joi, martie 28, 2024

Cât costă pacea cu Rusia?

Mai devreme sau mai târziu, fie în timpul lui Putin, fie după, fie că ne place, fie că nu (cel puţin nouă, celor care mai avem amintirea comunismului şi a generaţiilor pierdute), marile puteri occidentale vor cădea la pace cu Rusia. Despre înţelegerea care va urma, începe deja să se vorbească în cercurile de reflecţie europene, chiar dacă discuţia se face, pe bună dreptate, deocamdată cu jumătate de gură şi cu multă reticenţă, aşa cum arată în analiza sa de la European Council on Foreign Relations, foarte inspirat, Piotr Buras[1].

O nouă ordine şi noi aranjamente de securitate în Europa, compromisul cu regimul agresiv de la Moscova, reacceptarea Rusiei ca partener de dialog şi de afaceri la care s-ar adăuga, eventual, reconfirmarea zonei gri interpuse între EU-NATO şi frontierele Rusiei ar pune însă serios la încercare credibilitatea principiilor şi a setului declarat de valori ale Occidentului, ca să nu mai vorbim de aşteptările şi speranţele înşelate ale naţiunilor de la periferia blocului vestic. Dilemele reaşezării relaţiilor cu Rusia vor fi depăşite, în cele din urmă, prin invocarea argumentului stabilităţii şi nevoii de garantare a securităţii europene, precum şi prin considerentul devenit aproape ne-negociabil al evitării războiului.

Implicit, ca urmare a acestei mari (re)acomodări reciproce, Uniunea Europeană şi NATO îşi vor normaliza inevitabil relaţiile cu Moscova (doar nu se vor opune, să zicem, republicile baltice), fără a ajunge neapărat, sau cel puţin nu la orizontul generaţiei noastre, la o relaţie caldă şi sinceră, cum dealtfel nu prea mai găsim nici între vechii parteneri occidentali. Dar măcar giganţii vor evita ciocnirea şi vor convieţui sub acoperişul fragil al unor acorduri, ceea ce nu e deloc neglijabil. Şi, în principiu, nu e nici rău, până în punctul în care se va înţelege (mai ales de către cei de „dincolo” de frontierele simbolice reprezentate de râurile Bug şi, respectiv, Prut) care este preţul real al păcii cu Rusia.

Căci pacea, ca şi războiul, costă. Pe vremuri, regimurile alegeau din când în când să plătească preţul războiului. Onoarea, mândria sau, dimpotrivă, lăcomia, delirul de putere ori orgoliul rănit al conducătorilor şi al elitelor prevalau în faţa suferinţelor şi pierderilor de vieţi ale oamenilor de rând. Astăzi, sub presiunea opiniei publice şi a votului democratic, ce poate înlocui oricând guvernanţii care produc suferinţe poporului, ţările mai mari sau mai mici ale lumii aleg, firesc, să plătească preţul păcii, care le pare tuturor mai suportabil decât preţul războiului. În sistemele democratice, „oamenii de rând” nu mai vor să moară pe front, au dobândit putere statistică şi înclină balanţa decizională în favoarea acceptării preţului păcii.

Vestul şi Rusia vor ajunge aşadar la un modus vivendi care va defini un nou echilibru de putere, respectiv un nou aranjament de securitate şi influenţă (pondere) economică la nivelul continentului european. O nouă balanţă a puterii, cum obişnuiesc să spună realiştii. Oarecum paradoxal, ascensiunea Chinei (aflată mult peste potenţialul de putere şi influenţă al Rusiei) va accelera acest proces de apropiere, în care Moscova va înţelege că nu va mai putea fi niciodată superputerea din timpul Războiului Rece, egală la negocieri cu Statele Unite, şi nici măcar ocupanta locului al doilea, dar că are totuşi infinit mai multe lucruri în comun cu Occidentul decât cu China (tradiţie, istorie, cultură, religie creştină, mod de viaţă şi valori educaţionale, chiar cu diferenţele de nuanţă binecunoscute de noi), şi va opta definitiv în acest sens, pentru colaborare cu Vestul în schimbul „respectării sensibilităţilor şi intereselor specifice ale Rusiei în regiune”, după oscilările ameninţătoare din ultima vreme, care ar fi sugerat o alianţă strategică Rusia-China.

Până atunci însă, este posibil ca un episod izolat de confruntare a forţelor, ca o reglare spontană a conturilor, să conducă temporar la escaladarea spectaculoasă a crizei est-europene (în una din ţările asociate ale UE din Vecinătatea Estică, adică Moldova, Ucraina sau Georgia), pentru „măsurarea muşchilor”, dar nu va dura mult iar tendinţa pe termen lung rămâne, cred, cea de căutare a unor aranjamente strategice, politice şi economice (probabil chiar şi militare, dacă avem în vedere o eventuală reactivare a Consiliului NATO-Rusia în anii următori) care să includă marea putere de la Răsărit, într-o ordine europeană cât de cât stabilă şi credibilă. Esenţial ar fi ca această mare dorinţă de pacificare nutrită de Uniunea Europeană (în special de Germania, prin doctrina „pacifismului realist” exprimată de ministrul de externe Steinmeier) să nu împingă America în afara ecuaţiei de securitate de pe continent. Dezangajarea Statelor Unite din Europa ar fi o greşeală strategică imensă a democraţiilor liberale şi, de fapt, ar echivala cu dispariţia Occidentului, aşa cum îl ştim din Războiul Rece.

Tensiunea actuală oboseşte pe toată lumea, de la Berlin şi Paris până la Moscova, iar faptul că occidentalii s-au cam săturat să susţină, din profitul sau din taxele lor, sancţiunile împotriva Rusiei devine pe zi ce trece tot mai vizibil. Viaţa e frumoasă şi business-urile Est-Vest pot merge foarte bine, nimeni nu vrea de fapt război, încordarea aceasta de după Crimeea e doar o redesenare (periculoasă, ce-i drept) a teritoriilor adjudecate, a liniilor şi zonelor periferice, o luptă hibridă pe faliile de ciocnire a intereselor, o reinventare a geopoliticii şi geoeconomiei în secolul XXI, cum bine s-a spus. Dar nu este războiul sfârşitului lumii.

Nu putem şti acum dacă reconcilierea ruso-apuseană se va întâmpla anul viitor, peste cinci sau peste zece ani, dar se va produce, şi nu într-o perspectivă atât de îndepărtată cum ar fi unii tentaţi să creadă, privind la schimbul de replici ostile de astăzi, dintre şeful de la Kremlin şi liderii spaţiului euro-atlantic. Închiderea dosarului ucrainean şi parafarea statutului Vecinătăţii Estice sunt mai aproape decât ne-am putea imagina, chiar dacă Summitul de la Riga va fi o dezamăgire pentru cele trei state ex-sovietice cu aspiraţii de integrare europeană.

Marii perdanţi vor fi, din nou, cei prinşi la mijloc. Sigur, frontiera Vestului nu mai este cea din 1989, s-a mutat treptat de la Zidul Berlinului până la Prut, spaţiul euro-atlantic s-a extins şi el iar fosta Europă de Est este astăzi „Europa Centrală”. Adăugându-se ţărilor din primul val postcomunist al lărgirii, România, Bulgaria şi Croaţia au prins ultimele vagoane din trenul integrării occidentale, chiar înainte de închiderea uşilor (pentru multă vreme de acum înainte) şi de multiplele crize care au zdruncinat bunăstarea societăţilor apusene şi Proiectul European.

Noua „Europă de Est” (ţările Parteneriatului Estic) şi limitele avansului Occidentului spre Rusia reprezintă acum miza recompunerii ordinii europene. Mă tem că, într-o formă mascată de formule elegante şi de bune intenţii, zona gri va fi de fapt reconfirmată, pentru încă o generaţie. Acesta este preţul păcii cu Rusia.

Dintre cele şase state ale Parteneriatului Estic şi, respectiv, trei care au semnat Acordurile de Asociere, numai Republica Moldova mai are în viitor o poartă reală către apartenenţa deplină la Uniunea Europeană şi NATO. Aceea poartă este, evident, România şi reunificarea statului român. Depinde dacă liderii de la Chişinău şi cetăţenii micului stat suveran creat în pripă în 1991, pe ruinele Uniunii Sovietice, la capătul unui lung şir de abuzuri, accidente istorice şi oportunităţi ratate, practic fără identitate naţională, culturală şi lingvistică proprie, vor dori să o folosească sau nu.

_____________

Distribuie acest articol

89 COMENTARII

  1. De data asta, un articol calduţ, gen „Viaţa e frumoasă şi business-urile Est-Vest pot merge foarte bine”.
    Pina „se sparge buba”, caci nu e deloc frumoasa viata cind stai cu amenintarea ruseasca la granite (e drept, vesticii sint mai departe de Rusia, desi, doctrina lor este „ne invecinam cu cine vrem”).
    Nu sint de acord cu autorul, mai ales ca a cam scos din ecuatie SUA, iar problema de rezolvat pare doar ioropeana, intre Vest si Est; pupat toti piata Endependentii.
    Iar pe globul nostru mai sint si problemele Statului Islamic.
    A Israelului.
    Care, nolens volens, se leaga.
    Desigur, pacea poate fi mai buna, dar mult mai costisitoare.
    Oricare cedare in fata Rusiei este o infringere urita.
    Chiar daca iti spui „nu te pune cu prostul ca te infringe cu armele lui!”

  2. ar fi bine sa fie pace, dar in acelasi timp ar fi bine sa nu ne imbatam cu apa rece, sa bagam capul in nisip ca strutul si sa credem ca Putin se va opri din ce a inceput. Astfel de analize optimiste se faceau si inaintea WW2.

    Eu vad ca a inceput o cursa vijelioasa a inarmarilor, nicidecum samanta de pace, si, mai degraba prevad niste confruntari nucleare in viitorul nu foarte indepartat. Nu vad cum lacomia si vanitatea celor implicati ar mai putea duce la pace.

  3. Lasand la o parte orgoliile europene, chiar credeti ca UE isi poate permite sa lase tari precum Ucraina si Turcia in afara? E drept ca pe unii Europeni cu pretentie de cultura superioara i-ar deranja infuzia de „musulmani” si estici in paradisul nostru occidental, realitatile politice si nevoia de crestere economica va tempera scepticismul extinderii.

  4. Carevasăzică ”hai să dăm mână cu mână cei cu inima română” redivivus? Referendum paralel, probabil, în Republica Moldova și Republica România.

    Anexare? Nuuu! REUNIFICARE? DAAA!

    Dar nici o vorbuliță despre recunoașterea oficială de către București a REUNIFICĂRII Crimeei cu Federația Rusă în urma referendumului popular din martie 2014 (participare 82%, din care 97% au spus Да). Pentru că acolo voința populară a decis – nu Moscova, nu Kievul, nu Bruxellesul, nu Washingtonul.

    Pe plaiul mioritic cum va fi?

    • @ Pacho,
      „Dar nici o vorbuliță despre recunoașterea oficială de către București a REUNIFICĂRII Crimeei cu Federația Rusă”.
      Scuze: sigur te-ai trezit?

    • Stimate domn, comparatiile facute de dumneavoastra ne jignesc inteligenta.
      Vorbiti de referendum popular in Crimeea si ne dati si niste cifre. Ne puteti da si o definitie a referendumului „popular” eventual in comparatie cu referendumul democratic.
      Va dau cateva hinturi: prezenta unor omuleti verzi/maro in jurul sectiilor de votare, perioada de timp extrem de scurta intre propunerea de referendum si scrutinul propriu-zis, participarea ca observatori numai a reprezentantilor unor partide europene care declara democratia ceva mort si disparut.

      • Stimati Domni,

        Confirm că „voinţa poporului” în Crimea este cam trasă de urechi. Dar şi omuleţii verzi au apărul numai la faza finală. Vreo 20 de ani păna atunci (cand de Putin nici nu stia nimeni) lucrul principal de consolidare a populaţiei oraşului Sevastopol (şi apoi a Crimeii) contra Ukrainei şi în final alipire la Rusia l-a făcut Alexei Cialii, fost director al firmei Tavrida Electric.
        De nu ar fi vrut el şi nu ar fi acordat suportul sau financiar nu se stie de ar fi acest referendum sau nu. Să ne amintim că până în anii 80 al secolului trecut Sevastopolul a fost un oras închis cu o bază maritimă al URSS cu Flota Mării Negre (în conrinuare – FMN). Ukraina devenind independentă a vrut să scape de această flotă (deja rusă la acel moment) dar nu a reuşit. Mai tîrziu Putin a reuşit să-l pună pe Ianukovici preşedinte al Ukrainei , care a şi semnat tratatul conform căruia baza mai rămîne în Sevastopol pe mulţi ani. La acel moment majoritatea populaţiei oraşului sau era angajată la Flotă sau deserveau această Flotă (erau dependenţi de ea, respectiv de Rusia). Alte genuri de activitate importante oraşul de 500mii de locuitori nu avea. A.Calii era nepotul fostului comandant al flotei FMN. El treptat a devenit stapînul oraşului, pentru că firma lui s-a dezvoltat intratît , că avea profit anual mai mare decît sursele acordate FMN de Rusia. In Internet sunt materiale in care el declară că demult planuia acesta, dar a aşteptat momentul potrivit (cînd Ukraina va fi în situaţie dificilă). Planurile acestea au coincis cu planurile lui Putin, care s-a declarat un fel de „colector a pămînturilor” pierdute pentru Rusia după destrămarea URSS şi totodată să pedepsească Ukraina pentru aspiraţii europene. Pentru mine este clar, că deşi majoritatea populaţiei Sevastopolului de fapt era rusă de etnie, dar fără acţiunile lui A.Cialii poate nici nu era nici un referendum şi consecinţele care au urmat. Drept motivaţie el a sonorizat
        oficial „faptul”, că încheierea acordului de asociere dintre Ukraina şi UE dezleagă mînile concurenţilor firmei lui din domeniu să-o nimicească. De fapt planul la care visa el acesti 20 ani nu se numea „alipirea la Rusia a Crimeii” ci „distrugerea Ukrainei ca stat”, care a coincis cu aspiraţiile lui Putin.

  5. Am sustinut constant in postarile mele ideile din prezentul articol. Am fost acuzat ca sunt antioccidental (antiamerican) si unele postari au fost cenzurate.

    In sfarsit s-a inteles ca o confruntare cu Rusia pe tema Ucrainei nu e in interesul Occidentului.
    Occidentul si Rusia, puteri in declin, sunt aliati naturali impotriva Chinei, puterea in ascensiune.

    Nu putem vorbi de un pret platit pentru acordul Occident-Rusia. Un pret il platesti atunci cand renunti la ceva care este al tau, sau la ce poate fi al tau.
    Dar n-a existat niciodata o sansa reala ca Occidentul sa poata obliga Rusia sa se retraga din Crimea si din Donbas si sa accepte aderarea Ucrainei, Moldovei si Georgiei la UE/NATO. Pur si simplu Occidentul nu e suficient de puternic pentru asta.

    Cat despre pierderea credibilitatii Occidentului, aceasta putea fi evitata de la inceput, prin refuzul implicarii in conflictul din Ucraina. Occidentul nu poate si nu trebuie sa apere toate victimele impotriva tuturor agresorilor. Ar insemna supraextindere, risipa de resurse si in final pierderea situatiei dominante pe plan mondial.

    Nici macar pentru Moldova nu cred ca exista vreo sansa. Are o regiune separatista (Transnistria) si trupe de ocupatie rusesti, majoritatea populatiei se opune Unirii si vrea in Uniunea Euroasiatica. Si chiar daca moldovenii ar vrea unirea, Rusia ar putea activa noi focare separatiste in Gagauzia si la Balti.

    • Occidentul nu e in declin. Si n-a fost niciodata in declin, in ultimii 1200 de ani. Cam de pe vremea lui Carol cel Mare, indiferent cum se vad lucrurile la Russia Today.

      • In postarea mea scrie asa: „Occidentul SI RUSIA, puteri in declin, sunt aliati naturali impotriva Chinei”. Ar zice ceva Russia Today de declinul Rusiei?

        Iata niste cifre de la FMI:
        In 2000 PIB-ul Chinei era de 13% din PIB-ul SUA. In 2014 a ajuns la 60% !
        Cresterea PIB pe 2014 a fost de 7,4% in China si de 2,4% in SUA.

        Sigur ca SUA e in declin relativ fata de China. Iar UE sta si mai rau.

        Nu ai cunostinte si nici logica, dar, asa cum ti-am mai zis, insisti sa te bagi in seama aiurea.

        • Chiar daca nu e decat o chestier de relativitate, poate mai nuantat ar fi, urmarind cifrele, sa vedem China avand o crestere mai sustinuta decat celelalte puteri, decat sa vorbim despre un declin al celor din urma.

          • Diferentele de crestere economica se traduc in declinul puterii americane. Adica SUA nu mai pot influenta relatiile internationale la fel de mult ca acum 20 de ani. De-aia au acum nevoie de Rusia impotriva Chinei. Cu cat inteleg mai repede lucrul asta, cu atat mai bine.
            Declinul economic e relativ (fata de China), dar declinul puterii e absolut. Adica din „prajitura” influentei in relatiile internationale, felia SUA scade si a Chinei creste.

        • @ DanT – nu e suficient să citezi din statistici, trebuie să mai înțelegi și realitatea din spatele lor:

          1. Când Xerox își construiește fabrici în Shanghai și Shenzen, asta apare în statistici drept creștere a PIB-ului în China, corect? Producția de copiatoare realizată acolo apare drept PIB-ul Chinei, exportul lor în lumea civilizată apare ca export al Chinei, iar imprimantele laser produse acolo nu doar sub numele Xerox ci și sub numele Dell apar tot drept PIB al Chinei, așa e?

          În secunda în care Xerox ar înceta producția acolo, fabricile acelea n-ar mai valora nici cât terenul de sub ele, pentru că n-are nimeni ce face cu producția lor, în afară de Xerox. Și mii de firme americane fac același lucru, au crescut în statistici PIB-ul Chinei și exportul Chinei, deși în realitate sunt uzinele lor și producția lor. China nu e decât colonia cu muncă ieftină pentru firmele americane, exact cum e și România pentru firmele germane de componente auto.

          2. China a pornit în 1949 din Epoca de Piatră, iar în anul 2000 încă era mult în urma lumii civilizate. Deci o creștere susținută a PIB-ului este imperios necesară, pentru a asigura un trai decent cetățenilor. Așa cum explica în urmă cu vreo 30 de ani Mircea Crișan la Europa Liberă, sigur că în Botoșani a crescut de 12 ori producția industrială (1200% !) în anii socialismului, comparativ cu 1938, atât timp cât în 1938 capacitățile industriale ale Botoșaniului se rezumau la o presă de ulei și o moară.

          În timp ce Statele Unite aveau deja în 1938 corporațiile General Motors, Ford și Chrysler. Ca să țină pasul cu victoriile socialismului ar fi trebuit ca Statele Unite să aibă 12 corporații General Motors, 12 corporații Ford și 12 corporații Chrysler ?! :P

          3. China are o populație aproximativ de 4 ori mai mare decât Statele Unite. Grosso modo, ar avea nevoie de un PIB de 4 ori mai mare pentru ca locuitorii Chinei să aibă cam același nivel de trai cu americanii. Un PIB de 60% din cel al Statelor Unite înseamnă sărăcie cruntă pentru sute de milioane de chinezi, indiferent cum trăiesc cei din Shanghai și Shenzen. Exact cum locuitorii din Botoșani trăiesc în sărăcie comparativ cu cei din Frankfurt, deși sunt în Uniunea Europeană și unii și ceilalți.

          • Sa lamurim o chestie: daca vrei sa fii luat in serios ca partener de dialog, trebuie sa renunti la ironiile ieftine, la pretentiile de superioritate si la insinuari gen „cine nu a citit nimic pe tema istoriei Poloniei…” sau „asta e slogan de la Russia Today”.
            Cu mai multa modestie si respect fata de ceilalti ai de castigat. Mai afli cate ceva.//

            Atragerea de investitii straine e cruciala pentru o tara in dezvoltare. Multinationalele investesc unde e mai avantajos pentru ele. Si investitorii chinezi merg pe aceeasi logica: investesc in China, unde sunt profiturile mai mari, nu in Germania si SUA.
            Multinationalele contribuie la cresterea PIB-ului Chinei si la cresterea exporturilor. China este deja cea mai mare putere industriala si comerciala. Dar platesc si impozite in China, ceea ce inseamna cresterea bugetului Chinei (infrastructura, educatie, bugetul pentru aparare).

            Atunci cand vorbesti de puterea unui stat nu e important PIB/locuitor, ci PIB total. Rusia este mai puternica decat Finlanda. Size matters.

            Important e unde va ajunge China, nu de unde a pornit. Se estimeaza (inclusiv de oficiali americani) ca PIB-ul Chinei il va intrece pe al SUA aprox. in 2030.
            Problema e tocmai populatia mare a Chinei. Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, au pornit si ele de jos si s-au dezvoltat rapid. Dar Japonia avea doar jumatate din populatia SUA, asa ca exista o limita in privinta cresterii PIB. Dar China area de 4 ori populatia SUA. PIB-ul ei va continua sa creasca.

            Lee Kuan Yew spunea asa: „China nu e doar un alt mare jucator. China e cel mai mare jucator din istorie.” De-aia SUA vor avea nevoie de Rusia impotriva Chinei. Si o astfel de politica trebuie pregatita din timp. Trebuie sa renunte la politica de sanctiuni. Aceasta nu da rezultate (adica indiferent ce face Occidentul, Rusia nu se va retrage din Crimea si Donbas si nu va permite aderarea Ucrainei, Moldovei si Georgiei la UE si NATO), In schimb aceasta politica mioapa provoaca o apropiere ruso-chineza catastrofala din punct de vedere al inereselor Occidentului.

            • @ DanT – Ok, hai să lămurim o chestie: eu nu comentez aici ”ca să fiu luat în serios”, eu comentez aici pentru ca cei ”mai puțin pregătiți” să înțeleagă cum stau lucrurile în realitate. Pentru că de propagandă ieftină în favoarea Rusiei, Chinei, Iranului etc. e plin Internetul.

              Deocamdată n-ai contestat nimic din comentariul meu, la capitolul fapte. China are nevoie de zeci de mii de kilometri de drumuri și căi ferate și își va petrece următoarele două generații construindu-le. Statele Unite au deja drumuri și căi ferate, nu au nevoie să le construiască încă o dată sau să le dubleze numărul doar ca să țină pasul cu mărețele realizări comuniste.

              Și last, but not least, încercarea de a discredita interlocutorul nu ține loc de argumente. Ca să fii modest, trebuie să ai motive să fii modest. Dixit. :P

            • @Harald:
              Te discreditezi singur. N-ai nevoie de ajutor.
              Incearca sa nu mai raspunzi la comentariile mele.
              Sa fii sanatos. Ai mare nevoie de asta.

    • Mda, occidentul a fost in creștere, cu excepția faptului că mereu
      a fost în umbra marilor imperii din est, China și India.
      Asta cu mica excepție a sec. XVII-XX, deși sunt mulți care justifică
      refuzul Imperiul Chinez Qing de a face comerț cu imperiul britanic
      din 1793, moment critic în relațiile dintre supraputerile vremei. În secolul
      următor, Imperiul Cerului va plăti crunt `aroganța` afișată leului
      imperial britanic. Chinezii au fost până la urmă invadați în numele
      comerțului cu opium, masacrați și jefuiți!

      Vă reamintesc că nu sunt cazuri de atrocități comise de chinezi
      împotriva Europenilor, poate cu excepția agresiunii Mongole contra
      regatelor Ungariei și Poloniei. Singura lor vină este că arată altfel,
      mai precis au ochii cam `strâmbi`, asta în estetica europeană.
      Sau poate că sunt prea harnici!? Ce altceva justifică așa zisul
      `Pericolul Galben`?

      Rușii însa au ucis zeci de milioane de oameni, de multe ori fără prea
      mult raționament. Nici acum agresiunea loc contra Ucrainei, națiune
      înrudită ca limbă cu rușii este greu de explicat, deoarece nu are nici
      o logică! Rusul este deja intrat ca fiară greu de înțeles și stăpânit
      intrat demult în folclorul multor popoare care au avut de suferit de
      pe urma lui!

      De fapt occidentul nici nu ar trebui să trateze cu ursul rus, care ar trebui
      ținut la distanță în cușca luk, la o distanță de toiag!

      Ceea ce rămane pentru occident, dar și pentru România, este să
      înțelegem China și India, cele două supraputeri în creștere, dar în
      special pe prima căci va trebui să conviețuim cu ei!

      Alfel ajungem din nou ca în minunatul sec. XIII, când Marco Polo
      scrie niște cărți considerate drept `literatură fantastică` a vremii
      despre călătoriile lui în Kitai (imperiul Chinez). Se spune că pe
      patul de moarte, apropriații și preotul confesor îi aduc aminte
      lui Marco Polo că a sosit timpul să retracteze `toate minciunile`
      despre călătoriile lui. Se spune că Marco Polo s-a sculat brusc și
      a spus
      ` – A nu nu, nu am apucat să povestesc nici măcar jumătate din
      lucrurile pe care le-am văzut în Kitai`

      Așă că să o lăsăm mai moale cu Carlegmagne și cu alți locuitori analfabeți
      ai Europei din Evul Mediu și mai recent chiar. Cănd Castilia a cucerit Toledo,
      au rămas șocați de nivelul cunoștințelor din Califatul Arab. în aceeași vreme
      și mult timp după aceea în Europa domnea ignoranța și aroganța claselor
      nobiliare.

      • @ Adam – da, dar Castilia a cucerit Toledo, nu invers, asta e partea pe care încerci tu să ignori :P

        În mod similar, nu navele chineze și indiene bântuiau mările Europei, ci exact invers: navele europene bântuiau mările Asiei, europenii explorau America și Asia, nu chinezii și indienii veneau să exploreze Europa medievală. Deci e clar care e civilizația în expansiune, da?

        Ne putem face oricând idoli din China și din India, psihologii au explicații destul de clare pentru așa ceva, însă asta nu schimbă realitatea istorică. Da, China ar putea deveni cu-adevărat o putere mondială, dar mai e până când ai să vezi Flota a 5-a chineză în Bahrain și Flota a 6-a chineză în Mediterana. Nu se va întâmpla în timpul vieții noastre, fii liniștit.

        Cât despre India, încă mai are de cumpărat portavioane second-hand vreo două secole :)

      • @ Harald – Problema este că în România trăim în ignoranță
        și când ne va lovi schimbarea nu vom mai ști pe ce lume trăim.
        Aceste schimbări au loc acum în acești ani și se vor produce
        mult mai rapid decât credem. Referitor la `descoperirile`
        maritime Europene au fost o lovitură de mare grație și
        noroc dublat de ambiție și spirit de descoperire.

        Caci cel mai mari navigatori au fost alții, vezi
        Admiralul Zheng He de la jumătatea sec. XIV vezi

        http://ngm.nationalgeographic.com/ngm/0507/feature2/

        Acesta a condus o flotă de sute de vapoare cu 20000
        de oameni până în Africa. Columb a avut 3 nave cu vreo 200
        de amărâți și asta mai târziu. Navele lui Columb erau ca
        niște coji de nucă față de navele imense ale lui Zheng He!
        Dar în Europa se vorbește numai de Columb și nu despre Zheng He.
        Diferența a fost că Spania a decis să ocupe America, să masacreze
        localnicii și indobitocească pe cei rămași în viață, apoi
        să șteargă urmele civilizațiilor locale că să le impună pe ale lor!
        Chinezii au decis să nu mai facă alte expediții!

        Eu mă refer la economie, căci militar vorbind nu existădeocamdată
        nici o putere care să se opună USA. Puterea militară însă nu are
        valoare decât când este folosită, în timp de război.
        Economic vorbind China are rezerve valutare de 7 tr. USD iar USA
        are datorii de 11 tr. USD. Aici este diferența!
        În acest ritm în 10-20 de ani China va depăși în GDP pe USA
        și este posibil ca prin 2050 USA să ajungă pe locul 3 după China
        și India. EU la distanță pe locul 4!

        Țărișoarele din Europa cum sunt Germania, Franța și UK vor
        deveni nerelevante economic și comparabile economic cu
        câte o ptovincie mai răsărită din China cum ar fi Hebei sau
        Shandong.

        Este greșit să crezi că în China și India sunt doar săraci. În China
        sunt deja 1 mil persoane care dispun de peste 1 mil USD fiecare!
        Numărul acestora va ajunge în curând la 10 mil. și apoi la 100 mil. persoane!!

        • @ Adam – cu sute de ani înainte de Columb, Leif Fericitul, Erik cel Roșu și vikingii lor bântuiau voioși prin America, ori de câte ori aveau chef. Primul val de colonizatori fugea de creștinism, cei din al doilea val erau deja creștini și cumpărau teren ”sfânt” pentru înmormântări de la primii :)

          În timpul ăsta, chinezii erau ”pă nică’ri”, Zheng He urma să se nască abia peste vreo 3 secole. Iar Africa era ”fumată” de mult pentru europeni.

          Separat de asta, se vede că n-ai înțeles nimic din Războiul Rece, dacă ai impresia că puterea militară n-are valoare decât dacă e folosită. Asta era propaganda lui Ceaușescu, inutilitatea cheltuielilor militare, însă Flotele a 5-a și a 6-a, pe care le-am menționat deja, ar fi trebuit să te convingă deja de contrariu. La fel și Flota a 7-a din Pacific, chinezii nu se pot mișca cum vor ei tocmai datorită ei.

          Cât despre trilioanele de dolari pe care le deține China, e interesul ei în cel mai înalt grad ca acei dolari să mai valoreze ceva. S-a mai discutat despre asta pe Contributors. China nu deține ”assets” în Statele Unite, cum dețineau japonezii prin 1985 sau cum dețin astăzi șeicii la Londra. China deține doar niște creanțe și va face tot ce e posibil ca ele să nu-și piardă valoarea.

        • @ Adam – ” În China sunt deja 1 mil persoane care dispun de peste 1 mil USD fiecare!
          Numărul acestora va ajunge în curând la 10 mil. și apoi la 100 mil. persoane!! ”

          Așa, și? :P

          Cât de ”curând” ai tu impresia că numărul chinezilor milionari în dolari va crește de 100 de ori?

    • Nu prea cred, că moldovenii (cetăţenii RM) vor în uniunea Asiatică. Aşa pare să fie conform sondajelor. Dar luînd în consideraţie că sondajele de mai multe ori sunt comandate de reprezentanţii puterii RM este posibil că ei vor aşa să pară. Astăzi puterea (în primul rînd) din RM a schimbat vectorul de dezvoltare exterioară al RM în direcţie diamentral opusă – înspre Est. Este clar de ce, în Europa îi aşteaptă închisoarea. Şi nu m-aş mira că asemenea sondaje sunt făcute cu scopul de a jstifica această schimbare.
      Dar nici nu neg faptul că o parte (poate nu cea mai cărturară) din moldoveni este dezamăjită de autorităţile europene care susţineau asemenea putere, care a discredidat ideea integrării europene. Multă lume consideră că corupţia totală şi este visul european. Mulţi ruşi implicaţi în business cu UE nu au nimic împotriva standardelor europene. O pensionară cunoscută de origine rusă (nu cunoaşte limba romînă) caţiva ani în urmă vroia să plece în regiunea Ural, unde s-a născut, dar astăzi nu mai vrea, deşi trăieşte mult mai rău decît atunci. Spune , că acolo astăzi dispar oameni ca pe timpurile lui Stalin.

    • Stimaţi domni,

      În primul rînd vreau să multumesc autorul şi participanţii la discuţii pentru că urmăriţi evenimentele din lume, că aveţi opinii proprii şi că vă pasă de soarta Republicii Moldova (în continuare – RM) şi de dispariţia de pe globul pamîntesc a regimurilor antiumane, care împiedică dezvoltarea omenirii în general.

      Nu sunt nici istoric, nici politolog, dar trăiesc în Republica Moldova. Deseori imi pare că unele opinii referitor la evenimentele istorice, perspectivele şi cursul de dezvoltare al RM.intră în contradicţie cu viziunea mea a acestor probleme, evenimente. E bine ca există opinii diferite .

      Referitor la ideea unirii – nu întotdeauna retezarea capului este soluţia cea mai bună în tratarea tumorii din cap.

      Există ideea că unirea RM cu Romania este cea mai rapidă soluţie de aderare la Uniunea Europeană (în continuare – UE). Se are în vedere unirea administrativă cu Romania şi în mod automat devenire parte componentă a UE, alternativa fiind calea de dezvoltare a RM ca stat independent în direcţia apropierii de standardele UE (care de fapt durează mult timp) şi devenire parte componentă a UE ca stat independent. Cred că susţinătorii idei intergrării RM în UE prin Bucureşti (ci nu prin Bruxelles) nu iau în consideraţie unele particularităţi, care de fapt fac imposibilă această idee, care le voi descrie mai jos. Nu mai vorbesc de atitudinea UE faţă de asemenea abordare a acestei căi, fiindcă seamănă cu calea anexării Crimeii, ce Europa nu acceptă.
      Este important să nu fim fanaţi şi să nu privim lumea în culori alb-negru.
      Am citit în comentarii nişte expresii şi aş vre să le comentez şi eu.

      “Popor fără limba, cultură şi identitate”.
      Noţiunea de „popor” are mai multe semnificaţii.:
      1. Popor-populaţie cu cetăţenie RM. În timpul de azi populaţia RM nu prezintă un grup etnic uniform şi majoritar ci mai multe. În acest sens populaţia SUA este popor fără limbă şi identitate, pentru că limba este engleză, iar identităţi etnice sunt foarte multe, iar identitatea juridică este – american (şi chinejii, şi românii etc, care sunt cetăţeni SUA).
      2. Popor – partea populaţiei, care nu are atribuţie la conducerea statului (nu fac parte din putere).
      3. Popor – partea populaţiei, care se consideră „moldoveni” ca etnie. Numai în acest caz se poate vorbi „popor fără limbă, cultură şi identitate”. Poate pe timpurile lui Ştefan cel Mare şi a existat asemenea stat ca Moldova, dar demult nu mai există şi limba ceea nu mai există. Poate şi în America există oameni, care cred că vorbesc limba americană (ci nu engleză), poate şi în Austria există oameni care cred că vorbesc limba austriacă (ci nu Germană). Să le fie de bine. Să-i lăsăm în pace să se autoidentifice cum doresc. Eu cred că un rol important în autoidentificarea acestei categorii au jucat mai mulţi factori politici şi istorici. Puţini din ei ştiu că după anii patruzeci al secolului trecut de către sovietici şi susţinătorii lor a fost creată o limbă artificială , care a fost numită moldovenească. Cuvintele „copil”, „litere”, „cifre” etc s-au prefăcut în „coptil”, „bucve”, „ţîfre” etc. (numai în caractere cirilice) dar nu au rezistat încercării timpului şi au dispărut cu timpul. Totuşi acest eveniment şi-a lăsat amprenta asupra modului cum vorbesc astăzi în Moldova. În SUA a avut loc un eveniment similar, cînd SUA a devenit independent de Anglia. Autorităţile SUA special schimonoseau limba ca să nu se numească engleză ci americană. Diferenţa este că SUA a devenit independentă în mod natural, iar Basarabia a devenit parte a URSS în urma anexării şi mai pe urmă a apărut RM. Mai sunt şi alte motive…Mulţi din ei (sau părinţii lor) au suferit din urma regimului Antonescu. Mulţi au suferit din urma anexării Basarabiei la URSS şi acuză de aceasta Romania (că a cedat Basarabia), careva au servit acel regim etc. Lasăţi să mai trecă timp ca să schimbe rămăşiţele mentalităţii sovietice, să mai dispară propaganda estică. În orice caz populaţia care se identifică drept „moldoveni” alcătuiau vre-o douăzeci de ani in urmă 40%. Acum cred că mai puţin. Deci nu sunt toată populaţia RM.

      Din cele spuse mai sus rezultă că expresia “Popor fără limba, cultură şi identitate” nu are sens. Se referă numai la partea populaţiei care se identifică drept „moldoveni” etnici. Dar ei sunt o parte minoritară a populaţiei RM şi nu pot să decidă pentru toată populaţia RM (din numele lor) în stat independent şi democratic, cum se consideră RM (nu ştiu cât de justificat).

      “Poporul RM nu vrea”.
      În această expresie noţiunea de „popor” se foloseşte în sensul „populaţie”. Pentru, că rezultatul dorinţei se presupune să fie rezultatul referendumului.
      Este interesant, dar o expresie „poporul Român vrea (sau nu vrea)” este justă? Doar populaţia României ca şi majoritatea ţărilor democratice este alcătuită din diferite grupuri sociale cu diferite opinii. Şi unii din ei spun, că România nu are acoperire nici politică nici financiară pentru o asemenea unire, iar alţii că intră în contradicţie cu regulile europene şi nu se poate încălca aceste reguli, fiindcă apare întrebarea „dacă alipirea RM la Romania prin referendum este corectă, atunci de ce alipirea Crimeii la Rusia este incorectă?”. Nu este aşa de simplu.
      În timpul de azi este imposibil ca toată (sau majoritatea) populaţiei RM să dorească unirea cu România. Vor numai cetăţenii RM care se consideră români etnici şi ei sunt în minoritate. Restul grupurilor etnici (ruşi, ucraineni, evrei, etc) nu vor. Fiind stat democratic (cel puţin se presupune) RM nu poate să ia în consideraţie numai opinia unei categorii (minoritare) de cetăţeni şi să ignoreze opinia alteia (majoritare). Este imposibil. Alfel, evenimentele pot evolua în direcţia confruntărilor interetnice cu toate consecinţele posibile. Este clar că în asemenea zone numaidecât vor apărea forţe exterioare interesate în escaladarea conflictului. După mine în condiţiile de azi o unire administrativă nu este posibilă. Este doar o iluzie frumoasă. Poate fi vorba numai de o unire sufletească. Orice declaraţii oficiale despre unire numai dezbină societatea RM, pentru că ating ceea ce este diferit pentru grupuri sociale (etnice, religioase, politice etc). Nici un grup de altă etnie (majoritatea) n-o să sustină preferenţele pentru altă etnie (română). Calea de dezbinare a populaţiei RM este în folosul puterii corupte a RM şi politicii din Est. O altă cale este promovarea valorilor, care sunt comune pentru toate grupurile de etnii – lupta cu corupţia, cu sărăcia, societate civilă puternică, controlul poporului asupra puterii etc. Deci toate acestea sunt valori europene şi în acest sens etniile cel puţin nu sunt împotriva lor şi le pot susţine.

      Şi mai este ceva.
      Populatia oricărei ţări se poate împărţi în două părţi importante
      – puterea (partea populaţiei care face parte din conducerea ţării – cele trei ramuri a puterii:Legislativă, Executivă şi Judiciară);
      – poporul (partea populatiei, care nu face parte din conducerea ţării)

      Să presupunem că poporul vrea unire. Expresia „poporul vrea” în cazurile când puterea este supusă poporului, adică ia în consideraţie tot ce vrea poporul şi realizează aceste dorinţe necondiţionat. Dar deocamdată RM nu prezintă o aşa ţară, ci este o ţară capturată de putere necontrolabilă. Şi această putere face tot posibilul ca poporul să nu fie unit ci să fie dezbinat. Pentru aceasta folosesc orice instrumente de tensionare a contradicţiilor din societate, inclusiv sperietura „unirii cu România”. În aşa mod puterea îşi menţine controlul asupra ţării.
      Puterea face acest lucru pentru că nu doreşte nu numai în România, dar nici în UE. Toţi acesti ani puterea din Chişinău a „dus de nas” Europa (şi populaţia RM) pentru ai „mulge” de bani, care erau destinaţi reformelor in RM şi ridicării nivelului de viaţă, dar de fapt nimereau în buzunarele reprezentantilor puterii. Motivul principal de ce nu vrea puterea RM în UE, pentru că în UE funcţionează justiţia şi peste un timp oarecare ei vor fi judecaţi şi puşi la închisoare.
      Din cauza aceasta ei nu sunt interesaţi nici ca poporul să controleze puterea (pentru aceasta îl ruinează şi-l sărăcesc) ci invers poporul să accepte orice ce decide puterea. De aceea puterea RM a decis să schimbe vectorul dezvoltării RM în direcţie diametral opusă – spre Est.
      Este exact contradicţia, care a adus la evenimentele din Ucraina de ultimii doi ani: puterea nu vrea să dezvolte ţara înspre standardele europene iar populaţia nu mai poate altfel.

      După mine, unica (!) soluţie de mişcare a RM înspre Europa este consolidarea poporului (din diferite etnii) pe criterii care le unesc – nivelul de viaţă, reformele în justiţie etc (deci tot ce vine din Europa ci nu din Est), dar şi de lăsat criteriile care le dezbină – contradicţiile etnice, religioase etc. Unul din aceste criterii este unirea cu Romania. Orice declaraţie despre unire cu România respinge grupurile etnice (participarea şi suportul lor) nedispuse să se unească Acest instrumen destul de inteligent îl foloseşte puterea RM, ca să nu admită crearea societăţii civile în RM.

      În comparaţie cu vreo 20 ani în urmă fluxul de import/export RM cu Europa astăzi predomină faţă de cel din Est. În legătură cu aceasta se schimbă şi mentalitatea oamenilor care sunt implicaţi în aceste biznesuri (indiferent de etnie) în folosul Europei.
      Lansarea programelor de unire administrativă cu Romania nu este o accelerare a acestui proces ci o daună şi frînare.

      Lăsaţi timpul să-şi facă treaba. Nu este un proces rapid (unii din noi n-o să apuce să vadă rezultatul).

      Consider că unica cale posibilă de integrare a RM în uniunea Europeană este calea prin Bruxelles ca stat independent. Vă rog nu consideraţi această opinie gen antiromân… nu este de loc. Eu am încercat să analizez argumentele fără emoţii şi fanatizm.
      Deseori aud (deobicei de la fanaţi a ideii unirii) că „moldovenii” nu-şi realizează norocul prin unire, ba că sunt trădători, ba că sunt proşti ba că nu mai stiu ce…. De fapt nu este posibil.

      Dacă asupra unei perechi de îndrăgostiţi a năvălit o gaşcă de bandiţi, care l-au imobilizat pe el şi şi-au batut joc de ea, păi cel puţin el nu are dreptul moral să o numească “târfă” (ea tot nu-l poate acuza că a cedat-o lor pentru a-şi salva viaţa proprie). Este un accident tragic.
      Exact aşa au năvălit două regimuri antiumane (cel fascist şi cel comunist) asupra Romaniei şi au impus-o să cedeze Basarabia (au anexat-o la URSS cu toate consecinţele, care au urmat).

      Principalul să ştim ce prezintă asemenea regimuri pentru omenire şi să nu le mai admitem. Restul se rezolvă automat.

      Rezultatele summitului din Riga sunt logice. Nu este o renunţare la integrarea RM la UE. Europa a înţeles că conducerea RM o amăgeşte, dar nu pot face nimic cu ei. Deoarece aceste acţiuni vor fi considerate (şi de Europa şi de Est) amestec exterior în afacerile interne a unui stat independent.
      Unele chestii trebuie să le facă societatea civilă din RM, care trebuie să se trezească. Europa nu poate face în locul lor. Ea poate numai să –i acorde spriginul său .

      Referitor la aderare la Nato.Ar fi bine. DAR în RM este un conflict îngheţat cu o bază militară rusă neautorizată pe teritoriul administrativ al ei. Nato nu admite în componenţa sa asemenea ţări. Ne-ar aranja dacă Ukraina ar intra în Nato (atunci suntem încercuiţi de două ţări Nato), dar iarăşi nu este posibil, că au apărut şi acolo „zonele de Est”.

      • Da, e un punct de vedere foarte consistent şi realist. Cred că cea mai bună soluţie pentru noi şi pentru cetăţenii RM e aceea de a-i ajuta în parcursul lor european către o integrare ca stat liber şi democratic. Chiar dacă acest lucru se va face mai încet şi cu sincope. Răbdare, toate se fac la timpul lor. Dar în acelaşi timp să aruncăm un ochi şi la Transnistria, ca să evităm o evoluţie a ei spre un alt Kaliningrad.

        • Deacord.
          Referitor la Transnistria. asemenea zone (Osetia,Abhazia, Nagornii Carabah, zonele de Est a Ukrainei) au fost create cu cateva scopuri.
          – Tarile cu asemenea zone de conflict NATO nu primeste in componenta sa;
          – O parte din conducerea Rusiei sa mai spele bani prin aceste zone necontrolate de nimeni de.jure, dar controlate de Rusia (de-facto). Acesti lobby prin Duma ruseasca aproba diderite programe de „ajutor” financiar a acestor zone, iar cu ajutorul conducatorului local „spala” acesti bani si le insusesc;
          – sa nu uitam ca Rusia este furnizor de armament si pentru aceste zone si prin ele mai departe (şi chiar în Transnistria se produce);
          – Să mai şantajeze cu conflict ţările pe teritoriul carora se găsesc;
          – (referitor la Transnistria) să controleze R.Moldova din punct de vedere a furnizării energiei electrice (in Transnistria se găseşte Moldavskaia GRES), staţie de generare a E.E. cu putere instalată mai mare decît 2200MW. Să mai vîndă şi în Occident câte ceva.
          In orice caz aşa era mai inainte.
          Astazi Transnistria e la limită. Încă puţin şi va fi foamete. Suportul financiar promis de ţar nu este acordat. Vreo cateva luni în urmă nu aveau cu ce plati pensiile. Este un semnal, că posibil nu are de unde. Doar toate zonele create nu pot exista fără întreţinerea Creatorului.
          Orice regim totalitar conţine în sine şi cauzele autodistrugerii. Regimul îşi alege angajaţi (consultanâi, experţi) care spun ceea ce vrea sa audă imperatorul ci nu ceea ce trebuie (altfel ii represează). E un sistem fără feedback.

  6. Nu sint convins ca asa stau lucrurile. Rusia sufera de o criza interna majora, a pierdut ritmul de dezvoltare (de fapt urmarire) impus de Vest iar lipsa democratiei si leadearshipul mafiei o fac sa nu mai aiba nici o sansa de recuperare, mai ales economica. Ce-i ramine de facut oricarui lider de la Moscova? Sa caute dusmanul extern pentru a-si justifica in parte esecul. Cum ne asiguram ca urmatorul Putin nu va face la fel? Va provoca din nou o criza, va intra cu omuletii verzi in Belarus, poate in Moldova, in restul Ukrainei.
    Cum ramine cu garantiile de securitate oferite de US si UK Ucrainei (in schimbul renuntarii la arsenalul nuclear) prin tratatul de la Budapesta din 1994? Ce valoare au in general aceste garantii din alte tratate? Cum vor fi afectate alte tratate similar?
    Nu cumva, daca asa se va intimpla cum spune Naumescu, Rusia va fi cistigat? De ce nu ar face-o din nou, mai tirziu?
    Rusia trebuie sa plateasca, trebuie sa cedeze Crimeea in schimbul pacii. Altfel au cistigat.

    • Putin voia sa atraga Ucraina in Uniunea Euroasiatica. In schimb ii oferea imprumuturi, tarif preferential la gaze, etc. Ucraina iesit insa din sfera de influenta a Rusiei, asa ca Rusia a ocupat Crimea a si Donbasul (pentru a impiedica Ucraina sa adere la UE si NATO).
      Desigur, va proceda la fel daca Belarus sau Kazahstan incearca sa evadeze.
      Dar Putin nu e interesat sa ocupe teritorii intinse (administrarea lor costa mult si Rusia are oricum prea mult teritoriu). Daca voia, ocupa Kievul acum un an.
      E interesat de relatii bune cu Occidentul: investitii, imprumuturi comert, cooperare anti-China si anti-islamism.
      Retorica nationalista e folosita pentru a obtine adeziunea populatiei, dar asta nu inseamna ca se va apuca sa atace aiurea alte tari, fara vreun motiv real.
      Prin Memorandumul de la Budapesta SUA si UK nu au oferit Ucrainei garantii impotriva agresorilor. Fiecare semnatar s-a angajat ca EL INSUSI nu va ataca Ucraina.
      Rusia n-a castigat. Din contra, a pierdut enorm. Acum doi ani intreaga Ucraina facea parte din sfera de influenta a Rusiei si Putin credea ca o poate include in Uniunea Euroasiatica si in CSTO (alianta militara condusa de Rusia). De proiectele astea s-a ales praful. Ucraina va fi o zona tampon cu guvern prooccidental. Balanta de forte s-a schimbat in favoarea Occidentului.

      • „Prin Memorandumul de la Budapesta SUA si UK nu au oferit Ucrainei garantii impotriva agresorilor. Fiecare semnatar s-a angajat ca EL INSUSI nu va ataca Ucraina.”
        Nu sint de acord. Nu cred ca trebuia un tratat pentru ca US sa ofere garantii Ukrainei ca nu-i vor ataca. Tratatul e mult mai mult decit atit. „The Budapest Memorandum was negotiated as a political agreement. It refers to assurances, not defined, but less than a military guarantee of intervention. According to Stephen MacFarlane, a professor of international relations „It gives signatories justification if they take action, but it does not force anyone to act in Ukraine.”
        Evident, nu e un mechanism NATO, dar aceste garantii de securitate din partea acestor state foarte puternice au rolul de a descuraja orice amenintare din partea unor terti. Dar ce te faci cind amenintarea s-a materializat exact din partea unui semnatar? Pai din pacate nu s-a intimplat mai nimic daca eliminam baletul sanctiunilor.
        Mai mult, memorandumul zice: „The United States of America, the Russian Federation, and the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, reaffirm their commitment to seek immediate United Nations Security Council action to provide assistance to Ukraine, as a non-nuclear-weapon State Party to the Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons, if Ukraine should become a victim of an act of aggression or an object of a threat of aggression in which nuclear weapons are used.” Deci vorbim de un act de agresiune pentru care tarile semnatare vor actiona pentru a oferi asistenta Ucrainei. Ce asistenta a oferit US si UK Ucrainei cind a fost agresata?

        Rusia si-a atins scopul, probabil ca i-a costat mult dau au reusit:
        – au stopat posibilul parcurs UE si NATO al Ucrainei pentru zeci de ani de acum incolo;
        – la fel si pentru Moldova, nu ca ar fi fost moldovenii foarte hotariti dar acum s-a incheiat aventura si pentru ei. Mai ales considerind ca o treime din populatia lor e rusofona iar unul dintre motivele interventiei in Ucraina a fost apararea minoritatii ruse in fata abuzurilor Kievului. Se poate vedea un mecanism similar in cazul Moldovei. Deci Moldova mai subtire cu UE si NATO, pentru zeci de ani de acum incolo;
        – au luat Crimeea cu bazele lor navale plus apele teritoriale cu resursele aferente de petrol si gaze, ceea ce nu e putin lucru; (nu stiu daca si cum vor fi afectate deciziile tribunalului international de la Haga in ceea ce priveste delimitarea apelor teritoriale intre Ukraina – care detinea la vremea aceea Crimeea – si Romania, adica impartirea rezervelor de gaze din Marea Neagra)
        – si-au intarit influenta si puterea in Marea Neagra, s-au apropiat de gurile Dunarii;
        – au dat un semnal de putere si hotarire in toata regiunea (exact ce a pierdut UE).
        – au descurajat orice alt vecin sa schiteze cumva vreun gest de departare;
        – intern, au distras focusul populatiei de pe scaderea nivelului de trai si saracie. Acum sint toti mindrii de puterea sovietica. Deci problema interna a fost cel putin aminata.
        Daca in citiva ani revine si business-ul partida de sah se va fi incheiat cu un mat clar dat de Rusia occidentului. Au cistigat.
        P.S. Notati ca acum avem o granita comuna cu Rusia. Nu e terestra, nu e maritima, ci e aeriana. Avem o granita comuna intre spatiul aerian al Romaniei si Federatia Rusa.ceea ce presupune, cooperare, discutii, negocieri de proceduri etc.
        Imi pare rau ca nu vad ce a obtinut occidentul din toata afacerea. Eu vad doar ca Rusia si-a atins scopurile bazindu-se si pe impotenta si frictiunile din UE.

        • I. In privinta Memorandumului de la Budapesta nu te inteleg. Acol zice clar: „The Russian Federation, the United Kingdom and the United States reaffirm their obligation to refrain from the threat or use of force against the territorial integrity or political independence of Ukraine, and that none of their weapons will ever be used against Ukraine except in self-defence”.
          SUA si UK si-au respectat integral angajamentele din Memorandum:
          1. Nu au atacat Ucraina.
          2. Au adus de mai multe ori chestinea agresiunii rusesti in Consiliul de Securitate al ONU. Dar acolo Rusia are drept de veto. O rezolutie propusa de SUA, afirmand sustinerea fata de suveranitatea, independenta, integritatea teritoriala a Ucrainei a primit la 15 martie 2014 13 voturi pentru, 1 veto (Rusia) si o abtinere (China). Asa ca nu s-a adoptat.

          II. Sigur ca Ucraina si celelalte tari nu vor intra in UE/NATO, si Occidentul a inteles lucrul asta. Dar atunci cand vorbesti de castig/pierdere trebuie sa te raportezi la situatia de acum 2 ani (cand Ucraina era in sfera de influenta a Rusiei). Sau macar la ceva care s-ar fi putut realiza. Nu la o situatie ipotetica (retragerea Rusiei din Crimea si Donbas si aderarea Ucrainei la NATO/UE) – pentru ca nu a existat niciodata o sansa pentru asa ceva. Daca Ucraina ajunge cumva pe punctul de a intra in UE/NATO, Rusia va ocupa Ucraina pana la Nipru.// Si raportandu-ne la situatia de acum 2 ani, Occidentul a castigat si Rusia a pierdut.

          III.Deciziile Tribunalului de la Haga nu vor fi afectate, deoarece litigiul nostru cu Ucraina privea statutul Insulei Serpilor: trebuie sau nu sa se tina seama de ea la delimitarea zonelor economice exclusive? Dar Insula Serpilor a ramas la Ucraina. Asa ca probleme ar putea aparea doar daca Rusia ocupa si Insula Serpilor. Delimitarea Crimeea/Romania e clara, pe principiul echidistantei.
          Spatiul aerian se termina ca si apele teritoriale, la 22 km. de tarm. Dupa aceasta limita urmeaza spatiul aerian international si apele internationale. Nu ne invecinam cu Rusia. Se invecineaza doar Zonele Economice Exclusive.

          • I. Am „stors” acel memorandum in favoarea argumentului dar mai mult nu se poate. Nu au prevazut ca unul dintre semnatari il va incalca si atunci mecanismul cu consiliul de securitate nu va functiona.
            II. Da, sa comparam cu situatia de acum 2 ani cind Ucraina era in sfera de influenta a Rusiei. Tu spui cum a inteles occidental ca Ukr nu va urma parcursul UE/NATO. Pai era nevoie de acest conflict sa se dumireasca si vestul ca Rusia va reactiona? De ce vestul a incurajat Kievul pe drumul asocierii la UE cind UE nu putea oferi nimic, nici bani, nici suport politic ? UE nu era pregatita sa ofere nimic zbatindu-se inca in criza de dupa 2008 si neavind un consens intre state de cum sa abordeze situatia din Ucraina. Lamentabila pozitia si politica externa a UE, absolut dezamagitor.

            Cu spatiul aerian e un pic mai complex si probabil am simplificat prea mult. Asa e, spatiul aerian se intinde orizontal pina la limita de 22Km de tarm. Dar, peste aceasta distanta e ceea ce se numeste „high seas”. Acest spatiu este impartit intre state pentru a oferi servicii se control de traffic aerian. Acest spatiu in care un stat ofera aceste servicii de numeste Flight Information Region (FIR) si depaseste limita de 22Km de tarm, evident. Acum doi ani FIR Romania se invecina cu FIR Simferopol care era parte din Ukraina. Acum FIR Simferopol este parte din Federatia Rusa, deci avem granita aeriana comuna. Acest lucru necesita multe documente de coordonare si o anumita linie de comunicare permanenta.

            • Din pacate asa functioneaza politica externa a democratiilor. Liderii nu se gandesc in primul rand la consecintele unei actiuni, ci la opinia publica, la reactia mass-media si a opozitiei, la sondajele de opinie. De-aia au sustinut apropierea Ucrainei de Occident si au ignorat consecintele.
              Dar, tragand linie, in cazul asta nu e clar daca au gresit. 85% din Ucraina a iesit din sfera de influenta a Rusiei si are un guvern proocidental. E o pierdere imensa pentru Rusia si un castig pentru Occident. Ucraina nu va adera la UE si NATO, dar poate sa-si consolideze legaturile cu UE prin intermediul acordului de asociere.
              Daca va esua din cauza de coruptie si incompetenta, e alta poveste.

              Poti sa pui problema si invers: ucrainenii nu au stiut ce va urma atunci cand l-au debarcat pe Ianukovici? Cat de bine gandita a fost aceasta decizie? Dar, chiar si din punctul lor de vedere, poate ca pretul merita platit.
              Depinde de ei: sa reformeze economia, sa lupte impotriva coruptiei etc. Din pacate, nu prea dau dovada de entuziasm in directia asta.

              Nu vad nici o problema daca o sa comunicam cu rusii in privinta traficului aerian.

        • @ Romeo F. – astea sunt povești bune de spus rușilor. Nici măcar Putin nu le crede, el doar le spune :)

          Oamenii complexați în copilărie și adolescență, cum e Vladimir Putin, își petrec viața într-o nesfârșită căutare a revanșei. Revanșă pe care n-au cum s-o obțină, întrucât copilăria și adolescența lor a trecut demult, orice-ar face azi nu mai poate schimba soarta disputelor pierdute atunci.

          Rusia e astăzi un tigru de hârtie, un copac bătrân și scorburos care se poate prăbuși la orice furtună mai puternică. Putin nu va admite niciodată asta, el va continua să creeze situații care să scoată în evidență pretinsa măreție a Rusiei. Însă Putin e deja un om bătrân, iar viitorul lider de la Kremlin va fi unul mult mai sănătos la cap, în genul lui Gorbaciov.

  7. Tristul adevar este altul, acela ca, nerespectarea trattului de catre cele trei garante, Rusia, USA si Anglia, dau posibilitatea Ucrainei sa refaca capabilitatile nucleare, tehnica o cunoaste, a avut-o, iar ce nu a pastrat a cumparat din bazarul rusesc. Pacat.

    • Daca Ucraina isi pastra arsenalul nuclear e posibil sa fi vazut o alta poveste, poate chiar agresiunea armata a Rusiei sa fi fost evitata. Rusia probabil isi va fi folosit mecanismul economic sa preseze Ucraina pentru o indepartare de UE.

      Sunt convins ca in cercurile puterii de la Kiev s-a discutat acest what-if scenariu. Acum sunt prea saraci ca sa poata in mod realist sa-si puna problema de arsenal nuclear. Mai tirziu nu se stie. Dar ii poti condamna ca se gindesc la asa ceva cind tara le-a fost atacata, anexata in parte si impartita de „prietenul lor cel mai bun”?

  8. E oarecum dificil sa deslusesti intentiile/aspiratiile Rusiei de azi. Nu mai este cea de la sfarsitul razboiului, cand cotropise jumatate din Europa si era o putere militara de temut. Nu mai este „Patria socialismului” victorios, sprijinindu-se pe o ideologie cu multe milioane de aderenti in toata lumea, subminand din interior chiar democratiile occidentale, cand partidele comuniste din Italia sau Franta obtineau peste 30% din voturile alegatorilor, cand intelectualitatea din Apus furniza zeci de „idioti utili”. Comunismul a pierdut batalia chiar in interiorul Rusiei; rusii, oameni normali ,ca toti oamenii normali vor sa traiasca sub un regim democratic, sa se bucure de libertati personale,sa li se respecte credinta si aspiratiile. sa atinga standarde de viata decente, sa poata calatori, sa se bucure de viata. Ce le poate oferi azi politica lui Putin ?

    • eu cred ca majoritatea rusnacilor nici nu stiu ce este aceea democratie. rusia NU a experimentat NICIODATA democratia.
      daca spunand ca rusii vor democratie va referiti la cateva mii dintre ei aveti dreptate dar rusia are peste 100 miliane de locuitori.

      deci rusia nu va fii niciodata democratica, nu stiu si nu ii intereseaza.

  9. Zona gri este o realitate obiectiva, este periferia care nu se califica (deocamdata) pentru a face parte din lumea civilizata. Rusia insasi face pasi mari spre a intra in aceasta zona gri, indiferent daca isi da seama de asta sau nu. Romania, ca nivel de civilizatie, face parte tot din aceasta zona zona gri, chiar daca a fost inclusa de jure in interiorul lumii civilizate, din motive geostrategice.

    Defetismul nu isi are locul aici, lumea civilizata se extinde in continuare si absoarbe zonele gri. In anii ’80 Austria si Finlanda erau in zona gri, iar pentru romani chiar Yugoslavia parea destul de gri, comparativ cu bezna lui Ceausescu. Astazi toate astea sunt amintire, zona gri de ieri e lumea civilizata de azi. Iar zona gri de azi e lumea civilizata de maine. In urmatorii 30-50 de ani Rusia va avea mult mai mare nevoie de UE si NATO decat invers. Chiar daca Putin, un dinozaur din vremea Razboiului Rece, nu e constient de asta. Occidentul este.

    • cel cu clash-ul civilizatiilor a arata clar ca civilizatia se opreste pe carpati. aceasta este parerea elitelor vestice.
      restul este uishfulsinking din partea celor din est.

      • @ avenirv – Civilizația nu se oprește nicăieri, se dezvoltă de la sine în condiții de bunăstare materială.

        Vestul Ungariei seamănă foarte bine cu Austria, în timp ce estul Ungariei, satele de pe lângă Debrecen și Szolnok seamănă cu Transilvania. Rezultă de-aici că Dunărea sau Tisa ar fi linii de fractură între civilizații?

  10. Rusia are mai multe in comun cu China.
    China e tara care a reusit sa cucereasca tot pana au oprit-o munti.
    Nasol cu amagirea asta.

  11. Fara sa fiu un cunoscator ci doar un cititor de istorie as spune ca Rusia are putine in comun cu Occidentul pe care-l invidiaza dar nu poate sa-l inteleaga. Sau il poate copia doar in „formele fara fond” ca sa vorbim de ceva ce noi intelegem mai bine. Sa nu uitam ca inca din evul mediu crestinismul rus e unul de fatada, fara valori „intrinsec” crestine. Vorbesc despre asta scriitori francezi de secol xix si xx. La jumatatea veacului XVI in Apus avem reforma iar in Rusia il avem pe Ivan al iv-lea. Mai tarziu odata cu deschiderea facuta de Petru I, Rusia incepe sa conteze pentru Europa dar trebuie sa treaca inca 150 de ani pana la explozia aculturatiei. Are loc o incrucisare a sangelui rusesc cu cel european dar pe ansamblu situatia poporului rus e neschimbata. Libertina Ecaterina a ii-a ii „intelege” si plateste pe voltaire si restul filozofilor francezi dar nu poate si nu vrea sa aplice ideile in rusia…
    Sub Alexandru I nobilimea era deschisa la penetrarea ideilor europene, si-i regasim pe nobili rusi in majoritatea capitalelor europene. Putin mai tarziu Kiseleff vine in principatele dunarene sa le pregateasca..dar nu pentru unire ci pentru o eventuala cucerire. Apoi sunt infranti in Crimeea si de aici norocul lor se schimba. Cu Tari sovaielnici sau neinteresati de Europa, cu o economie slab conectata la revolutia industriala, fara un invatamant de masa performant, fara un sistem liberal care sa incurajeze initiativa privata devin din ce in ce mai europeni. Si totul culmineaza cu ratarea modernizarii in sens cultural nu neaparat civilizational in sec xx.
    Ce cultura de pe Pamant mai cunoasteti cu mituri arhetipale de genul Miciurin si Stahanov si cu pretentii de a treia Roma?
    De aici impotrivirea mea la spusele Dvs. despre traditie, istorie, cultura, mod de viata si valori educationale. (fara sa ating argumentele weberiene)
    Suntem atat de diferiti incat ei apartin mai degraba spatiului asiatic (apropiat) decat european.
    Da, sunt diferiti de chinezi dar chinezii au si o cultura si o civilizatie proprie. Sa speram (ca si kissinger) ca acesti chinezi (am evitat cacofonia) nu o sa preia metehnele apusului secolului xix.
    In rest pretul pacii tine de coerenta (morala – chiar culturala, economica, stiintifica – civilizationala) a apusului.

    • @Gabi: si cu ce ne deranjeaza pe noi specificul cultural al rusilor or chinezilor ? Care-i problema daca sta fiecare in banca lui si-si vede de ale lui ? Uite eu nu doresc sa fac sacrificii economice sau sa merg la razboi pentru implementarea democratiei model occidental la altii care nu-l doresc si nu-l solicita. Concret, ce rele au facut chinezii si rusii dar nu le-au facut americanii si europenii ? Nu ai nici o superioritate morala fatza de ei, si nu o mai ai nici pe aceea militara sau economica , deci nu mai intervii. Ca sa fac eu ceva impotriva rusilor sau chinezilor, trebuie sa ma convingi ca sint mai rai sau mai slabi decat noi occidentalii.

  12. E evident ca situatia actuala e un drum infundat, Rusia nu va renunta la Crimeea sub nicio forma. Mai devreme sau mai tarziu, va trebui gasita o solutie de tip Kosovo pentru intrarea in legalitate.
    Partea „buna” e ca pretul va trebui platit de ambele parti. Daca vrea cu adevarat Crimeea (si aici nu exista dubii), Rusia va trebui sa plateasca si ea la randul ei. Iar diplomatia romaneasca are datoria (ramane de vazut daca si capacitatea) de a face imposibilul ca acel „pret” platit de Rusia sa includa si Moldova.

    • Rusia are deja Crimeea, n-are de ce sa mai plateasca pentru ea si nici nu va plati. Exact cum Romania n-are de ce sa faca vreo intelegere spre a pastra Transilvania, pentru ca o are deja, indiferent ce parere are Ungaria despre asta.

      Exista unele intelegeri pe care le-ar putea accepta Rusia, de genul celei din 1955 prin care si-a retras trupele din Austria, insa astfel de intelegeri nu vor avea loc pe vremea lui Putin, asa cum nici Austria moderna nu a fost creata pe vremea lui Stalin, ci abia dupa.

      • Rusia are Crimeea, fara indoiala. Dar va trebui sa plateasca pentru asta daca vrea si recunoastere internationala. Rusia nu-si doreste prelungirea sanctiunilor, stie ca nici aliatii nu au niciun interes in asta, si mai stie ca la un moment dat se va pune problema unui compromis.
        Daca Rusia ar continua in acelasi mod nu va obtine niciodata o recunoastere. In schimb daca ar fi dispusa la un compromis, de exemplu retragerea din Georgia si Moldova, comunitatea internationala ar putea in anumite conditii recunoaste drepturile (care nu sunt chiar nejustificate) asupra peninsulei.

        • Rusia e un regim organizat în jurul unui singur om, astfel încât nu se poate conta întotdeauna pe decizii raționale din partea ei.

          În general, oamenii iau la nivel individual decizii care să le asigure satisfacția psihică (recompensa imediată) nu decizii strategice valabile pe termen lung.

          • Da si nu. Putin are psihologia tipica a conducatorului rus, indiferent ca a fost tarist sau comunist. Si are sustinere populara, oricat de greu ne-ar fi sa credem. Mai mult, in unele cercuri de la Moscova trece drept moderat, sunt altii care ar dori pozitii mult mai dure. Deci sa nu ne facem iluzii, ursul isi schimba parul, dar naravul ba. Nu cred ca ne putem astepta la o Rusie democratica prea curand, indiferent de cine o va conduce.

  13. Este verosimila perspectiva dumneavoastra pe termen lung, mai ales in ceea ce priveste cele trei puteri, numesc NATO, Rusia si China. Delirul de putere nu-si mai are sens… nelimitat in zilele noastre, asadar va trebui optimizat pretul pacii.

    E corect si argumentul ca zona gri va fi parte a acestui pret al pacii. Republica Moldova are o oportunitate, dar nu e simplu de transformat in realitate. Atata vreme cat statutul Transnistriei ramane neclar, lucrurile nu vor evolua prea rapid. Nu mai vorbim de echilibrul fragil pro-european versus pro-rus din Republica Moldova, zona de la vest de Nistru.

    Asadar, facand abstractie de celelalte regiuni (Crimeea, Ukraina, Marea Neagra) si interese asociate, cei care isi imagineaza ca, urmare a acestui echilibru de forte care emerge pentru inca o generatie, Republica Moldova va avea un traseu european clar, precum si implicit unul de largire a Romaniei, au o abordare mult prea exuberanta.

    Greu de fixat pretul total inainte ca lucrurile sa se intample…pentru aceasta generatie.

  14. Oricum ar fi, nu cred sa ne coste pacea cu Rusia mai mult decat ne-a costat „prietenia” Rusiei, in trecut.

    Iar orice intelegere cu Rusia va porni de la premisele reale, cele in care propaganda n-are loc. Asa ca blocul Vestului ar trebui sa fie in avantaj. Iar noi facem parte din blocul Vestului. Cam asa vad eu lucrurile, la modul simplist.

  15. Un articol pertinent, obiectiv la care nu prea mai ai ce sa adaugi.

    Cateva considerente laterale, totusi, s-ar impune.

    Cred ca in final conflictul se va transa insa cu cat se intarzie iesirea din conflict cu atat mai adanci urmarile in trupul Rusiei. Puterea de negociere solitara a Europei o vad destul de slaba, desi Obama ar putea sa-si insuseasca o concluzie europeana, Congresul American va fi reticent si chiar advers oricarei solutii care nu intoarce Rusia la pozitia ocupata inaintea confictului Crimea/Sud Estul Ucrainei si, mai ales, fara garantii materiale vizand securitatea fostelor „colonii” sovietice. Iar fara acordul Legislativului American orice intelegere partiala nu va avea puterea executiva.

    In privinta extinderii UE/NATO cred ca nu este inca de actualitate. Pana la stingerea totala a conflictului cu Rusia nici UE nici Statele Unite nu vor fi inclinate sa pluseze, mai putin daca nu apare un conflict militar local.

    Intr-adevar, Romania a fost norocoasa prinzand un tren de noapte dar pozitia Romaniei in acest conflict este o adevarata cheie ceea ce ma face sa afirm ca daca nu ar fi existat ar fi trebuit inventata. Romania este pivotul in jurul caruia vor actiona toate fortele concurente in acest conflict.

    Parerea mea este ca Occidentul va dori sa ridice aceasta tara la nivel de etalon pe care tarile vecine sa-l doreasca de urmat. Stabilitate politica si economica, o forta militara redutabila, un nivel de trai mult ridicat peste media vecinilor, eradicarea sau reducerea la un nivel micrometric al coruptiei, scutirea vizelor de catre SUA sunt elemente de natura sa faca din Romania steaua spre care sa aspire nu numai popoarele Ucrainei, Georgiei si Moldovei dar chiar poporul rus a carei forta de persuaziune fata de propriul Guvern ar incununa eforturi pasnice de solutionare a conflictului.

    • ”Occidentul va dori sa ridice aceasta tara la nivel de etalon pe care tarile vecine sa-l doreasca de urmat.”.
      Am să-mi asum rolul avocatului diavolului.
      Cred că sunteți de un optimism exuberant. Tactica ”vitrinei” a fost posibilă în altă conjunctură. Ceea ce este posibil să se facă în perioadele de flux al puterii nu este de așteptat să se producă și în perioadele de reflux. Iar când președintele Chinei declară deschis că SUA și China ”au loc” împreună în Pacific…mă tem că nu mai există resurse suficiente pentru a se construi pe aici vreo vitrină apetisantă. Este mult mai ieftin ca cei interesați să păstreze economia locală într-o stare de dependență care să facă improbabilă vreo ”defecțiune”.
      Un mic șantaj este mai ieftin decât un mare entuziasm. ”Loialitatea” obligată este mai puțin costisitoare decât aceea crescută din recunoștință.
      Priviți harta ce mare a lumii!. Vi se pare că seamănă cu harta de acum jumătate de secol?. În urmă cu jumătate de secol, puterile europene erau în declin, au pierdut colonii și teritorii, s-au comprimat. SUA erau în urcare. Dominau oceanele mari, stabileau prezențe militare masive în Europa, Japonia, Arabia, America Latină, etc.. Astăzi preferă să stabilească mici forțe operaționale ici și colo. Este mai ieftin.

      • Multumesc pentru comentariul dvs.
        „Entuziasmul exuberant” este mai degraba un calcul rece: varianta „vitrinei” este mult mai economica si prietenoasa decat cea a unui conflict chiar si nu neaparat armat. Iar „exemplul” propriu este unul din argumentele cele mai puternice atunci cand, mai ales, ai de-a face cu popoare.

      • @casandra- va citesc cu placere si-mi place cum ganditi. as dori sa-mi spuneti unde mai pot citi texte scrise de dvs. va multumesc anticipat!

  16. Pacea in Europa va fi o afacere germana, Germania pierde cel mai mult prin compromiterea relatiei sale cu Rusia. Germania cu Rusia vor incerca sa gaseasca o formula care sa poata fi acceptata de SUA. In fapt Germania si Rusia vor negocia cu SUA care are interese strategice globale. Avem un tratat bilateral cu SUA pe care SUA pare sa vrea sa-l valorifice in sensul intereselor sale globale. SUA cu guvernare republicana vor fi mai energice si mai putin concesive.Putem spera ca Rusia nu va ajunge sa preia Oblastul Odesa. In aceasta situatie si Republica Moldova are sansa unor optiuni. Privind Unirea Republicii Moldova cu Romania, in acest moment , admitand ca ar fi o formula negociata UE -SUA-Rusia, nu exista posibilitatea unirii. Romania nu poate acoperi economic, politic si militar o asemenea extensie.

  17. Dacă dorim să realizăm proiectul reunificării cu cei de dincolo de Prut, atunci nu cred că se va putea face acest lucru fără o pace cu Rusia. Transnistria ar putea fi parte din soluţie. Dacă Moldova nu scapă de piatra asta de moară, proiectul e irealizabil. Dacă Transnistria revine Rusiei, ea ar putea deveni un alt Kaliningrad. Soluţia: să revină Ucrainei. Dar pentru asta trebuie dat ceva Rusiei, adică Crimeea. Iar Rusia ar trebui şi ea să facă ceva: să retragă soldaţii şi armamentul din Transnistria şi din regiunile estice ale Ucrainei. Plus un tratat de pace. Ce câştigă România? Posibilitatea reunificării, plus linişte la graniţe. O soluţie win-win.

    • @ MariS – la componența etnică din regiune, Transnistria nu are cum să revină Rusiei. Rușii nu sunt majoritari decât în marile orașe, Tiraspol și Bender (Tighina) însă nici acolo nu ating 50%. În timp ce în raioanele Râbnița, Dubăsari și Grigoriopol rușii sunt sub 20%. Iar în timp, numărul rușilor scade, nu crește.

      Celelalte două etnii, moldovenii și ucrainenii, sunt aproximativ la egalitate, însă după reorientarea pro-europeană a Ucrainei vor forma clar o majoritate, însă mai e nevoie de ceva timp ca să devină și ei conștienți de majoritatea pe care o dețin.

      Pe lângă asta, oamenii pleacă din acea regiune ”pe capete”, cum se spune. În 1989 erau aproximativ 680.000 de locuitori, în 2004 erau 550.000, iar în prezent se estimează că ar mai fi 500.000 Rușii din orașe ajung forțați de împrejurări să lucreze în Rusia și nu se mai întorc, în timp ce în sate românii și ucrainenii ajung să aibă o pondere din ce în ce mai mare.

      • @Harald
        Da, pe baze etnice Transnistria nu ar putea ajunge parte din Rusia, desi cu ajutorul omuletilor verzi se poate rezolva si asta. Dar pe alta ‘baza’, cum ar fi cea militara, se poate? Cred ca da. Ba chiar ar putea deveni o enclava militarizata si tocmai asta ar fi varianta cea mai rea si care ar trebui evitata.

        • @ MariS – nu, pe bază militară nu se poate. Rușii au încercat asta în Afghanistan, între 1979 și 1989 și ”a fost Vietnamul lor”, exact cum prezisese Zbigniew Brzezinski.

          Atât în Crimeea cât și în Donbas rușii sunt majoritari, doresc efectiv să parte din Rusia. Astfel că ”omuleții verzi” au venit pe un teren foarte fertil. Transnistria a trecut deja prin asta în 1992, la vremea aceea ponderea rușilor era alta.

          În prezent, Transnistria încă mai este ținută sub control printr-o conducere aservită Moscovei, însă chiar și rușii de-acolo au început să aibă nevoie de pașapoartele R.Moldova pentru a călători fără vize în Uniunea Europeană. Cu pașaportul transnistrean nu pot merge nicăieri în lumea civilizată, dar odată ce îl dețin pe cel moldovenesc și au ocazia să vadă realitățile din vest, entuziasmul lor pentru măreția Rusiei scade notabil :)

        • @ MariS – update: se pare că 74.000 e numărul pașapoartelor moldovenești solicitate de transnistreni în ultimul an, de când se poate merge cu ele în Uniunea Europeană fără viză. Având în vedere numărul total al locuitorilor din Transnistria și distribuția lor pe categorii de vârstă, aș zice că nu e rău deloc. Pașaportul rusesc le-o fi lor mai drag, dar e inutil în astfel de situații. Iar pașaportul transnistrean, poate doar în Andorra să se lase păcălit de el vreun polițist de frontieră :)

          • Da, Harald, de acord că există şi în Transnistria un segment de populaţie cu orientări prooccidentale. Dar nu cred că e suficient de puternic. Celălalt segment, cel prorus, deţine puterea şi acela va rămâne pe loc. Ba ar mai chema şi „ajutoare”. Apoi mă gândesc că, într-o Ucraină atât de mare, segmentul acela prorus e neglijabil, pe când într-o Moldovă mică, alături de segmentul găgăuz şi cel prorus local, ar putea înclina balanţa, care şi aşa e fragilă, în direcţia opusă celei dorite de noi. Dar m-aş bucura ca viziunea ta să fie cea corectă.

  18. Dpmdv orice „reunificare” cu Basarabia este din start un pariu pe un cal perdant! Romania nu numaimca nu are nimic de castigat de pe urma acestei variante, din contra ar capata enorme batai de cap: Basarabia este subdezvoltata, Romania nu si-a rezolvat ea insasi integral problemele de subdezvoltare. Cine are habar cat a costat reunificarea Germaniei, din postura de stat puternic, isi poate imagina usor costurile.
    Basarabia este puternic rusificata, s-a vazut asta si la ultimele alegeri, guvernul de acole este o chestie ambigua, sustinuta de comunistii lui Voronin…
    „Bonus” gagauzii si o frontiere alambicata rau de tot cu Ucraina! Chiar ne dorim batai de cap suplimentare? Nu ne ajunge HarCov-ul cu nesfarsitele povesti „autonomiste” si manevrele subversive ale Ungariei, acum vrem si manevrele Rusiei? Minoritatea rusa, dupa cum am vazut in Ucraina, este un casus belli prin propria sa existenta, avem nevoie de asa ceva?
    Romania trebuie in primul rand sa-si consolideze pozitia economica si militara, sa-si vada de problemele interne si abia apoi sa-si puna problema, daca este cazul, extinderii spre Chisinau!
    Nu avem, asa cum sustin unii fara cap, „o datorie istorica” fata de Basarabia, au avut ocazia la inceputul anilor ’90, cu „podurile de flori” si alte actiuni, sa-si afirme intentiile. Au ales Rusia…
    De la Bucuresti sau din alte parti Basarabia se vede idilic, „Basarabia e Romania”, bla, bla, bla. De aici de la Galati, la doi pasi de granita si cu contacte mai tot timpul cu basarabenii, situatia se vede un pic mai altfel, mai realist…

    • @ garett – după teoria asta, Uniunea Europeană ar fi trebuit să nu existe niciodată, deși în realitate problema ei inițială a fost tocmai lipsa zonelor subdezvoltate, jumătatea de sud a Italiei nefiind suficientă. Abia după aderarea Greciei, Spaniei și Portugaliei problmea asta s-a rezolvat și Uniunea Europeană a început să funcționeze.

      Subdezvoltarea R.Moldova este exact ce îi trebuie României pentru o creștere economică pe termen lung, cele două economii sunt complementare. Un mic stat agricol se completează foarte bine cu un stat mai mare și mai industrializat.

  19. o fii adevarat ?

    „While admitting that reaching agreement between the two countries will be difficult to achieve, George Soros – speaking at The World Bank’s Bretton Woods conference this week – warned that unless the U.S. makes ‘major concessions’ and allows China’s currency to join the IMF’s basket of currencies, „there is a real danger China will align itself with Russia politically and militarily, and then the threat of world war becomes real.””

  20. @Harald: Statul mai industrializat fiind care, in ecuatia asta? Romania? Cu o economie ca vai de ea, o fosta industrie, etc?
    Ce nevoie ar avea Romania de „un stat agricol” cand nu este capabila sa-si dezvolte potentialul agricol propriu?
    Pragmatic vorbind, Basarabia nu ne poate oferi nimic, doar probleme inutile. Ba chiar, in eventualitatea unei uniri, ar concura la capitolul mana de lucru iefti cu unele zone mai defavorizate ale Romaniei! De ce ne-am dori ca un investitor sa deschida de exemplu o fabrica la Cahul, in loc sa o deschida la Tecuci?
    Sa ne vedem intai de problemele noastre concrete si pe urma sa visam cu ochii deschisi la solutionarea problemelor altora!

    • @ garett – fii liniștit, că nu te întreabă nimeni pe tine ce-ți dorești. Ai fost cumva la vreun referendum privind aderarea României la UE? Sau la NATO?

      Lumea este reconfigurată de oameni care știu ce fac, inclusiv investitorii își folosesc banii acolo unde cred ei că e mai bine, nu acolo unde crezi tu că ar fi de preferat.

  21. Confruntarile militare se castiga inainte de a avea loc. Psihologic si economic. Psihologic si economic occidentul deja a pierdut. Intern si extern.

    • @ Tache – așa ți-a spus ție Russia Today? :P

      S-au devalorizat brusc moneda euro și dolarul, în timp ce valoarea rublei a crescut până la cer? Ai văzut din nou tancurile rusești în Praga, Viena și Budapesta cumva? Ai văzut englezi și nemți (sau măcar italieni și spanioli) mergând să caute de muncă în Rusia?

      Când o să vezi toate astea, mai discutăm. Până atunci nu e decât propagandă ieftină în favoarea Moscovei. Și în istorie nu se cunosc cazuri când propaganda să fi ținut de foame pentru națiuni întregi. Poate doar pentru câțiva inși special plătiți în acest scop :)

    • @ Tache – interesant e că în prima frază ai chiar mai multă dreptate decât crezi :P

      Rușii au mai fost nevoiți o dată să-și abandoneze toată periferia, pe vremea lui Gorbaciov, datorită politicilor inepte ale lui Brejnev din deceniul precedent. Când prețul petrolului s-a prăbușit, prin 1985, URSS-ul a fost complet incapabil să facă față noii situații, iar astăzi fostele state-satelit ale Moscovei se regăsesc in corpore în Uniunea Europeană.

      Putin nu face altceva decât să repete la o scară mai redusă aceleași inepții ca ale lui Brejnev, însă de data asta periferia pe care o vor pierde rușii e compusă din teritorii mult mai apropiate de ”Rodina”: Ucraina … Belarus … Karelia … Caucaz …

      Iar în următorii 30-50 de ani, dacă vor să nu piardă și Siberia în favoarea Chinei, viitorii lideri de.la Kremlin vor fi foarte preocupați să cultive relațiile cu NATO și UE. Până la confruntări epopeice cu Statele Unite în Pacific (pentru care chinezii oricum n-au o flotă comparabilă cu cea americană) Siberia e mult mai accesibilă pentru China, se află pur și simplu în curtea din spate. La fel ca și pentru Rusia :)

  22. @DanT: cum se face ca acum 2 ani la Vilnius UE era atat de dornica sa semneze cu Ucraina „dictatorului” pro-rus Ianukovici, iar acum la Riga nici n-a mai pus problema (intre timp Ucraina avand un guvern democrat si pro-european), ba chiar acum cateva saptamani Hahn le-a spus clar tuturor sa se linga pe bot de orice extindere a UE in urmatorii 10 ani? Acum 2 ani nu s-au gandit idiotii ca va iesi scandal din cauza minoritatii ruse din estul Ucrainei? Stiau f. bine ca aia sunt pro-rusi si anti-UE, dar nu le-a pasat, au crezut ca-l duc pe Inaukovici cu zaharelul, fara sa-i ofere nimic in schimb (ceruse cateva milioane de euro pt. a trece iarna si a scapa de santajul Rusiei).
    De fapt, Putin ii avertizase inca din 2008 la Bucuresti ca daca UE va incerca sa alipeasca Ucraina, atunci va rupe Ucraina in bucati, pt. ca e un stat artificial, facut din cadouri!
    De ce a tacut malc UE la anexarea Crimeii, de ce n-a actionat pt. integritatea Ucrainei la care tinea atat de mult s-o vada in UE? De ce nu incearca macar acum in al doispelea ceas sa bage in UE partea pro-europeana, pana nu e prea tarziu? (eventual cu o zona DMZ de ~100 km ca tamon intre viitoarea granita estica a UE si Donabss/Rusia?
    Brusc, i-a lovit pe nemti realismul, „sa nu suparam Rusia”? Dar acum 2 ani de ce nu s-au gandit ca va iesi halimai?
    Ucraina va sucomba in maxim 10 ani, se va spulbera, acum e in moarte clinica, fara PIB-ul enorm adus de industria din est, a ramas cu agricultura din vest care nu face multi purici. Cu scadere economica de cate 7%/an si fara resursele petroliere din bazinul Marii Negre, pot baga americanii si UE cate miliarde vor, tot o gaura neagra va fi! Asa-i ca biscuitii Victoritei nu tin de foame?

    • În următorii 10 ani chiar nu e nimeni capabil să adere la UE, nici măcar Turcia, care se pregătește de vreo 45 de ani și nici acum nu are toate capitolele de negociere deschise.

      Integritatea Ucrainei nu e treaba UE. Ciprul a fost admis în 2004 fără zona separatistă și lucrurile nu s-au schimbat de-atunci încoace. UE nu e câinele de pază al nimănui. După cum se poate vedea, Victor Ponta și Viktor Orban fac tot ce le trece prin cap, fără ca UE să ia măsuri furibunde împotriva lor.

      Pentru că despre asta este UE: despre cooperare benevolă, nu despre obligații impuse prin forță. UE nu mituiește pe nimeni să adere, ba chiar dimpotrivă: UE îți închide ușa în nas dacă nu te califici și ”mai vii dumneata la toamnă” :) Exact cum nu te bagă nimeni cu forța în biserică, tot așa nu te bagă nimeni cu forța nici în UE. Dacă înțelegi regulile și valorile UE, bine. Dacă nu, tot bine.

      Societăti cum sunt cea ucraineană sau cea moldovenească nu pot face parte din UE la momentul actual. S-au făcut concesii serioase pentru România și Bulgaria și iată că nici acum societățile lor nu s-au reformat, în ciuda MCV-ului și a temporizării admiterii lor în spațiul Schengen. Asta a fost o lecție pentru toată lumea, iar Ucraina n-are nicio șansă să adere mai devreme de 2030 – 2035. Cu R.Moldova e altă discuție. Dar despre asta, în episodul viitor.

      • @Harald,

        „Dar despre asta, în episodul viitor.”!?

        Ma simt ca Watson, hai spuneti, nu mai rezist, ma pandeste infarctul..LOL

        Serios, chiar ma intereseaza opinia dvs.

  23. @Harald: Spre deosebire de cazurile respective o eventuala unire cu Basarabia implică modificarea Constitutiei, deci inevitabil referendum!
    De curiozitate, nu tin minte sa va fi exprimat opinia, de ce sustineti unirea cu Basarabia, care ar fi argumentele? Realiste, nu fantezii populisto-nationaliste!

    • @Garret,
      PMU este ca o doreste, dar la timpul potrivit. Care este timpul potrivit, vom afla poate, in episodul viitor…

    • @ garett – de când a devenit Igor Dodon ”o astfel de țară”? :P

      Există și în România agenți de influență ai Rusiei gen Cozmin Gușă sau Mircea Geoană, dar asta nu face ca prestația României în cadrul NATO și UE să depindă de Cozmin Gușă sau Mircea Geoană. Același lucru e valabil și pentru Igor Dodon în R.Moldova.

      Reunificarea cu R.Moldova e necesară în primul rând din motive economice, dar majoritatea comentatorilor se comportă de parcă s-au născut ieri și au de gând să închidă ochii mâine. Pe măsură ce economia românească va începe să se dezvolte și nivelul de trai va ajunge să crească, societatea românească se va confrunta cu aceleași probleme ca și țările occidentale: natalitate redusă și imigrație masivă.

      Însă România nu e nici Anglia și nici Germania. Pattern-ul urmat de România pare foarte similar cu al Italiei postbelice, probabil datorită mentalității asemănătoare a celor două societăți. A fost mai întâi o emigrare masivă a italienilor și abia după aceea a început refacerea economică și imigrația.

      În acea perioadă, care pentru România va începe cam în următorii 10 ani, va fi de preferat ca imigranții să fie moldoveni de dincolo de Prut decât refugiați economic din țările musulmane. Oricât ar fi ei de săraci și de rusificați în prezent, moldovenii au totuși o cultură mult mai apropiată de cea românească și o natalitate mai ridicată, putând chiar constitui o contrapondere efectivă la una din etniile conlocuitoare de astăzi.

      Ceva similar s-a întâmplat deja în istoria postbelică a României cu alte etnii, emigrația masivă din Moldova dintre Siret și Prut a crescut notabil ponderea populației românești în Transilvania și o mulțime de lucruri sunt astăzi mult mai simple datorită acestui fapt.

      Revenind la economie, România importă astăzi cu mult entuziasm produse agricole, astfel că furnizarea lor de către R.Moldova va fi cum nu se poate mai potrivită. Agricultura e o muncă grea și fără posibilități de îmbogățire în vremurile noastre, nu cred că are nimeni calitatea morală de a le reproșa românilor că nu vor să se ocupe de agricultură. Moldovenii vor, ei se mulțumesc cu mai puțin. În sens invers, firmele românești nu foarte competitive vor putea să-și vândă produsele industriale pe o piață nu tocmai pretențioasă, exact cum e cea din R.Moldova.

      Opoziția viscerală față de reunificare, din partea celor care au impresia că pentru toată țara soarele răsare de la București, e cât se poate de contraproductivă. Alternativa sunt imigranții musulmani, după cum se poate observa în toată Europa de Vest.

      • @Harald,

        Nu cred ca eventuala migratie a moldovenilor in teritoriul Romaniei ar fi motiv de bucurie pentru care sa nu ma sperie migratia nord-africanilor, de exemplu. In schimb, faptul ca toti acestia (cetatenii RM), odata deveniti cetateni romani, vor avea alte gandiri in cabina de vot, sau se vor trezi sa ceara iesirea Romaniei din UE si/sau NATO, sa demonstreze contra bazelor Americane in Romania, sau si mai rau, deputati sau senatori cu acces la date secrete vor conferi asupra acestora cu pretinii lor rusi, asta este ceea ce m-ar ingrozi.

        Sincer, nu doresc o unire cu Moldova in urmatorii 10 ani, decat daca vedem schimbari semnificative in comportamentul lor si, mai ales, Institutiile Statului Roman sunt suficient de solide sa faca fata unei eventuale incercari, voita sau nevoita, de destabilizare. Chiar RFG a avut probleme serioase cu fratiorii intorsi la sanul tarii din scufundarea de jumatate de secol in mocirla sovieto-comunista si Romania nu este Germania.

      • Si un PS:

        Singura alternativa acceptabila este: aderarea RM la UE ca tara independenta. UE are, asa cum a dovedit in cazul Romaniei si Bulgariei, argumentele necesare pentri o integrare de succes.

        • „Alternativa acceptabila” pentru cine? :P

          O tara mai mare inseamna un cuvant mai important la Bruxelles si un cuvant mai important in general. Reunificarea ar face din Romania o tara comparabila cu Polonia si Spania, in cadrul UE. Plus o oarecare „debalcanizare”, ca bonus. Descentralizarea e necesara de zeci de ani in Romania, iar reunificarea ar putea aduce diferenta care sa incline in sfarsit balanta.

          Sigur ca la Bucuresti se poate gasi oricand un grup suficient de obtuz incat sa-si doreasca pastrarea puterii chiar si daca asta inseamna depopularea Romaniei, cum se intampla de vreo 40 de ani incoace. Insa ar trebui sa se poata gasi si oameni ceva mai sanatosi la cap, capabili sa inteleaga beneficiile reunificarii, in ciuda unor probleme care, evident, vor aparea.

          • @Harald,

            Apreciez comentariile dvs pe care le caracterizez ca fiind in general pretioase.
            In cazul in speta, insa, retinerea mea este determinata de riscul imens pe care o reunificare haotica, nesupusa unui control riguros d.p,d,v. standarde UE, ar prezenta pentru firava democratie romaneasca. In balanta luate, beneficiile cantaresc prea putin fata de tara grea a obiceiurilor si relatiilor mostenite de la rusi. Eu personal, m-as lipsi de aceste beneficii, cel putin pentru niste ani buni. La urma urmei principul incet dar sigur functioneaza perfect in acest caz.

            • Cred că nu ați prins reunificarea germană, dacă sperați la un ”control riguros” :P

              Timp de luni întregi nu a existat niciun fel de comtrol, est-germanii se mutau în vest ”cu arme și bagaje”, deși cele două state germane continuau să existe separat, în teorie. Are Chris Rea o melodie, ”Texas” la care videoclipul original are ca temă exact acel exod generalizat al est-germanilor, în primăvara și vara lui 1990.

              https://www.youtube.com/watch?v=GMk208Op1Jc

              La fel va fi și cu ocazia reunificării României cu R.Moldova :)

      • @Harald: Nu stiu unde locuiti dvs. dar eu, am mentionat deja, locuiesc in Galati, la vreo 10 km de granita cu Basarabia. In plus cunosc destui ‘cetateni din republica” transplantati dincoace de Prut. Cu doua exceptii, casatorite cu „bastinasi” si ramase „prin forta imprejurarilor” (a se citi copii mici!) pe meleagurile astea restul au plecat prin Europa imediat cum le-a iesit pasaportul romanesc!
        Asa ca sperantele vis-a-vis de „emigratia masiva a basarabenilor care sa contrabalanseze declinul demografic” sunt fie wishful thinking fie „luate din carti”…

        • @ garett – redresarea economică a României încă nu a început. Abia urmează să înceapă, în aproximativ vreo 10 ani, așa spuneam mai sus.

          Atât timp cât românii înșiși continuă să plece din țară (și în prezent continuă să plece) de ce v-ați aștepta ca moldovenii să rămână? Știu mai mulți medici din R.Moldova care au făcut din nou rezidențiatul și au rămas în România, dar deocamdată sunt excepții. Moldovenii vor veni în număr mare în România când va fi nevoie de forță de muncă. Deocamdată nu e.

          Deocamdată România trebuie să depășească isteria anticorupție și abia după aceea va începe să liberalizeze și mediul economic. Am mai scris asta și cu alte ocazii, dacă în UK s-ar aplica legislația românească în materie, toți parlamentarii britanici ar ajunge în închisoare pentru trafic de influență și conflict de interese. Ori, fervoarea asta anticorupție trebuie să înceteze, mai devreme sau mai târziu.

      • True, dar pe cei din „piata rusilor” care vrobesc intre ei ruseste desi vorbesc romana cu clientii am dreptul sa-i consider asa? Pe cantareata care a postat pe Facebook, in ruseste, ca si-a luat cetatenie romana doar ca sa poata umbla mai usor prin UE dar ea „ramane moldovanca” pot s-o consider asa?

        • Doar nu generalizati. „Moldovenii” se referă la toti cetatenii RM, dar ei sunt diferiti. Ca in orice ţară a lumii, populaţia este alcătuită din proşti, deştepţi , bogati, săraci, lichele etc. Vreţi să ziceţi că în Romania nu e aşa? Var plăcea o asemenea abordare prin comentarii: „Măi, l-am văzut la TV pe un oarecare Ciauşescu. Măi da romănii ăştea visează la comunizm”. Sau „măi da nemţii aceştea visează să domine toată lumea , pentru că se consideră naţiune superioară”.
          Aveţi tot dreptul să gîndiţi cum doriţi, dar mai filtraţi puţin gîndurile cînd le sonorizaţi.
          Mulţi din R.Moldova cu sufletul la gură urmăreau (cat era de posibil în condiţiile cenzurii sovietice) după evenimentele din Timişoara, pentru că era primul caz când nu au năvălit tancuri sovietice (ca în Cehoslovachia) şi a urmat eliberarea României de sub jugul „sistemului socialist” şi intrarea în UE. Ei nouă nu ne-a mers aşa cum României. Noi ne zbatem singuri.
          In 2009 ne-am ales putere cu intenţii europene, care astăzi ne calcă în picioare şi de fapt nu are nici o intenţe europeana. Faptul că România a scăpat iar Moldova nu, nu înseamnă că cetăţenii din România au dorit, iar moldovenii nu doresc. Dodon este susţinut de Putin, pentru că acela nu poate peste tot să câştige numai cu tancurile. Mai foloseşte el şi metode democratice (de ex. cum a reuşit săl „aleagă” pe Ianukovici in Ukraina).
          Când spuneţi „moldovenii ăştea visează la socializm, la Rusia”, eu înţeleg că dvs ceva nu înţelegeţi. Iar dacă înţelegeţi, păi aruncând piatra în „socializm (comunizm, imperiu rus etc) asiguraţi-vă să nu nimerească în „moldoveni”… pentru că doare.

          • Este dureros, asa este, dar, ca sa folosesc o expresie ostrovskiana, asa se caleste otelul…
            Acelas lucru este valabil si in Romania. Romani care voteaza fara sa aiba habar ce, manipulati cu un mic si o bere sau mai putin, sau suficient de lipsiti de discernamant, fac viata un iad pentru restul populatiei alegand „cel mai cinstit” Guvern sau Parlament.

            Incet, incet graul va fi ales de neghina. Este un proces ireversibil, implacabil si nici un Putin sau Ponta nu-l vor putea opri. Cand marea majoritate a populatiei va trece acest prim examen al Democratiei, cei doi frati din dreapta si stanga Prutului se vor putea privi cinstit in ochi, lua in brate si simti cadura inimii celuilalt.

            • Nu este potrivită de loc referinţa la lucrarea lui Ostrovschii Cum s-a călit oţelul scrisă prin 1932 :))) Era introdusă în programul şcolar obligatoriu cu scopul de a tulbura minţile fragede a şcolarilor si de a educa din ei viitori comunişti -fanaţi, ba chiar aş spune terorişti, cum a fost fratele mai mare al lui Lenin… (doamne fereşte).
              Eu m-aş referi la lucrarea Efrosinei Kersnovskaia „Cât costă omul” (în douăsprezece caiete, cu desene, fiindcă mai era şi pictoriţă)”. Este ceva deosebit. este în Internet. Din păcate nu s-a găsit încă nimeni să-o traducă din rusă în română. E o femeie (de origine rusă), care a trăit în Basarabia (a apucat perioada pănă la anexare) şi a trecut prin Gulagurile sovietice (descrise în amănunte în lucrare)… şi a rezistat (printre puţini). Acolo unde nu rezistau bărbaţii. Vorbea în căteva limbi (inclusiv româna).
              Eu şi astăzi pot privi cinstit în ochi oricărui român şi sper să mă privească tot aşa de cinstit. Da, poate vorbesc nu aşa de frumos cum se vorbeşte în România. Dar există explicaţie. Nu pentru că am avut posibilitate şi nu am vrut. Pima carte în limba română am cumpărat totmai la Leningrad (S.Peterburg). în RSSM pe atunci nu găseai o carte în limba română. Ciudat lucru. La scoli se preda istoria Partidului Comunist şi nici un cuvînt despre istoria Basarabiei. Cei care o cunosteau sau au murit de bătrîneţe sau prin lagăre. Restul care au mai rămas tăceau chitic pentru că riscau să nimerească tot acolo. Acei care vorbeau prea frumos atrăgeau atenţia autorităţilor şi erau numiţi naţionalişti. În URSS nu era posibil un aşa eveniment ca nişte fugari ruşi de pe timpurile lui Petru 1 să-şi păstreze limba, cultura şi tradiţiile (ca în Lipoveni). Da, sunt acum prin regiunea Krasnodar sate intregi „moldoveneşti”, dar acei au fost deportaţii din Basarabia sub pretextul curăţirii teritoriului proaspăt anexat de posibilii spioni, dar de fapt nu altceva decât o asimilare forţată.. Ei nici atîta nu vorbesc. Eroul URSS al W2W MarinescU şi-a schimbat numele de familie în MarinescO ca să pară sa fie ucrainean ci nu român. Cântăreaţa rusă Ala Baianova a fugit (şi a trăit un timp) în Romania. Mama susnumitei Kersnovskaia inaintea arestului fiicei sale s-a ascuns în Bucureşti (şi numai datorită acestui fapt a supraveţuit). Şi multî alţii. Deci eu vreau să spun că (probabil) regimul de aici era mult mai crunt deşi pe ambele maluri se numea comunist. Probabil aceasta nu pot să înţeleagă unii din Romania când trateză moldovenii cu dispreţ, în loc să se bucure că au supravieţuit. Cred că unii cunosc destul de bine moldoveniii:
              http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/interviu-cu-iulian-fota–fost-consilier-prezidential–%E2%80%9Erusia-a-obtinut-drept-de-veto-asupra-r–moldova%E2%80%9C-379471

              Astăzi în unele sate in R.Moldova e o mizerie şi sărăcie totală. Omenii de acolo …nici nui poţi numi oameni. Trăiesc ca animalele. Nu este o trăsătură naţională. Este dezastrul, pentru că R.Moldova astăzi deocamdată nu se poate numi stat independent în sens propriu al cuvîntului, ci un teritoriu pentru controlul asupra resursor sociale ale căruia luptă diferite grupuri de interese (nici unul din ele nu-i doreşte dezvoltare şi prosperare, dar mult vorbesc despre aceasta ). Unul din ei Dodon, care şi-a găsit sponsor în Est.

              Da, si eu cred că este un proces ireversibil si sper să fie mai rapid decît cred eu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro