și brutale a valorilor dumnealor – aceștia, la rândul lor, se gândesc să părăsească țara.”
    Departe de mine gandul de a ridiculiza cunostintele dvs, si imi cer iertare in avans daca va parea ca fac asta. Dar… unde vor sa se duca? Inapoi in secolul 19 nu pot merge, iar (din fericire) tari in jur care sa la impartaseasca valorile nu prea mai sunt. Eventual la rusi sa mearga, unde Putin le impartaseste ideile, sau in Georgia, unde nici nu exista homosexuali.

    Nu toate „valorile” au fost create egale („negrii sunt ca niste maimute”, „evreii sunt inferiori”, „femeile nu au aceeasi abilitate intelectuala ca barbatii”, sunt sigura ca ati cunoscut sau macar auzit si dvs de oameni pentru care afirmatii de genul celor de mai sus sunt valori personale). Orice schimbare mare in societate va avea mereu oameni ale caror valori au fost afectate, e pur si simplu imposibil sa fie toata lumea de acord. Dar cand pe de o parte avem vieti afectate in mod real (homosexuali care de exemplu nu se pot vizita in spital reciproc, care dupa o viata petrecuta impreuna nu au drept de mostenire) si pe de alta avem niste valori ofilite (zic ofilite pentru ca nu exista absolut nici o motivatie pentru ca ele sa existe, nu este absolut nici un argument valid care sa le sustina, nici macar biblia, cum am zis mai sus), apai din punctul meu de vedere nu poate exista nici un dubiu apropo de care parte a baricadei este cea corecta.

    • Cred ca sunteti in eroare profunda, eroare datorata unei viziuni cel putin stranii asupra crestinismului. Nu sunt eu credincios, nici mare interes fata de cunoasterea bibliei nu am avut, dar tot mi se pare argumentatia fortata rau. Puteti ignora Vechiul testament, daca vi se pare prea tare. Dar o faceti inutil, nicaieri in Noul testament sau la parintii bisericii nu o sa regasiti confuzia d-voastra in privinta iubirii. Cand Sf. Augustin va spune sa iubiti si sa faceti ce vreti, nu se refera deloc la relatii sexuale. La iubirea de d-zeu, la iubirea dezinteresata fata de aproape poate. Nici umilinta crestina in mod sigur nu are legatura cu umilinta cautata amatorilor de lanturi si biciuri sado-maso. Pentru sexul practicat in afara unui cadru extrem de restrictionat si exclusiv in scopul procreerii, crestinismul avea rezervata denumirea de preacurvie, nu de iubire. Un homosexual poate fi iertat crestineste, dar numai in conditiile in care a fost iertata si Sf. Magdalena, adica doar daca renunta la practicile sale si se caieste sincer.
      I

  5. Cand nu exista argumente, incepem sa ne injuram. Astazi, cei care nu cred ca Mos Craciun e mai mult de o fabulatie pentru copii mici, care au crescut si au aflat intr-o buna zi ca parintii lor voiau doar sa le faca niste cadouri intr-un mod frumos.

    Iar injuraturile bineinteles ca vin de la cei care cred ca sunt adulti, dar care inca sunt convinsi ca Mos Craciun exista, dar ca lipsa cadourilor magice din ultimii ani e un plan maret al lui Mos Craciun, nu o dovada a inexistentei lui.

    Se putea si mai bine. De pilda, cu argumente in loc de injuraturi. Altfel nu imi dau seama ce cauta articolul pe Contributors, era vorba de Contributors si nu cosul de gunoi.

    • Adrian B, mai exact, care parte din articol ați considerat-o înjurătură și/sau un gunoi? La ce din articol faceți referire în comentariu? Ați citit articolul sau vorbiți „așa, în general”?

    • Da, din pacate discutiile in contradictoriu din Ro, sunt reduse la o deversare de injuraturi. Oamenii sunt din ce in ce mai agresivi, mai zgomotosi si mai frustrati. Nimeni nu mai e dispus sa asculte pana la capat un argument, sa inteleaga alt punct de vedere, sa respecte un adversar,cu totii cauta numai sa aiba dreptate, cu orice pret! Saraci, frustrati, manipulati, dar cu dreptatea de partea lor. Trist.

  6. La început a fost revoluția cu”21-22, cine a tras în noi?!”, apoi au venit minerii pe care nu i-a adus nimeni la București. Toată lumea avea teorii, ziarele țineau prima pagină cu dezvăluiri senzaționale, toți erau în fierbere. În timpul ăsta, Bancorex, Banca Religiilor și Banca Columna erau devalizate de milițieni și securiști, iar jupînul Păunescu împreună cu fratele Voiculescu făceau inginerii financiare și ne explicau capitalismul pe înțelesul tuturor. Noi aveam treabă cu revoluția și cu conturile lui Ceaușescu în timp ce flota ridica ancora iar petrolul și gazele plecau și ele împreună în lume. Pe cînd SOV ne spunea să dormim liniștiți, romanii se certau ca chiorii fiindcă trebuiau să vadă cum vor rezolva treaba cu țiganii, cu ungurii și cu cîinii. Balamucul cu homosexualii începuse încă din vremea în care Cocoș căra bani cu sacul, Udrea cu poșeta, iar Băsescu pilea la colții statului de drept ca să muște fără milă din dușmani . Între timp distribuția în energie fusese prăduită, statul se împrumutase vreo 20 de miliarde la FMI pe care îi facuse ”centură de siguranță” în caz de Doamne-ferește, iar Schweighofer toca pădurile cu viteza cu care Teldrum înghițea bugetul Teleormanului pe cinci ani. Noi aveam treabă cu homosexualii, catedrala neamului și moscheea lui Ponta, ei cu furatul și dositul banilor. Țara a fost băgată la dezmembrări și vîndută pentru piese, oamenii sînt în foame, hoții se plimbă liberi și cu punga plină la vedere iar pe noi ne arde-n cerul gurii despre cum e cu familia, cu homosexualii și dacă trebuie să schimbăm constituția ca să rezolvăm definitiv această spinoasă problemă. Băi, nene, da’ un cîine poate face parte din familia tradițională, că ieri am văzut o tanti care spunea ”hai la mama puișor!” unui cățel ținut în lesă ?! Și dacă acel cățel devine membru al familiei, mai poți să-l ții în lesă, sau asta e o formă de sclavie modernă, dacă nu chiar tortură? Să se sesizeze oengeurile de cîini, să punem de o petiție on line și mai facem un referendum, că în rest toate merg strună.

    • Io m’am sesizat deja despre pestii din acvariu: sunt tinuti in conditii nedemne, departe de conditiile din Amazon.
      Va veni si randul lor, sunt sigur.
      Acum s-a rezolvat cu animalele din gradinile zoologice si cu veveritele din Bistrita.

  7. Dintre triburile ideologice ale vremii noastre, cel mai mult mă intrigă ateii. Obosiți să caute un sens mai adânc al existenței sau un simț mai presus al ordinii, dumnealor trag linie și spun: doar atât, altceva nu este; iar apoi, se simt întristați într-o lume ce le pare săracă și lipsită de sens. Printre dumnealor, o facțiune mai gălăgioasă o constituie ateii militanți, cei care, simțindu-se singuri într-o lume săracă, vor, prin convertire, compania altora. Prozelitismul nu e niciodată o treabă nevinovată, dar, de partea celor care cred, vine însoțit de reviste colorate, povești frumoase și, în cadrul multor religii minore, de picnic-uri și prăjituri. Domni militanți ai ateismului iau înfățișarea celor ce, invitați la o zi de naștere, atrag atenția sărbătoritului că tortul e urât, plin de zahăr nesănătos, că dorința nu i se va împlini dacă suflă în lumânări și, oricum, o zi de naștere nu îl face mai matur.
    Dupa introducerea asta, cu un iz de proza romaneasca interbelica , ma asteptam la argumente privind necesitatea lichidarii republicii laice, transformarea ei ,republicii , intr-un stat Ortodox si numirea imediata a unui Capitan in frunte..Am fost dezamagit , sutul in gura dat ateilor si/sau scepticilor ,nu stiu daca autorul face diferenta, a fost doar un ocol pentru o balmajeala ” saraca si lipsita de sens ” despre referendum .Din ce in ce mai slabe articolele pe Contributors ,retorica multa,argumente putine.

    • Exact la fel am crezut și eu, mă așteptam la o luptă eventual documentată împotriva ateilor. De unde, a început așa fără ca mai apoi să justifice în vreun fel începutul.
      De unde naiba își trage concluziile: ”dumnealor trag linie și spun: doar atât, altceva nu este; iar apoi, se simt întristați într-o lume ce le pare săracă și lipsită de sens” nu pricep nicicum. Nu, ateii nu gândesc așa. Am făcut o constatare, da, nu e nimic mai mult de atât, dar nu mă simt amărât și nu mă plâng de asta. Prefer să accept realitatea și să îmi accept responsabilitatea față de viața mea și față de acțiunile mele dar nu mă plâng.
      Păcat de articol, jale.

  8. @Gabriel Miloia

    Faina introducere: „Dintre triburile ideologice ale vremii noastre, cel mai mult mă intrigă ateii”. Bravissima!

    Eu personal nu detest oamenii credinciosi, dimpotriva, uneori ii invidiez pentru usurinta cu care au reusit sa aleaga misticismul ca mod de gandire in viata (ideea ca cineva acolo sus are un plan cu tine si speranta ca iti asculta rugaciunile prezinta un adevarat confort cognitiv). Sentimentele urate insa fata de alti oameni care au ales rationamentul logicii ca mod de gandire (sau fata de credinciosi de alte confesiuni) lasa un gust amar in gura. Clisee, descriminari, etc.

  9. Autorul zice: „În România, problema [căsătoriei între persiane de același sex] nici nu se pune, întrucât singura miză reală tangibilă a homosexualilor îmi pare a fi aceea să dobândească recunoaștere și protecție în chip de uniune civilă.”

    Nu-i deloc așa.

    Uniunile civile, căci la ele se referă autorul, sunt forme (legalizate) de familii alternative căsătoriei. Constituția, atât în forma actuală cât și în cea propusă, interzice recunoașterea altor forme de familie (alternative căsătoriei) decât cele realizate prin filiație.

    Că este așa o arată și demonstrează luările de poziție ale coaliției (și ale unora din asociațiile componente ale coaliției) față de uniunile civile cu ocazia dezbaterilor parlamentare asupra proiectelor de legi de legalizare a lor și cu ocazia dezbaterii asupra unui amendament la proiectului de modificare a constituției propus de către un deputat liberal, care avansase un text de lege care separa noțiunile de „familie” și „căsătorie” tocmai pentru a permite în viitor legalizarea uniunilor civile.

    Am văzut deseori în media susținători ai modificării constituției declarându-se adepți ai legalizării uniunilor civile, unii din ignoranță în materie juridică alții din ticăloșie. Am văzut pe alții susținând că propunerea de modificare a constituției nu schimbă cadrul legal privind legalizarea uniunilor civile, ceea ce este corect, dar eludând cu ticăloșie să vorbească despre faptul că ele sunt și în prezent prohibite constituțional, lăsând falsa impresie că ele se pot legifera mai târziu.

  10. Ma scuzati, aveti o intelegere cel putin rudimentara asupra politicii din moment ce sustineti asa ceva:
    „Căci referendumurile există doar pentru acele situații de urgență, în care politicienii nu își pot asuma singuri viitorul.”
    Situatiile de urgenta s’au rezolvat de obicei in istorie prin decrete, ukazuri, dictate, iara nu prin plebiscit. Iar politicienii nu isi „asuma” viitorul lor, ci pe altora.

    Atat. Restul nici nu merita vreun comentariu [in special pentru ca sunt ateu si nu am niciun chef sa dezbat ceva cu vreo persoana care’si incepe textele prin atacuri la adresa unei minoritati…religioase].

  11. Mi se pare ca singura utilitate a articolului e sa reincalzeasca cumva ideea ca Romania e in toiul unei dezbateri despre casatoria homosexuala. In afara de cateva nuclee pro si contra acestei idei, Romania nu e aproape deloc preocupata de subiect, tema ca atare nu exista in discutiile oamenilor, preocuparile traitorilor pe aceste meleaguri nu o cuprind. Si nici n-au de ce sa fie preocupati de o tema care nu exista, in fapt, decat ca alibi pentru o manifestare de forta a unei organizatii indaratul careia nu e clar ce se afla.

    A, nu-mi spuneti ca se afla trei milioane de semnatari, am asistat la scene comice cand preotul arondat zonei a smuls, efectiv, cateva semnaturi de la vecini de varsta inaintata care n-au inteles prea bine care e marele pericol, dar nici sa se puna rau cu popa chiar inainte de trecerea la cele vesnice nu se face, asa ca au mers pe mana lui…

  12. A, da, Nietzsche, Camus și Cioran, „obosiții” care-l intrigă pe autor… Și de ce nu, din moment ce-i aveți la degetu’ mic pe ăștia, nu-i așa, domnule Gabriel Miloia? Și bineînțeles că trebuia să polemizați și cu noii atei, cum altfel să intrați în rândul „interesanților”? Dar oare chiar își avea locul acea expunere despre atei de la începutul articolului, mai ales că e deopotrivă tendențioasă, leneșă și vădit forțată? Ceea ce vă reproșez este superficialitatea deschiderii acestui subiect într-un articol fără sau doar cu o vagă legătură, cu pretenția nejustificată de a-l epuiza, așa cum reiese din tonul sentențios și suficient.

  13. Domnule,

    Ati reusit, din punctul meu de vedere, o performanta. Ati construit un articol care ridica o problema reala, veritabila si importanta, si anume care este rostul referendumului.
    Pe de alta parte, constructia aceasta imi pare a fi realizata pe nisipuri miscatoare – banuiala sau interpretarea autorului. Facand insa abstractie de nisipurile dansante, sa incercam sa raspundem la intrebarea esentiala – si corecta:
    Coalitia pentru Familie sustine un punct de vedere conservator din perspectiva traditionala si religioasa. Este acest lucru moral corect? Probabil ca majoritatea oamenilor care nu au sustinut celebra lista cu semnaturi sunt de acord ca este la fel de corect ca alte puncte de vedere conservatoare traditional-religioase, cum ar fi inegalitatea intre sexe, sclavia, samd. Sa nu uitam ca pana pe la 1850 in Romania au existat robi.
    Traditional, avem asadar discriminare pe motiv de sex (inca prezenta in biserica), rasa, si preferinte sexuale. Punctul de vedere al statului modern il avem: egalitatea in fata legii. Ma intreb care-i punctul de vedere al CpF?

    Biserica, pe de alta parte, va avea in curand de stabilit pozitionari mult mai putin comode decat fata de familia de un singur sex. De exemplu, fata de selectionarea artificiala a embrionilor, inginerie genetica avansata, prelungirea semnificativa si costisitoare a duratei de viata, samd…

  14. Îmi place tonul articolului şi atitudinea autorului faţă de tema abordată. Şi sunt de acord în principiu cu concluzia dumnealui (adică nici, nici), dacă ar fi fezabilă. O să încerc să explic de ce nu cred că e fezabilă. Suntem cobaii unei noi revoluţii. Această revoluţie nu e una de tip economic sau social, adică marxistă. Aia a fost, s-a dus, ne-am lămurit cu ea. Acum e în plin avânt o altă revoluţie, una sexual-culturală, purtată nu cu arme convenţionale, ci cu cele mediatice. Ideologia LGBTQ.. şi cea MultiCulti, reunite sub denumirea pompoasă de PC (Political Correctness), formează osatura ideologică a noii revoluţii. Tinerii, de obicei, aderă cu entuziasm la revoluţii, pentru că sunt oportunităţi de a schimba lumea. Ei vor să schimbe lumea şi asta nu e o idee rea. Doar că revoluţiile propun soluţii radicale, soluţii ce sar calul în partea cealaltă. Aşa s-a întâmplat şi cu marxismul. Dar nu tinerii sunt problema, ei sunt doar masă de manevră. Cei mai periculoşi în orice revoluţie sunt agitatorii. Agitatorii sunt activiştii şi propagandiştii ideologici ai unei revoluţii. Ca să atragă pe intelectuali ei vorbesc tot timpul despre „drepturi şi principii”. Despre „modernizare şi progres”. Coaliţia pentru familie se vrea doar un scut pentru a se apăra de această nouă revoluţie în plină desfăşurare. Dar asta nu e singura revoluţie în lumea complicată de astăzi. Paralel cu ea se mai amorsează o alta, de altă factură, cultural-religioasă. E vorba de revoluţia fundamentalist-islamistă. Cea purtată de ISIS şi adepţii ei. Şi acolo agitatorii, adică activiştii şi propagandiştii fanatici, sunt principalii vinovaţi. Ei sunt motorul, ei racolează şi îndoctrinează pe cei creduli. Desigur că există agitatori şi propagandişti şi printre creştini. Nici noi nu suntem scutiţi. Suntem sub asaltul continuu al agitatorilor de toate felurile. Din cauza asta e bine să cumpănim lucrurile, să le lămurim şi să ne luăm măsuri de prevedere. Dar să fie clare, simple şi cu bun simţ. Şi puse apoi în legea fundamentală a ţării, constituţia.

    • Art. 259 Cod Civil: „(1) Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.”
      adica exact ceea ce se doreste a se introduce in textul constitutional

      adica avem o contrarevolutie in lipsa unei revolutii

      adica nici nu merita analizat fondul propunerii de modificare constitutionala in lipsa motivarii oportunitatii acesteia

      adica asta am retinut io

      din pacate, n-am retinut cam ce costuri implica un astfel de referendum inutil, chestiune care, in lipsa altei mize, are sanse sa umple vidul de fond in analiza optiunii de vot

      • Hmm, ar fi în regulă ce spuneţi dacă legile nu s-ar putea modifica .. noaptea, precum OUG 13. Nimic mai simplu să se dea o OUG 62, de exemplu, şi să se schimbe acel articol din lege. Constituţia, însă, nu poate fi modificată de o ordonanţă, oricât de urgentă ar fi.

        • de acord ca exista un drob de sare pe soba
          de acord ca drobul ar putea sa cada de pe soba
          numai ca momentan copilul nu e langa soba

          de acord ca modificarea cu orice dezbatere privind articolele din constitutie
          si mai sunt multe alte articole de dezbatut, mai ales ca acum avem internetul
          nu e nevoie de oportunitate pentru dezbatere, pentru ca, din principiu, constitutia nu se subordoneaza oportunitatii
          dar tot din principiu, e nevoie de oportunitate pentru procedura unui referendum; sau facem referendumurile pe rand, dupa cum ne mai vine cate-o idee sau ne amintim ca am uitat sa punem vreo virgula pe undeva ?
          si tot din principiu, lipsa momentului oportun (cred ca la asta se referea autorul invocand anumite urgente) lasa loc la suspiciune, care din principiu in principiu ma indeamna din start la reticenta si la optiunea inversa, desi nu-s fan „pe invers”

          • Înţeleg punctul dvoastră de vedere. Nu ştiu dacă momentul oportun pentru referendum e acum sau mai încolo. Poate aveţi dreptate că nu ar fi acum, dar îmi imaginez cum ar evolua lucrurile dacă referendumul s-ar ţine acum. Nu cred că avem parlamentarii care să aibe voinţa de a schimba constituţia, pentru că atunci ar trebui să ţină cont şi de celălalt referendum, cel cu reducerea numărului de parlamentari. Cel mai probabil vor amâna modificarea constituţiei indefinit, însă, şi aici e partea bună, nu vor putea da nici o OUG peste noapte de modificare a acelui articol din codul civil, art.259, referitor la căsătorie. Ar fi mult prea riscant pentru ei după acea consultare a cetăţenilor.

            • tocmai se releva ca nu parlamentarii schimba constitutia, ci un numar de semnaturi pentru un referendum
              iar eu sunt in situatia in care platesc impozite ce se vor cheltui cu un referendum pentru o fantomatica probabilitate a unei „ordonante peste noapte”

              multumesc, dar tocnai m-ati comvins sa votez impotriva, pe principiul probabilitatii unui alt „referendum peste noapte”, cu o alta tema fantomatica, departe tocmai de chestiunile arzatoare „amanate indefinit”
              sau cu alte cuvinte, orizontul referendumului se ingusteaza la limita propriului nas al initiatorilor

          • Cred ca ideea referendumului a aparut dupa ce stanga din Franta le-a tras-o alora cu vederi conservatoare legalizand casatoria pe repede inainte, in ciuda promisiunilor anterioare ca nu o vor face fara o consultare larga. Privind milioanele de mofluzi protestand inutil, multi s-au si vazut pusi in fata faptului implinit si s-au gandit inevitabil la solutii preventive.

        • @MariS,

          Logica Dv. cam schioapata. Cam ce credeti ca o sa se intample daca, asa cum spuneti, maine guvernul o sa incerce sa scoata un OUG 62, sau chiar daca Parlamentul ar decide sa dezbata o lege de modificare a codului familiei in sensul acordarii LGBD de drepturi de casatorie?

          In clipa urmatoare o sa se intample ca si cu Ordonanta 13. Ciorbea o sa o atace pe repede la CCR si or sa apara sute de mii de demonstranti in strada. Chestia cu modificarea Constitutiei e fortarea notei in conditiile curente.

          Haideti sa va dau o predictie cam cum or sa se termine lucrurile. Vad ca parlamentul nu se grabeste de nici un fel cu vreun referendum. La fel cum s-a intamplat cu referendumul lui Basescu din 2009, Parlamentul nu e obligat de nici un fel sa modifice Constitutia dupa acest referendum. Si insusi referendumul lui Basescu e problema. La ultima incercare de modificare a Constitutiei CCR a statuat ca orice fel de modificare constitutionala trebuie sa vina la pachet cu implementarea parlamentului unicameral trecut prin referendum. De aceea orice fel de modificare a Constitutiei la ora asta e blocata la mantinela de referendumul aprobat at lui Basescu.

          Banuiesc ca la ora asta Constitutia romana mai poate fi modificata numai printr-o noua adunare constituanta fara un parlament unicameral.

          • @George Gafencu

            Sunteți în eroare. O lege de revizuire a Constituției mai mai merge în Parlament după aprobarea prin referendum. Rezultatele referendumului merg la Curtea Constituțională pentru validare și, dacă rezultatul referendumului este validat de către CCR, atunci modificarea intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii CCR.

          • Ei, lasati ca nici logica d-voastra nu este chiar asa sprintara.
            Ciorbea a lasat o multime de ordonante controversate sa treaca. Nu e chiar tipul omului consecvent.
            Si nu modificarile Constitutiei au fost blocate de referendumul lui Basescu, ci eventualele modificari ale legii electorale care nu includ reducerea numarului de parlamentari la 300.
            Ideea este ca poporul si-a exprimat vointa de modificare a acestei legi si parlamentul trebuie sa tina seama de ea daca vrea sa modifice legea respectiva.
            Vointa poporului e opozabila parlamentului nu insa si poporului insusi. Plus ca in cazul vointei populare exprimate prin referendum vointa exprimata mai recent e si cea mai puternica, nu poate fi limitata de referendumuri mai vechi.
            Modificarile la Constituttie nu sunt limitate decat de obligativitatea respectarii unei proceduri foarte greoaie.

            • @Ventidius,

              Procesul de modificare a Constitutiei nu s-a terminat. A fost o prima faza la CCR, in care modificarile propuse au fost aprobate (modificarea definitiei casatoriei e constitutionala). Urmeaza faza finala de aprobare la CCR, in care urmeaza sa fie aprobarea finala.

              Referendumul din 2009 a fost pentru trecerea la parlament unicameral si limitarea la 300 de parlamentari, amandoua aprobate. Nu vad cum se trece la parlament unicameral prin lege fara modificarea Constitutiei:
              https://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_pentru_trecerea_la_parlament_unicameral_%C8%99i_reducerea_num%C4%83rului_de_parlamentari,_2009

              Iata colea si punctul de vedere al CCR prin care spune clar ca si Constitutia trebuia schimbata pentru trecerea la parlament unicameral potrivit aceluiasi referendum:
              http://romanialibera.ro/politica/institutii/curtea-constitutionala–romanii-au-cerut-300-de-parlamentari–a-fost-incalcata-vointa-poporului-287311

              Ergo, orice fel de modificare a Constitutiei fara trecerea la parlament unicameral o sa fie trantita potential de CCR pentru ca nu s-a respectat un referendum aprobat in 2009 cerand exact asta.

              Mai studiati, Ventidius, mai studiati.

            • @George Gafencu
              Hai ca nu e nevoie sa imi puneti in gura afirmatii pe care nu le-am facut. Referendumum lui Basescu avea doua obiective intr-adevar: unul referitor la numarul de parlamentari, celalalt referitor la parlamentul unicameral.
              Numai cel de al doilea necesita modificarea constitutiei si asta deoarece in constitutie este prevazut parlament bicameral. Pentru acest lucru trebuie urmata procedura de schimabre a constitutiei inclusiv cu noul referendum pe care il presupune acesta procedura, deoarece referendumul lui Basescu a fost doar unul consultativ. Faptul ca acesta procedura nu a fost initiata sau dusa pana la capat nu impiedica nici noi consultari ale poporului nici alte modificari ale constitutiei. Asta pentru ca toate aceste consultari/modificari constitutionale sunt manifestari de vointa ale poporului, care este suveran si se poate exprima in orice ordine vrea si de cate ori vrea, atata timp cat sunt respectate formalitatile constitutionale. Nu poate sa vina cineva sa ii zica: „Bai popor, ai zis ieri ca vrei parlament unicameral? Gata, Ajunge! Pai ai tupeu sa mai vii azi si sa zici ca mai vrei si altceva, desi nici macar nu ai obtinut inca unicameralul? Ia te rog, nu fii obraznic, pana nu obtii unicameralul, ciocu mic!” De unde ai scos tu ca ar fi zis curtea constitutionala ca nu se pot face alte modificari constitutionale pana nu se schimba parlamentul bicameral din constitutie? Arata-mi o decizie a curtii in care sa se puna negru pe alb: nu se pot face, propune alte modificari constitutionale pana cand nu se introduce in constitutie unicameralul.
              Curtea a zis de fapt ca Parlamentul si Guvernul nu pot modifica legea electorala prin ordonanta sau lege daca prin actul respectiv normativ nu introduc si modificarea cu 300 de parlamentari. Atat. Numarul de parlamentari nu e mentionat in Constitutie, este stabilit prin legea electorala deci nu necesita schimbarea Constitutiei ci doar modificarea legii electorale. Aici este blocajul. Care poate fi solutionat in doua moduri: fie e schimbata legea electorala in sensul referendumului, fie un nou referendum abroga direct sau indirect decizia de la referendumul lui Basescu. Adica daca printr-o nou referendum validat poporul respinge direct propunerea cu 300 parlamentari sau opteaza in favoarea altei propuneri, sa zicem cu 310 parlamentari.

            • @Ventidius,

              Va asteptam la cotitura.

              Haideti sa vedem cum stau lucrurile din punctul de vedere al modificarilor constitutionale.

              Referendumul lui Basescu a fost declarat trecut si constitutional si cere parlament unicameral. A fost aprobat de 7 milioane de alegatori.

              Parlamentul a ridicat din umeri.

              Dupa care apare Coalitia pentru familie cu o petitie, cu nici macar un referendum trecut, semnat de mai putin de jumatate din numarul care au aprobat referendumul unicameral.

              Si parlamentul sare de pe scaun si propune schimbarea constitutiei.

              Unde este reflectata vointa populara atunci cand parlamentul decide ce fel de schimbari face si nu face? Pe de o parte avea posibilitatea sa respinga schimbarea definitiei familiei fara nici o pedeapsa si nu a facut-o. Pe de alta parte nu implementeaza un referendum trecut perfect legal.

              Iata aici si o opinie si mai puternica exprimata acum doi ani de fostul sef al CCR, un profesionist de cea mai mare valoare: CCR nu poate accepta nici o alta schimbare constitutionala daca trecerea la parlamentul unicameral nu este inclusa:

              http://www.mediafax.ro/politic/zegrean-despre-referendum-nu-poate-sa-incalce-nimeni-decizia-poporului-11904938

              Fostul USL nu a mai apucat sa depuna nici o cerere de constitutionalitate la CCR pe proiectul lor, asa ca CCR inca s-a pronuntat pana acum numai la controlul initial de constitutionalitate a propunerii individuale, nu pe textul final al schimbarii.

              Referendumul lui Basescu e un cartof fierbinte la CCR pentru orice schimbare de Constitutie propusa (si asta e prima care o sa mearga la CCR). Singura solutie este convocarea unui alt referendum, care sa invalideze referendumul lui Basescu.

            • @George Gafencu
              Eu va cer o decizie a CC din care sa rezulte interdictia de a face moficari la constitutie si dumneavoastra imi oferiti in schimb un interviu cu Zegrean in care acesta refuza sa isi spuna opinia pe aceasta tema. In plus e si o declaratie a lui Basescu, politician talentat si cu simtul oportunitatilor, care face ceea ce stie cel mai bine: profita de ocazie ca sa provoace daune cat mai mari adeversarilor sai.
              In realitate situatia dupa validarea referendumului statea astfel: pentru a se putea pune in practica votul referitor la parlamentul unicameral trebuia sa fie initiata procedura privind revizuirea Constitutiei. Aceasta procedura putea fi initiata fie de presedintele Basescu, la propunerea primului ministru, fie de o patrime din numarul deputailor sau al senatorilor, fie de 500.000 de cetateni cu drept de vot. Ca parlamentarii PSD si PNL nu s-au grabit sa aiba o astfel de initiativa nu e de mirare, oricum votasera impotriva cu ocazia consultarii parlamentului in privinta referendumului.
              Dovada a lipsei de interes generale, procedura de modificare a constitutiei nu a fost initiata nici de Basescu, nici de majoritatea parlamentara a PDL si nici de cei 7 milioane care au votat-o, desi in mod normal strangerea a 500.000 de semnaturi ar fi trebuit sa fie o formalitate. Cu alte cuvinte, nu doar parlamentul a ridicat din umeri. Ceea ce poate insemna ca poppulatie s-a mobilizat doar ca sa arate degetul parlamentarilor fara sa o intereseze de fapt subiectul referendumului sau transpunerea in practica a rezultatului. Spre deosebire, in cazul referendumului Colitiei pentru familie populatia chiar s-a mobilizat si a initiat procedura de modificare a constitutiei.

  15. „… așa cum cunosc și oameni religioși îngroziți de perspectiva unei secularizări complete și brutale a valorilor dumnealor – aceștia, la rândul lor, se gândesc să părăsească țara.” sunt curios ce planuri au, in ce tara evlavioasa se gandesc sa emigreze?

  16. Ce nu înțeleg homosexualii e că nu le pot îngrădi libertățile altora doar pentru că ei practică un anumit tip de relații. Religia și biserica e un drept și libertate a unei comunități, aceasta are dreptul de a accepta sau nu și nu li se poate impune o altă regulă. Familia e un cuvânt definit în DEX, nu putem familie unei comuniuni, așa cum concubinajul nu e familie. Copilul are o viață înainte, iar modul în care este crescut un copil, născut de o mamă, este stabilit de comunitate și de specialiști, nu de niște indivizi ce țin morțiș să amintească cum sunt ei.

    • De curiozitate, ce drepturi ingradesc homosexualii? Din ce am citit despre toata povestea asta e ca unii cetateni (CPF) vor sa ingradeasca drepturile homosexualilor de a se casatori, drepturi care de fapt nu exista. Daca ar primi, sa zicem, asemenea drepturi, ce drepturi ale celor din CPF sunt ingradite? Dreptul de a ingradi pe altcineva?
      E doar o problema de logica, altfel subiectul nu ma intereseaza. Dar pentru ca traiesc in aceasta tara, ma intereseaza logica celor care vor sa modifice constitutia intr-un mod care sa afecteze 20 de milioane de oameni. Cine stie cand o sa fie obligatoriu prin Constitutie ca toti barbatii sa poarte barba? Nimic nu pare prea absurd in context.

      • Pentru ca si eu sunt interest de logica, sunt exasperat de adoptarea fara nici o rezerva a limbajului revisionist de catre presa asa-zis independenta, impartiala, echidistanta, obiectiva, de centru, etc. „Drepturile homosexualilor”, dreptul la casatorie, „marriage equality”, toate aceste expresii sunt foarte eficiente ca arme de propaganda, dar din punct de vedere logic sunt argumentatie circulara: De unde stii ca un barbat are un drept sa se casatoreasca cu un alt barbat? Pentru ca casatoria e orice, dar nu o uniune intre barbat si femeie.. De ce nu e casatoria intrinsec o uniune intre barbat si femeie? Pentru ca aceasta definitie discrimineaza impotriva cuplurilor homosexuale.
        Asadar ma bucur sa vad ca recunosti ca „casatoria homosexuala” nu e in drept, si ca redefinirea casatoriei nu ii afecteaza pe acel numar infim de homosexuali care doresc sa intre intr-o astfel de uniune, ci intreaga populatie.

        Deci, initiativa coalitiei nu numai ca nu impune nimanui nimic, cum pari sa insinuezi in exemplul cu barba, dar nici nu interzice nimanui nimic. Nu este deloc interzis astazi in Romania sa comiti o „casatorie homosexuala”, daca vrei: poti sa traiesti cu cine vrei, sa-i juri credinta pana cand moartea va va desparti, sa faci petrecere de nunta, sa te cununi intr-o biserica progresista, sa lucrezi pentru in angajator care ofera beneficii partenerului de acelasi sex. Toate astea le poti face fara sa ai hartie din partea statului, dar perfect legal. Situatia este radical diferita, de exemplu, de cea din prea-progresista Canada, care tocmai a condamnat in instanta un barbat care practica poligamia, sau de cea din Nigeria, unde mai multi nuntasi au fost arestati pentru ca au participat la o nunta homosexuala. Acolo doar se poate vorbi de interzicere.

        Si in sfarsit, ajung si la intrebarea ta: ce drepturi ingradesc homosexualii? Indirect, prin decizia curtii constitutionale din SUA, in urma activismului LGBT, activistii au luat din mainile cetatenilor dreptul de a decide o chestiune esentiala pentru organizarea societatii precum definitia casatoriei. A mai fost luat dreptul cetatenilor de a avea o recunoastere din partea statului a unei uniuni cu caracteristicile specifice ale casatoriei traditionale. Daca astazi cineva vrea sa se casatoreasca in sens traditional, nu o mai poate face, deoarece statul a redefinit casatoria.

        • @ AT: Aveti dreptate. Insa ar fi cazul sa acceptam ca bătălia juridică, de fapt politica, cu tabăra progresistilor si a unei părți a comunității homo e irelevanta pt. noi, cei care încercam sa păstrăm viu spiritul crestin si traditional al casatoriei si al familiei. Aceasta batalie politica/juridică e o ultima bătălie, si progresistii se simt bine in aceste transee: simpla citire a comentariilor lui Sicmar e suficientă pt a vedea ca vor câștiga acest razboi. Ceea ce cred ca e relevant e faptul ca „familia traditionala” nu mai crede in familie si casatorie. Daca printre noi nu erau atât de mulți divorțati, părinți/soți abuzivi, betivi, workoholici, adulterini, copii parasiti, etc etc etc, ne puteam bate cu progresistii fiind plini de mândrie fata de valorile familiei tradiționale. Dar cand familia traditionala e adusă laacest nivel josnic de insisi membrii clubului familiei, cu ce entuziasm sau cu ce energie morala sa ne opunem comunității gay, care vrea si ea in acest club?

          • Este adevarat, dar pe de alta parte, daca societatea se complace intr-o mentalitate distructiva a casatoriei cu toate relele invocate de revizionisti, nu insemana ca daca ducem aceasta mentalitate la consecintele ei logice cu „casatoria homosexuala” vom rezolva problemele.
            Cred deasemenea ca intr-o dscutie in spatial public, devenit atat de ostil fata de argumente religioase, trebuie sa subliniem ratiunile obiective si seculare, ce tin de legea naturala, pentru care casatoria este ceea ce este.

        • Sa fim seriosi si logici atunci: nu exista nici dreptul natural la casatorie (e o inventie artificiala care da anumite beneficii celor care au acea hartie) si nici dreptul la a defini casatoria. Logic existenta ambelor e o problema pentru drepturile si libertatile oamenilor si discrimineaza pe cineva: dreptul la casatorie pentru ca e restrictiv, dreptul la a defini casatoria pentru ca ar fi si mai restrictiv (a doua zi o sa pretindeti dreptul de a defini portul de sapca).

          Iar daca toata discutia e despre oameni care vor sa isi bage unii altora pe gat definitii si drepturi ciudate, incluzand pedepse directe sau indirecte pentru unii si altii, inseamna ca risipim inutil energie si neuroni pentru tampenii. Daca se discuta despre obligarea preotilor sa oficieze casatorii homosexuale de fapt se discuta despre aberatii juridice, preotii nu sunt functionari publici si nu pot fi obligati sa faca ceva de catre stat, pot fi cel ,mult obligati de bisericile lor sa faca ceva si aia e o discutie care chiar nu ma intereseaza.

            • Din pacate eu o vad: o sa avem nevoie de barbati care nasc ca sa mai avem populatie peste 100 de ani, ca familiile actuale, traditionale sau nu, nu prea mai fac copii. Stati sa vedeti milenialii, din cei cu educatie aproape nici unii nu fac copii.

            • @Adrian B: Ai dreptate, dar ce e mai trist e că liderii ultra-progresişti din UE încearcă să suplinească scăderea natalităţii prin migranţi. La 1453 ne-am împotrivit invaziei luptând, acum le deschidem noi poarta şi îi invităm să vină. O civilizaţie ajunsă la bunăstare e din ce în ce mai preocupată de satisfacerea plăcerilor. Asta o face comodă, o moleşeşte, îşi pierde vigoarea prin efeminare, nu se mai apără şi apoi începe să alunece pe panta decadenţei. Copiii sunt pentru ea doar bătăi de cap şi distragere de la posibile plăceri. O altă civilizaţie mai puţin „modernă”, dar cu mai multă vigoare, o va infiltra şi copleşi ca număr. Bănuim deja care va fi aceea. Interesant e că atunci comunitatea LGBTQ.. va avea nevoie de ajutorul creştinilor nu pentru drepturi, ci ca să îşi salveze vieţile, pentru că sharia prevede o pedeapsă .. mortală pentru homosexualitate. Dar nici creştinii nu o vor duce mai bine. Vom fi cu toţii în acelaşi r.. oală! La 1453 ortodocşii şi catolicii nu şi-au dat mâna şi au fost învinşi; acum se întâmplă la fel cu progresiştii şi conservatorii ..

      • @ Adrian B: cel mai probabil dl. Gogu se referă la cea mai de pret libertate a omului, libertatea de constiinta. Scenariul e următorul: dupa legalizarea căsătoriei „omosexualilor”, aceasta comunitate poate solicita preoților sa ii cunune religios, iar refuzul acestora va fi întâmpinat cu acționarea in Justiție, pe baza (justificata juridic in viziunea Justitiilor din Vest) discriminării. Astfel, un preot va fi obligat de stat sa cunune religios un cuplu gay, chestie care ii violeaza grav libertatea de constiinta. Poate vi se pare SF, dar astfel de cazuri sunt deja frecvente in Occident.

        • In privinta scenariilor pentru viitor, cred ca in state precum Romania sau SUA bisericile sunt deocamdata la adapost fata de un asemenea scenariu, cel putin din punct de vedere legal. Nu acelasi lucru se poate spune despre tari care au biserici oficiale. In tarile scandinave, biserica luterana a fost obligata de stat sa oficieze „casatorii homosexuale”.
          Dar statul si societatea au la dispozitie si alte mijloace de a pune presiune pe reactionari, inafara de sanctiunile directe. Progresistii vor avea in societate un puternic gir din partea statului de a-i marginaliza pe cei ce cred in definitia traditionala a casatoriei, echivalandu-i cu rasistii, ceea ce este obiectivul declarat al revizionistilor. Nu bagam la inchisoare rasistii, dar societatea face tot ce poate pentru a-i marginaliza. In acelasi fel, ca individ, daca crezi ca un copil merita o mama si un tata, slujba iti va fi constant in pericol, nu vei putea ocupa functii de conducere. Ca organizatie, de exemplu o agentie de adoptie afiliata bisericii, vei fi scos inafara legii sau vei pierde inlesnirile fiscale. Ca intreprinzator, vei fi dat in judecata si vei pierde, pentru ca vrei sa iti duci viata conform constiintei. Exemplele de dublu standard in privinta asta sunt uluitoare.

          https://www.youtube.com/watch?v=8rgooFGMBoQ&t=1m4s

      • Este vorba de dreptul la viață privată și viață de familie. În Europa este garantat prin articolul 8 din ECHR, tratat pe care România l-a semnat în 1993 când a intrat în Consiliul Europei. Pe articolul acesta, de exemplu, a pierdut Italia la CEDO acum 2 ani (Oliari et al) și a fost obligată să legifereze parteneriatul civil.

          • Scuze, am răspuns influențat de restul discuției despre „dreptul la căsătorie”. Existența căsătoriei între persoane de același sex (sau a parteneriatului civil) nu încalcă niciun drept.

            • Cand vine vorba de drepturi, cu multitudinea de sensuri pe care le-a dobandit acest termen, este cam limitativ sa ne uitam doar la legislatie, fara a privi la fundamentele filozofice ale unor decizii. Orice miscare activista clameaza un drept care nu exista inca in legislatie. Acest fapt este o admisie a faptului ca nu legislatia creeaza drepturi. Acestea sunt, vorbind prin extensie, concepte teologice

              https://www.youtube.com/watch?v=4uIvOniW8xA&t=5m2s.

            • Dacă discutăm de fundamente filozofice, atunci nu ne oprim la concepte teologice. Ius naturale există la Cicero, la Aristotel.
              Dar referitor la ce spuneam mai sus, drepturile reclamate de cuplurile de același sex există în legislație: dreptul la viață privată, dreptul de a avea familie, dreptul de liberă circulație (încălcat de România prin faptul că nu recunoaște căsătoriile încheiate în alte țări – vedeți cazul Coman-Hamilton). Nu sunt drepturi controversate, inventate de activiști.

            • Dreptul la libera circulatie, in masura in care exista (nu incalca vizele dreptul la libera circulatie?) este un drept individual. Nu exista un asemenea drept pentru un cuplu.Si chiar daca ar exista, eu gasesc absurd sa sustii ca nu poti circula pentru ca un stat nu recunoaste un statut official pentru un grup de oameni. Atunci ajungem sa spunem ca Romania incalca dreptul la circulatie al tripletului recent casatorit legal in Columbia pentru ca nu recunoaste casatoriile in trei.

  17. Eu as zice ca ar trebui sa intelegem ca nu sunt bigoti toti cei ce nu sunt de acord cu promovarea agresiva pe care si-o face „comunitatea LGBT”. La fel cum, cu ceva timp in urma, nu toti ce contestau orele de religie in scoli erau atei (sau necredinciosi)…

    Fara indoiala, prozelitismul, fie el religios, sexual sau de orice alta natura, este de condamnat. Si de eradicat. Avem aceasta datorie fata de copiii nostri!

    Cronologic, ar fi cam asa:
    1. Coalitia pentru Familie strange semnaturile si, in perspectiva referendumului, „comunitatea LGBT(Q)” se simte amenintata.
    2. Se declanseaza razboiul – mai intai, la nivel de PR si comunicare.
    3. Apoi, parca dintr-o data, prea-cinstite fetze bisericesti trebuie sa faca fata unor acuzatii de homosexualism, corupere de minori (de acelasi sex) etc.
    Unele dintre inregistrarile compromitatoare, care ajung in spatiul public, sunt vechi de 3-4 ani. Si nu poti sa nu te intrebi „de ce acum?”. Popii cu gust de carne de acelasi sex cu ei si-au satisfacut poftele de mult timp incoace. De ce sunt dati in vileag abia acum? E vorba, cumva, de contra-ofensiva „comunitati LGBT”, avand ca scop final oarece negocieri? Ramane de vazut… :)
    Oricum, e razboi!… hibrid… :)

    • 1) Cred că ai căzut în capcana conspiraționismului. Momentul a fost cel mai propice pentru că probabil atunci s-au oferit cei mai mulți bani pentru înregistrare, datorită circumstanțelor. S-au oferit cei mai mulți bani pentru că la asta se uită poporul, un popor în mare majoritate creștin.
      2) Asta nu scuză cu nimic comportamentul preoților respectivi. Da, poate se aruncă o umbră de îndoială asupra moralității celor ce au profitat de moment, dar preoții sunt cei care au călcat strâmb și nimic nu poate scuza sau face uitată fapta.
      Nu e deloc indubitabil că LGBT se află în spatele acestor fapte.
      Concluzia ta e forțată.

      • Ei, nu va inflamati. Eu am scris „cumva”, in comentariul meu, nu am scris nicaieri „indubitabil”. Era doar o ipoteza.
        Ipoteza mea e (cel putin) la fel de buna ca a dumneavoastra. Si, cum nu stim exact motivul pentru care ” atunci s-au oferit cei mai mulți bani pentru înregistrare”, ipoteza dumneavoastra nu exclude ipoteza mea… :)

        Imi mentin afirmatia: E „razboi!”, pe campul de lupta al „drepturilor omului”… :)

  18. „Dintre triburile ideologice ale vremii noastre, cel mai mult ma intriga ateii. Obositi sa caute un sens mai adanc al existentei sau un simt mai presus al ordinii, dumnealor trag linie si spun: doar atat, altceva nu este; iar apoi, se simt intristati intr-o lume ce le pare saraca si lipsita de sens.”

    „Obosit sa caute” care este de fapt realitatea, autorul apeleaza la afirmatii dogmatice pentru a ii infiera pe atei! Sa vedem, deci, realitatea:

    1. Oamenii de stiinta nu cred in Dumnezeu:

    Un sondaj facut in anul 1998 (publicat in revista „Nature”) printre „cei mai mari oameni de stiinta” („leading scientists”), membrii ai Academiei Nationale de Stiinta din SUA (tara cu cele mai multe Premii Nobel pentru stiinta), arata ca marea lor majoritate nu crede in Dumnezeu. Ce este si mai important este evolutia credintei in Dumnezeu in randul oamenilor de stiinta, in secolul XX. Sondajul arata urmatoarea situatie:

    In anul 1914:

    – Necredinciosi – 52,7%
    – Agnostici – 20,9%
    – Credinciosi – 27,7%

    In anul 1933:

    – Necredinciosi – 68%
    – Agnostici – 17%
    – Credinciosi – 15%

    In anul 1998:

    – Necredinciosi – 72,2%
    – Agnostici – 20,8%
    – Credinciosi – 7%

    Oare si „tribul ideologic” al oamenilor de stiinta (atei in marea lor majoritate) este „obosit sa caute un sens mai adanc al existentei”?

    http://www.nature.com/nature/journal/v394/n6691/full/394313a0.html

    2. STUDII SCANDINAVE: „Cum a devenit Suedia atat de seculara”, de Richard F. Tomasson (fragment):

    „Nordul este regiunea cea mai seculara a lumii occidentale. Frecventarea bisericii este extrem de redusa, cu toate ca numarul celor care au calitatea de membru este mare; credintele religioase sunt vagi, slab sustinute, iar nivelul necredintei este mare; autoritatile religioase au o mica influenta asupra opiniei publice si a politicilor, cu toate ca anticlericismul este la un nivel scazut. Niciuna dintre aceste cinci tari (n.m. Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia) nu a aratat semne de revigorare a credintei religioase in ultimele decenii, un fenomen pe care unii cercetatori ai religiei il considera a fi unul global.”

    http://tinyurl.com/mqoeb9c

    Conform sondajului „Eurobarometer Poll 2010”, la afirmatia „Cred ca exista un Dumnezeu”, au raspuns pozitiv (procent din populatia tarii):

    Romania – 92%
    Danemarca – 28%
    Norvegia – 22%
    Suedia – 18%

    (n.m. vezi coloana a 2-a, NU coloanele 3 si 4, in care apar notiunile de „spirit sau forta vitala”)

    Conform Gallup poll 2007–2008, procentul celor care raspund cu NU la intrebarea: „Ocupa religia un loc important in viata ta?”, este urmatorul:

    Suedia – 83%
    Danemarca – 80%
    Norvegia – 78%
    Romania – 18%

    http://tinyurl.com/kga7o8v

    „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „Raportul Fericirii in Lume 2013” („World Happiness Report 2013”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

    1. Danemarca
    2. Norvegia
    3. Elvetia
    4. Olanda
    5. Suedia

    17. SUA

    90. Romania

    http://tinyurl.com/olywf78

    Romanii ar trebui sa fie cel mai fericit popor din Europa deoarece 92% dintre ei sunt convinsi ca vor merge in Rai (cred in Dumnezeu). Cu toate astea, romanii sunt la coada Europei (si) din acest punct de vedere. Asta in timp ce danezii, norvegienii si suedezii (in marea lor majoritate atei) sunt in top 5 cele mai fericite popoare din lume, deci NU „se simt intristati intr-o lume ce le pare saraca si lipsita de sens”, asa cum pretinde autorul in mod dogmatic.

    • Credinciosi, necredinciosi, albi, negri, blonzi, bruneti, frumosi, urati cu nasul mare, grasi, slabi, inalti, scunzi, hetero, homo, etc, etc, facem parte din aceasi familie /specie /comunitate. Credinciosii sunt de parere ca toti suntem copii lui Dumnezeu, iar oamenii de stiinta sunt de parere ca toti suntem creati din praf de stele. Nu este mare diferenta.

      https://www.youtube.com/watch?v=8g4d-rnhuSg

      https://www.youtube.com/watch?v=XGK84Poeynk

      Cert este ca avem multe lucruri comune si avem „constiinta” indiferent de aspect sau orientare sexuala.

    • felicitari pentru argumentatie! din pacate insa, cel mai probabil, cei care sunt de acord cu autorul nu vor intelege mare lucru. chiar argumentatia indica acest lucru.

  19. „Dintre triburile ideologice ale vremii noastre, cel mai mult mă intrigă ateii. Obosiți să caute un sens mai adânc al existenței sau un simț mai presus al ordinii, dumnealor trag linie și spun: doar atât, altceva nu este; iar apoi, se simt întristați într-o lume ce le pare săracă și lipsită de sens.”

    Autorul isi incepe articolul o generalizare grosolana care, coroborata cu tonul folosit in restul articolului pare sa vina din ignoranta.

    Va asigur, domule Miloia, ca exista atei (probabil majoritatea ateilor) care sunt preocupati cu problemele mai subtile ale existentei.

    „Domni militanți ai ateismului iau înfățișarea celor ce, invitați la o zi de naștere, atrag atenția sărbătoritului că tortul e urât, plin de zahăr nesănătos, că dorința nu i se va împlini dacă suflă în lumânări și, oricum, o zi de naștere nu îl face mai matur.”

    WOW !

  20. Pericolul imminent la adresa definitiei traditionale a casatoriei nu e o decizie guvernamentala, ci o decizie judecatoreasca a curtii cunstitutionale, mai ales avand precedentul din SUA. In interpretarea acelei curti, constitutia Romaniei ar cere redefinirea casatoriei in legislatie.
    Iar pentru reactia la o eventuala redefinire a casatoriei din partea aliatilor sus-pusi ai celor care astazi clameaza toleranta, putem sa aruncam o privire tot la ce se intampla in SUA.

    https://www.bing.com/videos/search?q=abc+gay+wedding+baker&qpvt=abc+gay+wedding+baker&view=detail&mid=9081F3E9C5B46F5093029081F3E9C5B46F509302&FORM=VRDGAR

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Miloia
Gabriel Miloia
Artist conceptual, publicist. Născut în 1987, a studiat Regie Scenică în Ulm, Germania. Autor al Project Muian și președinte al Galeriilor Visual Kontakt. În prezent trăiește și lucrează în Oradea.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro