luni, ianuarie 17, 2022

Cât de obiectivi suntem cu obiectivele noastre?

„A fost odată ca niciodată.. Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana s-au căsătorit de tineri, au avut mulți copii frumoși, și-au condus împărăția în armonie până la adânci bătrâneți, bucurându-se de dragostea supușilor și respectul zmeilor și vrăjitoarelor. Ș-am încălecat pe-o șa etc.”.

Privită „la rece”, povestea pare mai neverosimilă decât orice basm; n-ar putea convinge nici măcar un copil. Și cu toate acestea, „la cald”, de multe ori avem tendința să reacționăm ca și cum am crede în astfel de utopii. Iar când vine vorba de ceea ce vrem, adoptăm uneori o manieră ușor solipsist-infantilă, ca și cum lumea ar fi fost creată ca să ne facă nouă pe plac, inclusiv să se supună obiectivelor noastre.

Fără îndoială, obiectivele au rostul lor – dacă scopul dă intenției noastre o formă, obiectivul e acela care, atunci când e bine definit, îi dă un conținut. Dar cu ce se deosebește obiectivul față de ambiguitatea unei simple dorințe sau, de ce nu, a unui mare ideal? Prin concretețe. Obiectivul este, sau ar trebui să fie… SMART, un acronim în engleză pentru caracteristicile de Specific, Measurable (măsurabil), Attainable (obtenabil), Realistic (realist), Timelimited (cu termen de finalizare).

Ca orice abstracțiune, conceptul de „obiectiv”, ca și caracteristicile sale, sunt contra-intuitive; nu putem stabili vreo asociere cu ceva din natură. Natura lucrează din „greșeală în greșeală, spre victoria finală”; nu are nici o intenție să obțină ceva anume, cu atât mai puțin niște obiective. Așa că, m-am gândit să nu mă afund în definiții și descrieri, ci să ilustrez conceptele de mai sus folosind un exemplu simplu, dar și foarte popular în zilele noastre: pierdutul kilogramelor în plus.

Să ne închipuim că abia am ieșit din desfrâul gastronomic al sărbătorilor de iarnă. Ne studiem în oglindă silueta pe care până mai ieri o consideram acceptabilă, dar acum ne dezamăgește, oftăm, mai slăbim o gaură la curea… e clar, așa nu mai merge. Trebuie să facem ceva pentru a „a arăta mai bine”. Un scop care e ușor de înțeles de oricine, care dă o formă, o… siluetă, dacă vreți, intenției noastre. Dar, în același timp, e și vag. Cum știi că „arăți mai bine”?

Pentru a concretiza scopul, avem nevoie de un obiectiv. Dacă apelăm la sfaturile aritmeticienilor în d-ale nutriției, vom afla că, funcție de vârstă, sex și înălțime, greutatea ideală este atâtea kilograme, pe care o putem atinge în atâtea luni, cu condiția ca zilnic, să consumăm atâtea calorii și să ardem la sală atâtea calorii. Iată și obiectivul: „pierderea a X kilograme în Y luni”. Pare SMART, nu? Puteți să verificați: cel puțin pe hârtie, nu cred că avem ce să-i reproșăm.

În realitate – după cum au observat toți cei care au trecut printr-o dietă – obiectivul nu este deloc SMART pentru că nu este realist. El ignoră un adevăr elementar, dar mult mai simplu de înțeles decât formulele și tabelele cu calorii. Ceea ce noi numim azi metabolism uman, e un mecanism îndelung șlefuit în miliardele de ani de ani scurse de la apariția vieții pe Pământ. O viață care a evoluat în condiții de hrană foarte precare, și pentru care abundența de care ne bucurăm noi, cei care parcurgem rândurile de față, a fost aproape inexistentă. Chiar și azi, foametea este considerată cea mai serioasă amenințare la adresa sănătății globale. Iar în condiții de foamete supraviețuiesc cei care-și chivernisesc cel mai bine caloriile, și nu fotomodelele. Altfel spus, metabolismul e optimizat pentru supraviețuire, și nu pentru estetică. Așa că își va apăra „cu dinții” kilogramele cărora le-am pus noi gând rău. Prin urmare, dacă nu avem tulburări de metabolism sau de comportament, tot ce ne trebuie de fapt e cumpătare și un pic de mișcare, adică exact ce suntem îndemnați să facem prin anunțurile de interes general de la TV.

Înclin să cred că cele de mai sus nu sunt o „senzație” pentru nimeni. Și cu toate acestea, cantitatea de reclame pentru produse și servicii de optimizare a siluetei pare mult mai mare decât ne-ar îndemna logica de mai sus să credem. Iar cum oferta urmează cererii, deducem că oamenii se ghidează mai degrabă după prejudecățile proprii și privirile celor din jur, decât după rațiune. Fiindcă ce altceva i-ar putea îndemna să se comporte ilogic, adică să se înfometeze voluntar și să tragă excesiv de fiare?

Nu susțin că ar trebui să construim raționamente sofisticate în orice împrejurare. Dacă ar fi să folosim exclusiv logica, probabil că nici n-am mai ieși din casă din cauză că nu suntem în stare să ne alegem hainele deoarece n-am avea suficiente date la dispoziție pentru a lua o decizie argumentată. Pentru situațiile obișnuite, de zi cu zi, evoluția ne-a înzestrat cu intuiție, acea colecție de mecanisme minunate care ne permit să înțelegem o realitate complexă în fracțiuni de secundă și aproape fără niciun efort. Spre exemplu, „citim” aproape instantaneu natura prietenoasă sau ostilă a intențiilor unui necunoscut aflat pentru prima oară în fața noastră; sau știm când soția e supărată sau copilul a luat o notă proastă chiar fără să le vedem fața sau să le auzim vocea.

Dar, atunci când e vorba de elemente raționale cum ar fi obiectivele, fie ele personale sau legate de muncă, limitările rațiunii nu sunt un motiv suficient de bun pentru a o înlocui cu intuiția sau cu prejudecățile. De ce? Am văzut ce complicat s-a dovedit a fi obiectivul, la prima vedere atât de simplu, al kilogramelor în minus, într-un caz în care beneficiarul era și manager, și executant. Închipuiți-vă acum cum stau lucrurile într-un proiect real, cu o echipă numeroasă, în care obiectivele capătă un caracter dogmatic, care nu poate fi supus criticii și nu admite obiecții sau ajustări. Într-o astfel de situație – destul de frecventă – îmi vine în minte butada marelui Nicolae Iorga, care, întrebat fiind de ce și-a schimbat atât de des culoarea politică, a replicat: „Dragă, doar boul este consecvent în viață!

Altfel spus, degeaba avem obiective SMART, dacă nu suntem și noi… smart.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Razvan Pintea
Răzvan Pintea este consilier pentru dezvoltare personală și orientare în carieră în cadrul Centrului de Psihologie și Training CONFIDENT si oferă life & career coaching pe diverse platforme. Răzvan a acumulat o bogată experiență în relațiile interumane atât în calitate de expert în management și IT, cât și în rolul de soț și tată a doi copii. Pasionat de literatură și filozofie, își dorește să ajute oamenii din poziția de consilier, considerând ca astfel contribuie și la propria dezvoltare personală. Scrie articole pe diverse teme de dezvoltare personala, orientare in carieră sau teme de interes social și publică haiku in limba engleză. Îl puteți urmări activitatea atât pe blogul personal www.pintea.me cât și pe pagina Facebook @consiliere.razvan.pintea

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

Planul de refacere a URSS în marș: după ce s-a asigurat de Belarus și Armenia, Moscova a luat și Kazahstanul înapoi

"Kazahstanul este acum într-un joc geopolitic (...) Rusia a intrat deja, a trimis trupe. CSTO este Rusia. Aceasta este o ocupație...

Daca e de rău, nu apare în presă!

Exact acum un an scriam un articol despre relația energie și presă. Probabil explicațiile de atunci sunt valabile și în spețele de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro