vineri, martie 29, 2024

Cat costa sa arhivezi documentatia unui proiect pe fonduri structurale?

Să mai schimbăm niţel subiectul…

Ministerul Muncii în calitatea sa de Autoritate de Management pe POS DRU a lansat o licitație publică pentru a arhiva dosarele conținând proiectele depuse şi derulate din acest instrument structural.

Dat fiind că este vorba de arhivare, suma de aproximativ 5.000.000 Euro mi se pare uriaşă. Mai apoi,  uitându-mă la ce presupune contractul, şi la ce cer cei de la Minister, nu mi se pare o sumă chiar aşa de mare. Expertiza solicitata i-ar dezarma pana si pe cei de la wikileaks. De aici, probabil si pretul. Totusi obiectivele contractului par mai modeste, de bun simt.

„Obiectivele specifice ale proiectului includ toate serviciile necesare pentru arhivarea dosarelor incluzând: amenajarea spațiului necesar pentru arhiva documente, construirea sistemului de depozitare cu rafturi, organizarea dosarelor pentru găsirea rapida a acestora, arhivarea inițială a dosarelor, livrarea instrumentelor specifice pentru asigurarea procesului de arhivare, instruirea utilizatorilor Beneficiarului pentru continuarea procesului de arhivare după terminarea proiectului.”

Acolo e de lins hârtii, nu glumă. Ceea ce mă fascinează este birocraţia care generează atâta hârțogărie încât ajunge să cheltuiască 5 milioane EURO doar pe arhivarea proiectelor din cadrul unui Program Operaţional.

AM POS DRU este una dintre autorităţile de management în care proiectele se depun on-line. Ajung să aibă dosare de hârtie doar  proiectele  care primesc finanţare. Şi nici aici să nu subestimăm birocraţia şi apetitul pentru hârtie al funcționarilor care folosesc acest material ecologic cu scopul de a se „îngropa”, de a se „acoperi” cu hârtii pentru orice situaţie în care s-ar putea găsi. Imaginaţia lor nu este bătută decât de experţii în audit pe proiecte europene.

POS DRU avea in octombrie 2010 vreo 2000 de proiecte în derulare, fiecare cu vagonul său de dosare.  Între timp nu au avut loc evenimente spectaculoase în ceea ce priveşte creșterea absorbției fondurilor europene. Hai să spunem (exagerând) că până în 2013 vor mai contracta (Doamne ajută!) până la 10 mii de proiecte. Cifra este foarte optimista pentru ca se vor termina banii. Un calcul simplu, pe estimarea mea voit exagerată, arată că cei de la AM POS DRU vor servicii de arhivare de minim 500 euro pe proiect. Cam mult. Dumneavoastră ce spuneți? Face?

P.S.

Pentru curioși şi pentru cei care vor să participe la licitaţie documentaţia a fost pusă pe SEAP în 28 februarie 2011.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Ceea ce nu stiu este cat de important (din punct de vedere legal) este accesul la documentele originale. Caci o arhiva digitala cu dosarele complete, indexate, ar putea fi puse si in cloud, cu costuri minime. Scannere si soft de scanare/OCR (poate cateva zeci), niste servere, un intranet, training-ul personalului, poate niste upgrade ale computerelor de unde arhiva va putea fi accesata si cam atat. Codrii Vlasiei se pot intoarce.

  2. proiectul la care lucrez are deja doua camere de 50 de metri cubi, fiecare, de hartogaraie, cu copii trimise la minister. si nu a trecut primul an din cei trei…

    • Eu stau mai bine. Am doua camere din trei proiecte si suntem in anul I (din 3) al implementarii.
      Cred ca spre sfarsit va trebui inchiriat un apartament cu 3 camere pentru tot ce-i aici :)) – o sa-l tinem doi ani inchiriat, nu?

      Am renuntat sa-mi mai fac nervi pentru asta, ma straduiesc sa nu pierdem banii din cererile de rambursare…

      Pe Phare era la fel, pe PNDR e tot asa, pe POR, tot asa. Nu stiu cum e pe POS-uri…

      Pentru echipa de implementare si beneficiar am cumparat un scanner dedicat cu feeder de 50 de pagini si pastram documentele pe HDD. Nu stiu cum se descurca cei de la OI-uri…

      • daca nu ma insel in contract scrie ca trebuie sa le tii si vreo 20 de ani dupa ce se termina proiectul. asa ca va trebui sa bugetezi un contract de inchiriere pe termen mai lung:)

  3. Peste 90% din hartie este absolut inutila: rapoarte la rapoarte, copy/paste la greu, tot neamul de hartii fara sens. De fapt, proeictele astea constau in producerea de hartii.

    Ce naiba sa faci cu documentele originale?!! Adica, peste 10 ani, vine un control care cere toate facturile emise intre 3 noiembrie 2010 si 7 decembrie 2010. Bun, si le gaseste iintr-un excelent sistem de arhivare. Si? Ce face dupa aia? Verifica daca a fost respectata legislatia de angajare si daca nu au fost conflicte de interese in achizitiiile publice???

    Pai, nu suntem in stare sa verificam acum si aici lucruri simple cum sunt contractele de munca, achizitiile publice sunt funambulesti chiar si acum – vezi minisnterul Mediului care da o circulara cum sa origanizeze benefciarii de POS livcitatiile, pe care o calca tot ei fix peste o saptamana….

    Adica, peste – hai sa spunem doi ani, nu zece, cineva va verifica prin zeci de metri cubi de hartie naiba stie ce, cu naiba stie ce rezultat??

    Daca pui cap la cap tot ce se cheltuie in administrarea proiectelor astora si adaugi efectele de dizecvonomie si distorisunile de piata, iese ca e mult mai fara ele decat cu ele.

    Despre rezultate e inutil sa vorbim: productie de hartie, bani luati degeaba (si bani frumosi), totul sub acoperirea unui jargon rocambolesc: „implementare”, „management”,”aplicatie” etc. etc. etc.etc.

    De-aia se strange atata hartie – pentru ca toata lumea se acopera cu ea. Ai o problema de „implementare”, altfel aboslut fireasca, nimic nu-i perfect.. OI iti cere „Nota jutificativa”. Sio daca nu inteleg despre ce-i vorba, „Cerere de clarificare”. Pana joi, pana maine, pana maine dimineata… Nu-ti iese bine, ca te grabesti. Iar cerere de clarificare… Alte hartii…

    Raport de joi, raport sptamanal, raport trimestrial, raport lunar, raport la cererea de rambursare, sitautie financiara la rambursare etc.etc.etc.

    Am pus un afis la usa. Raport de pus afis. L-am scos. Nota jutificativa: DE ce l-am scos, unde l-am pus…

    Am facut o mie o suta de pliante, contractasem doar una mie. Raport: de ce am acceptat o mie. Ca erau gratis, de-aia (cine naiba numara o suta de foi intr-io tipografie?!!). Ca de ce erau gratis, inseaman ca am avut contract supraestimat. Nota de calrificare ca de ce era contractul atat. DE-aia, ca atat am cerut… Raport: DE CE am cerut una mie daca stiam ca se pot face o mie una suta? Raspuns: De tampit, de-aia!!! Liniste. Un timp.

    Cerere de clarificare: Ce am facut cu pliantele in plus? Raspuns „Le am sub birou” „De ce nu le-am dat” Raport. DE-aia. DE BOU ce sunt. Le-am dat….

    Raport: Cine le-a numarat? Raspuns- EU! (fir-ar viata ma a drk….u”). „Cate erau?” ” O mie una suta. O MIE O SUTA !” „Aveti proces verbal?”

    @#$%^&#!@

    Totul la arhiva!

    (PS daca seamana cu realitatea, nu e o intimplare….)

    • Da, doare. Si pe mine ma doare.
      In proiectele cu bani europeni mai mult timp stau sa fac hartii decat sa fac management de proiect. In fapt implementarea consta in a produce hartii.

      Exemplu. Ma aflu la final. La faza de audit. Auditorul vine si ma intreaba de ce n-am note de consum intern. Eu intreb ce-s alea. El imi spune ca pentru fiecare top de hartie cumparat din banii proiectului trebuie sa fac o nota cu ca hartia este folosita in beneficiul proiectui. Eu ii zic ca n-am. El imi spune sa fac. Eu ii spun ca e post-factum, nota nu va mai produce efecte in acest moment (nu ca ar fi produs altfel). N-am revandut hartia ci chair am folosit-o pentru proiect. Trebuie sa-i demnostrez si ii arat doasarele. El imi spune ca daca vreau stampila si semnatura lui sa fac cum imi spune el. Altfel nu voi primi si untima transa. Kafka, again.

      • Salut,

        Poate discutam mai pe larg de subiect pe mail/live. Suntem si noi implicati intr-un astfel de proiect. (uitasem ca te ocupi de finantari UE)

        Andrei Panoiu

      • 1. Mie mi se pare cam mult. Oricum, obligatia de a ,,indexa” dosarele (respectiv de a face inventare, conform legii) apatine ministerului si functionarilor de acolo. Daca ar fi disciplinati in munca, inventarele ar rezulta singure, in momentul in care ei constituie dosarele. De fapt, despre ce vorbesti sunt bani platiti pentru o treaba pe care nu o fac angajatii.

        2. Faptul ca au multa hartie e si efectul unei proaste organiari. Pun pariu ca nu au nici un fel de control asupra documentelor, nu stiu care trebuie aruncate dupa 5 ani, care dupa 3 si care dupa 1. Bag mana in foc ca au o gramada de hartii de care trebuiau deja sa scape.

        3. Acum, sigur ca electronic ar scuti niste copaci, poate multi. Dar sa nu uitam ca hartiile alea nu sunt facute de pomana, ci constituie niste probe; si ,,proba” electronica are niste exigente, poate mai costisitoare decat pastrarea hartiei.

        Solutie: reduceti durata de pastrare ceruta de lege. Faceti presiuni pentru modificarea termenelor. Oricum, pe proiecte, se pasteraza 5 ani dupa incheirea proiectului, ori, pe legislatia fiscala de la noi, le pastezi 10 ani!! Deci, fiti totusi recunoscatori regulilor UE….:)

  4. Daca eforturile de crestere ar absorbtiei ar consta in ceva concret, acest lucru s-ar observa si la nivelul documentelor necesare pentru implementarea proiectelor. Pentru ca numai organizarea unor sedinte saptamanale la Guvern nu ajuta cu nimic absorbtia. Si pentru ca problema nivelului ridicat de hartogarie se datoreaza in primul rand legislatiei romanesti in domeniul financiar/contabil, al achizitiilor publice, etc., orice incercare a AM de a reduce hartogaria se loveste de pretentiile ACP, Autoritatii de Audit etc.

  5. Totul vine din faptul ca nimeni nu stie de fapt in ce ar trebui sa constea proiectele alea. Adica, daca ai sti ca implementarea isneamana un consum de 2 topuri de hartie pe saptamana (asta e asa o evaluare optimista…) nu ar mai avea nici un rost sa cere justificarea utilizarii hartiei. Dar ei cer raport si justificare pentru ca NU STIU cata hartie trebuie.

    Pe partea tyehnica e mai rau: habar nu au despre ce e vorba in domeniul respectiv- asa ca verifica daca corepund cuvintele intre caietul de sarcini si documentele produse. Scrie in caietul de sarcini „sau” si tu ai scris in Socument „ori”- te-ai ras! Esti mancat, zdrobit, distrus, bun de aruncat la caini si dependent de Zolof…

    „De ce scrie „sau”?” „Pai, pentru ca e tot aia…(dar inima ta deja a luat-o la trap, stii ce va urma…. OOoooo! Stiii….Spinarea ti se zbarleste, respitratia se accelereaza – nu e un orgasm… e SPAIMA!.

    „S-o crezi dumneata ca e tot aia! De unde ne dam noi seama ca e acelasi lucru?” „Scrie in DEX….”

    „Nu ne duci dumneata pe noi…Am mai vazut noi deastia.. De ce in denumirea fisierului nu apare nici „sau” nici „ori”? E? Eee? De ce?”.

    „Stiti, nu prea se scire „sau” in numele fisierului. E mai pe scurt, asa a practica.”

    Privire triumfatoare, ranjet satisfacut. M-a prins!

    „Faceti o nota justificativa si mai vedem…”

    „Ce ..nota?!”

    „De ce ati schimbat serviciul contractat”.

    „Dar nu am schhimbat serviciul, e acelasi lucru! juitati-va in cuprins!”

    „Stii ceva, noi nu avem de unde sa stim, asta e treaba dumitale. Mie sa imi dai acelasi titlu. Pana nu lamurim acesta problema, nu primesti rambursarea”.

    „Domle, fac si nota si raport si ce vrei dumeneata, dar da-mi drumul la rambusare, ca ma-njura toata lumea!”

    „Fa raport, si mai vorbim”.

    Ce credeti, am inventat asta, sau e real?

    ––

    La orice program de uiti, diferenta intre banii contractati si cei cheltuiiti este de zeci de procente. Asta pentru ca tot sistemul de implementare a programelor, in toate zonele pute de oameni care se acopera cu tone de hartii inutile, doar pentru ca nu stiu nimic despre ce fac.

    Aceeasi cauza conduce la tonele de hartie ce trebuie arhivate. Aceeasi cauza a condus si la proliferarea psudo-proiectelor, adica a acelor actiuni care constau exclusiv in producerea de
    hartie, sub acoperirea unor „obiective” diverse…

    Cunosc absolventi licentiati in drept care nu fac eosebirea intre drept si obliogatie, care nu au idee despre dreptul contractelor sau dispozitii imperative etc. etc.etc. Astia toti cer hartii peste hartii pentru a se acoperi.

    Cine crede ca finantarea europeana ne scoate din criza habar nu are despre ce vorbeste. Cu cat finantarea va fi mai mare, cu atat banii cheltuieti aiurea vor fi mai multi si din ce in ce mai multi oameni vor prefera sa produca 1000 de pagini de hartie inutil, platiti cu 1000 de euro pe luna, decat 1000 de paini, pentru care sa fie platiti cu 300 de euro pe luna.

  6. Citesc comentariile de mai sus si rad. Nici unul nu a avut parte de un audit pe sistem sau proces din partea comisiei europene sau al Curtii de Conturi. Sau, nu a lucrat niciodata cu .americanii!. Care cer…hartai!! Si nu prea iau in considerare, documentele arhivate electronic. Deci fiecare hartiaie are rolul si importanta ei! Si cei care au facut proiecte, din cei de mai sus, nu stiu ce este pro-rata! Deci , totul , dar absolut totul trebuie sa fie pentru proiect. Daca dintr-un top de hartaie s-au folosit 2 coli de hartaie pentru proiect, atat se deconteaza!!! Si mai este cazul benzinei, a orelor de program, etc, totul pt proiectul respectiv!! Si mai sunt probleme cu supraestimarea liniilor bugetare din proiect in detrimentul altora. Vezi cazul pliantelor!! Pentru unul care lucreaza in sistem, imi dau seama cati „habarnam-isti” sunt care toaca aiurea niste bani, europeni, care au fost castigati , stiu ei cum!, in detrimentul altora.

    • Sa pastram proportiile…sunt de acord ca totul trebuie sa fie pentru proiect, dar cand 90% din timp se verifica 0,001% din bani, timp in care o frunza de 40 de eur e platita cu de 10,000 de ori mai mult, da-mi voie sa ma indoiesc de sanatatea mintala a celor care verifica.

      Cat despre verificarea UE, am vazut cum e: habar nu au de sumele mari, deconteaza cu usurinta sute de mii sau milioane de eur pe lucrari care valoreaza de 1000 de ori mai putin, dar se uita la 5 km facut in plus pe harta.

      Tocmai pentru ca stiu despre ce e vorba: verificarea UE e cam la fel cu aia a Romaniei in aceste cazuri: formala, superficiala, insistenta pe lucrurile minore si binevoitoare pe sumele foarte mari.

      Daca tu esti de acord ca 100 de pliante oferite gratis ca atatea ies in plus din tipografie justifica solicitarea unei note justificative, sau daca crezi ca trebuie note de consum intern separat pentru fiecare guma in parte….

      Cum spuneam problema nu e birocratiei, ci a excesului de birocratie si a inventitivatii bolnave. Grav este ca pentru foarte foarte multe persoane aceasta bazaconie a ajuns standard si nimeni nu-si mai pune problema de fapt a utilitatii tuturor acestor lucruri.

      In realitate, cel mai folositor pentru economie ar fi ca pur si simplu aceasta posibilitate de fianntare sa fie desfiintata. Nu este nevoie de nici o finantare europeana pentru nimic, poate cu exceptia autostrazilor si a programelor spatiale. Restul nu are absolut nici un efect economic, sau are unul negativ profund.

      Asta este o alta problema, legata de obisnuinta care ia locul analizei: „primim bani gratis, deci e bine!”>

      Ei bine, nu e absolut deloc bine!

      O analiza serioasa demonstreaza un efect puternic negativ al acestor finantari.

      Unele aspecte negative se vad usor- vezi imapctul infiorator al unei biorcartii care a ajusn sa traiasca pentru ea insasi, fara nici o jutioficare economica sau sociala.

      Alte efecte negative se vad mai greu (vezi deturnarea capitalului uman spre zone economice situate in afara concurentei si a utilitatii).

      Dar oricum, nimeni nu vrea sa le vada si nimeni nu e mai orb deca ala care nu vrea sa vada…

      • Te inseli amarnic. Banii care in mod normal se duc pe apa sambetei (un primar a vopsit o cladire la un pret de 10x mai mare) acum sunt gestionati in mod standard si contolat.
        Vrei sa vopsesti o scoala? Ok fa un proiect, care este evaluat si aprobat.
        Se analizeza anumite aspecte alte intentiei tale de a vopsi soala, impact, indicatori …etc.
        In final se aproba vopsirea scolii, ehhh nu mai poti sa semnezi ca primarul si sa ii dai un pret de 10x mai mare cumatrului …etc. Regulamentul …ect te obliga se urmezi anumiti pasi, licitatie publica, pretul ofertat sa nu fie cu mult mai mic sau mult mai mare decat pretul normal al pietii. Platile se fac intr-un anumit fel, contabilitatea si toate documentele se tin intr-un anumit fel.
        In final vin si 3-4 controale. Din banii bugetului local tu tai si tu spanzuri nu te intreaba nimeni nimic, vine un control pe an care verifica in 5 zile tot ce ai facut tu intr-un an.
        Aici vin 3-4 controale, un audit extern (poate e varu si da cu batul pentru tine), un control din partea programului (ops nu mai e varul acolo, dar e posibil ca aia sa observe ceva si eu impreuna cu varul sa mergem sa dam cu subsemnatul) dupa toate astea in caz ca ceva miroase mai vine si un control de la UE(nu prea cred ca are nimeni veri pe acolo).
        Deci da, din punctul meu de vedere aceste proiecte si modul in care banii UE sunt gestionati mi se pare mult mai ok.
        Bugetul local? Vine Gigel care are o firma de amenajari exterioare si care a purtat o discutie formala cu domn. primar la o nunta, cumetrie, etc…. Ia sa vedem Gigel cam ce poti tu sa faci pt comunitatea locala? Pai Sefu, am si eu fro 2000 de panselute, ma gandeam sa-ti amenajez un parc, o sa arate super, locuitorii vor fi multumiti, oricum parcul trebuie amenajat, ….. bine mai Gigel ia baga tu niste panselute. Nu se uita nimeni ca afara e februarie si sunt -5 grade, nu se uita nimeni ca in loc de 2000 de panselute au fost 200, nu se uita nimeni ca acele 200 de panselute dupa 2 zile sunt acoperite de zapada. Gigel ia banul pentru 2000 de panselute + manopera, dom primar probabil este „multumit” altfel de banii respectivi cumpara niste paturi de spital, mai peticea o strada, mai curata un drum …
        si treaba merge inainte. Apropo, cunosc un caz in care au plantat chipurile lalele, erau cumparate lalele la brat (gata culese) si infipte in pamant, au facut poza la finalul lucrarii si au mers sa-si ia banul, culmea au fost platiti. In 2h jumate din lalelele respective erau culcate la pamant de vand si a doua zi nu mai era nimic.

    • @ danielush

      Lucrurile se pondereaza pentru a putea functiona. Daca stai sa aduni si sa scazi fiecare coala de hartie s-ar putea sa pierzi din vedere lucruri ceva mai importante cum ar fi sa rezolvi problema unei omunitati sau sa influentezi in bine viata unor oameni. Ca de asta facem proiect, nu-i asa?

      Plus, multe dintre lucruri nu se pot evalua cu strictete. Uite, POS DRU: ai un trainer super, om dedicat care ii inspira si pe altii sa se dezvolte in cariera. Si ca manager te lupti sa i oameni de genul acesta in echipa pe care o conduci. Tu ca manager iti dedici timp ca sa-l motivezi si sa-i organizezi activitatea pentru a fi eficient.
      Un alt manager lucreaza cu cine-i pica-n mana, iti face hartiile perfect ca sa te multumeasca pe tine, functionarule.
      Cum evaluezi asta? Si pe care-l preferi? Nu-i timp pentru toate, trebuie sa faci alegeri.

      Cu cat esti mai strict si faci proceduri pentru orice operatinue, cu atat activitatile vor fi bifate mecanic si fara valoare adaugata.

      Spunea si Dedalus mai sus: aplicati proceduri mecanic fara a va intreba la ce folosesc.

    • @ Danielush
      Draga danielush, raspunsul pe care tocmai l-ai dat este caracteristic pentru bravii angajati pe fonduri europene.
      Pe de-o parte, pe buna dreptate va plangeti ca va streseaza auditorii pentru fiecare virgula.
      E de inteles situatia voastra si factorul decizional ar trebui sa rezolve habotnicia fara temei cu care autoritatea de audit se raporteaza la implementarea proiectelor.

      Pe de alta parte tu insusi demonstrezi ca o mare parte din voi este inoculata cu prejudecati de NEINCREDERE si SUSPICUNE, care pe noi astia care implementam NE DARAMA!

      „Pentru unul care lucreaza in sistem, imi dau seama cati “habarnam-isti” sunt care toaca aiurea niste bani, europeni, care au fost castigati , stiu ei cum!, in detrimentul altora.”
      In primul rand ca este rolul evaluatorilor sa judece valoarea si oportunitatea proiectelor, nu al vostru. Daca trebuie corectat mecanismul de evaluare, care este in mod clar influentat politic, acest lucru nu se face prin vanarea sistematica a tuturor proiectelor.
      De altfel nu e corect sa va varsati frustrarea pe toti, cand nu toti sunt in situatia de a implementa proiecte aiurea si in detrimentul cuiva.

      Apoi, ti-ai pus problema ca foarte multi sunt „habarnishti” pentru ca de fapt legile sunt pline de echivoc si erori iar instructiunile voastre sunt de multe ori necorelate cu cadrul legal?

      Iti pot da zeci de exemple de incompetenta din autoritati de management, persoane care in realitate pentru a nu-si asuma o raspundere, sau din incompetenta dau o interpretare proprie si maximala a oricarei prevederi legale sau instructiuni.

      Ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca va puneti de multe ori intr-o ipostaza de dumnezei care decid asupra banului, iar contractorii sunt niste sarmani care sunt la ordinul vostru.

      „Deci , totul , dar absolut totul trebuie sa fie pentru proiect. Daca dintr-un top de hartaie s-au folosit 2 coli de hartaie pentru proiect, atat se deconteaza!!! Si mai este cazul benzinei, a orelor de program, etc, totul pt proiectul respectiv!!”
      Daca proiectul a fost evaluat in baza acelor estimari de efort, inseamna ca prin contract s-a acceptat ca efortul previzionat e necesar pentru proiect. Atata timp cat rezultatele sunt obtinute, inseamna ca efortul s-a realizat conform estimarii, deci care e problema voastra? Tranzactia intre autoritatea contractanta si beneficiari e simpla si limpede: iti dau banii, imi dai rezultatele. In fond asta e spiritul finantarilor si asta conteaza, nu consumul de coli de hartie.
      Cum iti imaginezi ca se poate urmari in mod realist consumul coala cu coala, sau pix cu pix? Nici macar Comisia nu are pretentii din acestea exagerate, fiindca implementarea lor ar bloca TOATE proiectele europene in desfasurare, nu doar pe cele din Romania pe POSDRU.

      Iarasi spui ca ” fiecare hartie are rolul si importanta ei!” Pai in acceptiunea voastra trebuie sa va inglodam in hartii, cand nici acum nu sunteti capabili sa le urmariti pe toate. Asta e atitudinea tipica de contopist si hartogar. Despre acest fapt se plange toata lumea cand acuza atitudinea birocratica si nu pragmatica.
      Inca o data, important e REZULTATUL nu hartia!

  7. Efortul de arhivare pentru proiectele POSDRU este mai mare decat isi imagineaza unii, precum autorul articolului.
    Ca sa va dau un exemplu, un beneficiar s-a prezentat la prima cerere de rambursare cu cateva ZECI de bibliorafturi si MII de pagini.
    In schimb, va pot da alte exemple de proiecte finantate direct de catre Comisie, unde rigorile de documentare pentru proiecte mari (peste 5 mil. EUR) sunt mai mici de 10% in comparatie cu niste amarate proiecte de grant pe POSDRU.

    Din cauza rigorilor si cerintelor birocratice exagerate, autoritatile de management sunt realmente subdimensionate ca personal si nu dispun de aceste spatii de documentare. Insa chiar daca se rezolva problema la nivel central, raman cele acute la nivelul organismelor regionale de implementare, unde bibliorafturile ajung sa fie stocate prin debarale, pe jos, sub scari, pe holuri, prin toalete si te miri pe mai unde… Pe holurile unor autoritati de implementare putrezesc realmente sute de bibliorafturi, ce nu mai ajung sa fie nici citite, nici arhivate, decat poate de guzgani…

    O gramada din aceste rigori sunt inutile. De exemplu pe legea achizitiilor publice, AMPOSDRU a inventat cerinte suplimentare de documentare pentru achizitiile directe, care in mod normal la nivel atat national cat si euopean se efectueaza rapid si cu cerinte minime.
    Vorbim de dosare care trebuie mentinute inclusiv pentru o simpla achizitie de 100 RON pentru hartie igienica.
    Ce rost au acestea, atata timp cat legiuitorul, atat la nivel european cat si national a stabilit un prag de masuri adecvat pentru controlul acestora?
    AMPOSDRU se ingroapa astfel singur in tone de documente inutile pe care nu are nici capacitatea de a le urmari nici de a le gestiona nici de a le stoca.

    Problema ramane: de ce autoritatile noastre proiecteaza proceduri si instituie rigori documentare atat de mari incat orienteaza proiectele cu precadere spre productia de documente si nu spre productia de rezultate?

    Acesta e cel mai sigur mod de a impiedica implementarea proiectelor si nu de a absorbi banii europeni.
    Ce se intampla cu banii europeni neabsorbiti?
    SE INTORC LA COMISIE!
    Ori prioritatea ar trebui ca acesti bani sa ajunga si sa ramana IN TARA.

    Nu pot sa tragi concluzia dupa regulile acestea ca autoritatile noastre in realitate nu vor ca banii sa fie absorbiti.
    Absorbtie de pe urma careia beneficiaza IN PRIMUL RAND bugetul statului (faceti doar un calcul cat % se intoarce la buget).

    Paranoia aceasta de documentare se leaga probabil de suspiciunea AMPOSDRU cum ca beneficiarii ar fi potentiali infractori.
    Bine ca in schimb i-a evaluat si i-a selectat ca oameni seriosi, eligibili si cu capacitate organizationala. E un intreg non-sens in aceasta atitudine, pe baza careia se proiecteaza masuri si proceduri de control fara o evaluare clara de impact si fezabilitate.

    Ceva trebuie schimbat URGENT, altfel o sa ne jucam ca fraierii de-a hotii si vardistii, in timp ce banii raman frumos la Bruxelles…

    • Unii, precum autorul articolului nu-si imagineaza ci chiar stiu. Autorul scrie doar despre subiecte pe care la cunoaste. Nu e expert dar in arhivare dar stie ce elemente sunt importante intr-un proiect si ce trebuie arhivat. Mai mult, stie si ce n-ar trebui sa fie in proceduri. Problema nu este cum se arhiveaza ci mai ales cat si ce se arhiveaza.

      Si pana la urma si arhivarea este prea putin importanta in comparatie cu procedurile biroctatice de pana la arhivare care produc hartii (a se cititi EFORT) inutile, redundante, si care mai rau incurca decat ajuta.

      Doar ca ne-am invatat sa nu mai gandim cu capul nostru. Spre finalul comentariului ajungeti la aceleasi concluzii ca si sussemnatul.

      Plus ca estimarea mea a fost facuta cu multa ingaduinta. O estimare mai corecta ar fi undeva la 1000 Euro pe proiect. Hai sa fim seriosi. Doar un simplu indicator precum acesta este de ajuns pentru a vedea aberatia unui sistem birocratic care nu uita sa se mai intrebe simplu: DE CE?

  8. Conform proverbului „pana la Dumnezeu te mananca Sfintii” sa nu trecem asa usor peste filtrele noastre de audit: auditul intern si auditul extern. Povestesc o intamplare legata de alte fonduri postaderare: in timpul implementarii care a durat vreo 2 ani au venit in audit aceeasi auditori (interni, ma refer), dupa ce i-am invatat cum functioneaza sistemul si au princeput ei cat de cat, la final vin cu o constatare: sistemul nu este functional si asta in timpul implementarii si tinand cont de faptul ca cei de la comisie fusesera la noi in verificare de 2 ori, iar constatarile lor au fost mai mult decat pozitive.
    La finalul finalului, avem misiune de audit intern cu auditori total diferiti fata de cei care venisera pe parcursul implementarii. Oh Doamne, ia-o de la capat cu explicatiile de la Adam si Eva, scoate hartii de acum trei ani sa le arati scris negru pe alb ce si cum, cine a semnat, ce si-a asumat, mai ales ca se cam si schimbase de multe ori conducerea institutiei. Ce intreaba unul din auditori la final: Daca pocedurile au fost difuzate institutiilor implicate, inclusiv persoanelor din serviciul care se ocupa efectiv de managementul fondurilor??? Unde scrie? Sa vada ei o lista de difuzare. Asta in conditiile in care le puseseram la dispozitie toata documentatia ce a stat atat la baza elaborarii Manualului de proceduri, inclusiv adresele de difuzare si asa mai departe. Deci, ne-o facem cu mana noastra. Hartii peste hartii.
    Legat de arhivare mi se pare o suma enorma. S-ar putea foarte bine face altceva mult mai util cu banii astia. Sunt institutii care au tone de hartii si si le-au arhivat singure cu tot tacamul, loc special de arhivare, rafturi si asa mai departe. In Romania inca nu e dezvoltat conceptul de arhivare sub aspectul specializarii, iar cei care se ocupa efectiv de arhivare, daca exista, sunt pusi cumva in inferioritate. Ar trebui sa existe persoane specializate numai pe arhivare in fiecare institutie.
    Sa nu mai pomenesc de faptul ca esti nevoit sa iti cumperi consumabile din banii tai personali, pentru ca institutia nu mai are bani. Da ‘ ce eu am?! Iar arhivarea sa ti-o faci singur cand ai timp, nu intereseaza pe nimeni cand. Stai peste program.

    • Oameni buni, e o lege, sunt proceduri precise de arhivare! Puneti mana si cititi! Ce sa nu fie dezvoltat? Fiecare institutie este obligata sa aiba personal special pt arhiva! Cadrul legal exista, nimeni nu il respecta!!!

      • Stiu prea bine ca exista proceduri legate de arhivare si exista si legi, nu-i o noutate si nici vreo informatie pretioasa, insa, nu stiu cati stiu ca in institutiile publice nu vine nimeni sa iti faca arhiva. Ti-o faci singur! Deci, cum spuneam, nu prea se aplica legile, desi scoatem legi pe banda rulanta.

        • Arhiva- „the final frontier” ! In acest moment ma aflu la lucru, intr-o institutie publica, pe post de „arhivist”! Cam 15 ani in urma eram in rol invers. Arhivist in Arhivele Nationale efectuam controale pe linie de arhiva la „creatori si detinatori de documente”,in speta, institutii publice. Incercam sa le inteleg problemele legate de lipsa de personal specializat, lipsa fondurilor ,lipsa spatiului, etc. Dar credeti-ma nu acestea erau adevaratele motive pentru a abandona arhiva creata de propria institutie, oglinda activitatii tale! Aceste motive au servit si servesc in continuare ca subtrefugii ale ignorantei, indolentei si „durerii in cot” in ce priveste constituirea si depozitarea arhivei.
          Vremurile s-au schimbat, intr-adevar, in bine. Majoritatea entitatilor publice, chiar si private , scot la concurs posturi de arhivist ( studii superioare), detin fonduri pentru externalizarea arhivei in privinta prelucrarii, amenajeaza spatii pentru depozitare,etc. DAR ATAT!
          Am sase luni de cand ma lupt cu „morile de vant”! Totul e de fatada! In interior domneste acceasi ” mocirla ” a ignorantei si a nimicniciei! Aceleasi mentalitati putrede de tip: ” Noi n-am facut pana acum asa ceva dar nici nu vom face”!. Documente prost intocmite, fara numere de inregistrare, fara stampile,semnaturi pentru a da o legalitate acelui document, copii si iar copii pentru ca notiunea de a intocmi ” in dublu exemplar” inca e de domeniul formulei bombei atomice, documente eliberate la cererea fostilor sau actualilor angajati fara documentul in baza caruia se eliberaeza un raspuns: ” simpla cerere”!
          Totusi, m-as opri aici. altfel ar trebui sa scriu un roman, ceea ce pentru 6 luni de activitate e cam mult!. Un lucru cert exista: degeaba avem legi, instructiuni, normative arhivistice, personal specializat, mentalitatile nu le poti schimba prin acte legislative!

  9. Noi la una din raportarile intermediare am avut 21 de bibliorafturi cu hartii. Le-am pus scanate pe 1 dvd si le-am dus lor doar vreo 3. Asta deoarece n-am reusit sa conving PM-ul sa le ducem pe toate 21. Nu se specifica in contract ce trebuie dus pe hartie si ce trebuie adus in format digital. Vor sa se acopere cu hartii – sa ii acoperim cu hartii. Daca le ducem cu totii 20 de bibliorafturi/raportare poate vor mai renunta la toate cererile tampite pe care le au.

  10. Aceasta idee a acoperirii cu hartie nu va scadea, ci va creste in intensitate!

    Nu glumesc daca spun ca dupa arhivare va fi nevoie de indexare si apoi de un sistem de metabaze de date pentru cautari indexate si verificari…

    Va fi envoie de securizarea lor – ca altfel de ce sa le mai arhivezi?! Apoi de sisteme de semnatura electronica si de verificare a omogenitatii interne, de software de raportre si cautare…

    Toate astea costa. Dar sunt si foarte bune ocazii de a mai plati unor firme bani care sa se intoarca la alegeri.

    Ca si in toate imperiile de pana acum, birocratia ajuge sa fie suficienta ei insisi…E o imensa minciuna faptu lca „trebuie verificat”. Nimeni nu verifica nimic, niciodata! Mai declara neeligibila cate o guma, sau mai prind cate un fraier care nu si-a aranjat ca lumea lictiatia…asa, de ochii lumii. De fapt, nici nu au cum sa verifice practice nimic…este imposibil.

    In aplauzele tuturor, cu binecuvantarea tuturor, impozitele celor care fac paine, care fabrica frigidere, care ingrijesc parcurile se duc pe „arhivari” si „baze de date”, pe prostii de fapt.

    Parca are vreo importanta daca e 300 EURO dosarul sau 1000 de eur arhivarea unuia…

    • Arhiva unei instituții este avutul ei cel mai de preț. Niciodata, dar niciodată arhivarea electronică nu va înlocui arhivarea normală, pe hârtie. Și da, costa și da, merită. Nu vă mai lamentați atât dacă nu cunoașteți acest domeniu. Luați Legea 16/1996 și instrucțiunile la acestă lege și citiți. Duceți-vă să vizitați o arhivă particulară și aflați ce investiție e necesară. Nu vă mai grabiți să ardeți documentele, numindu-le inutile. Subiectul e mult mai complex, decât îl prezentați.

      • Si eu care credeam ca oamenii care o compun sunt de pret… Ceea ce numim generic „resure umane”, „cultura organizationala”. Sau poate ar fi si mai de pret portofolilul si renumele institutiei. Sau poate… si mai naiv din partea mea sa spun asta… binele (politici publice, servicii publice) pe care le produce pentru societate?

        J. S. Mill spunea ca ratiunea de a exista a unei institutii este direct proportionala cu „cantitatea de bine” pe care il ofera societatii. Astazi putem spune ca ratiunea de a fi a unei institutii este direct proportionala cu cantitatea de hartii pe care le produce.

        • Oamenii vin si pleaca, hartiile care raman in urma lor pot sa-ti zica si cat de bun a fost si ce fapte a facut. Daca ramanem la ideea ca dupa 5 ani sa ardem tot este total gresit. Numai pana incepi urmarirea penala a cuiva pot sa treaca 5 ani. Un an pana cand descopera un control, un an pana se incadreaza fapta si uite asa au trecut doi ani.
          Eu sunt de parere ca documentele sa ramana, cine vine dupa 4 ani de mandat politic sa poata dezgropa mizeriile facute de x sau y. poate asa ii mai vedem si noi pe la televizor.

      • Nu neg ca si hartiile au rolul si utilitatea lor. Si nu ma refer neaparat la hartii ci la procedurile care genereaza acele hartii.

        Intrebarea de baza este cand „prea mult” este intr-adevar prea mult?

        • Birocratia romaneasca ingroapa fiecare institutie de stat sau privata in mormane de hartii.

          Treaba arhivistilor (fie ei functionari proprii – putin probabil -, angajati ai AN sau chiar firme specializate in servicii de arhiva ) este sa stabileasca termenul de pastrare a documentelor pe baza determinarii „valorii practice” si a „valorii istorice” (doc care fac parte din FAN) si intocmirea nomenclatorului arhivistic conform LAN 16/1996.

          Daca termenele de pastrare sunt bine determinate, se poate face selectionarea documentelor la expirarea acestora.

          Abia dupa ce doc pe suport hartie sunt arhivate fizic conf Instructiunilor, va puteti gandi si la indexare si/sau arhivare electronica . Sa le ingramadim in cutii si sa le dam coduri de bare nu inseamna nici pe departe arhivare.

  11. Imi permit sa fac o scurta remarca, dar mentionez in prealabil ca timpul nu mi-a permis sa citesc toate comentarile, in consecinta sper sa nu fiu penibila si sa repet ceva ce deja s-a punctat..
    Ei bine, exista o Lege a Arhivelor Nationale 16/1996 (cu modificari si completari ulterioare) pe care noi o aplicam prin intermediul DOCUMENTARISTULUI institutiei. Existenta acestui DOCUMENTARIST in fiecare INSTITUTIE/ONG consider ca este mai mult decat normala; si chiar cred ca nu ar trebui sa facem economii la sume nesemnificative (pentru cursuri) in comparatie cu rezultatele obtinute cu timpul. In plus, orice secretar ar putea fara probleme sa se formeze in acest domeniu si sa preia sarcini privind arhivarea.
    Mult succes in implementare tuturor!

  12. Daca (mai) exista cineva implicat in absorbtia de fonduri europene care spera ca nu va fi anchetat, mai devreme sau mai tarziu (eventual in urma unei reclamatii depuse de vreun cetatean manios prins in vartejul luptelor electorale sau de vreun binevoitor oarecare), acel cineva este un naiv. Mentionez ca existenta unor investitii finalizate pe bani europeni (drumuri, poduri, retele de apa-canalizare s.a.m.d., adica obiective cat se poate de concrete si de vizibile) nu are nicio relevanta. Cu atat mai nerelevente ar fi cursurile de calificare, schimburile de bune practici si altele asemenea.
    Din cate se pare, pe langa unul care implementeaza proiecte graviteaza altii `fo 7 care-l monitorizeaza sub toate formele ce se pot imagina („monitorizeaza” poate fi interpretat si ca un eufemism pentru „hartuiesc” sau „haituiesc”). Un proiect cu finantare externa finalizat de administratia locala intr-un mandat oarecare nu va ramane nespurcat de adversarii politici, chiar daca asta va produce „victime colaterale” cu totul inocente.
    Asa ca…daca nu tineti sa deveniti „victime colaterale”…atentie la hartii. Nu se stie niciodata cand va fi nevoie de ele. Se poate intampla si la 2-3-4 ani dupa incheierea proiectului.
    Parafrazand un spirit celebru din sec. XVII as zice: bine ar fi ca hartiile sa fie in regula, fiindca toata lumea dupa ele ne judeca.
    Parerea mea, care poate nici nu e corecta. De-abia astept sa ma contraziceti! ;)

  13. Oameni buni, ce naiba, suntem inconstienti? Ne pierdem vremea cu cacanarii si coli de hartie?

    Miza pentru noi toti este ca acesti bani europeni sa ajunga si sa ramana in tara.
    Este lucrul pe care l-am obtinut de la europeni, in procesul de negociere, in schimbul a ce le da tara asta: piata de desfacere, contracte publice, operatori de utilitati, petrol, telefonie, banci si nu in ultimul rand contributia anuala la bugetul comunitar.

    Pentru Dumnezeu, intelegeti lucrul acesta elementar !

    Toate statele UE is fac din absorbtie un obiectiv prioritar si indruma aparatele birocratice inspre asistarea beneficiarilor, nu haituirea lor.
    In Romania obiectivul e cu atat mai important cu cat statul roman e intr-o gaura bugetara si trebuie sa se imprumute lunar cu 1 mld de EUR.

    Ca sa va dau un exemplu despre impactul proiectelor:

    SALARII
    – Aprox 70% din bugetele de proiect sunt cheltuieli salariale.
    – Din aceste cheltuielile salariale ale beneficiarilor, aprox 50% se intorc la bugetul de stat sub forma de taxe si impozite pe salarii. -> Deci aprox, 35% din POSDRU se constituie la bugetul de stat, o data ce un beneficiar incepe sa execute proiectul, in ritm lunar
    – Din restul de bani ramasi dupa taxare, salariu net, angajatii beneficiarilor fac cheltuieli in tara, la care se aplica 24% TVA. Sa zicem ca aprox 20% din cei 35% salarii nete iar se intorc la stat.
    – Firmele care au incasat banii cheltuiti de salariatii din POSDRU, platesc la randul lor din acele venituri salarii si impozite, ce se intorc din nou la stat

    ACHIZITII
    – Aprox 10% din proiecte sunt FEDR, banii care iar se duc la firme ce platesc salarii si impozite,
    – Alti 20% sunt alte cheltuieli recurente care iar sunt supuse acelorlasi reguli de impozitare, de unde se constituie venituri la stat

    CASH-FLOW, DEFICIT, DOBANZI
    – plata intarziata a prefinantarilor si a rambursarilor echivaleaza unui credit bancar acordat de beneficiarii POSDRU statului, care la randul lui scapa de dobanzile aferente unui credit normal angajat la o institutie financiara
    – cele mai multe achizitii sunt purtatorare de TVA, pe care statul le va rambursa intr-un tarziu
    – insa rambursarea intarziata a TVA , echivaleaza la fel unui credit bancar, pe care altfel statul ar fi trebuit sa il angajeze la o intitutie financiara si sa plateasca dobanzi consistente

    ECONOMII
    – prin POSDRU se creeaza o gramada de locuri de munca in proiecte, respectiv scade presiunea asupra bugetului de somaj

    SA FACEM UN CALCUL:
    – STATUL ROMAN COFINATATEAZA PROIECTELE POSDRU cu 6%.
    – Din taxe si impozite salariale castiga 35% .
    – Din TVA care se constituie la cumparaturile efectuate de angajatii beneficiarilor POSDRU castiga alte 7%.
    – Din alte taxe si impozite constituite ca urmare a unui efect multiplicator a cheltuielilor salariale si achizitiilor castiga in medie 15%.

    Incasari din POSDRU: 57 % (din bugetul global de 4 mld EUR)
    Economii (la dobanzi prin rambursari intarziate, din nugetul de somaj, etc): in medie 6%
    Cheltuieli de cofinantare: 6%
    Beneficiu: 57%

    Nu sunt luate aici in calcul cheltuielile cu aparatul administrativ, pe care statul cu mana lui si le gestioneaza ineficient .

    Deci POSDRU e pentru statul roman O MARE AFACERE!
    Aceasta , in afara efectele sociale si multiplicatoare, reiesite din implementare !!!

    Afacerea statului e posibila doar datorita BENEFICIARILOR, care isi asuma o cofinantare de cel putin 2%, si care spre deosebire de stat:
    – nu au voie sa inregistreze profit contabil (statul face cel putin 50%)
    – nu au voie sa efectueze activitatile in propriul interes, ci in interesul general al societatii si al statului
    – nu au voie sa intarzie cu platile impozitelor (desi statul intarzie la greu cu finantarea)
    – nu au voie sa intarzie la raportari si implementare
    – nu au voie sa fie incompetenti, desi statul e plin de oameni incompetenti si alesi pe nepotisme
    – trebuie sa raspunda in 3 sau 5 zile, altfel e bai, desi statul ii lasa in ceata cu lunile
    – trebuie sa fie exacti la implementare desi legile se bat cap in cap
    – desi exista o lege pentru toti, pentru beneficiarii POSDRU exista legi si mai drastice
    – sunt priviti toti ca niste hoti si corupti, desi cea mai mare coruptie e in sanul statului

    Acum, in ciuda tuturor dezavantajelor astora, statul le pune in carca beneficiarilor, controale si supracontroale, reglementari si suprareglementari, care omoara proiectele. Fiecare eurocent nerecunoscut in POSDRU, se intoarce inapoi la mama UE, nu la buget.
    Si in final beneficiarii o sa se duca naibii la fel ca si profitul ala de 50% care l-ar face in mod normal si intr-o tara normala statul.

    Iar angajatii din POSDRU degeaba o sa ii invidieze pe beneficiari, ca tot salarii de bugetari vor avea in continuare, in acelasi ciclu vicios…

    In toate tarile UE si inclusiv la bugetul Comisiei, lucrurile sunt vazute cu totul altfel: cum putem face noi beneficiarilor mai simpla viata ca proiectele sa se desfasoare fara probleme iar noi sa facem profitul de 50%.

    E adevarat ca exista si monitorizare, insa ea e facuta cu cap, nu se numara coli de hartie si pixuri.

    Va salut.

    • A cheltui bani foarte multi pentru servicii de care nimeni nu are nevoie nu e nici un avantaj pentru nimeni, ci dimpotriva inseamana irosire de resurse.

      Am vazut lista proiectelor POS-DRU si pot afirma ca pentru 90% dintre ele nu exista de fapt nici o cerere, si nici un imapct – e pur si simplu livrare de hartii. Unele au chiar titluri funanbulesti: „Pregatire pentru armonizarea cererii cu oferta”… (sic!).

      Asa ca la ce foloseste controlul si arhivarea? Sa verifici ce nimeni nu are nevoie si sa arhivezi ceva ce nu poti controla, dupa ce ai dat bani pe ce nu ai nevoie…

      Daca banii astia ar fi de la chinezi (ma rog…) poate ca as rade si gata. Dar sunt din impozitle mele si ale altora…

      Nu „luam banii UE” ci luam tot banii nostri, aia a e problema – ii luam de la ce avem nevoie si ii dam pe ce nu avem nevoie, avand impresia ciudata ca data dupa ce pleaca din Romania trec pe la Bruxelles nu mai sunt banii nostri, ci „ai lor”.

      Luam banii de la ce ne trebuie si ii dam pe ce nu ne trebuie, si la preturi naucitoare. Dupa aia vine unu si zice „Bai! Ai dat prea mult pe pixurile alea!”…

      • Sunt de acord ca productia de hartii trebuie sa inceteze. Insa restul argumentelor sunt naive.

        A judeca proiectele dupa titluri si a afirma ca 90% sunt inutile este o mare prejudecata si in acelasi timp o nedreptate. Eu unul am intalnit multe proiecte de calitate.
        Sa nu uiti ca raportarea la cerere e constransa si de conditiile impuse de AM si de indicatorii din DCI, care sunt estimari de acum enshpe mii de ani, iar asta e un al doilea argument pentru care nu are rost sa proiectezi o imagine nefavorabila asupra beneficiarilor.

        Va trebui si sa te raportezi si la lipsa de experienta a tuturor in acest context (beneficiari, autoritati, etc) deci e normal ca la inceput impactul sa fie mai slab ca apoi sa creasca pe parcurs.

        Apoi trebuie sa intelegi ca e prea tarziu sa facem ifose de primadona si sa blamam proiectele. E un capitol negociat si parafat cu UE pentru cel putin inca 2 perioade bugetare, in afara de cea curenta. Daca vom continua cu ifosele, vom ramane si cu banii dati la UE si fara banii absorbiti inapoi. Intelegi?

        Cum scrie si mai sus, din impozitele tale se cofinanteaza 6% din proiecte, restul de la bugetul UE. Statul face de pe urma acestei contributii un profit de cel putin 50%.
        Deci ce dai tu ca cetatean se si intoarce aproape inzecit inapoi la stat.
        Iar statul oricum iti ia banii si ii cheltuie. Spune-mi tu mie unde mai intalnesti o cheltuiala publica ce are randamentul asta (si pe pe termen scurt) si siguranta asta?

        Pe langa asta, exista impactul socio-economic al proiectelor, care depinde de calitatea acestora iar foarte foarte multe sunt de o buna calitate.

        E adevarat, calitatea proiectelor nu se asigura si nu se controleaza prin tone de hartie .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro