Steve Jobs, Bill Gates și Mark Zuckerberg 3 din cele mai sonore nume de antreprenori din lume, sunt poate și cele mai des folosite exemple de antreprenori care au avut succes fără a termina studiile. Aud tot mai des în jurul meu conversații, în special ale altor tineri, care îi dau ca și exemplu pe aceștia și spun că „școala nu te ajută”, că nu e importantă. Dar aceste exemple ne pot duce de fapt spre o direcție total greșită.
Deși sunt foarte „sexy” ca și exemple, cei 3 nu sunt mai degrabă excepții de la regulă și faptul că au renunțat la studiile formale nu înseamnă și faptul că s-au oprit din a face ceva mult mai important: să învețe continuu.
Dacă ne îndreptăm spre cifre, statisticile arată că 68% din antreprenorii care au reușit să creeze afaceri de peste 1 miliard de dolari au terminat studiile. O mare parte din ei având specializări legate de inginerie, economie/business și, surprinzător sau nu, arte. Și dacă e să comparăm această statistică cu nivelul general al populației care au finalizate studii superioare, vom vedea că de fapt antreprenorii pun mult accent și pe educația formală.
Și atunci, de ce am ajuns să credem că pentru a reuși în business trebuie să renunțăm la școală?
Cred că sunt 3 motive principale pentru care facem această greșeală. În primul rând, datorită faptului că unii antreprenori sunt foarte cunoscuți, la lista celor 3 de mai sus se mai pot adăuga și alte nume celebre precum fondatorul grupului Virgin, Richard Branson sau Larry Ellison de la Oracle, ajungem să asociem ce înseamnă antreprenoriatul cu figurile lor.
În al doilea rând, nu cunoaștem contextul în care aceștia au renunțat la studii. Pentru că, un detaliu minor dar extrem de important e faptul că aceștia au renunțat la școală pentru că efectiv nu mai aveau timp de ea. Nu pentru că și-au dorit să-și facă mai mult timp pentru a se gândi la business. Afacerea a început să aibă tot mai mare succes și le-a luat din timpul pe care în mod normal trebuiau să îl aloce studiilor, până când efectiv nu au mai avut timp să meargă la cursuri și au trebuit să renunțe complet la școală. Cu alte cuvinte, nu renunți ca să începi să muncești la idee, ci muncești la idee și dacă parcursul natural este să renunți la cursuri, atunci fie.
Și în al treilea rând, poate și cel mai important, asociem faptul că au renunțat la studii cu renunțarea la a învăța, ori adevărul e clar contrar.
Steve Jobs e faimos pentru faptul că deși a renunțat oficial la studii, a rămas o perioadă bună în campus și mergea la cursurile care îl interesau, dormind în camerele prietenilor. Mark Zuckerberg reușește în toată nebunia care înseamnă să conduci Facebook să citească 25 de cărți pe an (deci 1 la 2 săptămâni), a pornit chiar un club de carte, în fiecare an își pune câte un obiectiv major de învățare, (știai că vorbește fluent mandarina?). Să nu mai spunem de Bill Gates care citește aproximativ 50 de cărți pe an.
Deci, greșeala de gândire pe care o facem, și pe care am lăsat-o conștient să scape în titlu, e faptul că asociem studiile formale cu învățarea. Ori indiferent de ce părere au antreprenorii de aceste studii, sau ce părere ne-am format noi personal, învățarea este poate cea mai importantă caractersitică care definește succesul unui antreprenor. Indiferent dacă este din cărți sau de la realitățile pieței, antreprenorii învață.
Pentru a arăta cât de importante sunt de fapt studiile pentru antreprenori și pentru a nu lăsa o imagine greșită, Dave Thomas, fondatorul Wendy’s, un lanț de fast food din SUA care valorează momentan aproape 3 miliarde de $, s-a reinscris la liceu și l-a terminat la vârsta de 61 de ani, spunând că faptul că nu a terminat liceul a fost cea mai mare greșeală pe care a făcut-o în viața sa.
Chiar și eu, după ce am pornit propria agenție de marketing chiar din camera de cămin, mi-am dat seama că romantizăm foarte mult antreprenoriatul și pe cei care încep dintr-un garaj ori renunță la studii pentru a începe afacerea. Lucrurile nu sunt deloc la fel de romantice precum par în filme și oricare din cei care au început în garaj sunt sigur că l-ar fi dat pe un birou bine echipat unde să poată asambla produsele în condiții umane. Nu e nimic romantic să începi din cămin, din camera de vis-a-vis să se audă rock, din cea de lângă manele și tu să trebuiască de fapt să muncești.
Acești antreprenori au renunțat la studii pentru că au fost nevoiți, afacerea ocupându-le tot timpul, și cu siguranță ar fi preferat să aibă condiții mai bune, dar au trebuit să se descurce cu ce au avut.
Așa că, data viitoare când cineva ne mai spune că antreprenorii nu au nevoie de studii, și mai ales că nu au nevoie se învețe, să îi îndrepți spre statisticile sau poveștile de mai sus. Realitatea e foarte diferită față de poveștile romantice care circulă în cultura populară.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
La noi, in cele mai multe cazuri, cei care vor sa renunte la scoala nu argumenteaza cu exemplele Steve Jobs, Bill Gates și Mark Zuckerberg, ci cu exemplul Gigi Becali. Cei care se gandesc la primii au, deja, ceva scoala. In cel priveste pe Gigi Becali, in ciuda imaginii sale de ignorant exotic, cred ca a si invatat, a fost nevoit sa invete multe lucruri, altfel nu reusea sa adune atatia bani. Insa invatatura sa nu s-a bazat pe studiu, ci prin activitatea practica, prin consultarea unor specialisti…Nu poti face nimic fara a invata, a practica, a experimenta, nici chiar operatiuni manuale mai complexe. De aceea e desarta speranta celor care isi obtin atestate fara acoperire, de la diverse fabrici de diplome, ca vor reusi in viata, in vreo profesie, doar pe baza lor.
Cam fortata si, ma scuzi, măcănitoare, paralela/comparatia ta intre Steve Jobs, Bill Gates, Mark Zuckerberg si mioriticul Jiji Becali.
Puteai gasi alta formulare; cei 3 nu merita sa fie in compania penalului.
E foarte important ceea ce ati subliniat.
Din pacate, cred ca functioneaza si mitul celui ce nu are nevoie sa invete inca din liceu, sau din gimnaziu, fiindca „prinde din zbor”, se descurca pe loc si tot asa. Nici el nu mai stie cat de putin stie… Disciplina si curiozitatea, incurajate din tinerete, insa, sunt nelipsite din retetele de succes, indiferent de domeniu.
Realitatea este mult mai complexa, probabil acesti oameni de succes fara studii sunt dislexici intamplator cu un IQ mare, au probleme sa reproduca materia scolara de o forma rigida si clasica,dar au alte abilitati. Dificultatile de invatare ale dislexicilor ii forteaza sa invete continuu in viata de zi cu zi, pana la urma acest lucru se converteste intr-un avantaj invata de o forma autodidacta. Evolutiv dislexicii au un dezavantaj, deci supravietuitorii acestei semintii trebuiau sa vina la pachet si cu unele mici avantaje genetice, ei au o curiozitate inascuta si pot evalua probleme fragmentate in miscare (evolutie), mai bine decat oamenii normali. Ii recunosti in lumea politica, sunt politicienii care nu cunosc o limba straina sau o vorbesc foarte greu. De ex. toti prim ministrii spaniei din perioada democrata nu cunosteau limbi straine cursiv, aici vb. de o perioada de 40 de ani si de o tara cam a zecea in top mondial la PIB. Nu toti dislexicii ajung oameni mari, ci doar cei cu IQ mare nativ si alte mici atuuri, atentie in familie sau vointa mare.
Era un meme pe facebook destul de recent. Bill Gates totusi a renuntat la Harvard nu la Spiru Haret.