duminică, iulie 12, 2020

Cât de gingaș și tandru a devenit peste noapte dl. Orlando!

Într-un comentariu publicat pe site-ul contributors. ro la data de 13 august 2019, comentariu în care încercam să deslușesc ițele destul de încurcate ale întâmplărilor din CExN al PSD care a avut loc cu doar o zi înainte, atrăgeam atenția asupra unor lucruri mai mult decât bizare ce au început să i se întâmple d-lui Eugen Orlando Teodorovici.
Președinte executiv al partidului și ministru de Finanțe, dar și ins cu aspirații neîmplinite de prezidențiabil..
Porneam în analiză de la informația potrivit căreia cu doar câteva zile înainte, când în guvern s-a discutat o primă formă a proiectului de rectificare bugetară, d-na Viorica Dăncilă, șefa d-lui Teodorovici atât pe linie guvernamentală cât și politic, i-a respins acestuia, fără prea multe vorbe, întreg proiectul. Luni, dl. Teodorovici s-a prezentat la nouă ședință de guvern cu temele refăcute, numai că nici de data aceasta nu a obținut calificative maxime. A fost silit să uite de majorările de taxe, de creșterea accizei la tutun cât și de impozitarea pensiilor speciale. Unde mai pui că în săptămânile din urmă aceeași doamnă premier este însoțită cu predilecție doar de dl. Mihai Fifor, e adevărat, vicepremier, însă doar numărul 3 în ierarhia partidului.
Iată că acum, nu mai departe decât în ziua de 14 august, dl. Teodorovici s-a transformat într-un fel de avocat din oficiu al d-lui Liviu Dragnea. Mișcare mai mult decât interesantă, Dl. Teodorovici, altminteri om al cifrelor, a devenit dintr-o dată tandru, dulceag, lacrimogen, măcinat de grija pentru soarta aproapelui. Argumentând pe un ton lacrimogen că nu ar fi deloc justificate relele tratamente, indiferența, debarasarea, punerea la zid, excomunicarea din istoria PSD de care ar avea parte dl. Dragnea. Care a greșit, dar cine nu greșește?, însă care a făcut și fapte bune, care e asemenea unui copil ce mai comite din când în când și o boroboață, mai sparge câte o farfurie, câte o ceșcuță de cafea, însă pentru toate acestea nimănui nu îi trece prin minte să îl dea afară din familie.
Las la o parte umorul involuntar, poate chiar cinismul pe care l-a probat în zicerile sale dl. Teodorovici. Care s-a prefăcut a fi uitat că fostul șef al PSD se află acum la închisoare tocmai din cauza matrapazlâcurilor comise în detrimentul copiilor asistați social din Alexandria, Teleorman. Trecem și peste minciunica în conformitate cu care el, dl.Eugen Orlando Teodorovici, nu s-ar fi aflat în termeni tocmai buni cu vechiul El Lider Máximo. Cine să dea crezare fantasmagoriilor și rescrierilor de fapte la care se dedă sistematic dl. Orlando.
Nu pot însă trece peste întrebarea privind felul în care s-o fi simțit doamna Dăncilă la auzul vorbelor care, la urma urmei, au drept scop reabilitarea predecesorului său în funcție. Cel de care s-a dezis la doar câteva ore după punerea în executare a sentinței de condamnare și care câteva săptămâni mai încolo a deschis o acțiune juridică prin care a contestat în instanță Congresul, de fapt toate procedurile în urma cărora PSD are acum o nouă conducere. Prin tot ceea ce a făcut din 27 mai și până astăzi în privința raporturile sale cu dl. Dragnea, doamna Dăncilă nu s-a abătut nici măcar cu o iotă de la specificul conduitei liderilor comuniști în privința predecesorilor. Rapida lor aruncare la coșul de gunoi. Și înlocuirea promptă a tuturor celor ce, într-un fel sau altul, ar dori să le eternizeze memoria. Ce soartă îl așteaptă pe dl. Teodorovici? Ne-am putea aștepta oare la trecerea lui pe linie moartă?


Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „Cât de gingaș și tandru a devenit peste noapte dl. Orlando!”

    Este, după opinia mea, o mare obraznicie.

    Și nici cu textul articolului în sine nu mă simt foarte confoertabil. Să explic de ce…

    Dl Dragnea este un infractor. Punct.
    Ba, dacă ar mai fi ceva de spus, este că dl Dragnea este un infractor recidivist.

    Cum s-ar mai putea gândi cineva că ar putea ajunge administrator al averii publice vreodată?! Nici măcar mass-media NU ar trebui să mai acorde atenție unor astfel de aberații. Este de neimaginat în orice stat [normal]!

    Cum ar fi oare ca (scuzată fie-mi exagerarea) G Dincă să fie considerat de unii vecini și foști angajați băiat de treabă. Și după ispășirea pedepsei de 10-15 ani să fie propus director (sau măcar administrator) la un liceu de fete din Caracal?!

    Este că-i sinistru?!

    Păi, la fel de sinistru este după părerea mea să-și imagineze cineva și să ia serios în discuție posibilitatea ca dl Dragnea să revină în politică, eventual într-o funcție publică șamd.

    Mi se pare cumplită chiar ideea (demersul jurnalistic) de a fi puse în dezbatere astfel de mizerii, de a se obișnui cetățenii cu grozăvii inacceptabile în orice societate cu oameni normali la cap!

  2. Domnul Teodorovici dorește să aducă forțe noi în sistem, tineri absolvenți… Fără concurs, fără examen. Are rost să comentăm?

  3. Can-can ieftin de Miticstan, de-asta nu poate autorul dormi noaptea? Ce face discotecaru sef care poarta pantofi sport de cateva sute de euro si hainutze de firma? Se stie doar ca PSD nu e un partid, ci doar un grup infractional (dez)organizat. Un network bazat pe putere, influenta, si mai ales pe abonamnetul la banii publici. Lipitori de stat, sugand la tzatza bugetului nationale,

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)