vineri, martie 29, 2024

Cât costă viața ta? Ar trebui statul să plătească despăgubiri pentru decedații de Covid?

După ce mor 4-500 de oameni pe zi în timp de pace, iar România este astăzi pe locul 10 la număr de decese la un milion de locuitori (într-un cinic top în care opt din primele zece state sunt din estul Europei) din cauza Covid-19, te întrebi dacă pactul social la care ai aderat prin naștere și pe care ai continuat să-l accepți prin rămânerea în spațiul în care este aplicabil nu este încălcat în mod flagrant. Or, orice înfrângere a unor dispoziții contractuale naște răspunderea celui culpabil.

Întrebarea din titlu nu este retorică, nu este metaforică, ci absolut practică. Adepții eticii kantiene ar reacționa rapid surescitați și ultragiați: viața este inestimabilă, întrebarea este fără sens.

Realitatea cotidiană, juridico-economică, dar și istoria ne răspund cu totul altceva. Viața a avut întotdeauna un preț determinabil, în funcție de forma pactului social dintr-un anumit moment. 

Cât de mult costă viața unui om reprezintă o întrebare care macină omenirea din momentul în care a apărut viața socială. În epoca celor XII Table, legea fundamentală a Republicii Romane, creditorul cetățean deținea putere de viață și de moarte asupra debitorului său, care nu reușea să plătească nici la scadență și nici la termenul de grație de 60 de zile acordat de judecător, în care datornicul rămânea prizonier, indiferent de cuantumul datoriei. Valoarea pecuniară a vieții debitorului era așadar valoarea debitului.

În general însă prin prețul unei vieți oamenii au înțeles nivelul despăgubirii plătite rudelor unei victime ucise de o persoană, cu intenție sau din culpă.

În Codul lui Hammurabi uciderea din culpă într-o încăierare între oameni liberi, ori omorul, chiar intenționat, al persoanelor din anumite categorii defavorizate (sclavii, plebeii)  nu era pedepsită cu moartea, ci cu o sancțiune pecuniară.

În vechiul drept anglo-saxon se plătea bode sau wergild pentru omucidere, care era achitat către rudele celui omorât. În cazul în care ucigașul nu reușea să plătească devenea sclav, ori era exilat. Cuantumul acestui wergild era calculat în funcție de averea acumulată în timpul vieții. Rezulta că valoarea unui om, conform dreptului medieval saxon, creștea teoretic odată cu vârsta, pe măsură ce avuția sa sporea.

Dezvoltarea civilizației și, odată cu ea a teoriei riscurilor, a generat ideea valorii economice a ființei umane prin raportare la productivitatea acesteia într-o anumită perioadă. William Petty în Secolul XVII determină valoarea fiecărui locuitor al Angliei în funcție de anumiți factori precum cheltuielile medii anuale per cap de locuitor, arenda media a pământului (dreptul de proprietate asupra pământului era cel mai reprezentativ și important bun), valoarea medie pecuniară a muncii fiecărui englez, ajungând la o valoare medie a vieții de 80 de lire.

Calcularea valorii vieții de către firmele de asigurare care vând asigurări de viață reprezintă indubitabil un reper esențial pentru stabilirea prețului dreptului la viață, însă, este necesar de subliniat că un astfel de calcul are drept obiectiv atingerea unui nivel de rentabilitate al companiei și nu evaluarea intrinsecă a dreptului la viață. Asigurările de viață constituie în epoca contemporană  unica piață continuă și oarecum lichidă în cadrul căreia se evaluează dreptul la viață. Mecanismul lor nu oferă însă o evaluare propriu-zisă a  dreptului la viață ce aparține fiecărui om, ci o medie generală a prețului acestuia, ce nu ia în considerare particularitățile individuale, aptitudinea de a produce beneficii pentru familia sa și pentru societate. Dreptul la viață al unei persoane care își permite să încheie o asigurare de viață mai scumpă nu este a priori mai valoros decât cel al unui om sărac ce nu poate semna un contract de asigurare de viață la un nivel mai ridicat. Cu toate acestea, contractele de asigurare de viață constituie indicator obiectiv al valorii dreptului la viață.

Un pas esențial pe calea determinării unor parametrii corecți de evaluare a dreptului la viață a fost reprezentat de constituirea Victim Compensation Fund de către Guvernul american după atentatele din 11 septembrie 2001, având ca scop despăgubirea tuturor celor care au avut de suferit de pe urma atacurilor din 11 septembrie 2001. Pentru cererile formulate pentru cei decedați, Fondul a aplicat un factor de consum la calculul câștigurilor viitoare pierdute pentru a reflecta ponderea veniturilor defunctului din cheltuielile gospodăriei – și anume, suma din venitul propriu pe care acesta l-ar folosi pentru acele cheltuieli. Guvernul american și-a asumat astfel indirect răspunderea pentru eșecul prevenirii atacurilor teroriste, pentru atingerea adusă dreptului la viață al cetățenilor săi și  pentru încălcarea, pe cale de consecință, a pactului social.

Pandemia globală ce a cuprins omenirea de la începtul anului 2020 a readus în discuție în mod acut ideea patrimonializării  dreptului la viață.

Drepturile omului, drepturi constituțional-personale sunt inevitabil ierarhizate. Pe primul plan nu se poate afla decât dreptul la viață. Pentru respectarea acestuia este necesar să fie asigurată adecvat ocrotirea dreptului la sănătate.

Statul joacă rolul asigurătorului auto de răspundere civilă, acesta este sensul pactului social. Fiecare cetățean care plătește impozite într-un stat încheie un contract sui generis prin care își asigură necesitățile fundamentale care îi prezervă existența. Impozitul plătit bugetului de stat constituie prima de asigurare care ar trebui să acopere riscul produs de afectarea dreptului la viață. Este ciudat cum societatea acceptă, de pildă, plata unor compensații pentru exproprierea unui teren, pe același temei al pactului social care garantează dreptul de proprietate, însă ezită să impună un regim similar atunci când statul privează cetățeanul de dreptul la viață.

În condițiile în care se constată culpa statului sub forma inacțiunii (infecții spitalicești, absența măsurilor de prevenție, inclusiv de izolare a celor care pot răspândi boli, ori chiar de carantinare generală) ar trebui să existe un tratament similar cu cel aplicat unei companii aeriene sau administrației drumurilor pentru pasivitate în luarea măsurilor necesare evitării accidentelor.

Răspunderea materială a statului și dreptul de regres al acestuia împotriva persoanelor fizice vinovate ar trebui să constituie coordonatele principale ale convenției sociale în domeniul sănătății. Acest pact social trebuie privit și interpretat  într-un spectru mai larg.

Sancțiunea pecuniară aplicată statului, recunoscută prin lege, prin obligarea acestuia la plata  unei sume standardizate rudelor decedatului și dreptul de regres împotriva miniștrilor, directorilor de instituții, conducătorilor de autorități etc. vinovați, sunt singurele instrumente care pot conduce la reducerea numărului îmbolănivirilor și a morților.

În situația pandemiei de coronavirus, asigurarea accesului nediscriminatoriu la vaccin exonerează statul/Guvernul de orice culpă din această perspectivă. Rămâne problema infecțiilor spitalicești, a absenței tratamentelor corespunzătoare, a neintroducerii lockdown-ului atunci cînd s-ar fi impus și a neaplicării sancțiunilor pentru nerespectarea măsurilor de izolare.

O discuție aparte este impusă de deciziile de carantinare, de lockdown. Absența implementării unor măsuri de restrângere a unor drepturi și libertăți fundamentale,  neinstituirea lockdown-ului în perioada septembrie-octombrie 2021 a însemnat mii de morți în România. În perioada 1 septembrie-21 noiembrie au murit de Covid-19 peste 20.300 de oameni în România.

Măsurile restrictive presupun fără îndoială îngrădirea libertății individuale, limitări cu privire la deplasarea individuală, împiedicarea unor adunări colective etc. Cu alte cuvinte, suntem în prezența unor restrângeri ale unor drepturi ale omului protejate de Constituții și de Convențiile Internaționale. Teoretic, ținând cont de principiile funcționării unei societăți democratice, în mod ideal, astfel de restricții ar trebui să fie impuse după consultarea populației, prin referendum. Demers greu de realizat în mod rapid și eficient, însă indispensabil într-o democrație. În ipoteza în care majoritatea ar decide că nu se impun limitări ale libertății de mișcare pentru stoparea pandemiei, principiul democratic ar bloca orice măsură de carantinare. Dacă majoritatea decide că este acceptabil riscul periclitării dreptului la  viață pentru salvgardarea libertății de mișcare, minoritatea ar trebui, în această gândire, să se supună.

Se ridică însă problema ierarhiei drepturilor omului, dar și a rolului științei în societate. Poate fi știința supusă votului popular? Chiar dacă s-ar renunța la ideea unui referendum și s-ar accepta ca măsurile restrictive să poată fi impuse în temeiul principiului reprezentativității, de Parlament, întrebarea rămâne validă.

Opoziția oamenilor politici la aplicarea unor măsuri de restângere a libertăților individuale realizată din considerente electorale naște problema răspunderii, nu politice, ci patrimoniale. Un Guvern care permite răspândirea unui virus și nu aplică la timp măsurile necesare, încalcă pactul social și este în mod vădit pasibil de a fi obligat la plata despăgubirilor pentru vătămările pricinuite dreptului la sănătate, ori, mai grav, dreptului la viață.

Desigur, această concluzie este valabilă doar dacă acceptăm că dreptul la viață are prioritate în raport de libertatea individuală, dreptul la vot  și siguranța economică. Dacă, dimpotrivă, într-o societate se consideră că drepturile economice și principiul democratic primează, atunci orice decizie ia majoritatea, populară sau parlamentară, trebuie respectată. Inclusiv, de pildă, una care ar limita viața cetățenilor la vârsta de 60 de ani, după atingerea acestui prag urmând a fi exterminați pentru a permite celorlalți creșterea nivelului de trai. Hotărâre perfect posibilă în condițiile retrogradării dreptului la viață din poziția sa preeminentă.

Prin urmare, nu cred că, logic, se poate pune în discuție prioritatea dreptului la viață în raport cu alte drepturi sau libertăți fundamentale.

Statul ar trebui așadar să răspundă civil, patrimonial, pentru eșecul adoptării unor măsuri optime pentru evitarea deceselor în perioada pandemiei.  Dacă acceptăm că un primar răspunde civil și penal pentru că a acordat o autorizație de funcționare unui club în care au murit în urma unui incendiu 64 de oameni, aceeași măsură este necesar a fi aplicată și pentru acordarea permisiunii persoanelor infectate cu coronavirus de a circula în comunitate , cu consecința a peste 20000 de morți în ultimele două luni și jumătate. Absența carantinei, neaplicarea de sancțiuni pentru persoanele care au intrat în colectivitate fără certificat verde, deschiderea școlilor fără a se asigura măsuri adecvate de protecție, echivalează cu o autorizație de liberă circulație, aptă să antreneze răspunderea civilă.

Eșecul guvernelor în limitarea efectelor pandemiei este mult mai  grav și mai pregnant decât incapacitatea statului american în prevenirea atentatelor teroriste de la 11 septembrie 2001. Nu există așadar nicio rațiune pentru care să nu fie concepute măsuri similare de compensație a rudelor celor răpuși de Covid.

Desigur, o serie de excepții majore se impun cu puterea evidenței, chiar dacă ele pot fi interpretate ca veritabile discriminări. Astfel, decesul unei persoane care a avut posibilitatea de a se vaccina și nu a avut contraindicații medicale documentate, însă a refuzat acest demers gratuit, nu poate să genereze nicio compensație pecuniară.

Pe de altă parte, ar trebui să existe o predictibilitate a cuantumului sancțiunilor patrimoniale, plătite cu titlu de daune morale rudelor apropiate ale victimelor decedate, inclusiv prin stabilirea unui cuantum standardizat, eventual prin aplicarea unor criterii inspirate din practica americană. Aceasta este însă o altă problemă.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. In etica crestina, viata unui om este inestimabila iar discutia pe care o deschideti inaplicabila, statul putand si pe buna dreptate sa se retraga pe pozitia, pandemia fiind ceace si este, caz de forta de majora unde nimeni nu poate fi tras la raspundere.
    Daca totusi am incerca sa cuantificam si stabili pretul vietii unui om decedat in pandemie cat sa fie ? de la 1 EUR in sus totul fiind posibil dar mai ales cine l-ar stabili si in functii de ce criterii ? si cine ar plati ? noi toti, intreaga societate am suporta costurile peste costurile imense deja produse de pandemie, va dati seama ce ar iesi ? razboi civil.

  2. Hai sa fim seriosi. Nu exista o conduita absoluta si obligatorie de urmat, in raport cu care se poate stabili indubitabil vinovatia. Nu exista in orice situatie o rezolvare simpla si clara, ca in filmele Disney, in care numai raii au de suferit. Lumea e mai complicata. Impunerea lockdown-ului inseamna cadere economica si pierderi de locuri de munca, care la randul lor inseamna tot moarte (din saracie), suferinta, familii despartite. Pentru asta cine ar fi platit?

    Sa nu uitam ca in vremea comunismului dizidentii erau internati cu forta in spitelele de psihiatrie, sub pretextul ca era spre binele lor, ca erau nebuni din moment ce nu vedeau binefacerile comunismului. Vroiati acelasi tratament si acum?

    • @kinn

      Sa presupunem ca virusul SARS-CoV-2 sufera niste mutatii care il fac si mai contagios decat in prezent si – in plus – il fac la fel de mortal precum tulpina din Sudan a virusului Ebola, care are o rata a mortalitatii de 71%.

      „O tulpina, Ebola Reston, nici macar nu ii imbolnaveste pe oameni. Dar pentru tulpina Bundibugyo, rata mortalitatii este de pana la 50%, si este de pana la 71% pentru tulpina din Sudan, potrivit OMS.”

      https://www.livescience.com/56598-deadliest-viruses-on-earth.html

      Acest scenariu nu este, teoretic, unul imposibil, asa ca putem sa il folosim pentru a evidentia mai clar PRINCIPIILE care trebuie sa stea la baza oricarei analize despre „contractul social”.

      Intr-o astfel de situatie, comportatamentul actual al cetatenilor Romaniei (si nu numai) ar duce in scurt timp la un scenariu apocaliptic: cadavrele ar putrezi pe strazi iar oamenii ar fugi de colectivitati „ca dracu’ de tamaie”. Intr-o astfel de situatie, ar deveni ridicole afirmatii de genul:

      „Impunerea lockdown-ului inseamna cadere economica si pierderi de locuri de munca, care la randul lor inseamna tot moarte (din saracie), suferinta, familii despartite.”

      O astfel de pandemie nu ar putea sa fie controlata de niciun stat, oricat de performant si „in slujba cetatenilor” ar fi acesta, fara o „supunere oarba” a tuturor cetatenilor la „dictatura” instinctelor de conservare. Doar comportamentul ADECVAT si GENERALIZAT al cetatenilor ar putea sa diminueze amploarea tragediei. Si, surpriza: intre instinctele de conservare si interdictiile impuse de catre stat nu ar mai exista nicio contradictie. Cetatenii romani nu ar mai considera ca „nu exista o conduita absoluta si obligatorie de urmat”. Ar disparea ca prin minune actele de bravada si dorinta de a organiza manifestatii de protest pentru „apararea drepturilor si libertatilor individuale”. Atunci cand moartea bate la fiecare usa si cand „dreptul la viata” nu mai poate sa fie garantat de nimeni si pentru nimeni, toate celelalte „drepturi si libertati” par niste mofturi infantile.

      Dintr-un astfel de scenariu rezulta urmatorul PRINCIPIU: „intr-o democratie constitutionala”, dreptul la viata este mai presus decat oricare alt drept. Libertatea pierduta temporar va fi recastigata dupa trecerea pericolului, insa VIATA NU POATE SA FIE PIERDUTA DOAR TEMPORAR. Acest PRINCIPIU este unul UNIVERSAL si nu este permis sa fie luat in considerare doar in functie de conjunctura, pe criterii egoiste: „COVID-19 nu ma afecteaza pe mine deoarece sunt tanar si sanatos”, asa ca „mi se rupe” de faptul ca mor oameni datorita egoismului meu criminal.

      Dreptul la viata este cel mai important drept al omului. Cadavrele si scheletele umane nu au nevoie de „drepturi si libertati”, asa ca, fara respectarea acestui drept, toate celelalte „drepturi si libertati” nu mai au nicio valoare: „unde drept la viata nu e, niciun drept nu e”.

    • @Kinn, lumea este complicata atunci când nu există reguli. Și în Ro NU există reguli. Peste tot in țările civilizate exista PROCEDURI care trebuie urmate și în urma cărora este stabilită starea de vinovăție sau nu.
      Da, țările civilizate au aproape pentru orice situație Proceduri stabilite care trebuie urmate. Proceduri sanitare, proceduri de protecție sanitară samd.
      Orice abatere de la procedurile legale înseamnă responsabilitate penală.

  3. Democratia e vot institutionalizat, adica ghidat de reguli de joc, care deriva din principii. Partea a doua a definitiei e chiar mai importanta ca prima. Fara ea, orice democratia duce direct la Hitler. Dreptul la circulatie implica o majoritate iar dreptul la viata o minoritate. La vot, e clar cine castiga. Azi minoritatea e reprezentata de cei in varsta sau cu factori de risc de Covid grav, maine de evrei, tigani, homosexuali, etc…Principiul este ca da, ai libetatea sa circuli, dar trebuie sa ne garantezi ca nu transmiti virusul la nimeni, altfel zis ca liberatea ta de a circula nu restrange libertatea celuilalt de a nu fi infectat. Poti? Guvernul trebie sa garanteze libertatile tuturor, nu doar a celor ce circula, si chestia nu se supune la referendum, ca este un principiu. Altfel referendumul aduce pe Hitler la putere.

    • „Garantia” e un concept prea tare. Cine iti garanteaza ceva in medicina? . Nici o procedura nu iti poate garanta, stricto sensu, nici macar absenta unei reactii adverse, ce sa mai vorbim de un rezultat final.

      Riscam sa cadem in argumentatia anti-vaccinistilor. Daca nu stiati, unul din argumentele lor este ca nu au garantia ca nu vor exista reactii adverse sau chestii nedorite. Si este adevarat, nu au aceasta garantie, si nimeni nu le-o poate oferi. Tot asa cum nimeni nu poate oferi garantia ca vaccinatii nu transmit virusul.

  4. Sa nu uitam ca virusu ajuta statul la asigurarea pensiilor. Deci statul ar putea plati, cel putin, pensia pe urmatoarele sase luni, sa zicem.

    In Germania, statul cel mai laudat si mai invidiat de toata lumea, s-a ajuns la 76000 de infectati zilnic, desi rata de vaccinare e de ca. 70%. Ce sa mai crezi!?

    P.S O digitalizare generalizata ar permite referenduri dese si ieftine, doar la un click distanta. Dar oare un referendum ar elibera statul de raspundere?

    • Referitor la Germania, nu uitati sa precizati si numarul de decese zilnice, daca tot o dati ca exemplu: mai putin ca Romania acum 2-3 saptamani, cand se afla la douazeci si ceva de mii de infectari/zi.
      https://www.worldometers.info/coronavirus/country/germany/
      https://ourworldindata.org/coronavirus/country/germany

      Vaccinarea conteaza la numarul de cazuri grave / fatale. Disciplina si responsabilitatea asumata de populatie, precum si nivelul de intelegere conteaza enorm, de asemenea.

      Referitor la referendum: statul nu ar trebui exonerat de raspundere nici macar in cazul referendumurilor zilnice. Chiar si o larga consultare populara, statul este obligat sa angajeze cei mai buni specialisti si sa faca cele mai bune si transparente politici.
      Cu alte cuvinte, bunica-mea de 85 poate crede ca vaccinarea = cipare, dar cum o determini sa nu imprastie virusii in toate colturile bisericii?
      (Nota bene: Bunica-mea e mai desteapta de atat: s-a vaccinat pentru ca „vreau sa mor de moartea cea adevarata, nu de asta de acu”).

    • Va spun eu si cei de la OMS au confirmat, actuala situatie inexplicabila din Germania se datoreaza celor vaccinati si nu a celor nevaccinati, vaccinatii fiind cei care raspandesc virusul si mai putin cei nevaccinati.
      Cei vaccinati s-au crezut in siguranta la umbra celor 2 doze de vaccin renuntand aproape la toate masurile de protectie stiut fiind faptul ca vaccinatii raspandesc virusul, testarile au fost oprite, centrele de vaccinare inchise iar eficacitatea vaccinuui dupa 6 luni este aproape 0 mai ales cei varstinci, iar acum nemtii sunt aproapae acolo unde italienii au fost la inceputul pandemiei, clasa politica decidentii fiind mai preocupati de propriile probleme / interese decat de cele al populatiei iar cata eficacitate are doza a 3 a nu stie nimeni, nici macar cobaii lumii, israelienii.

  5. Țările civilizate au Legea Labilității (Liability Law) care stabilește răspunderea legală a celor care oferă produse și servicii.
    Cititorii de pe platforma care cunosc mai bine legislațiile Germaniei și Americii ne pot spune mai multe despre cele 3 tipuri de liabilitati:
    – Law of Torts (Zivilrecht) = prestatorul de servicii este pasibil pentru lipsa acordării de îngrijiri cuvenite (lack of due care),
    – Criminal Law (Strafrecht) = angajatii și/sau managerii care nu și-au făcut treaba sunt subiectul urmăririi penale,
    – Product Liability Laws (Producthaftungsrecht) = producătorul răspunde de corecta funcționare a produselor sale.
    Nu știu în România să existe astfel de legi, cu focus pe răspunderea prestatorilor de servicii și a producătorilor. Daca ar exista, nu doar spitalele care acorda servicii mai bune, dar toate instituțiile administrative și-ar face treaba. Angajații și managerii ar fi pasibili penal pentru neglijenta in serviciu.

  6. „LEONIDA (minunat de-așa întrebare): Ei! bravos! ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ți mai trebuie? Apoi, închipuiește-ți dumneata numai un condei, stăi să-ți spui: mai I și-I că dacă e republică, nu mai plătește niminea bir…
    EFIMIȚA: Zău?
    LEONIDA: Zău… Al II-lea că fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate.
    EFIMIȚA: Parol?
    LEONIDA: Parol… Par egzamplu, eu…
    EFIMIȚA: Pe lângă pensie ?
    LEONIDA: Vezi bine; pensia e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garanțiunea tuturor drepturilor.
    EFIMIȚA (cu toată aprobarea): Așa da.
    LEONIDA: Și al III-lea, că se face și lege de murături.
    EFIMIȚA: Cum lege de murături ?
    LEONIDA: Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-și plătească datoriile.
    EFIMIȚA (crucindu-se cu mirare): Maică Precistă, Doamne! apoi dacă-i așa, de ce nu se face mai curând republică, soro ?
    LEONIDA: Hei! te lasă reacționarii, d-le ? Firește, nu le vine lor la socoteală să nu mai plătească niminea bir! e aproape de mintea omului: de unde ar mai mânca ei lefurile cu lingura?
    EFIMIȚA: Așa e… da’… (reflectând mai adânc) un lucru nu-nțeleg eu.
    LEONIDA: Ce lucru?
    EFIMIȚA: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?
    LEONIDA (în luptă cu somnul): Treaba statului, d-le, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme…”

    Cam asta-i și ideea autorului. :) Statul nu culege banii din copac. Staul îi ia de la contribuabili. Despăgubiri pentru morții de molimă chinezească înseamnă ca cei ce s-au vaccinat și s-au îngrijit de sănătatea lor (sau cei ce au avut pur și simplu noroc) să le plătească bani buni din buzunar rudelor celor inconștienți, care au refuzat să se protejeze, nu le-a păsat de ei înșiși și nici de cei din jur sau care pur și simplu au avut ghinion.

    Cine simte că așa ceva e moral, firesc și normal e liber să se apuce să facă plăți în mod voluntar. Autorul cu cât e dispus să contribuie începând de de azi? Cu nimic? Cum așa?! Altcineva?

  7. „Statul ar trebui așadar să răspundă civil, patrimonial, pentru eșecul adoptării unor măsuri optime pentru evitarea deceselor în perioada pandemiei”? In primul rand cine e statul? Cei care vor restrictii? Cei care vor libertati? Statul ti-a pus la dispozitie un vaccin gratuit. E dreptul tau sa-l folosesti sa nu. Iti mai ofera, in limita locurilor disponibile, si un pat de spital. De ce in limita locurilor disponibile? Este statul un sac fara fund, care sa creeze paturi de spital peste noapte? Presupunand ca ar fi, exista vreo metoda prin care poti sa creezi si personal medical peste noapte? Nici macar echipamentele si consumabilele nu pot fi create peste noapte, au existat cozi de luni de zile in toata lumea. Si atunci? Vorbim discutii?
    Sa zicem ca eventualitatea unor despagubiri ar putea fi discutata in cazuri particulare. Dar putem discuta despre malpraxis daca in conditii de front, cu resurse limitate, un medic, in loc sa-l trateze, iti taie un picior? In conditii ideale, e una, in situatii de criza e alta. Daca exista pat ATI, oxigen, tratamente performante, ti se ofera. Daca nu, asta e. Ai fost preventit. Nimeni nu poate face miracole. Este si treaba ta sa te protejezi.
    Daca ne punem problema ca statul sa ofere despagubiri, nu trebuie sa ne punem problema si ca cei care ignora masurile de preventie sa plateasca? Prin atitudinea iresponsabila de a ignora masurile sanitare consumi, direct (imbolnavindu-te) sau indirect (prin raspandirea bolii), resursele finite ale statului. Si tot statul are ceva de platit? Tu n-ai nicio responsabilitate? Sa mai vorbim de ipocrizia ca pe de o parte contesti masurile in instanta, chipurile o limitare a drepturilor, iar pe ce alta ceri despagubiri pentru ca nu ai fost protejat?
    Si nu in ultimul rand, in orice contract exista clauze speciale pentru cazuri de forta majora. Nici statul nu are de ce sa faca exceptie. E la mintea cocosului ca in caz de calamitati naturale, razboaie, sau cum e cazul acum, pandemie, resursele si mijloacele de actiune ale statului sunt limitate. Nu poti sa astepti nici miracole, nici despagubiri. In astfel de situatii fiecare trebuie sa faca tot ce depinde de el pentru a supravietui. Numai un om meschin si ipocrit ar putea astepta despagubiri.

  8. „Este ciudat cum societatea acceptă, de pildă, plata unor compensații pentru exproprierea unui teren, pe același temei al pactului social care garantează dreptul de proprietate, însă ezită să impună un regim similar atunci când statul privează cetățeanul de dreptul la viață.” Da, pentru ca terenurile si infrastructura reprezinta surse de bani pentru stat si sunt cumva indirect o proprietate a statului, pe cand o asigurare de viata este ceva virtual, un fond la care cetateanul nu are acces atat de usor. America functioneaza total diferit fata de Europa. De exemplu, in SUA companiile de petrol sunt exclusiv private, spre deosebire de restul lumii unde statul este actionar majoritar. In Europa, atunci cand iti cumperi o casa, numai peretii sunt ai tai, terenul fiind al statului. Zecile de mii de morti rezultate in urma Covid reprezinta doar o „statistica” pentru statul roman. Statul roman nu pune pret pe vietile oamenilor, iar acest lucru s-a vazut inca din anii 50, de cand a fost implementat comunismul, continuand apoi cu Revolutia din ’89 unde statul a macelarit oameni pentru a -si proteja liderul, apoi mineriadele in care oamenii erau niste „golani” ce trebuiau batuti cu bestialitate, apoi 10 august 2018 cand din nou, statul n-a dat doi lei pe proprii cetateni intr-o tara membra UE si NATO, apoi Crematoriul Colectiv si culminand cu pandemia unde statul a avut cu totul alte „griji” si interese decat sanatatea oamenilor.
    Iar noul guvern USL-ist, care vrea sa puna pe butuci justitia, ma indoiesc ca va fi preocupat de despagubirea a peste 50000 de victime ale pandemiei. Ar trebui despagubiti toti romanii incepand din anii 50, de cand au aparut inchisorile comuniste de „reeducare”.

  9. Nu. nu ar trebui. Despăgubirile se acordă exclusiv pe texte de lege/contract, nu pe speculații sezoniere.

    Ca principiu: nimic ceea ce este natural, adică orice vietate care mișcă și pișcă omuletele, nu atrage vreo răspundere directă vreunei entități statale. Niciodată, in niciun stat din istorie, nu s-au acordat despăgubiri pentru furunculoze, hepatite ori sinuzite. Nici măcar pentru infecții dentare cu evoluție fatală. De la sine înțeles că nicidecum pentru ciume, holere și alte lighioane letale. Așijderea, niciun nătăfleț nu a pretins și nu a primit nimic din partea autorităților pentru că un pescăruș/porc mistreț/viezure/coțofană/etc i-ar fi furat și halit merindele vitale pe plajă, in poiană sau in ograda lui.

    Singurele despăgubiri legate de evenimente naturale nu au privit viețile oamenilor, ci averea lor măturată de ape, alunecări de teren, cutremure. De multe ori aceste despăgubiri erau lipsite de temei juridic (de pildă cei ce au construit, fără autorizație, neasigurați, in albiile râurilor nu erau îndrituiți să primească NIMIC din partea statului, adică a celorlalți cetățeni), fiind acordate din motive politice.

    Orice extragere a unor sume fixe/rentiere din bugetul public necesită o lege care să stabilească cadrul, mecanismul și entitățile implicate. Pentru accidentele rutiere soldate cu morți/răniți există o lege, autorități ce stabilesc culpa, o asigurare obligatorie, evaluatori de daune etc. Pentru sănătate există o instituție -CNAS- care stabilește -de capul ei, din păcate, in România- ce servicii sunt acoperite prin asigurarea obligatorie.

    Stipularea unui drept la nivel constituțional, precum și înființarea și menținerea unor mecanisme publice de asigurare a dreptului, nu obligă ofertantul -Statul- să garanteze succesul fiecărui serviciu in parte. Dreptul nu poate fi confundat cu obiectul său. Dreptul la sănătate NU înseamnă obligația statului de a menține sănătatea veșnică a fiecărui cetățean.

    Ca atare, singurele despăgubiri la care pot visa, cu oarece temei, bieții rumâni loviți in moalele capului de sarscov sunt cele legate de îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de serviciu, refuzul/tergiversarea acordării primului ajutor, întârzierea aprovizionării spitalelor cu medicamente/echipamente prevăzute de Protocoale de tratament emise de guvern, malpraxis (inclusiv diagnosticarea eronată). Toate acestea sunt greu spre imposibil de probat in instanță. Prin urmare nu visați prea mult…Autoiluzionarea nu face bine la sănătatea mentală, iar statul nu dă nicio despăgubire familiilor afectate de scrânteala unui membru. :)

  10. Viata in Ro nu a avut valoare de a lungul istoriei si nici acum. Expresia „nimeni nu este de neinlocuit” arata cat pret se pune in mentalitatea din Ro pe faptul ca fiecare om este unic in felul sau, biologic si profesional. Ca sa pretuim viata trebui sa avem la baza o morala sanatoasa si meritocratie adevarata nu una de fatada, ipocrita.

  11. Articol bine documentat, dar concluzia din penultimul paragraf, care pare a fi logica, poate sa creeze probleme. Cine poate sa stabileasca exact daca un bolnav moare de covid sau cu covid? Daca de exemplu un nevaccinat moare de infarct dar la analize apare si covid pozitiv, pentru medic nu este o dovada a cauzei de deces covid, dar pentru statisticienii nemedici poate fi, iar pentru asigurator va fi sigur dovada ca nevaccinatul a murit de covid (are si documentul doveditor pentru covid) si nu va plati asigurarea…

  12. Sunt de acord cu orice masuri de preventie ce se alica in mod unitar si proportional cu gravitatea situatiei . Dar nu tratarea diferita a cetatenilor in functie de acceptarea sau nu a unui tratament medical neobligatoriu.

  13. Este foarte adevarat ca statul a asigurat acces la vaccin gratuit pentru toata lumea.Dar nu si nediscriminatoriu.
    Pentru ca in primele 3 luni de vaccinare , accesul a fost foarte discriminatoriu: doar specialii puteau sa se vaccineze. Asta in loc sa fi fost prioritizati cei in varsta sau bolnavi. Dupa aceste 3 luni, tot statul a venit prin Reprezentantul sau, Presedintele , si a spus tuturor : AM INVINS PANDEMIA. Asta poate fi interpretat si ca un apel :nu va mai vaccinati.pandemia a trecut. Dupa asta, tot statul, prin Guvernul lui , a venit si a dat dezlegare la Festivaluri, Congrese(de ex PNL) sau scoli fara respecatrea masurilor elementare de protectie si prevenire prin isusi reprezentantul sau , Presedintele, fotografiat fara masca la congresul PNL. Toate astea , in conditiile in care medicii , in special cei infectionisti si cei de la ATI, trageau semanle de alarma , ca vine Valul 4.Nimeni de la varful statului nu i-a ascultat. Aceste fapte indubitabile constituie probe cel putin in savarsirea infractiunii de Combaterea Zadarnicirii Raspandirii bolilor , savarsit in grup , cu conseciiinte deosebit de grave , peste 5miii de morti de covid, plus victimele colatelrale (accidente, infarct, Cancer, AVC, etc, care nu au mai apucat loc la ATI , pentru ca erau blocati cu Covid. Toate astea au dus la acest Genocid. Eu cred ca statul este vinovat .Iar statul roman este reprezentat de Presedinte, Guvern, Secretarul de stat Arafat si din pacate fostul minsitru al apararii ,Generalul doctor CIcuca, in coordonarea caruia a fost vaccinarea, avansat la gradul de prim ministru. Inca un aspect. Pntru a obtine despagubiri, trebuie cosntituita o asociatie a victimelor valului patru si dat in judecata statul. Nu cred ca se va gasi vreun avocat roman…care sa acorde asistenta legala…..

  14. „De exemplu, in SUA companiile de petrol sunt exclusiv private, spre deosebire de restul lumii unde statul este actionar majoritar.”
    O afirmație care denotă o lipsa groaznica de cunoaștere a domeniului. BP, Shell si chiar Equinor (Statoil), Total sau ENI sunt companii total sau majoritar private. Si sunt multe altele din aceeași. Mai studiați.

  15. Un articol care pune problema strict teoretic, si pentru ca autorul nu cauta corespondent in realitatea romaneasca, suspectez ca a dorit sa-si arate eruditia. Citim articole pentru ideile puse in dezbatere, pentru noutatea demersului, pentru progresul societatii etc. Daca o luam de la Hamurabi si ne intrebam ce valoare are viata? de ce nu ne intrebam ce educatie avem ca sa putem face aprecierea? Cind facem alegerea unui senator sau deputat, reprezentantul deciziilor mele in parlament, gindesc ca este educat mai mult decit mine, ca are mai multa empatie umana decit mine, este un luptator mai aprig decit mine, (ca sa nu spun si cinstit, altruist, patriot) si acela este votul meu. Daca nu iese acel pe care l-am ales pot emite vreo pretentie? Daca cel care ajunge in parlament este needucat, hot, parsiv, criminal, dusman cine este vinovat? Daca nu stie sa comunice, sa arate poporului pericolul acestui virus cine este vinovat? Toate mecanismele statului sunt gripate si atunci (ca avocat bun) dam vina pe stat? dam foc la casa? Urmaresc evolutia acestui fenomen in toata lumea. Declansata in decembrie 2019 si cu campanii de vaccinare incepute din decembrie 2020, cu explicatii clare de la inceput, ca vaccinarea poate opri pandemia daca se vaccineaza cel putin 80% din populatie in sase luni de zile, astazi 27/11/2021 sunt numai trei tari care au realizat dezideratul. Daca in UE procentul de vaccinare este peste 70% iar in Romania este de 37,6% cine este de vina? Cind spui: „neinstituirea lockdown-ului în perioada septembrie-octombrie 2021 a însemnat mii de morți în România. În perioada 1 septembrie-21 noiembrie au murit de Covid-19 peste 20.300 de oameni în România ” arunci un cocteil Molotov in constitutia Romaniei. Incarci cu responsabilitate numai guvernul, nu si refuzul afisat al o mare parte a cetatenilor, debusolati, dezamagiti de demagogi prezenti in fiecare seara in televiziunile particulare. De ce nu au fost arestati pentru subminarea ordinei publice?
    Problema nu este numai a Romaniei deci este o problema globala. In Romania problema este cecitatea sociala, accentuata dupa 1989. Poti sa fi cel mai bun avocat din lume daca tu alegi sa nu te vaccinezi asta inseamna ca iti apreciezi si asumi riscul deciziei. Viata ta nu valoreaza nimic si asta este problema ta. Dar daca tu esti primarul capitalei si ti-ai asumat responsabilitati care depasesc responsabliltatea personala si nu te vaccinezi (in primul rind ca exemplu) atunci ce incredere mai prezinti? (nu cunosc un om politic in lume in situatia asta). Decizia purtarii mastii in spatiul pubic, sau oprirea activitatii economice nu a fost luata in calcul prin referendum in nici o tara. De ce propagam idei nastrusnice cind nimeni nu o face? Pe cine reprezentam cu aceste idei?
    Demonstratii impotriva lockdown-ului sunt in toate tarile democratice dar hotaririle guvernului sunt executate. Un parlamentar are imunitate pentru ce spune, nu si pentru ce face. De ce nu se aplica legea si in parlament?
    Statul roman exista pentru ca noi toti dorim sa existe. In situatia cind o parte, chiar minoritara, vor dori mai mult decit este posibil, statul va intra in colaps, ca o corabie la care unii ii fac gauri si se scufunda, nemultumiti de ce au, sau de ce sunt. Este la latitudinea intelectualilor printr-o pozitie ferma sa hotarasca directia Romaniei si sa nu o lase in deriva impusa de interese nefiresti.

    • Felicitări !!

      Da, din nefericire, un mod tragic de a pune in lumină (clar si fără echivoc) și răspunderea cetateanului obișnuit ptr.starea societății….. Culmea e că nici acum nu părem (ca națiune) să conștientizăm drama pe care o opoziție bizară, primitivă (că sursă a refuzului vaccinării) și obscurantistă o poate produce. Chiar dacă nu e violentă se manifestă clar.

      Politicienii evoluează și ei in mediul social românesc. Au vreunii stofă de super-leaders, de martiri ptr.cauze juste dar nepopulare?!? No way.

      Cei care susțin că statul poartă răspunderea ptr.ca nu ar fi convins populația ori se fac că nu văd/înțeleg, ori sunt de-o ipocrizie groaznică.
      In IT&ES rata de vaccinare in rândul românilor este similară cu cea din Ro.
      In ES școlile unde există un nr.important de elevi de origine română au trebuit închise din cauza focarelor de COVID-19. Nici acolo nu s-a străduit guvr.sa convingă populația?!? Spania nivel de vaccinare 80%. Asta incluzând grupurile minoritare.
      Așa că…..

      • @JB In toata lumea, asa cum am mai spus este un procent de 20-30% din populatie care opune rezistenta la nou, la schimbare, la multe lucruri. La romani procentul este mai mult decit dublu si asta se explica prin educatia primita. Deci nu are importanta unde se afla, el are mostenirea culturala care il identifica si isi pune amprenta pe comportamentul social. In marea majoritate a tarilor occidentale abordarea pandemiei a fost hotarita si explicata in detaliu fata de Romania unde in prima faza mas media amesteca abordarea corecta cu teoriile conspirationiste. Nimeni nu a luat atitudine in delimitarea informatiei si aplicarea de sanctiuni pentru cei care induc in eroare populatia. Iar un procent semnificativ este captiv la Sputnic si trolii de la Tiraspol. Si daca privim ce se intimpla acum in Romania, o relaxare a vaccinarii pentru ca panica a trecut. In multe tari s-a pus problema ca tratamentul bolii sa fie platit in conditiile refuzului vaccinului. Spitalele ar putea avea atunci o abordare calitativa.

        • @Smaranda
          Aveți dreptate, din păcate…..
          Totuși, ptr.mine rămâne un mister cum de pers.cu educație bună/solidă, gen Nicușor Dan, pot să ezite, să se codească într-atât. Dar fără să aducă argumente serioase. Credeți-mă că am cunoscut câteva astfel de pers..
          Îi las la o parte pe cei care din fanatism religios, dintr-o dorință bizară de a se simți solidari cu liderii de opinie „strâns uniți in jurul partidului și a conducătorilor iubiți” se comportă în contradicție totală cu educația și preocupările pe care le au.
          Unii au devenit, overnight, virusologi, imunologi, epidemiologi de maaaare profunzime. Ciudat cât de convinși sunt.
          Dar asta e….. Ăștia suntem. Nouă românilor obișnuiti ni se datorează (cel puțin in parte) starea actuală a Ro.

          Acum câteva zile, la metrou Obor, un tip la vreo 40 de ani strângea semnături ptr.suspendarea/demiterea lui Iohannis. L-am întrebat care ar fi motivele acelea de natură constituțională ptr.care ar trebui suspendat. Care ar fi acele fapte grave?!?
          M-a întrebat: Dar dvs.va convine ce face acum?!?
          Păi e vorba dacă îmi convine sau nu?!!? Nu, nu-mi convine! Dar nu putem să procedăm la un astfel de demers ptr.simplul motiv că nu ne convine. E ceva cu totul neserios care duce in derizoriu astfel de proceduri care trebuie executate doar in situații, realmente, grave.
          Părea un om ok a cărui revoltă/nemulțumire o pot înțelege. Dar atât.

    • Interesant cum s-a ajuns la o fractură ideologică in tabăra etatiștilor. Totul pleacă de la ideea de obligație morală, una ce incumbă, in opinia unei tabere, unei entități administrative (adică unei ficțiuni jurifdice), iar in ochii celeilalte tabere unei persoane fizice, de regulă politician:
      „Poti sa fi cel mai bun avocat din lume daca tu alegi sa nu te vaccinezi asta inseamna ca iti apreciezi si asumi riscul deciziei. Viata ta nu valoreaza nimic si asta este problema ta. Dar daca tu esti primarul capitalei si ti-ai asumat responsabilitati care depasesc responsabliltatea personala si nu te vaccinezi (in primul rind ca exemplu) atunci ce incredere mai prezinti? ”

      Mulți intelectuali etatiști consideră că un reprezentant ar trebui să fie un model moral, al unei morale pre-definite ce confiscă a priori autonomia de gândire a politicianului. A considera de pildă vaccinarea ca pe un act medical privat, cunoscut doar persoanei inoculate și medicului său curant, este prin definiție interzis. Omul politic, ideile sale și viața sa privată au fost cu totul acaparate de acești intelectuali care, din păcate, domină peisajul politic actual.

      Dar tot logica etatistă este cea care merge mai departe cu responsabilitatea autorităților. Iată că au apărut voci ce solicită ca fiecare eroare a „guvernanților” să fie sancționată prin socializarea culpei acestora și inventarea unor noi datorii ale statului către persoanele așa-zis vătămate de acțiunea/inacțiunea unor autorități in contextul pandemiei. De la declasarea politicianului ce refuză colectivizarea propriei sănătăți la obligarea acestuia de a răspunde material in fața păgubiților de gestionarea presupus eronată a unei epidemii mai e doar un pas. mă mir că cele 2 tabere nu se re-unesc in cuget și simțiri…

      Intr-adevăr, s-a făcut o mare greșală in ceea ce privește combaterea acestui virus, una de ordin planetar: incă de la bun început s-a presupus, de către toată lumea bună, că Statul este cel ce ar trebui să poarte luptele cu coronavirusul (cu tot cu limbajul fascistoid ce ne-a aruncat intr-o stare de război), nu cetățeanul, nu medicii obișnuiți, nu cercetătorii și laboratoarele. Statele au negociat, comandat și…distribuit echipamente medicale, măști, medicamente și in cele din urmă aceste vaccinuri. In privința tratamentelor au impus din start un adevărat monopol de distribuție ce a condus la instituirea unui cartel farmaceutic fascist. Vaccinurile, in loc să fie vândute la liber, pe piață (cu riscurile inerente), au fost băgate cu forța pe gâtul oamenilor, iar unii intelectuali etatiști incă se miră de reacția de respingere „obscurantistă” a populației, peste tot in lume. Guvernele, transformate de bună voie in agenți publicitari au unui cvartet farmaceutic ce a beneficiat de derogări extraordinare de la procedurile normale de autorizare a unor produse medicamentoase, vor deveni răspunzătoare pentru potențialul (iminentul?) eșec al acestor vaccinuri mediocre, dar politic și moral. Au instaurat regimuri autoritare fascistoide, au sacrificat drepturile și libertățile oamenilor, au uzurpat știința medicală, au lichidat vocile critice, doar ca să se asigure că vor utiliza un procent cât mai mare din miliardele de doze de vaccin achiziționate ce ar fi trebuit pasămite să anihileze virusul. De-acum vor plăti…cu vârf și îndesat.

      Și spun toate acestea ca vaccinat. informație ce odinioară, in vremuri de libertate și democrație, nu numai că nu ar fi contat dar ar fi fost de-a dreptul ridicol să fie expusă publicului. Sunt vaccinat deși eram și sunt convins că vaccinul nu mă protejează de boală. Prețuind mai mult libertatea decât viața știu că am pierdut, prin injectare, incă o fărâmă din ceea ce aveam mai de preț. Acum viața mea, sănătatea mea și libertatea mea sunt toate pe ducă din cauza campaniilor tâmpite și agresive ale ostașilor covidieni impotriva virusului (in fapt, impotriva cetățenilor ba nemascați, ba pozitivi, ba nevaccinați, ba…). Sunt astăzi, după 2 ani de mascaradă dementă, in continuare mascat (adică otrăvit 8 ore pe zi cu plastic din zdreanța de pe față), limitat in mișcări și vaccinat (adică injectat cu un spanac de 2 lei făcut pe genunchi, la repezeală, de niște repelenți in halate albe) pentru că nu am de ales și pentru că incă mai sper că nebunia asta va fi cumva curmată. Și mi se pare uluitor că oamenii au ajuns să viseze la despăgubiri/trageri in țeapă ale politicienilor nevaccinați in loc să-și dorească și să facă ceva ca să-și recapete libertățile și viețile.

      • @EuNuke
        D-le, bănuiesc că purtați mască obișnuită, acea mască chirurgicală. Aveți impresia că până la Covid-19 chirurgii se otrăveau zidp de zi purtând masca obligatorie?!? Scuzați-ma dar argumentul dvs. cu „otravirea 8 ore pe zi cu plastic din zdreanța de pe față”nu stă in picioare.
        Eu vă înțeleg paraponul de inspirație liberatriană dar e fake. Ptr.ca puneți problema in sensul că restrângerile/restricțiile de orice fel sunt liberticide.
        Păi așa și regulile de circulație și normele in construcții și obligativitatea afișării prețului și a orarului magazinelor sunt niște restrângeri ale libertății de circulație, ale libertății comerțului, etc.
        Poate că nu ați observat dar in cazul Covid-19 avem de-a face cu o situație de urgență. Adică acel tip de situație in care forța publică trebuie să acționeze. E precum într-o stare de război. Libertățile individuale rămân importante și atunci, dar in mod inerent sunt restrânse de natura situației.
        Dvs.plecati de la premisa (falsă, in opinia mea) că suntem conduși, in totalitate, de rațiune și că vom lua, in mod colectiv, cele mai bune decizii imediat. Vă asigur că nu e așa. Chiar deloc. Să lăsăm la aprecierea țaței Marghioala, a lui JB sau EuNuke chestiuni privind eficacitatea vaccinurilor? Sau să aprecieze credibilitatea specialiștilor, pretinșilor soecialisti cu privire la probleme așa de complexe precum vaccinurile? D-le, îmi păreați putin mai serios.
        Poate că aș putea să apreciez ingrijoarea dvs.ptr.restrangerea, temporară, a unor libertăți. Poate că vă e teamă de pierderea lor completă. Totuși, aveți vreun exemplu de dictatură (reală nu pretinsă) care s-a instalat treptat, pas cu pas, pe nebăgate de seamă?!?

        Nu am înțeles de ce ar fi atât de important să considerăm „vaccinarea ca pe un act medical privat, cunoscut doar persoanei inoculate și medicului său curant”. Care e chestia?!? Unde e prejudiciul dacă am ști că EuNuke sau JB sunt vaccinați?!? Și vă rog raportați aceasta la faptul că riscurile răspândirii bolilor transmisibile sunt mult mai mici in rândul celor vaccinați.

  16. Sa zicem am o turma de vaci, o vaca costa 500 euro. Asta nu inseamna ca daca o vaca moare, vacile vor primi 500 euro. Inseamna ca eu am pierdut o anumita suma si voi incerca sa minimizez pierderile, ca sa-mi pastrez profitul.

    Trebuie sa priviti din anumit punct de vedere.

  17. Bună dimineața! Vă aduc la cunoștință,soțul meu Gagea Ion din Brașov a decedat cu zile în data de 09 o5 2020 și cum:A fost internat de urgență în data de 27 Martie 2020, fiind cu probleme de sănătate Diabet ,insuficienta cardiaca,infecție urinară și l-am internat ca făcuse o infecție (ulcer varicos) la piciorul stâng și la internat la Chirurgie Spitalul Județean Brașov,a stat 3 săptămâni și în noaptea de 27 Aprilie,la transferat ,,La Spitalul Sf.Gheorghe chipurile,,ca a luat Covid-ul,,și acolo a decedat. Dădeam tel.sa ma interesez și îmi rasp.cine putea și îmi spunea Nem -Tudom (ungurește)în țara românească nu informații și s-a internat cu o problema și fiind o curățenie la Chirurgie exemplară,DE UNDE A LUAT COVID-UL?Dr.de la Sp.Jud.Brasov îmi spune ca îl externeaza și când colo l-au transferat ,noapte fără sa știu.Va rog au trecut 2 și jumătate și nici-o dreptate și am făcut vaccinurile ca să ne omoare de tot.Eu pers.de la al2-lea vaccin Faizer, am făcut tromboza la piciorul stâng. Nu știu dacă se rezolva?,dar,nu se face nimic, .nu puteai sa mergi la Sp.ca nu aveai adeverință,nu puteai circula în nici-o direcție fără adeverință de Covid-ul Star. Este posibil așa ceva?Vă doresc sănătate și aștept un răspuns! Doamne ajută.

  18. Întrebări :
    1. Este posibil ca societățile bancare care emit polițe de asigurări de viață să considere moartea din cauza vaccinării împotriva virusului Covid-19, drept caz de sinucidere ?!
    2. Este legal ca societățile de asigurări de viață să refuze acordarea despăgubirile beneficiarului poliței pe motiv că asiguratul a participat voluntar la un experiment medical?!
    3. În cazul în care dețin o asigurare de viață și m-am vaccinat voluntar, ar trebui să-mi retrag banii ?!

    Nicole Delépine, medic, colaborator la site-ul FranceSoir .fr. scrie :
    „dacă aveți o indemnizație de deces la asigurarea de viață, capitalul nu va fi transferat beneficiarului dumneavoastră dacă decedați ca urmare a unui vaccin Covid”.
    În discuție, potrivit Riposte Laïque, statutul „experimental” al vaccinurilor: „Se pare că este comparabil cu moartea în caz de sinucidere. […] Se pare că unii asigurători (cel puțin pentru că nu toți au răspuns încă) consideră că ați participat voluntar la un experiment.” Nicole Delépine consideră astfel că vaccinurile anti-Covid sunt experimentale atâta timp cât „testele de fază trei nu au fost finalizate, analizate, publicate și validate” și…

    Sursa: https://www.liberation.fr/checknews/est-il-vrai-que-les-assureurs-refuseraient-de-payer-une-assurance-vie-en-cas-de-deces-lie-au-vaccin-anti-covid-20210318_TOJ77ZS5SBA3VE65P2B4LU2VXI/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Mircea Dutescu
Cristian Mircea Dutescu
Cristian Mircea Duțescu este avocat în dreptul pieței de capital, autor de cărți și articole de specialitate în domeniul dreptului comercial și al pieței de capital. Doctor in drept, tema aleasă pentru lucrarea de doctorat “Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro