vineri, martie 29, 2024

Cat de repede uitam? Problema plagiatului intre amnezie si alerta morala

Aflu ca pentru unii plagiatul comis de actualul premier al Romaniei in teza sa doctorat sustinuta in 2003, sub conducerea premierului din epoca si presedintele PSD, Adrian Nastase, profesor la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, n-ar mai fi un subiect important. Ca examinarea riguroasa a culturii plagiatului ar fi o zadarnicie. Imi scrie un bun prieten: „Toata lumea pare sa fi uitat de plagiat, de minciuni, de aroganta acestui cetatean. Aparent, nimeni nu mai vrea nimic in Romania. Azi e o tacere asurzitoare in Romania, un amestec al apelor si valorilor, o lehamite care a amortit parca totul.” Sunt unele persoane care cred ca temele de dezbatere propuse de excelentul si atat de necesarul site http://integru.org ar fi cumva marginale, daca nu de-a dreptul derizorii, ca pasamite nu starnesc interesul comunitatii stiintifice internationale. Cu tot respectul, cred ca se inseala.

Fac parte dintre aceia care socot ca nu avem dreptul moral sa abandonam acest subiect ca si cum n-ar conta. Plagiatul, fie ca este comis in Romania sau aiurea, este o frauda si trebuie repudiat fara urma de echivoc. In plus, cred ca trebuie sa evitam pericolul orientalizarii si, mai cu seama, al auto-orientalizarii. Sa crezi ca daca plagiatul are loc undeva departe, nu te priveste, este o miopie. Regulile integritatii academice sunt universale si trebuie aparate impotriva impostorilor, indiferent de functiile detinute si de locul unde comit fraudele. Public aici un remarcabil articol semnat de un distins universitar, profesorul Andrew Galloway, de la Universitatea Cornell.

“Cazurile de mare notorietate ale disertatiilor plagiate prezentate recent pe Integru si in alte locuri sunt in mod tipic din domenii unde este implicat un nivel ridicat de putere profesionala si sociala, precum stiintele si economia. Dar care sunt problemele din domeniile umaniste? Aceste cazuri nu pot fi ignorate. Standardele nu ar trebui sa fie diferite fata de cele din stiinte sau alte domenii. Daca spunem ca plagiatorii din domeniile umaniste merita putin mai multa compasiune pentru ca cei care au obtinut doctorate in aceste domenii au sanse mai mici sa obtina pozitii de importanta mare din punct de vedere politic sau economic, atunci pur si simplu adoptam marginalizarea domeniilor umaniste care exista in general in cultura moderna. Umanistii merita cel putin aceleasi standarde ca ceilalti. Lor li se poate chiar atribui inventarea acestor standarde. Un exemplu in acest sens il reprezinta eforturile filologilor si scriitorilor din perioada Renasterii care au incercat sa defineasca lucrarile autorilor antici, considerate canonice in prezent, ca fiind distincte fata de numeroasele lucrari prezentate de scriitori medievali ca fiind autentice, dar care prezinta copii mai mult sau mai putin intentionate ale lucrarilor antice.

Dupa cum se sugereaza din introducerea acestei intrebari intr-un astfel de context istoric si cultural, aceste standarde nu sunt nici eterne, nici transculturale. Contextul conteaza pentru definitie si pentru ratiune. Din pozitia cercetatorului in domeniul literaturii si culturii medievale, sunt perfect constient de multe aspecte ale acestei probleme; lumea pe care o studiez implica reciclarea extensiva a materialelor si acest lucru nu se face deloc din motive de lene, naivitate sau egoism. De exemplu, in cultura medievala incipienta, copierea cat mai fidela a unei imagini dintr-o alta carte in procesul de ilustrare a unei carti sacre de catre un artist monastic poate reprezenta un semn de umilinta. Problema este ca unii artistii au fost mai buni decat modelele lor si poate aveau o inclinatie mai mica de a se supune complet staretilor lor, probabil mai putin cultivati. (Pentru cei curiosi, iau acest exemplu din Jonathan J. G. Alexander, Medieval Illuminators and their Methods of Work, [New Haven: Yale University Press, 1992], pp. 90-92.). In acest context, originalitatea cea mai interesanta si de talent apare adeseori in detalii fine, nu in conceptii largi; aceasta originalitate nu reprezinta ceea ce ar trebui sa faca de fapt autorul, iar presiunea de a suprima mandria este puternica. Nici chiar imitatiile scriitorilor din cultura medievala nu reprezinta in mod categoric furt sau denaturare, desi ar putea reprezenta si aceste lucruri.

Cultura moderna are, cel putin oficial, un imperativ etic diferit decat invelirea unei persoane in mantia ideilor altora. De aceea, cand confrunt cazurile moderne de plagiat despre literatura si cultura medievala, se aplica un set de presupuneri diferite decat cele din cultura insasi – si pe buna dreptate. Plagiatul in domeniile umaniste nu este cu nimic mai bun decat o moneda contrafacuta sau un patent furat – sau furtul unei cercetari stiintifice. Totodata, umanistii pot fi iertati daca se intreaba care este contextul in care apare o astfel de lucrare moderna plagiata (inclusiv mecanica stilistica a lucrarii scrise si cercetarea din spatele acesteia). Umanistii sunt instruiti sa reflecteze asupra contextului social si a configurarii institutionale privind dezvoltarea si circularea ideilor si cuvintelor scrise. Atunci putem noi oferi ceva intrebarilor mai generale privind plagiatul in toate domeniile de dezvoltare intelectuala?

Care ar fi un exemplu? Eu din pacate cunosc multe, datorita rolului meu de mai multi ani de presedinte al Consiliului de Integritate Academica a Colegiului de Arte si Stiinte a universitatii Cornell, din Ithaca, New York, unde am rolul de a actiona ca presedinte pentru cazurile „grele” de plagiat ale studentilor, care ajung la Consiliu. Acest rol m-a facut sa ma gandesc la structurile si presiunile care pot duce la plagiat in randul studentilor sau care m-ar putea ajuta sa opresc plagiatul.

Mi-ar placea sa cred ca am produs unele schimbari. Unul din rezultatele aceste experiente in propriul stil de predare (pentru a ma exprima in mod general) este dublarea eforturilor de a fi implicat cu atentie in procesul de dezvoltare a lucrarii studentilor, si de a nu accepta pur si simplu produsul final. Un altul a fost sa permit experimentarea, chiar si esuarea – cel putin la prima incercare, decat sa insist pe perfectiunea finisata. Aceste doua principii (si le prefer intens fata de folosirea regulata a bazelor de date pentru detectarea plagiatului, desi si acestea sunt folositoare) sunt in general mult mai usor de aplicat la lucrarile de doctorat, unde este mult mai frecventa si uzuala dezvoltarea inceata si incercarile repetate decat este posibil in lucrarile de licenta. Poate din acest motiv sunt destul de sigur ca nu am vazut niciun caz de plagiat in lucrarile de doctorat pe care le-am indrumat, in contrast fata de numeroasele ocazii in care am intalnit plagiate in lucrarile de licenta. Bineinteles, acest lucru se datoreaza in parte rolului meu in examinarea unui intreg Colegiu. Insa cred ca aceasta diferenta este destul de des intalnita.

Recent insa am primit de la Integru un caz al unei disertatii pe domeniul meu de stiinte umane, provenind de la o universitate din Romania, care a produs aceasta reflectare. Pentru ca trebuie sa marturisesc ca acest caz m-a pus in incurcatura. Asta nu pentru ca nu am calificarea necesara. De fapt, nu doar ca sunt familiarizat cu domeniul specific, ci chiar cunosc lucrarea cercetatorului a carui disertatie (ce dateaza de peste patru decenii!) a devenit sursa reciclata de doctorandul roman in cauza [n.r. persoana este acum lector]. Mai mult decat atat, am si calificarile date de experienta mentionata anterior, in care, in capacitatea de presedinte a Consiliului, a trebuit sa evaluez cazuri destul de complexe de plagiat si cereri privind integritatea academica. Dar acest caz m-a pus in incurcatura tocmai pentru ca – precum unele din celelalte disertatii din cazuri de mare notorietate care au ajuns in presa – a fost atat de evident. Acest caz a indicat nevoia, sau cel putin nevoia mea, de a intelege mai profund cum exact s-a putut produce un astfel de incident. Cu siguranta ca nu s-a produs in vid. Sau poate s-a produs pentru ca a existat un vid prea mare de un tip esential, absenta verificarii si criticii de tipul necesar pentru supravietuirea fiecarui domeniu.

Astfel, intrebat ce „urmari” imi pot imagina pentru acest caz, am putut sa raspund doar ca cea mai productiva urmare la care ma pot gandi ar fi o investigatie in structura de supraveghere, finantare, indrumare, evaluare, criticare si sustinere a tezei doctorale sau a oricarei lucrari academice la institutia in cauza. Abia apoi as putea propune schimbari structurale. Insa un pas simplu ar fi adaugarea ca cerinta a prezentei examinatorilor internationali externi pentru toate tezele doctorale, precum se face in mod destul de uzual. Un pas ce presupune mai mult efort ar fi cerinta de a introduce consultari regulate intre studenti si directorii de facultate si membrii comisiei.

Lucrarile moderne din domeniile umaniste merita, in general, acelasi tip de cercetare riguroasa si deci aceleasi laude si critici ca orice alt domeniu. Noi, umanistii, trebuie sa studiem propriul context de generare a cunoasterii la toate nivelele si sa comparam institutiile de cercetare la nivel international si national. Daca exista dovezi care indica o problema a sistemului, inseamna ca domeniul este pregatit pentru o aprofundare a intelegerii structurilor de sprijin si criticare – de tipul cei a cercetarii culturale sistematice pe care umanistii sunt deseori instruiti sa o produca, cel putin in propria cercetare.

Dar, desigur, aceste probleme nu sunt doar pentru umanisti. Cei ce lucreaza in stiintele exacte, economie, stiinte politice si multi altii sunt adeseori la fel de instruiti sa reflecteze asupra si sa critice structurile largi si contextul necesar pentru sustinerea si criticarea ideilor – uneori chiar sunt mai bine instruiti sau mai deprinsi sa efectueze acest lucru decat umanistii.

Dupa cum sper ca este evident, furnizez aceste pareri nu ca pe o opinie sau indrumare bazata pe cunoasterea reala a circumstantelor pe care le-am intalnit, ci chiar opusul: ca pe o invitatie la a continua investigarea si clarificarea de catre altii. Sunt convins ca cercetatorii din toate domeniile, precum si publicul larg informat ar avea multe de oferit ca raspuns, dupa cum sunt sigur si ca discutia ma va ajuta sa inteleg mai bine ce promoveaza o cultura „a integritatii” – sau opusul acesteia – intr-un anumit spatiu si moment de timp.”

Prof Andrew Galloway

Cornell University USA
o Prof Andrew Galloway is the Chair of the Department of English at Cornell University, USA
o He also provided one of the independent reviews for Integru.org in Review 10: Olesia Mihai – PhD thesis copy/paste plagiarism.

http://integru.org/opinions/the-culture-of-plagiarized-dissertations-in-romania-a-call-for-inquiry-in-the-humanities-and-beyond

Cunosti tu tara unde-i plagiatu-n floare?

http://www.youtube.com/watch?v=6uX1MRkBXME

Distribuie acest articol

121 COMENTARII

  1. Stimate Domnule Tismaneanu,

    In Romania , din fericire sau din nefericire , oamenii nu prea uita .
    Este vina ( nu viclenia ! ) istoriei lor sociale.

    Alex Roman a avut recent pe Contributors.ro un dialog cu domnul dr. Peter Manu ( probabil il cunoasteti din forum-urile de aici ) .
    Il reproduc mai jos :

    ” Alex Roman spune:
    10/05/2013 la 2:31
    Domnule Dr Manu, afirmati:

    “Cazurile de frauda intelectuala analizate de integru.org au in comun parohialismul lor si e greu de crezut ca vor interesa comunitatea stiintifica internationala”

    Va cunosc din auzite si sunt surprins si dezamagit. Nu stiu cat de des vizitati site-ul integru.org.

    Exista pe Integru.org 10 cazuri publicate, toate cu autori romani … insa toate cu recenzori straini, de la universitati de top. In total cred ca sunt peste 40, dintre care cred ca in jur de 35 straini, unii raspunzand foarte detaliat. Cativa dintre ei au overit si declaratii impotriva acelor declaratii de presa mincinoase.

    Ieri pe integru.org a scris un articol excelent Profesorul Andrew Galloway, seful departamentului de engleza de la Cornell University, USA … iata articolul:

    http://integru.org/opinions/the-culture-of-plagiarized-dissertations-in-romania-a-call-for-inquiry-in-the-humanities-and-beyond

    Observati va rog titlul: “The Culture of Plagiarized Dissertations in Romania: A Call for Inquiry in the Humanities—and Beyond?”

    Sau in Romana: “Cultura dizertatiilor plagiate din Romania: Indemn la ancheta in stiintele socio-umane—si altele?”

    Va invit sa-l cititi. Profesorul Galloway nu doar ca face evident faptul ca il intereseaza subiectul, si ca a oferit o recenzie la cazul unei teze de doctorat din Romania copiata in intregime cu o nesimtire crunta, recenzie oferita tot pe Integru.org, ba chiar, in mod foarte direct, invita la o discutie publica pe toti cititorii in special Romani despre plagiatele din Romania, sistemul ce permite asa ceva, cauzele nasterii acestor non-valori, si solutii posibile.

    Va intreb: de ce, in loc sa raspundeti aici facand afirmatii cu o veriditate cel putin chestionabila, nu ii raspundeti Profesorului Galloway pe Integru.org? … comentariile vad ca sunt deschise si acolo.”

    (http://www.contributors.ro/reactie-rapida/plagiatul-mioritic-si-jocul-piramidal-2/ )

    Problemele societatii romanesti nu se rezuma doar plagiat, sunt in realitate cu mult mai grave, si sunt deja cronice.
    Profesorul Andrew Galloway invita de fapt la o ancheta in corpul stiintelor sociale de la noi , deci la un diagnostic de sistem :

    ” invita la o discutie publica pe toti cititorii in special Romani despre plagiatele din Romania, sistemul ce permite asa ceva, cauzele nasterii acestor non-valori, si solutii posibile.” (http://www.contributors.ro/reactie-rapida/plagiatul-mioritic-si-jocul-piramidal-2/#comment-135589)

    Altfel spus, si poate pentru prima data dupa 1989 , este pus in discutie intreg corpul stiintelor sociale ( http://sergiusimion.blogspot.ro/2013/05/de-la-cultura-plagiatului-la-o-ancheta.html ) si in mod implicit, deontologia practicantilor lui !
    Poate ca aceasta este cea mai importanta intrebare pusa pana acum in societatea romaneasca specialistilor in stiinte sociale , dar raspunsul va veni cel mai probabil de la generatiile urmatoare :))

    • D-le Simion,
      Eu cred ca din pacate UITA! Si asta se vede din faptul ca periodic ne lovim de situatii in care avem un deja-vu, schimbarea si modernizarea societatii se petrece cu o viteza mult prea mica fata de cum o dorim unii dintre noi, reactia societatii la golaniile pe care le fac politicienii nostri care ne conduc lasa de multe ori de dorit. Depinde ce explicatie vrem sa dam acestei uitari – e o lehamitate care vine din indiferenta, neputinta si acceptarea conditiei, e mioritica milostenie a romanului care e dispus sa inghita la un moment dat greselile trecutului mai mult sau mai putin recunoscute… V-as mai spune ca probabil amandoi am intalnit il ultimii ani „doctori” (in economie, drept, stiinte sociale etc.) care au probleme in a face acordul subiectului cu predicatul, am vazut „lucrari stiintifice” mai mult decat mediocre, intinse pe maxim 50 de pagini si care au un colectiv de 20 de autori, stim foarte bine cum un intreg corp de asistenti muncesc zi lumina ca sa termine la timp o lucrare pe care o va semna ca autor superiorul ierarhic (asta deca vor sa aiba o sansa la promovare in viitor). Eu cred ca sunt tot forme generalizate de insusire de foloase necuvenite, de minciuna si hotie, sunt forme prin care sistemul realmente ii batjocoreste pe cei care trudesc intr-o munca cinstita si onesta. E bine ca tehnica moderna permite acum o verificare mai facila si mai rapida a textelor si in acest fel cazurile de plagiere/copiere pot fi mai usor descoperite. Poate ar fi bine ca sistemul sa reactioneze la intreg putregaiul la fel de virulent. Nu poate fi decat in beneficiul nostru.

  2. Observ ca manifestati un mare interes fata de plagiat. Si este foarte bine. Cineva trebuie sa apere conduita academica. Dar, ma intreb cand aveti de gand sa postati un articol despre nenea Antohi si titlul lui de doctor si cum reuseste, dupa minciuna colosala ca e Phd, sa predea la CEU? Nenea Antohi nu a patat conduita academica? Nu ar trebui sa fie pe tusa, ca multi alti mincinosi, culegand nuci si mere de pe drumurile de la tara? Mi se pare miselesc sa apareti cu articole despre anti plagiere, cand prietenul de suflet a tradat si si-a batut joc de conduita academica. O avea Antohi, inger bun si pazitor?

    • In mod normal, comentariul Dvs n-ar trebui publicat intrucat se bazeaza pe informatii (deliberat?) eronate menite sa deturneze discutia. Dl Sorin Antohi (nu „nenea Antohi”!), autor al unor carti remarcabile, si-a dat demisia de la CEU inca din toamna anului 2006. Au trecut sapte ani de-atunci. Dl Antohi nu detine absolut nicio functie publica in Romania. Pe scurt, nu are de ce sa fie subiectul unui articol aici si acum. Ii rog pe cititori sa se ocupe de tema articolului. Cat priveste cuvantul „miselesc”, ma abtin sa va spun ce cred :)

  3. Frauda intelectuala (plagiat, autoplagiat, fabricarea datelor, necitarea surselor, autocitarile excesive) trebuie condamnate de fiecare data cand sunt identificate.

    Ecoul global (international) al fraudei depinde de impactul ei in comunitatea stiintifica si in alocarea resurselor pentru cercetare. Frauda comisa la University of Utah de cercetatori care au fabricat date despre „cold fusion” a dus la chelutieli de zeci de milione de dolari, atat la Utah cat si la alte patru mari universitati care au incercat sa confirme rezultatele. Fabricarea unor date de decanul unei facultati din Olanda a ranit global pentru ca au fost acceptate pentru publicare in Science si au constituit suport pentru cereri de granturi acolo si in alte tari.

    In contrast, e greu de postulat ca fabricarea de date de cativa medici rezidenti pentru un articol publicat in Acta Medica Mariensis, revista Universitatii de Medicina si Farmacie din Targu Mures (vezi integru.org) are ecou global, desi este, fara discutie, condamnabila. Revista nu este indexata de Thompson ISI si nu este inclusa in Pubmed, asa cu nu poate influenta demersul stiintfic din afara judetului.

    V-am intrebat, intr-o conversatie pe care am avut-o anul trecut, daca teza de doctorat semnata de Victor Ponta este un plagiat. Am acceptat asigurarea dvs. si mi s-a parut justificata preocuparea pe care ati acordat-o acestui act nedemn. Ma intreb insa in ce masura comunitatea celor care ocupa de stiintele juridice in alte tari a receptionat acest plagiat ca un episod de luat intr-adevar in seama, adica fara legatura cu notorietatea politica pe care Victor Ponta a capatat-o un deceniu mai tarziu. .

    • Multumesc pentru comentariu. Notorietatea publica poate conta (v. cazurile din Germania, Ungaria, Franta), evident cazurile Mang, Ponta etc. Dar plagiatul ramane plagiat, oriunde si oricand se produce. Unii decid sa demisioneze (cu sau fara bucurie, mai rapid sau mai putin rapid), altii,ca domnii Victor Ponta, Viktor Ianukovici etc, nu. In revista „Nature”, din cat tin minte, se faceau referiri la experti in drept. In orice caz, pe site-ul Integru, si-au spus parerea personalitati importante din domentiul dreptului.

      • Crede cineva ca o teza de doctorat scrisa in romana si sustinuta, de exemplu, la Pitesti, Tg. Jiu sau Arad influenteaza demersul stiintific din afara tarii? Nu sustin ca lipsa de vizibilitate face mai putin condamnabila frauda intelectuala, doar ca procesul de asanare al comunitatii academice din Romania trebuie facut in tara, pentru cei din tara.

        • Cred ca frontierele academice nu se suprapun cu cele geografice, politice etc In plus, cum a scris profesoara Maria Bucur (associate dean la Indiana University din Bloomington) chiar aici, pe Contributors, este vorba de credibilitatea candidatilor care vind din Romania si de multe alte implicatii. Cred insa ca suntem de acord ca (a) nu exista scuza pentru plagiatul comis de actualul premier al Romaniei si (2) orice plagiat, inclusiv acesta trebuie expus (demascat) public, fara temeri si fara reticente. In rest, let’s agree to disagree :)

          Pentru cititorii interesati:

          http://integru.org/reviews/ponta-2003-phd-thesis

          • „….plagiatul comis de actualul premier al Romaniei …”

            Dle prof. Tismaneanu , doar in acest mic fragment de propozitie, sint 2 (DOUA) erori faptice :

            1) doctorandul V. Ponta NU A PLAGIAT . Teza este , categoric , un plagiat , dar a fost comis de „negrii” tocmiti de mentor, Adrian Nastase. Doctorandul si-a insusit munca „negrilor ” care, puturosi fiind, s-au autoplagiat. Deci plagiatul NU a fost comis de doctorand, cum scrieti .Daca aveti dovezi pt. a sustine ce afirmati, poate le prezentati.

            2) chiar daca ar fi comis el insusi plagierea textelor, doctorandul era doctorand si NU prim-ministru al Romaniei, cum scrieti. Cred ca stiti ca teza s-a sustinut in 2003 iar Ponta a devenit prim ministru in 2012. Actualul premier NU a comis nici un plagiat. Poate corect era sa scrieti :
            „…comis de cel care peste 9 ani va deveni premier…” sau „…comis de viitorul premier…” .

            Nu e doar o problema de sintaxa, semantici, etc. Discutam aici de fapta unui doctorand de acum 10 ani si nu de un act al premierului de acum. Adica, sa acuzam sau chiar discreditam doctorandul si nu omul politic actual.

            Am sa revin mai tarziu, dar cred ca , pornind de la acest caz ar trebui discutat in primul rind rolul si statutul „negrilor” in viata academica. In rest, parerea mea coincide total cu cea exprimata de prof. Manu (dar dumnealui e mult mai talentat in a expune ideile).

            • 1. Nu am destule informatii ca sa ma hazardez sa spun ca plagiatul l-au comis cei la care va referiti, deci altcineva decat Victor Ponta. Daca Dvs le aveti, ar fi salutar sa le faceti publice. Pentru moment, este o ipoteza (din punctul meu de vedere). Plagiatul insa este o certitudine (nu doar din punctul meu de vedere).

              2. Am adaugat data sustinerii (anul 2003) si faptul ca Adrian Nastase, pe atunci premier si presedinte al PSD, a fost conducatorul stiintific (Doktorvater).

              3. Doctorandul de acum zece ani este premierul actual al Romaniei care, in pofida evidentelor, a facut tot ce-i statea in putinta spre a camufla, a nega si musamaliza acest caz scandalos de plagiat, o pata indelebila in propria sa biografie politica, intelectuala si morala. Dl Ponta este si cadru didactic, vorbeste despre lege in fata studentilor. Ca premier, raspunde, prin ministrul numit, de educatia din Romania. Poate pe unii nu ii ingrijoreaza acest lucru. Pe mine unul ma nelinisteste profund.

            • Hannibal Lecter,am inteles bine?
              Ponta nu e nici responsabil de continutul tezei de doctorat, nici vinovat de plagiat?
              Simpla negare (fara dovezi concludente!) a faptelor de care era acuzat,acompaniata de masurile exceptionale pentru schimbarea forurilor competente in judecarea cazului sau,fapte facute in calitatea sa de Prim Ministru,sunt conforme cu ideea pe care dvs o aveti despre justitie si integritate morala?
              Orice profesionist cu vocatie sa aplice legi,sa judece oameni sau sa-si dea macar cu parerea despre vinovatia sau corectitudinea omului de rand,e normal sa fie un hot ordinar?
              Se pare ca in Ro,cu cat neregulile sunt mai mari,cu atat sunt acceptate mai usor…ce popor cum se cade!!!

            • „PLAGIÁT1, plagiate, s. n.: Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală”

              Prin urmare, chiar daca „negrii” ar fi creat o lucrare perfect originala, insusirea acesteia de catre Ponta tot plagiat s-ar fi numit!

            • Domnule Hannibal Lecter,
              – rolul si statutul “negrilor” in viata academica –
              „Negrii” din mediul universitar romanesc:
              a) cei ce scriu tezele de doctorat comandate de sefi, cei ce scriu cartile din departament/catedra/disciplina, negrii de la articole, negrii care traduc carti si articole etc;
              b) in mediul universitar romanesc a aparut noua categorie de „negrii”, cei cu grade – „adunatorii de probe” de la softul antiplagiat, au misiunea de a aduna probe pentru zile negre, in sistem sunt „idiotii utili cauzei”
              c) „negrii” de la soft au în subordine o categorie ce nu se suprapune perfect pe a), „negrii” care au obligaţia să scadă procentul din raportul de originalitate, o responsabilitate ce te poate ridica pe soclu sau să te pună pe eşafod.

              Dar cum în România din 4 în 4 ani toate universităţile trec prin alegeri, categoria b) si c) trebuie să reziste prin „probe” la orice rotire de cadre la vârf. In categoria a) se dezvolta tot mai des, cu premeditare, „negrii soparla dosaris”.
              Cazuistica este captivanta de pe margine, cum este sa supravietuiesti in acest mediu acid, ma abtin.

              Cele de mai sus sunt o mică radiografie a unei universităţi din România. Nu peste tot avem cele trei categorii, cunosc universităţi cu mai multe „variatiuni pe aceeasi tema” sau mai puţine. Achizitionarea unui soft antiplagiat performant intr-o universitate este o cutie a Pandorei in bratele unui rector, proba de foc pentru „negrii” (a, b si c) utili cauzei.
              Despre avantajele şi riscurile statutului de „negru” – din prisma celor trei categorii – subiect de o carte. „Negrii”, oricand, pentru un argint in plus vor sluji la alt stapan. Din pacate, in mediul universitar romanesc vaccinul antiplagiat achizitionat de o universitate nu este o garantie pentru a stopa frauda intelectuala.
              Cu deosebita consideratie,
              Zen

            • @ Dr. Zen

              Chapeau ! Cu observatia ca ceea ce scrieti e valabil oriunde in lume , pt. toate cele 3 categorii (a,b,c) ., intr-o masura mai mare sau mai mica. Nu a existat de-a lungul istoriei , in medii creative(creatoare) de productii intelectuale (nu numai academice) o absenta totala a negrilor .It’s just part of the game ! Cei care limiteaza problema la RO fac politizare , cu motivatiile si implicatiile (consecintele) de rigoare.

              @ Ela Ponta e responsabil de continutul tezei , dar nu e responsabil de plagiat. Caveat emptor–buyer beware !

              @ iosiP Definitia dvs. acopera numai un aspect al procesului –lucrarea in sine Teza este un plagiat dar Ponta nu este plagiator ci beneficiar al plagiatului altora.

        • Domnule Manu,
          Relativismul dumneavoastra ar merita o cauza mai bune!
          Natura problemei plagiatului domnului Ponta nu rezulta neaparat din notorietatea figurii resepctive. Daca dl. Ponta ar fi un actor sau o vedeta muzicala ori sportiva, miza ar fi desigur strict locala, cum sugerati. Chiar si daca dl. Ponta ar fi in opozitie, importanta chestiunii s-ar putea reduce. Problema centrala aici este faptul ca dl. Ponta este prim ministru in exercitiu, o situatie in care, pe de o parte, d-sa poate influenta decisiv evaluarea cazului sau (va reamintesc ca a desfiintat pur si simplu toate institutiile care aveau atributuni in acesta directie!), iar pe de alta ocupa o pozitie decizionala si simbolica: el decide in ultima instanta cum vor fi directionate fondurile pentru cercetare si politica cercetarii in general. Poate ca vi se pare putin lucru, mie nu. Fireste ca nu de persoana dlui Ponta depinde finalmente cercetarea romaneasca in sine, inteleasa ca o forma de creativitate si ca un demers de investigatie, insa nu cred ca a avea in fruntea guvernului un om dovedit plagiator aproape fara dubiu poate fi un atu pentru mediul academic romanesc! Nu mai vorbesc aici de miza politica a problemei…

    • Domnule profesor, oricate vi s-au spus pana acum, tot nu vreti sa intelegeti ca plagiatul primului ministru al Romaniei in teza sa de doctorat are mai multe dimensiuni, care nu interactioneaza obligatoriu una cu cealalta. Dvs. insistati in exclusivitate asupra dimensiunii stiintifice a plagiatului pe care si mai mult o reduceti la comportamentul comunitatii internationale dintr-un singur domeniu stiintific, cel al stiintelor juridice. Plagiatul primului-ministru are o dimensiune sociala pentru ca acest om ii reprezinta pe români. Iar românii se simt bine sa fie reprezentati de cineva care fura, ba mai mult, il socotesc cel mai simpatic dintre liderii actuali. De asemenea, plagiatul primului-ministru mai are si o dimensiune politica. Este cel care detine puterea, ceea ce inseamna ca poate decide ceea ce se intampla cu soarta cercetarii stiintifice din Romania, ceea ce nu mi se pare absolut deloc moral. Comunitatea internationala a specialistilor din stiintele juridice nu are nicio treaba cu dimensiunea sociala si cu cea politica a plagiatului. Romanii ar trebui sa aiba o treaba, dar se pare ca ori nu inteleg, ori cei care ar trebui sa le explice nu stiu sa o faca.

      • In primul rind plagiat = furt. Ce, de-acuma hotii de buzunare din tramvai ar trebui iertati, ca furtul lor are consecinte locale? Nu inteleg logica deloc!

        In al doilea rind toate plagiatele astea blocheaza accesul oamenilor valorosi in functii de profesori din universitati si arunca in derizoriu orice diploma: „De unde ai tu diploma? De la Universitatea Bucuresti? Universitatea aia care da doctorate pe niste pagini trase la xerox?? Mars afara cu diploma ta falsa!!”.

      • ” Romanii ar trebui sa aiba o treaba, dar se pare ca ori nu inteleg, ori cei care ar trebui sa le explice nu stiu sa o faca. ‘

        Stimata doamna , romanii au in adevar treaba cu aceasta problema si cu dimensiunile enumerate de dvs. Dvs. vi se pare ca nu au inteles –de unde ati dedus asta ? Eu cred ca AU INTELES. si s-au exprimat re. dimensiunea politica la alegerile de anul trecut. Sigur, nu s-au exprimat cum vreti dvs. , dar s-au exprimat –asa considera ei , aceasta este perceptia lor asupra dimensiunii . S-au exprimat , la referendum , si asupra dimensiunii politice a prezentei lui Basescu la Cotroceni –numai ca se pare ca Gordon nu a inteles , ori cei care ar fi trebuit sa-i explice nu au stiut sa o faca.

        Cit despre „cei care ar trebui sa le explice romanilor” , pina sa ma pronunt daca stiu sau nu sa o faca v-as ruga sa specificati cine sint acestia (nominal sau in grup) , cine le-a dat mandat de a explica romanilor, de ce „trebuie” sa o faca ,in care circumstante, etc. Va multumesc si va doresc a Verry Happy Mother Day !

        • Nu, românii nu au inteles cum stau lucrurile cu plagiatul pentru ca, daca ar fi priceput lucrul acesta atunci nu l-ar mai considera pe V. Ponta ca fiind personalitatea publica cea mai simpatica, dupa cum spune un sondaj. In campania pentru referendum s-a incercat sa se transforme plagiatul in unealta politica, dar nu s-a reusit. Acest esec arata ca, pentru a se ajunge la intelegerea stiintifica si politica a plagiatului, e nevoie sa ne ingrijim de semnificatiile sociale ale acestuia.

          Cei ca d-l Tismaneanu, ca mine sau ca multi altii preocupati de aceasta problema am privit si mai continuam inca sa vedem plagiatul ca o chestiune stiintifica in primul rand. Gresim abordand problema sociala a plagiatului cu instrumente specifice problemei stiintifice a acestuia. E ca si cum ai manca ciorba cu furculita.

          Cred ca gresim in modul de abordare si nu ne dam posibilitatea dezvoltarii unui discurs public adaptat diferitelor categorii sociale care compun opinia publica romaneasca.

          Mandatul de a le explica romanilor e dat de constientizarea faptului ca plagiatul reprezinta o problema importanta de mentalitate care trebuie schimbata, la nivel social, in primul rand. Toti cei constientizeaza importanta acestei schimbari cred ca sunt mandatati sa actioneze dezvoltand un discurs social adaptat, repet, opiniei publice romanesti, nu doar oamenilor de stiinta. Un asemenea discurs adaptat ar fi acela care ar putea explica, de exemplu, oamenilor de la tara ce inseamna plagiatul, folosind elemente din cotidianul lor. Fara a cadea in ridicol, cred ca unui taran i s-ar putea vorbi despre plagiat pornindu-se de la povestea urmatoare: vine cineva, iti fura din curte cele mai frumoase 10 gaini si dupa aceea se mandreste in tot satul ce gaini frumoase are el. Iar tu, nu mai vrei scandal, si taci … ca doar mai ai si alte gaini. Cum te simti insa ? Merita un asemenea om sa-l alegi primar ? Asa incepi sa-i explici unui taran plagiatul.

          Problema politica a plagiatului „se trateaza” diferit. De exemplu, cum se impaca cercetatorii romani cu faptul ca un plagiator a decis taierea fondurilor pentru proiecte de cercetare ? Cineva ar trebui sa gaseasca diferite mijloace de a le pune aceasta intrebare, formuland-o si reformuland-o.

          In ceea ce priveste problema stiintifica a plagiatului, aceasta se discuta cu argumente ca cele abordate in acest articol.

    • Frumos. O argumentatie logica, clara, care desparte cat se poate de clar apele. Exact cum proceda tov. Iliescu cand explica cum ca nu toti colaboratorii comunistilor trebuie inlaturati din functiile publice. Banuiesc ca sunteti mandru de alaturare.

  4. Da, este evident ca orice forma de frauda academica trebuie denuntata. Plagiatul este una dintre aceste forme. Actiunea integru.org, utila, se circumscrie insa temporal. Si as formula citeva intrebari, pentru a intelege mai bine acest demers:

    1) De ce aceasta fireasca actiune nu a inceput in timpul reformatorului ministru Funeriu? Nu era evidenta aceasta problema in urma cu un an? Dl Funeriu a demonstrat ca onestitatea este o valoare importanta in scoala romaneasca: sistemul de supraveghere video introdus la bacalaureat arata ca a avut curajul necesar. De ce nu a supus discutiei publice chestiunea plagiatului?

    2) Cine sint eroii integru.org? Pe linga expertii de renume international, trebuie ca o mina de sufletisti autohtoni sa stringa informatia relevanta si sa o predea spre analiza acestora. Cred ca acesti eroi trebuie cunoscuti: nu e nimic rusinos sau blamabil in ceea ce fac.

    3) Cum ne putem explica faptul ca o prima campanie de presa care denunta plagiatul a fost declansata de integru.org in iunie 2012, atunci cind a fost clar ca puterea politica a fost pierduta de o tabara politica, iar acum, dupa deciziile luate la UEFISCDI, unde fondurile publice destinate cercetarii au fost ”redistribuite”, avem de-a face cu o a doua campanie publica (mesaje multiple, repetate in mai multe media) de demascare a plagiatului?

    Si pentru a nu privi doar in trecut, sa vedem care ar putea fi rezultatele actiunii anti-plagiat desfasurate de integru.org. Vor fi infatisate pe acest site citeva zeci/sute de cazuri de plagiat din Romania. Alte sute de specialisti din strainatate vor incepe sa inteleaga ca este ceva putred si in Romania. Asadar, retincenta fata de produsele academice locale. Aceasta in exterior. In interior, publicitatea negativa facuta acestor cazuri nu va schimba nimic in Academia autohtona (lucru demonstrat de ceea ce s-a intimplat cu celelalte semnalari integru.org, de pina acum). Intrebarea, simpla, este: ”cui prodest”?

    • Cred ca e un fel de „scurgere” de informatii de la organisme guvernamentale. In cazul in care am fost solicitat de integru.org fabricarea datelor fusese deja trimisa pentru investigare Comisiei Nationale de Etica.

      • Va multumesc pentru sugestie, dle Manu. Intr-adevar, avind in vedere cauza, chestiunile adiacente ar trebui lamurite (integru.org este o platforma ce militeaza pentru onestitate, asa ca ma astept sa vad discutate si alte spete ale lipsei de integritate in Academia autohtona: asumarea, ca autor principal/corespondent al unui grup de cercetare experimentala din Muenchen, a unor publicatii ISI de catre o persoana locuieste la Bucuresti, false raportari privind activitatea cercetatorilor si rezultatele acestora in contractele finantate UEFISDCI etc.).

        Revenind la textul pus la disponizitie de dl Tismaneanu in traducere: aproape ca a fost uitat. Citeva observatii formale: din pacate, traducerea textului profesorului american schiopateaza. Mentionez citeva instante care indica slaba calitate a traducerii: originalul ”Context matters for definition, and for judgment” ajunge sa fie in limba romana ” Contextul conteaza pentru definitie si pentru ratiune”, ceea ce tocmai in ”context” este greu de inteles. Un alt enunt al profesorului american, care indica distinctia dintre genuin si neautentic in cazul operelor clasice, cea realizata de studiosii Renasterii, ajunge sa sune ininteligibil in traducere: ”Un exemplu in acest sens il reprezinta eforturile filologilor si scriitorilor din perioada Renasterii care au incercat sa defineasca lucrarile autorilor antici, considerate canonice in prezent, ca fiind distincte fata de numeroasele lucrari prezentate de scriitori medievali ca fiind autentice, dar care prezinta copii mai mult sau mai putin intentionate ale lucrarilor antice” (comparatia cu originalul este dezarmanta…). Nu mai mentionez frazele poticnite din traducere, de genul ”Cultura moderna are, cel putin oficial, un imperativ etic diferit decat invelirea unei persoane in mantia ideilor altora”, ori ”Unul din rezultatele aceste experiente in propriul stil de predare (pentru a ma exprima in mod general) este dublarea eforturilor de a fi implicat cu atentie in procesul de dezvoltare a lucrarii studentilor, si de a nu accepta pur si simplu produsul final”.

        Dupa toate aparentele, autorul acestei traduceri nu poate fi dl Tismaneanu, care are un acut simt al limbii romane. Nu ar strica, in cazul unui text despre umanioarele autohtone, sa oferim o traducere potrivita (sa mai pomenesc atotprezenta lipsa a semnelor diacritice?). Si pentru ca este vorba despre onestitate, cred ca traducerea ar trebui asumata prin semnatura: acestia suntem, atit putem (deocamdata).

        In privinta fondului: textul profesorului american este un text ”de la distanta”. Desigur, precautiile necesare sint amintite chiar de autor; apoi, o singura speta nu poate indica cel mai bun diagnostic. Multe din remediile imaginate de profesorul american rezulta din falacioasa suprapunere a sistemului academic american peste cel romanesc. In Romania nu poti propune, la nivelul unei universitati, ”o investigatie in structura de supraveghere, finantare, indrumare, evaluare, criticare si sustinere a tezei doctorale sau a oricarei lucrari academice” decit ca exercitiu lipsit de urmari, cita vreme multe din aspectele amintite tin pur simplu de ministerul de resort. Apoi ”cerinta a prezentei examinatorilor internationali externi pentru toate tezele doctorale, precum se face in mod destul de uzual” (scuze pentru traducere, este cea oferita de dl Tismaneanu) nu este practica: un numar infim de teze in domeniul umanioarelor se sustin in limbi de circulatie internationala, si asta tot pentru ca ministerul stabileste cum trebuie sustinuta o teza. Si ma intreb ce ar spune Constantin Noica daca ar afla ca exista emuli care afirma ca tezele de doctorat in filosofie trebuie redactate exclusiv in engleza…

        Desigur, textul profesorului american este unul remarcabil, si ar trebui sa-i multumim pentru ragazul pe care ni l-a acordat. Cred insa ca schimbarea in Academia romaneasca nu poate veni decit din interior, din partea unui ”mase critice” (ori ”sub-critice”): sugestiile ”externe” imi sugereaza negresit aceasta solutie.

  5. domnule profesor, in tara, in orice domeniu, hotia, minciuna, impostura, vulgaritatea, necinstea, kitschul, manelismul, josnicia, nonvaloarea etc. sant la putere.
    cei care nu le accepta sant priviti ciudat si nu sant bagati in seama !
    s-a instaurat un fel de „caiinii latra, ursul trece”.

    dumneavoastra scrieti intruna impotriva lor . rezultat ? ZERO !
    si-atunci eu ce sa fac daca lui ponta nu i se retrage titlul de doctor, si nu este pedepsit de cei abilitati ?

    • O sa facem ce facem si cand vedem (la fel ca pe vremea PDL-ului!!!) secretare ajunse directoare de institutii de cultura, cand vedem tractoristi cu origine sanatoasa, tinere sperante numiti in posturi de director, fini, neveste, nepoti sau activisti de partid aruncati direct in posturi de conducere, o sa facem ce am facut cand Basescu fugea pe la poarta prin Mihaileanu cu o sacosa de plastic in mana si se jura ca gura lui nu miroase a usturoi, o sa facem ce am facut cand Antonescu era magistral de penibil la intalnirea cu reprezentantii comisiei de la Venetia parca (episodul cu „za mother and za father”), o sa facem ce facem cand vedem cum pe banii nostri apar „investitori” in energia verde care recupereaza investitia in 4-5 ani (si astfel devenim recordmeni mondiali), o sa facem… De exemplu, mie imi plac la nebunie cei care se trag intr-o parte (de exemplu in vizite, stagii prin strainatate etc.) si spun aratand cu degetul catre Romania: „ce tara de penibili, hoti, sarlatani etc.. Eu nu sunt ca ei, eu nu sunt de-al lor, eu ma dezic de ei. Nu-i asa ca am dreptate si ca ma vei ajuta sa ii tragem de urechi, tu strainule? Hai, uita-te si la ala ce penibil e, uite-l si pe celalalt ce prostii sustine… Ce nenorociti…”

    • Rezultatul nu e zero; de ex am scapat de personaje precum Ioan Mang ca ministru al educatiei. E putin, poate, dar nu e zero. Fara sa te lupti – cu ce mijloace ai – nu ai cum sa castigi; pasivitatea este cu mult mai rea. Eu apreciez pe oricine, inclusiv pe dl Tismaneanu, care aduce in discutie aceste lucruri, chiar daca rezultatele momentane nu sunt cele dorite. Ultimele doua cazuri de pe integru sunt de-a dreptul jenante, chiar daca nu implica persoane publice… Ce ati vrea, sa le ignoram?!

  6. Un politician afirma in legatura cu o chestiune inca nerezolvata de politica in Blacani:
    -Daca o rezolvam azi, in 10 ani nimeni nu isi mai aduce aminte de aceasta problema.
    Problema nu s-a rezolvat nici azi, poate 20% din alegatori isi mai aduc amite si doar pentru 10% este importanta si peste inca 5 ani cind se va rezolva nimeni nu va da nici o importanta.
    In privinta celui vizat nu se va face nimic si nimeni nu ii da o importanta.
    Cei care sunt cu el il iubesc atiti de mult incit ii iarta orice defect.
    Este ca si cum ai spune unui dinamovist „securistule”, pai toti suporteri suntemi asa….iar cei care nu sunt cu el au creierul spalat de alte chestiuni…iar politicienii din alte cancelarii sunt la fel ca el asa ca atunci cind se vor regasi se vor privi si vor vedea imaginea lor.
    Adevarul este ca cel vizat este cel mai bun produs al sistemului care nu se poate lipsi de el iar puterile stiu ca in el au un garant care pune in practica sloganul: pe astia eu ii tin in friu deci de mine aveti nevoie.
    De curiozitate intrebati la departamentul de stat si nimeni nu va da nici un raspuns sau poate il vor apara…

  7. Dle V.Tismaneanu,cand spuneti ca „intelegeti”(!!!) ca pentru unii plagiatul lui Ponta nu mai reprezinta un subiect important,ori glumiti si ati omis semnele de rigoare,ori toleranta dvs e incredibil de extensibila…atentie totusi la efectul boomerang ;) …

    Pentru mine este absolut inacceptabil ca un om care plagiaza o teza de DREPT(!),sub indrumarea,deci cu acordul,unui viitor (fost) puscarias,sa conduca guvernul Romaniei!

    Asa cum o minciuna repetata in cor la Parlament si pe toate Antenele nu se va transforma subit in adevar,la fel un hot despre a carui hotie nu se mai pomeneste,nu inseamna ca a devenit,consecutiv tacerii,curat ca lacrima!

    • „Inteleg” adica iau cunostinta de ceva, aflu etc Textul articolului, ca si toate interventiile mele anterioare (le cunoasteti cumva? exista linkuri in finalul articolului) ar trebui sa elimine ab initio orice ambiguitate. Nu doar ca nu avem nicio divergenta, Dvs si cu mine, dar ne aflam in deplin acord :) Pentru a evita insa echivocul, voi schimba „inteleg” in „aflu”.

    • Pai da, dar cine sa conduca intr-o tara in care majoritatea fura? Monica Macovei sau Daniel Funeriu au declansat adevarate isterii. La Ponta sa uita lumea si-i admira costumele. Profesorii ne explica cum ca plagiatele sunt de mai multe feluri. Ma opresc aici, banuiesc ca intelegeti…

  8. Site-ul acela despre care se tot vorbeşte, pe care să fie publicate în integralitatea lor toate lucrările de doctorat cred că ar fi un mare pas înainte, nu credeţi?

    • si s-ar descoperi, surpriz, supriz, cum teze de doctorat de valoarea intelectuala a unei compuneri de clasa a V a, in domeniul umanist, contin pagini luate cu mouse-ul din postari de referate pe internet. Aferim! :) ca tot spune cu dreptate domnul Tismaneanu de „re-orientalizare”.

  9. Dupa standardele lumii civilizate plagiatul este fara indoiala hotie. In nicio tara asezata Victor Ponta nu ar fi putut ajunge premier cu asa „dosar”. Cu bunavointa si un dram de noroc administrator la scara unui imobil pe mai multe nivele, oriunde de la Viena spre vest si peste Atlantic. La fel cum si alti politicieni nu ar fi ocupat functiile pe care le ocupa in prezent, din alte motive desigur. Asadar gasesc nerealist sa ne asteptam la acelasi standard in problema plagiatului intr-o tara care nu a reusit sa puna dupa gratii banditii care o fura nonsalant, cu seninatate as putea sa spun, timp de 23 de ani. Sau care nu si-a putut rezolva problema cainilor vagabonzi. O tara unde comportamentul si temperamentul presedintelui tarii este awkward, unde presedintele senatului are iesiri publice nevrotice si CV-ul gol (vorba d-lui Plesu, oameni care nu s-au nascut), unde Casa Regala socializeaza cu un dinozaur bolsevic si un fost informator al Securitatii, demolatori ai statului de drept. Si lista este lunga. E inutil sa ne mai enervam si sa ne stricam zilele. Peste cateva generatii se va vorbi serios de plagiat si la Bucuresti. Pana atunci comedie damboviteana fara limite.

  10. Domnilor,

    Victor Ponta nu este un intelectual. Titlul lui de doctor, copiat din proprie initiativa sau fabricat de celebru-i doktorvater e o hartie mai moarta decit copacii taiati pentru extragerea celulozei din care-a fost produsa.

    Doua lucruri sunt clare:

    1. Fraternizarea cu Ponta si acolitii lui este egala cu dezonoarea academica; a le lua apararea este pur si simplu impardonabil. Dar sa nu uitam ca ponta n-a publicat nimic, e un zero barat, nu reprezinta decat zgura mahalelor care l-au votat.

    2. Cuplul Pricopie-Costoiu si nu insignifiantul copist plagiator din varful vremelnicului actual guvern e actualul pericol major pentru cercetarea romaneasca. Apropo: matroana lor, madame A., se pregateste pentru o functie importanta in asociatia universitara a francofoniei. Exact ce ne lipsea.

    Poate ar trebui intervenit.

  11. @Hannibal Lecter

    Logica nu este chiar dificilă. Exemplu:

    1- Când SEMNEZI o lucrare cu numele tău, o prezinţi ca şi cum ar fi A TA, o creaţie personală (cererea ta, CV-ul tău, articolul tău, cartea ta, etc.).

    2- Când copiezi dintr-o lucrare a altcuiva, a lui X, ceea ce se obţine este o copie (copia poeziei lui X, copia articolului lui X, etc.)

    3- Dar când SEMNEZI cu propriul nume o copie a lucrării altcuiva ai plagiat, pentru că prezinţi lucrarea altcuiva drept creaţie personală, adică ŢI-AI ÎNSUŞIT lucrarea altcuiva (ai furat).

    Vă rog ca în cele ce urmează să fiţi atent la verbul „a-şi însuşi”.

    Conform DEX, „furtul (hoţia)” constă în A-ŞI ÎNSUŞI pe nedrept un lucru al altuia.
    Conform DEX, „a plagia” înseamnă a copia (total sau parţial) o lucrare şi A-ŞI ÎNSUŞI lucrarea altcuiva prezentând-o drept creaţie personală.

    Rezultă că:
    I. „A plagia” înseamnă „a fura”.
    II. PLAGIATOR (deci hoţ) este cel care ÎŞI ÎNSUŞEŞTE lucrarea altuia, adică cel care SEMNEAZĂ copia, o prezintă ca fiind lucrarea lui personală.

    V. Ponta A SEMNAT în anul 2003 teza de doctorat care conţine pagini copiate din lucrarea altui autor (poate oricine verifica, pin comparaţie), deci dottore Ponta este plagiator (hoţ). El este şi va rămâne pentru totdeauna plagiator (hoţ).

    • Problema nu este daca Dl. Ponta a plagiat sau nu; acest fapt a fost adjudecat de Universitatea din Bucuresti. Problema, daca inteleg bine pozitia profesorului Tismaneanu si D-nei Dr. Gorga este de ce acest fapt nu starneste indignare in a) randul votantilor din Romania si b) in cancelariille tarilor din lumea intaia, de vreme ce integru.org si-a facut atat de bine datoria.

      • Cred ca, poate din vina mea, nu m-am facut bine inteles. Nu ma framanta nici votantii din Romania, nici cancelariile occidentale. By the way, termenul de „Lumea a Treia” a cam fost abandonat dupa ce n-a mai existat Blocul Sovietic. Poate renuntam si la cel de „lumea intaia”. :)

        Dar ma framanta reactia opiniei publice din Romania, ori, mai precis, absenta acestei reactii. „Revolutia bunului simt”? Dar exista o nesimtire mai repugnanta decat plagiatul? Citez in preambulul textului meu dintr-un mesaj primit din partea unui prieten din tara. Daca il cititi atent, veti intelege la ce ma refer. Ma framanta rationalizarile fastidioase si specioase care urmaresc, at the end of the day, sa-l exonereze pe plagiator. Ma intriga starea de lehamite generalizata care, ca politolog care a studiat tranzitiile din Est si din Sud, imi pare ca poate duce la explozii cu conscinte imprevizibile. Sunt convins ca intelegeti la ce ma refer. Integru.org, din punctul meu de vedere, si-a facut remarcabil datoria. A semnalat, a documentat, a avertizat. Cant atatia au ales sa taca, integru.org a vorbit si vorbeste. Ii putem cere mai mult? Fara intregru.org, n-am purta aceasta discutie. Tin sa mentionez contributiile domnilor Liviu Avram si Alin Fumurescu care au mentinut subiectul in viata.

        • Inteleg acum ca ceea ce va framanta este lipsa unor voci ca a dumneavoastra intre persoanele considerate „intelectuali publici” in Romania. Va intrebati, cred, de ce tac H.R. Patapievici, G. Liiceanu, A. Plesu, Tania Radu, M. Dumitru, R.F. Alexandru, T. Paleologu, S. Voinescu, C. Avramescu, M. Neamtu. Sunt oameni carora nu li se poate reprosa lipsa curajului opiniilor si nici cea a claritatii morale. Este posibil ca pozitia dumneavoastra sa fi devenit minoritara, chiar si in acest grup?

          • Prin opinie publica nu inteleg un grup restrans, indiferent din cine este compus. Cred ca dl Mircea Dumitru s-a exprimat transant prin pozitia Sentatului Universitatii din Bucuresti. Domnii Plesu, Liiceanu, Mihaies, Patapievici, Neamtu, Baconschi, Voinescu si altii s-au tot pronuntat public pe subiect. Va pot pune la dispozitie un maldar de linkuri. Ca ambasador al Romaniei la Helsinki, stiti foarte bine, dl Avramescu nu poate face declaratii critice la adresa premierului tarii. Nu fac parte din niciun fel de grup. Gandesc pe cont propriu. Sunt convins ca si Dvs. Este, prin urmare, o formulare care ma depaseste. Pot sa am prieteni de idei si de valori, chiar ii am (cum presupun ca ii aveti si Dvs si banuiesc ca nu sunt aceiasi) :). Va asigur ca toti cei mentionati de Dvs raman in aceasta „categorie” in ce ma priveste.

        • ” Ma framanta rationalizarile fastidioase si specioase care urmaresc, at the end of the day, sa-l exonereze pe plagiator. ”

          Domnule profesor , daca va referiti la ce am scris initial, nu aveti dreptate . Ponta este PROFITOR si nu PLAGIATOR . Teza este intr-adevar un plagiat , cu sau fara ghilimelele pardalnice :lol: care cica lipseau din text. Rationalizarile nu sint fastidioase si specioase , cum sustineti, ci necesare clarificari si pozitionarea fiecarui actor pe locul lui . Nu eu urmaresc sa-l „exonerez” pe plagiator ; cred ca cei care il numesc asa doresc sa-l eticheteze astfel pt. ca e mai sonor si mai degradant. Daca l-ar numi doar „profitor” n-ar mai fi ecou in medii (academice , politice, mediatice ) diverse , pt. ca TOTI , dar ABSOLUT TOTI aflati in diverse pozitii de putere politica prin lume au obtinut astfel doctoratele si alte titluri , de care ei au nevoie din motive de prestigiu si imagine.

          Ati procedat identic in cazul Sova –-pe un minor revizionist al unui pogrom (desi si asta e important) l-ati transformat artificial in negationist al Holocaustului si ulterior antisemit , sarind mai multe trepte :negationist al pogromului , revizionist Holocaust si abia la urma negationist al Holocaustului. Si s-a procedat astfel pt. ca la nivel international termenul „negationist al Holocaustului” e distrugator pt. o cariera (academica sau politica). Cu alte cuvinte , se ignora detaliile ,se scoate din context , se magnifica la maximum, se obtine eticheta si implicit efectul politic scontat. Asta este politizare si la fel e in cazul Ponta .

          In 2003 doctorandul Ponta habar nu avea ca teza e un plagiat (pai daca nu a scris-o el , de un’ sa stie ?!? ) A aflat abia in 2012 , cind a devenit premier. Nici Nastase nu a stiut , altfel lua masuri atunci, ca e vulpe batrana si stie regulile jocului , santaj included. Nici cei din comisie nu au stiut –de un’ sa stie, daca nici macar nu au citit teza (si pen’ ce , ma rog frumos sa o citeasca, ca nu face parte din sccenariul obisnuit ?!?) Au stiut doar negrii si cei cu grade , precum corect scrie Dr. Zen . Au fost doar 2 ghinioane pt. Ponta :

          1) negrii nu au intrevazut efectul pe termen lung , au crezut ca e o treaba de duzina si au fost puturosi . Altfel ar fi facut o treaba cusher, puteti fi sigur, ca nu-s baieti prosti

          2) in vara 2012 ,o parte din servicii inca au fost loiale lui Basescu . Veti vedea ca viitorul lider PSD nu va mai avea asemenea probleme.

          Pe scurt , domnule profesor , doctorandul Ponta nu a fost plagiator, ci profitor . Iar daca insistati a-l numi pe actualul premier plagiator, well , este intradevar plagiator, dar in viata politica –plagiator al premierului Nastase. Inca imperfect, dar mai are timp ca e tanar si invata repede….

          • Va asigur ca nu ma refeream la Dvs. Dar va multumesc pentru precizari. Revizionistii Holocaustului, minori sau majori, sunt revizionisti. Fortati de circumstante, unii dau inapoi, sarind chiar peste cal (precum dl Sova, la porunca d-lul Ponta) in directia opusa. Ii credeti? La fel, cei care incearca sa minimalizeze crimele comunismului, cu varii „argumente” pe care, da, le socot fastidioase si specioase, sunt tot revizionisti si, unii dintre ei, negationisti. Indiferent cine si de ce decide sa-i inocenteze. Cat ii priveste pe cei „zece negri mititei”, probabil ca tocmai ei l-au vandut. Ganduri bune si multumiri pentru interventiile incitante. Dezacordul cordial este o forma agreabila de dialog.

          • „Soparla dosaris” in cazul ponta a fost o orchestratie cu premeditare, ceva la ordinea zilei pentru cunoscatori. Toate universitatile au negrii cu grade ce stiu cui sa dea in lucru o teza ce trebuie sa aiba in subterana potential de distrugere in timp. Softul antiplagiat este folosit de acesti „binevoitori” in mod util cauzei lor. Exceptiile, cei ce se razvratesc – soarta lor in sistemul acesta canceros, plin de miasme sicotice – este un subiect la fel de incitant ca si tacerea celor care au putere de decizie dar nu fac nimic din comoditate/incompetenta sau poate sunt si ei santajabili, finantari cu „buba” in proiecte, cu plagiate/autoplagiate in trecut, copii din flori, amante seduse si abandonate etc. „Cine stie – din interior – nu vorbeste. Cine vorbeste – de pe margini – nu stie” ca sa citez „dâra” ce a determinat „fixatia” mea pe textele domnului prof. Tismaneanu.

          • @Hannibal Lecter

            Ponta si-a insusit opera negrisorilor si a prezentat-o ca fiind a sa, ceea ce reprezinta exact definitia plagiatului.
            Singurul argument care se poate aduce impotriva acestei afirmatii este ca opera respectiva nu fusese publicata de catre negrisori in nume propriu, caz in care este discutabil daca poate fi considerata o opera (in sensul dat acesteia in definitia plagiatului).

            Va rog sa observati ca argumentele mele nici macar nu abordeaza aspectul originalitatii operei ci insusirea acesteia de catre Ponta.

            Deci daca punem argumentele cap la cap, Ponta nu numai ca a plagiat dar a reusit performanta „laudabila” de a plagia un plagiat!

          • Hannibal L,multumesc pentru precizari!
            In sfarsit,am inteles chiar si eu,deci orice e posibil :) !
            Totul imi este mult mai clar acum:pentru incendiu,de vina este chibritul,evident!

          • @ iosiP&Ela

            As dori sa fie clar :se discuta de peste un an de zile de faptul ca Ponta ar fi plagiator , ba chiar mega-ultra-super cum il eticheta dl. Tismaneanu. Primul lucru care trebuie stabilit este CINE A SCRIS TEZA DE DOCTORAT. (ma refer la exemplarul original, ce s-a aflat pe masa comisiei doctorale, si nu ce circula pe net sau sticle). 2) se stabileste natura textului (original sau plagiat).

            Dl. Tismaneanu si toti cei care il eticheteaza pe Ponta drept plagiator pornesc de la certitudinea ca Ponta ar fi gindit cu capul lui si ar fi scris teza cu mina (claviatura,printerul ) lui. L-am intrebat pe prof. Tismaneanu ce dovezi are pt. asta, (pt. ca asta e , in fapt fundatia discutiei,) si imi raspunde cerindu-mi mie proba contrarie.Dumnealui de 1 an a folosit aceasta fundatie (prezumtie) zic eu fara suport material si cere altuia proba contrarie –-o va avea seara asta, imediat ce ma intorc de la finala FA CUP.

            Plagiator , stimata doamna, e cel ce comite plagiatul , deci cel care a scris teza. Daca Ponta NU a scris el insusi teza , nu e plagiator –full stop , no maybes nor ifs. Poate fi profitor al plagiatului (si n-am probleme numindu-l asa) cum de altfel a si fost din 2003 incoace si continua sa fie , avand titlul de doctor .Poate fi si profitor al unei teze originale , dar tot profitor este si nu altceva. Este o distinctie f.f. importanta care a fost discutata de multe ori de-a lungul anilor –responsabilitatea participantilor . Dvs. discutati despre integrity in scholarship –eu vorbesc despre integrity in authorship. Chiar nu vedeti distinctia ? Imi vine in minte, pe moment , cazul unui laureat Nobel chimie acuzat de scientific fraud in niscaiva publicatii ulterioare premierii, dar care in fapt a fost victima negrului (in acel caz o „negresa” , Ishimura ) –si omul a fost exonerat , pt. ca se considra actul volitiv , adica mens rea…..

            • Nu l-am numit „super” sau „hiper” plagiator, poate au facut-o altii si nu vreau sa-mi insusesc fraudulos formularile lor :) Dar l-am numit si il numesc mega-plagiator: cand furi 100 de pagini intr-o lucrare de circa 300 de pagini menita sa te consacre stiintific, il depasesti chiar si pe Eugen Barbu (oricum d-lui Ponta ii plac cursele, cupele si campionatele). Nu este o „eticheta”, ci o descriere realista a actiunii d-lui pseudo-doctor Ponta. A propos, a fost Barbu plagiator sau profitor? De ce vedeti o contradictie intre cele doua pozitii? Intrucat a utilizat/utilizeaza un titlu obtinut prin frauda pentru a putea detine un anumit grad didactic, Victor Ponta este in plus si un impostor. Deci, sa recapitulam: plagiator, profitor, impostor.

            • Buna dimineata, domnule profesor .Dvs. chiar vreti sa intarzii la finala FA Cup ? Doar stiti ca vin si fetzele royale , e o zi speciala , tambalau , bucurii , dar fara mici si bere–plus un control f. sever, de aia pina ajungi la loc in tribuna se termina meciul :lol: Daca stiam ca se incalzeste asa tare discutia cu „plagiatele” vindeam invitatia la negru :wink:

              Okie Dokie, here we go ! Din capul locului voi spune ca dvs. ii faceti , neintentionat , un serviciu lui Ponta , numindu-l plagiator, adica il elevati la un nivel pe care nu il merita.

              1) cazul Barbu . Precum stiti , si acolo a fost un negru , si cred ca stiti si cine. Barbu nu avea acces la Paustovsky first hand . Nu Barbu a plagiat, ci negrul. Faptul ca Barbu a acceptat jocul
              si a incercat sa o dreaga cu tehnica colajului, cine-roman , etc. e de rasu-plansu’ . Barbu a fost un profitor al plagiatului , sau impostor daca vreti , asa cum a fost in multe situatii, desi pe de alta parte era un redutabil pamfletar. Intamplator cunosteam anumite persoane de la DGPT si mi-au spus ca barbu stia ca negrul a plagiat , dar a dat drumul la publicare. Nuj e acelasi lucru cu Ponta , care saracu ‘ chiar nu a stiut ca negrii au plagiat. Dar totusi nici Barbu nu e plagiator, stricto-senso .E insa mai grav pt. a stiut si a acceptat plagiatul ante publicare.

              2) cazul Ion Gheorghe . S-a spus , gresit cred eu, ca IG l-ar fi plagiat pe Lao Tze . In esenta asta a sustinut Tudoran. Domnule profesor , ca sa-l plagieze pe LaoTze , IG trebuia sa stie chineza, sa mearga la textul original si sa fure. Ori IG habar nu avea de chineza –adica era „chinez” fata de original. Ce s-a intamplat acolo e ca pe o foaie din Oltenia (parca targu Jiu daca nu ma insel) a aparut O TRADUCERE din Lao Tze . De acolo a plagiat IG. , adica a plagiat TRADUCEREA , ceea ce nu e acelasi lucru.

              Vedeti, cind se spune : „IG a plagiat pe LaoTze” se formeaza imaginea (iluzie) ca IG e atat de cult, cunoaste chineza, primeste pachete din China cu opere complete , citeste la greu si , sperind ca nimeni nu stie chineza a furat de acolo. Adica imaginea unui erudit care, deh, ca omul, a calcat stramb , dar ramane exegetul nr. 1 in LaoTze (poate si Confucius). Adica este elevat fata de conditia lui mizera de borfas din ziare judetene . Aceeasi situatie si pt. Barbu vs. Paustovsky.

              Da’ ce , Vadim cind era la agerpres nu a plagiat un material integral din revista „Dialog” , trimestriala ambasadei USA , daca va amintiti ? Era buna revista aia … Si se dadea bulina cunoscatoare si erudita …

              Deci nici Barbu nici IG nu sint plagiatori stricto senso –ca sa raspund la intrebare.Parerea mea.

              Dvs. il ridicati pe Ponta de la nivelul de afon re. TPI la cel select de plagiator. Pai , domnule profesor, nu oricine poate plagia pe tematica respectiva.Tre’ sa cunosti terminologia, ceva autori consacrati, dar mai ales tre’ sa stii DE UNDE sa plagiezi. Plagiatorii sint oameni respectabili in domeniul lor, oameni cititi , care stiu de unde , cit si mai ales ce sa plagieze . Iertati-ma, dar daca va platesc 1 milion USD ca sa faceti o teza plagiata de masterat doar ,
              in chimie cuantica , veti putea ? Va dau toate cartile din lume si databases si tot ce vreti .

              Ei, asta a fost cu Ponta . Sincer, il credeti capabil pe Ponta sa plagieze re. TPI ? din punct de vedere profesional, binenteles, ca moral cred ca e capabil :lol: De asta am spus ca stiu sigur ca nu el a scris teza , deci nu el a plagiat–n-avea cum, domnule profesor.

              Ma gindesc acuma cind scriu la un minunat poem al lui Sorescu „Tablouri” , pus pe muzica si interpretat de Bogardo . Nu se poate sa nu va amintiti . Si tare se potriveste la povestea cu Ponta : „Cind am vrut doctorat / Nastase l-a cumparat / Si pe tava mi l-a dat ” …..

              „Pe maestri italieni / Ce usor e sa-i chemi / ” (pui o Catanie in CV si gata)
              „Pe maestri flamanzi /E mai greu sa-i comanzi / Greu, greu, greu…” (TPI e la Haga)

              „Pina la urma sint prins , si ajung la Victoria , noaptea tarziu , obosit si sfasiat de ziaristi, tinind in mana….un plagiat ieftin !”

      • Domnule Petre Manu,
        Cred ca cele doua intrebari sunt pertinente, depinde si de cine le pune si care le sunt motivatiile. In privinta domnului Tismaneanu, scrie de mult timp si e foarte cunoscut, nu mai are nimci de demonstrat, asa ca inteleg de ce isi pune aceste intrebari. In privinta dnei Gorga ar trebui ca dansa sa-si rezolve intai propriile probleem legate de principii si corectitudine, inclusiv atitudinea fata de cititori ca sa aiba dreptul moral sa acuze si sa puna asemenea intrebari. Mai devreme i-am adresat un comentariu legat de un raspuns al dansei, in dublu exemplar ca nu mai aparea deloc iar altele mai recente da, am crezut initial ca s-a pierdut, si inteleg ca am suparat-o ca i-am spus adevarul. Cine e deranjat de adevar si nu poate raspunde la un comentariu civilizat pentru ca se simte jignit- ma intreb de ce?- nu trebuie sa judece pe altii. Dna vorbeste tot timpul de scoala romaneasca , scoala care „nu produce tampiti”, termen care o agaseaza se pare. Cineva a intrebat-o de ce a plecat la studii in strainatate daca are asa o parere buna despre scoala romaneasca. Dans a raspuns ca prima ei formare e in tara. Eu i-am argumentat ca raspunsul este incorect: cine a terminat facultatea inainte de 90, cazul dansei, nu a avut nici o alegere in privinta locului studiilor, in schimb dupa aceasta data poti alege daca sa faci un doctorat in Romania sau in alta tara. Dansa a ales doctoratul in straintate, ba chiar si postoctoratul, acum fiind la al doilea postdoctorat. Postdoctorate se pot face si in Romania, exista granturi, proiecte europene sau nu care ofera cativa ani buni de postdoctorat, ceea ce ar fi o experienta placuta pentru cineva care iubeste scoala romaneasca si o considera buna. Chiar si daca ar avea un post permanent intr-o universitate, ceea ce nu e cazul deocamdata deci nu are ce cariera sa abandoneze, si tot ar putea incerca o experienta intr-o universitate romaneasca, pentru a vedea la sursa care sunt problemel si care sunt avantajele. Dar, cum aprecia si cealalta persoana care i-a pus intrebarea, e mai usor sa predici si sa lauzi scoala romaneasca de departe, neparticipand in nici un fel la calitatea sa si nici dand piept cu problemele sale foarte mari si reale. E foarte usor sa spui ” ce scoala buna avem si hai sa ne mandrim cu ea”!
        De aceea domnule Manu, cred ca trebuie sa acordam credit in primul rand parerilor oamenilor care fac cu adevarat ceva, inteleg exact situatia scolii romanesti si macar nu o idealizeaza de la mii de km .
        Imi cer scuze pentru acest comentariu , care poate nu vizeaza direct subiectul abordat, dar am fost obligat sa o fac, si cred ca totusi situatia scolii si cine da sfaturi despre aceasta nu sunt subiecte extrem de indeparate. Poate acest comentariu o va face pe dna Gorga sa accepte si comentariile care nu ii plac. Pacat ca asemenea gesturi au loc atunci cand vorbim despre scoala , un subiect care nu poate fi disociat de corectitudine si respect.
        Va multumesc inca o data pentru acceptarea comentariului, e trist sa nu poti purta o discutie decenta acolo unde e cazul. Inchisul usii in nas, unui om politicos, nu e decat dovada de lipsa de educatie.

    • @ Cornelia Neagu

      Dvs. scrieti ; „…dottore Ponta este plagiator (hoţ). El este şi va rămâne pentru totdeauna plagiator (hoţ).”

      Stimata doamna , dar daca teza era originala , cum se numea Ponta ? Vedeti dvs. , cind altii (negrii) sint subcontractati (angajati, pusi , tocmiti) ) ei fac treaba asa cum o fac (cinstit sau neglijent) , deci pot fi creatori sau plagiatori . Ei si numai ei sint creatorii (anonimi , binenteles, ca de aia sint negri) sau plagiatorii. Stapanii sint si raman INTOTDEAUNA doar profitori, care vind marfa unui juriu ce o va plati si rasplati cu un PhD. Daca teza ar fi fost originala , Ponta tot profitor era . Daca teza s-a dovedit a fi copiata, Ponta tot profitor este –numai ca un profitor pagubas , care a avut mare noroc ca fiind demnitar a fost judecat , conform legii , de CNE

      Ponta nu a fost si nu este hot , cum scrieti dvs. Nastase a tocmit cinstit pe negri , si de buna credinta i-a dat marfa pupilului sau. Ponta a fost de buna credinta a prezentat-o comisiei ca fiind originala , asa cum se obisnuieste la politicieni care se respecta.. Negrii sint hotii in cazul asta , doamna , ba chiar mai rau. Si la un plagiat se munceste, sa stiti ….Negrii lui Nastase&Ponta nu sint nici macar hoti , pt. ca hotii „cinstiti” transpira atunci cind fura –astia s-au copiat pe ei insisi , adica au facut auto-plagiat .

      In fapt, ceea ce au facut negrii lui Ponta este o insulta la adresa breslei, pt. ca sa stiti ca sint si negri cinstiti, hard-working subcontractors, care pun osul la munca , mai creeaza cite ceva original iar atunci cind plagiaza o fac cu arta (pt. ca asta e o arta si nu e pt. oricine) , muncesc la colaje, mai sterg urmele, etc. Prin ceea ce au facut s-au descalificat in ochii potentialilor clienti si nu cred ca vreun politician cu o cariera in fata va apela vreodata la serviciile lor !

      • „Stimata doamna , dar daca teza era originala , cum se numea Ponta ?”

        Plagiator, desigur, intrucat si-a insusit opera „negrilor” si a prezentat-o ca fiind a sa, ceea ce reprezinta exact definitia plagiatului.

        Cat despre originalitatea operei respective, aceasta este irelevanta pentru incadrarea faptei.

        • Ar fi interesant sa vedem cateva opinii SINCERE, din interiorul sistemului, care sa ne spuna, aplicand definitia stricto sensu cat este procentul pentru lucrari concepute si executate de „negri” (asa cum au fost denumiti in comentariile de pe forum) si cat in cazul in care munca apartine celui care isi pune semnatura ca autor. Informatiile mele nu depasesc granita Romaniei insa cineva povestea intr-un comentariu ca si in institutiile din alte tari sistemul de lucru cu „negri” este la fel de des intalnit. In cazul asta – in ce si cine sa mai credem? Victor Ponta este un politician, un om care la fel ca multi altii „si-a tras” un doctorat la un moment dat pentru ca dadea bine, era bun la dosar etc. si care in primele reactii exprimate la izbucnirea scandalului a spus ca daca e asa o mare problema renunta la titlu! Ce facem cu cei care sunt zi de zi in sistem, din asta traiesc, din asta isi castiga painea, sunt formatori zi de zi pentru mii si mii de tineri? Personal – m-as bucura sa vad mai multa polemica pentru a rezolva aceasta stare de fapt. Sute, mii de discutii si opinii legate de ceea ce a facut Ponta, in opinia mea isi au rostul cu conditia sa existe in egala masura sau intr-o masura mai mare discutii si polemici care sa isi propuna insanatosirea sistemului.
          D-le Profesor,
          Citesc cu placere si interes multe din materialele pe care le postati pe acest forum si aici ma refer la acelea care nu au legatura cu politica si oamenii politici din jurul nostru. Spunea cineva intr-un comentariu ca ati ramas o voce singulara intre intelectualii publici in exprimarea anumitor opinii. Mie mi se pare ca puneti exagerat de multa patima si energie. Faptul ca articolul prezent a generat o asa afluenta de comentarii dovedeste ca nu sunteti singurul iar intrebarea din titlu primeste raspuns.

  12. Domnule Profesor,
    Sunt in total dezacord cu opinia dumneavoastra ca lipsa de reactie publica la plagiatului Pontac se datoreaza unei lehamite sau somnolente civice. Va reamintesc ca aceiasi romani pe care-i acuzati de lipsa de civism sunt extrem de alerti la cele propovaduite de antenele voiculesciene (si nu numai). Dar aici nu vorbesc numai de o populatie lovita pneumopatologic, ca sa-l citez pe Voegelin, ci ii includ si pe cei din mediul academic cat si pe cei ce-au trecut prin aceasta etapa de educatie. Toti acestia nu tac din lehamite sau somnolenta civica ci dintr-un concubinaj cu furtul intelectual promovat asiduu de sistemul educational romanesc. Furtul intelectual a devenit pur si simplu natural, deci norma, iar orice tentativa de a-l eradica este vazuta ca un posibil afront personal. Situatia aceasta ma face s-o compar cu exemplul pe care Jean Jacques Rousseau il descrie pentru a defini termenul de compasiune (pitie) a fiintei umane in starea naturala.

  13. Dle Tismăneanu.

    Ăştia ce se cheamă guvernanţi şi servicii în România sunt cârdaşi într-o bandă organizată de criminalitate la nivel de guvern statal. Guvern de bandiţi. Y compris oameni din instituţii iar anticorpii la căpuşarea statului de această reţea nu prea sunt, în afara câtorva sute,maximum din societatea civilă.

    E o viziune sceptică, dar realistă.

    Aşa de mari specialişti în economie, că unde ating cu degetul ce e viu, moare. Şi ce a fost se spulberă în trei secunde.

    Exemplu . Rovinari şi Turceni. Citeam alaltăieri că CEO Oltenia a trimis recent o mie de muncitori acasă(vă imaginaţi ce trăiesc familiile acestora). Între timp, Şova este ministru…după ce a căpuşat 1 milion(da căpuşat pentru că jobul nu a rezolvat nimic) de la aceleaşi combinate. Dl Şova de asigură la paragraful 5 http://blog.dansova.ro/?p=349#commentscă nu e el, că el era la studii la Londra 2006-2007…o minciună gogonată cum sunt obişnuiţi să practice în mod colectiv…demontată mai târziu http://www.revista22.ro/articol.php?id=17852 …probabil doar pe hârtie prezent, a fost admis dar fără să meargă la cursuri, avea afaceri în România–aceleaşi afaceri care au trimis oamenii acasă ca rezultat indirect astăzi. Reţelele acestea sunt specializate în implantări de rude în funcţii confortabile şi salarizări aferente pe muncă puţină, prin căpuşări şi furturi a ceea ce a fost de furat. Pe Preşedinte dl Traian Băsescu care a evoluat de la un membru a acestui sistem spre un outsider la început l-au scăpat -prezenta o oportunitate la nivel de imagine acomodarea cu noua realitate europeeană, dar apoi când au văzut că acesta era hors-control au regretat şi i-au găsit punctul slab, simţul mare de responsabilitate şi sacrificiu individual pe care acesta l-a dezvoltat de-a lungul timpului din experienţa proprie. Aşa că îi pun în faţă rapoarte, ce vrei stabilitate politică sau război total care readuce ţara într-o situaţie precară…e alegerea ta, da prima vine cu raţie de peşte stricat la pachet…..adică semnează pentru oamenii noştrii. L-au făcut să creadă că responsabilitatea unui dezastru potenţial stă pe umerii lui. Iar Preşedintele a muşcat momeala.

    Adevărul e că responsabilitatea ar sta pe umerii fiecărui român de acolo, care dacă ar refuza să de-a mita, ar refuza să îi fie frică, ar renunţa la atitudinea de ciupeală, de lucru prost făcut..de intoleranţă, la alcool, la genul de autoîndoctrinare religioasă stupidă , la urmăritul TV toată ziua bună ziua…poate am avea ceva mai bun.

    Plagiatul şi toată istoria legată de acesta e dovada că mecanismul de promovare socială şi creare a valoriilor în România, nu e munca asumată şi responsabilitatea, ci şmecheria din pix. Ori cu asemenea valori unde credeţi că va merge societatea.
    În groapa istoriei.

    PS. Idioţii au ales şi sacrificarea motoarelor de progres într-o societate, tăierea fondurilor de la cercetare,nu dau doi bani pe educaţie….Ceea ce dl Cezar Giosan a exprimat în numele personal este sentimentul probabil a majorităţii , abandonate de Statul Român. Nu au decât să-şi sacrifice viitorul copiilor mei. Pentru ai mei, am ales o altă societate.

  14. Discutabil.Hai să vedem de ce:
    1.”Cinstitul” și onorabilul whistleblover nu și-a făcut nici până astăzi cunoscută identitatea. Cât de cinstit poți să te consideri dacă n-ai nici măcar minimalul curaj să acuzi cu nume și cu prenume- suportând un eventual proces ?
    2. Dacă dl.Ponta rămânea un om politic de mâna a 3-a- așa cum era la data publicării tezei- n-avea nimeni treabă cu domnia sa.
    3. Se pare că dl.Băsescu se înțelege- la acest moment- excelent cu ”dottorele” Ponta.
    Ce înțelegem noi de-aici ?Faptul că oamenii politici- de genul dlui.Ponta- și-au descoperit după Rollex-uri și Vuittoane- o nouă pasiune- aceea de a deține în proprietate personală un titlu de doctor. Nu e util- n-o să stea dl Ponta niciodată în cei 25% în plus la salariu, nu e frumos dar se practică și la case mai mari- a se vedea Germania.
    Ce mai înțelegem noi de-aici ? Că în lumea globală a Internetului este extrem de greu să afirmi că o lucrare este 100% originală. Și-atunci ? Probabil că 1% din cei care susțin doctorate- aici și aiurea – sunt creatori de la 0. Circa 10% sunt buni dezvoltatori ai unor idei deja existente- iar restul,Dumnezeu cu mila. Probabil că atunci când scandalul doctoratelor va ajunge mai sus decât la nivelul șefilor de guverne de gen Ponta- vom înregistra o schimbare a definiției plagiatului. Apropo, legea din 1996 pe care se bazează judecățile ”de valoare” are și ea șopârlițele ei- principala șopârlă e că n-are absolut nimic de-a face cu onestitatea academică ci cu interesele meschine ale industriei străine de software.

  15. De ce nu reactioneaza opinia publica mai viguros, cu furia asteptata?
    Poate ca opinia publica astepta cu mult mai mult din partea mediului academic.
    De decenii intregi, lucrarile de licenta, de masterat si de doctorat sunt viciate de plagiat. Cu mare dificultate se pot gasi lucrari originale. Iar impactul acestor practici asupra societatii este major: divizii de impostori au ocupat pozitii si functii nemeritate in institutii si companii si fac rau cu mediocritatea si submediocritatea lor. Efectele pacatelor din mediul academic sunt majore si societatea, in ansamblul sau, achita nota de plata. Avem mii de absolventi de master si doctorat in managementul afacerilor, iar managerii romani sunt niste niste ciobani in firmele manageriate de ei. Avem mii de doctori in finante si alte specialitati economice, dar finantele publice si cele private – ale companiilor – sunt vraiste. Avem zeci de mii de licentiati in drept şi mii de doctori in drept, dar Romania continua sa fie condamnata la CEDO pentru incalcarea drepturilor şi libertatilor fundamentale. Acte de acuzare facute de procurori si hotararile unor judecatori sunt atat de hilare, incat „opiniei publice”-i este clar cata acoperire au diplomele acestora.
    Mediul academic romanesc este metastazat, efectele si costurile impuse societatii de acesta realitate sunt dramatice si vechi. Asa ca, opinia publica refuza sa se mobilizeze doar pentru excizarea unui deget gangrenat, atata vreme cat tot organismul academic este grav bolnav. Opinia publica pretinde aplicarea unei terapii serioase, globale si agresive fata de „maladia” sistemului. Mai putin decat atat este prea putin!

  16. Din nou pentru Hannibal Lecter.
    Precizare

    Aşa cum bine scrieţi, teza de doctorat a lui Victor Ponta ESTE un plagiat.

    Atenţie, teza s-a transformat DIN COPIE (a unor pagini din lucrarea altcuiva) ÎN PLAGIAT (prezentarea paginilor copiate drept pagini originale) în MOMENTUL SEMNĂRII ei!

    Cel care a SEMNAT este Victor Ponta, deci Victor Ponta este cel care a plagiat, este plagiatorul.

    Scrieţi că „Victor Ponta este PROFITOR şi nu PLAGIATOR”. Ei bine, Victor Ponta este şi plagiator (hoţ) şi profitor. Iată de ce:

    1. În raport cu teza de doctorat, Victor Ponta este PLAGIATOR.

    2. În raport cu societatea, Victor Ponta este PROFITOR. Titlul academic de doctor în drept obţinut prin furt (plagiat) îi permite lui V. Ponta
    – să ţină cursuri studenţilor (un hoţ să le vorbească despre cinste şi corectitudine);
    – să încaseze lună de lună un plus la salariu, din banii publici (alt furt).

    În raport cu românii:
    Victor Ponta, care este HOŢ dovedit prin plagiatul pe care l-a comis, conduce guvernul României, iar românii nu reacţionează normal la încălcarea normelor morale, la încălcarea poruncii „Să nu furi”. Din păcate, destul de mulţi români apreciază descurcăreala, pentru care este permis orice: furt, minciună, corupţie, încălcarea legii, etc..

    Domnule Hannibal Lecter, în căutare de alţi vinovaţi şi deturnarea discuţiei pe alte subiecte, aţi cam lăsat imaginaţia să zburde dincolo de logică: negrişori, servicii secrete, politizare, Băsescu, ghilimele, etc. De ce nu şi încălzirea globală?

    La final, cteva afirmaţii adevărate:
    * Vinovat este cel care fură, nu cel care descoperă şi sesizează furtul.
    * Dacă au existat negrişori care au scris teza, V. Ponta le-a furat rezultatul muncii. În raport cu ei, V. Ponta ar fi hoţ.
    * La o sută de pagini copiate ghilimelele sunt necesare ca şi o frecţie la un picior de lemn.

    • Stimata Doamna Cornelia Neagu,
      „Negrii” sunt o certitudine in sistemul universitar, nu este fantezie. Plagiatul si autoplagiatul este un subiect tabu in mai toate universitatile din Romania iar legat de cei cu grade, stimata doamna, sunt la vedere si mai toti stim cine sunt si cui slujesc.

      • Multumesc pentru link. In legatura cu un comentariu al Dvs la un alt articol al meu, as dori sa va spun ca nu am doua discursuri, unul pentru cititorii din Romania si altul aici, in Statele Unite, pentru cititorii americani. Nu practic si nu aprob corectitudinea politica. O consider o forma (deghizata, dar reala) de cenzura si auto-cenzura. In domeniul meu (istoria intelectuala, politici comparate, teorie politica) ma opun valurilor revizioniste legate de ce a fost (si este in unele locuri) totalitarismul. Cand aveti timp, poate cititi acest text:

        http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/back-to-lenin-bolshevism-as-barbarism/

        Aparent fara legatura directa cu discutia, dar revelator si necesar, acest articol:

        http://www.revista22.ro/chipul-nemerniciei-despre-minciuna-dezinformare-manipulare-25797.html

        • Domnule Tismaneanu, ma bucur sa aflu ca nu practicati ipocrizia, nici macar in forma sa cea mai raspandita, tolerata si chiar incurajata.

          Va rog sa intelegeti de ce am tendinta de a fi mai critic fata de articolele dumneavoastra decat fata de ale altora: de la dumneavoastra am alte pretentii… ca de la altii, vorba romanului „De unde nu e nici Dumnezeu nu cere”.

          Si daca tot am facut o paranteza la subiect: intr-un alt articol ati afirmat ca IICCMER urma sa faca sesizari penale impotriva unor tortionari…. S-a concretizat ceva sau a fost doar „wishful thinking”?

          • Multumesc ptr raspuns. Sper sa nu va dezamagesc :)

            La ora actuala, nu am mai multe date decat Dvs despre ce face (sau ce nu face) IICCMER. Dar puteti intra pe site si citi ce se comunica public. Premierul Ponta a demis conducerea din care faceam parte in urma cu un an. In numarul actual al revistei „Observator Cultural” puteti citi un supliment sponsorizat de IICCMER-ul condus de echipa Zamfirescu-Muraru, presupun ca din din bugetul institutului (bani publici), din care puteti deduce ceea ce ei considera realizari si prioritati.

      • De la controlul opiniei publice la spirala tacerii

        Aceste tehnici de dezinformare, manipulare si control al opiniei publice (http://korben.info/techniques-secretes-controler-forums-opinion-publique.html ) sunt inca secrete poate in Occident, dar dupa experienta celor doua decenii care au trecut deja, si dupa experimentele sociale si politice si bombardamentul din mass-media la care au fost supusi cetatenii romani, un cititor avizat de la noi este familiarizat in mod cert cu multe dintre acestea.

        Daca ne gandim numai la calitatea dialogului social de la noi si la cultura invectivei reactivata recent, la degradarea limbajului nostru public care a atins cote alarmante si la rolul jucat de mass-media in (de)formarea si controlul opiniei publice respectiv al (de)formarii sistemului de valori sociale, este evident ca aceste tehnici in mare parte nu mai sunt un secret pentru nici o persoana cu o cultura medie.

        Sa facem un mic exerciu de aplicatie practica :

        1. Cum va explicati ca pe acest forum de exemplu , din 115 comentarii o mare parte sunt semnate cu pseudonime exotice , nume incomplete si/sau diminutive, deci multi cititori renunta la propria identitate si/sau adopta una de imprumut ?
        2. Cum va explicati faptul ca inclusiv unii autori de pe aceasta platforma scriu si publica sub psedonim , desi aici nu este vorba in nici un caz de romane sentimentale pentru domnisoarele de pension ?
        3. Oare de ce multe din comentariile la articole mai vechi de pe Contributors.ro aplica avant-la-lettre exact tehnici de acel tip ?
        4. De ce in unele comentarii la articolele de pe aceasta platforma ( inclusiv la acest articol ) apare uneori atacul la persoana, inclusiv insulta ( e usor sa insulti sub pseudonim , nu ?) , iar moderatorii forum-ului nu intervin, nu atentioneaza si nu baneaza un comentator care incalca regulile ( care reguli, nu ?!), cum se intampla pe cel mai mare complex portal din diaspora (http://www.romanian-portal.com/) de exemplu („Atunci cand ai primit un Avertisment, recomandarea noastra este sa incerci sa ai un comportament mai civilizat. Avertismentul este primul pas pe care il faci spre suspendare.” ) , unde sunt foarte multi comentatori si foarte multe subiecte ?

        Problema este ca aceste tehnici , in mare parte cunoscute la noi, nu sunt decat varful aisbergului . Exista tehnici poate chiar mai grave decat acestea care s-au aplicat de multi ani la noi si la altii , scopul fiind acela de a reduce la tacere anumite opinii prin tehnica „spiralei tacerii „ si de a impune altele ( tehnica a fost aplicata in cazul disidentilor politici ca scriitorul Paul Goma , Herta Muller a primit premiul Nobel in strainatate dar a fost inclusiv insultata in presa din tara , despre un scriitor ca Mircea Cartarescu am aflat ca a fost insultat in direct la un post TV,etc.,etc. ) :

        „ Alexis de Tocqueville a descoperit de ce Biserica a pierdut un război pe care avea toate șansele să-l câştige. Lui i se datorează prima formularea a teoriei “spiralei tăcerii”, pe care, în cercetări ample asupra comportamentului opiniei publice din Germania, Elizabeth Noëlle -Neumann a venit să o confirme pe deplinThe Spiral of Silence: Public Opinion, Our Social Skin (2ª. ed., The University of Chicago Press, 1993). A tăcea în fața unui atacator necinstit este o atitudine la fel de sinucigașă ca și încercarea de a-i respinge acuzaţiile în termeni “elevați”, dându-i o demnitate pe care el nu o are. Amândouă aceste lucruri te aruncă direct în vârtejul “spiralei tăcerii”.

        „Lenin spunea că, atunci când i-ai luat adversarului voința de a lupta, ai câștigat deja lupta. Dar în condiţiile moderne ale “războiului asimetric”, controlul opiniei publice a devenit mai decisiv decât obținerea victoriei pe teren militar. Regula leninistă se transformă astfel automat în tehnica “spiralei tăcerii”: acum este vorba de a stinge din sufletul inamicului nu numai dispoziţia sa războinică, dar până şi dorinţa lui de a argumenta în propria apărare, simplul lui impuls de a spune câteva cuvințele timide împotriva agresorului.”

        „ Însăși murdăria, răutatea anumitor atacuri, sunt planificate astfel încât să constrângă victima, insuflând în ea repulsia de a se angaja în discuţii care îi suna degradant şi forţându-o astfel fie la tăcere, fie la o etalare de politeţe rece superioară care nu are cum să nu pară un simplu camuflaj improvizat al unei dureri insuportabile şi prin urmare, o recunoaştere a înfrângerii. Nu poţi opri un atac refuzând să atingi cu un deget persoana agresorului sau demonstrându-i politicos că ceea ce face el este interzis de Codul Penal.”

        http://inliniedreapta.net/dereferinta/spirala-tacerii-si-banalizarea-crimei-olavo-de-carvalho/

    • Stimata doamna , va raspund la cateva observatii, oferind intai citate din comentariul dvs.

      1) „Atenţie, teza s-a transformat DIN COPIE (a unor pagini din lucrarea altcuiva) ÎN PLAGIAT (prezentarea paginilor copiate drept pagini originale) în MOMENTUL SEMNĂRII ei! ”

      Total gresit , dupa parerea mea. Trebuie sa tineti seama de apectul volitiv, de mens rea. Negrii STIAU la ce va fi folosita „munca lor” si plagiau in timp ce copiau –atunci se forma plagiatul . Cind Ponta a semnat NU A STIUT ca e vorba de plagiat, el a semnat in good faith , si a crezut asa timp de 10 ani. Dar stia ca nu e munca lui . El cumpara atunci munca altuia pe care urma a o vinde mai departe.

      2) „Dacă au existat negrişori care au scris teza, V. Ponta le-a furat rezultatul muncii. În raport cu ei, V. Ponta ar fi hoţ.”

      Gresit , dupa parerea mea. Ponta (prin Nastase) a platit cinstit si a cumparat produsul, nu l-a furat. Negrii sint hoti in raport cu Ponta, pentru ca au luat plata si i-au dat gunoi, pacalindu-l. Ponta este victima negrilor, din acest punct de vedere.

      3) ” De ce nu şi încălzirea globală? ” Nu stiu , posibil si asta, depinde ce hotaraste Gordon !

      • De curiozitate, cand afirmati „Daca Ponta NU a scris el insusi teza , nu e plagiator” ce definitie a plagiatului folositi? Eu recurg la DEX, unde scrie clar:
        “PLAGIÁT1, plagiate, s. n.: Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală”

        Prin urmare, chiar daca “negrii” ar fi creat o lucrare perfect originala, insusirea acesteia de catre Ponta tot plagiat s-ar fi numit, INTRUCAT A PREZENTAT TEZA SCRISA DE ALTII DREPT CREATIE PERSONALA.

        Sau altfel spus, Ponta a furat, si este irelevant daca a facut-o „in good faith”!

  17. N-am sa insist pe ipoteza , absurda de altfel, ca ponta si-a scris chiar el asa zisa lucrare. Inteleg ca toate partile sunt in agreement in aceasta situatie.
    Deci, tratam ipoteza a doua, aia pe care o sustineti dv (si desi rationamentele coroborate ale doamanei Cornelia Neagu si a domnului IosiP, chiar nu lasa nici o fisura, am sa incerc sa le orchestrez doar, n-am absolut nimic de adaugat), si anume ca altcineva a scris respectiva lucrare, in care caz ponta n-ar mai fi plagiator ci doar profitor (despre alte teme false (in raport desigur cu tema articolului) si varitiuni falaciose pe care le remarc in opiniile multora dintre preopinentii mei n-am sa insist, evident).

    Lema 1 (chestiune acceptata universal, cf DEX): Plagiat = (ceva) care a fost însuşit (integral sau parţial) de la altcineva şi prezentat drept creaţie personală.

    Am sa incerc sa decompose the whole thing in logical atoms, si mai mult, sequential in timp:

    a) Altcineva a scris teza – TRUE
    b) Teza a fost semnata de ponta (alt adevar idubitabil) – TRUE
    c) Teza e plagiat – TRUE

    In conformitate cu Lema 1, ponta si-a insusit (fara nici un dubiu) o lucrare care nu era a lui, in consecinta, ponta a plagiat! Indiferent daca teza pe care si-a pus semnatura era un lucru original (in raport cu stiinta) ori la rindu-i un plagiat.Chestiunea aceasta nu are absolut nici o relevanta, deci insusi aducerea in dicutie a faptului ca i-a scris-o nu’s cine n-are nici o relevanta (propozitia logica c) de mai sus are efect zero in Lema 1, dupa cum bine se poate remarca.
    Daca x fura un televizor de la un anume cetatean, si y fura la rindu-i televizorul de la x, dv ce credeti, hot e numai x? Y e la fel de hot, si nu numai in raport cu x, ci in raport cu legalitatea. Indiferent daca x si y erau prieteni de hotie, cu alte cuvinte indiferent daca y stia sau nu ca televizorul lui x era furat.
    PS. v-a apreciez, de multe ori, rationamentele neutre si pline de substanta, da’ de data aceasta chiar cred ca nu aveti dreptate, domnule Hanibal Lecter.

    • @Guardian
      Lucrati in invatamantul universitar din spatiul mioritic?
      Cate dosare de avansare au trecut prin mana dv?
      Cate rapoarte de originalitate si evaluari stiintifice la publicatiile pentru avansare au stat pe masa dv de lucu la un concurs unde sunt peste 20 pe un loc cu cel putin 5 competenti, cu 5 imposibil de ignorat acestia fiind impusi de cine nu te astepti si restul carne de tun?
      Cate fise de autoevaluare anuala pentru activitatea dv didactica a trebuit sa completati pana in prezent?
      Sunteti coordonator de doctorat?
      Director de proiect? Volume de rezumate? Cate evaluari in orb la carti cu „buba” aveti? Verificati articolele din departamentul dv cu ajutorul unui soft antiplagiat?
      Si lista poate continua. Am putea intra pe terenul „probe” strecurate discret la dosarul de avansare de colegii „binevoitori” de la cercetare, de la scoala doctorala, de la editura universitatii, de la institutiile ce dau finantarile. Am exclus zvonistica si folclorul, stim noi la ce se preteaza x sau y pentru a ajunge prof sau conf sau ce face z pentru a cocota un protejat in varf de departament.
      Zen

      • Dr. Zen, din fericire nu! Slava Domnului! De ce? Exact din motivele pe care le enumerati si argumentati in postarile dv. (am fost un an assistent acu’ multi ani in Romania…a fost suficient). Eu nu contest ceea ce ziceti dv, ba dimpotriva sunt total de acord, numai ca eu am tratat punctual cazul ponta, iar dv ati valsat cu temele „baietilor” care manipuleaza toata chestia asta, ale „negrilor” etc.. Din nou, subliniez, e cit se poate de plauzibil ce ziceti, nu va contrazic, numai ca aici e vorba de viorel ponta, si nu de the rotten sistem. O fi ponta „vicitma” sistemului, desi cred ca e victima educatiei precare primita de la parintii dumnealui, asta n-are nici o relevanta (parinti,care sustineau sus si tare, ca vai ce s-a mai consumat viorel cu toata acuzatia aceasta de plagiat, ca numai el stie cit a muncit pentru doctorat, cum dealtfel sustinea chiar el mai pe la inceputul scandalului – acu’ nu vreu sa fiu rautacios, eu am marturiile a cel putin doi oameni care sustin ca ponta si-a scris chiar el doctoratul, dv si domnul Hanibal, in schimb, nu aveti nici o dovada ca i-au scris-o altii :-). Doar chestii ipotetice.) Cazul ponta e clar ca lumina zilei: si-a insusit munca altuia, fie munca autorilor plagiati, fie munca „negrilor” (asa cum ii numiti dv).Punct. Dupa cum bine observati, a-ti insusi munca altuia (ma rog, pe taram academic, se cheama plagiat), e hotie, indiferent ca e vorba de autorul original (caruia nici macar nu-i pasa daca a fost plagiat…halal integritate academica, etica imi e si jena sa scriu in acest context), ori ca e munca sclavului care a plagiat de la autorul original. Ti-ai insusit ceva ce nu e al tau, asta e esenta..Aici nu exista nuante.
        PS. Si tot din fericire, pe-aici pe unde m-a aruncat destinul, de avansat am avansat, da’ in nici un caz, pe baza de „dosar de avansare”.

    • Excelent sintetizat!

      Ar fi de adaugat un singur lucru: titlul de doctor se obtine conform unor proceduri bine stabilite. „Pe vremea mea”, acestea includeau cateva examene, niscaiva referate si una bucata teza de doctorat. Poate acum s-a mai schimbat schimbarea, dar sunt convins ca pardalnica aia de teza a ramas, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista!

      Concluzii:
      1. Daca Ponta si-a scris singur teza atunci este plagiator.
      2. Daca Ponta NU si-a scris teza atunci NU a indeplinit conditiile necesare pentru a obtine doctoratul.
      Deci oricum o dati, Ponta TOT nu are dreptul la titlul de doctor, difera doar motivele!

      • Evident domnule IosiP…cu precizarea ca si in all doilea caz, tot plagiat se cheama din moment ce si-a insusit munca altuia, respectiv munca ‘negrilor’. Deci subliniez, si-a insusit, iar insusitul e act voluntar, cu alte cuvinte nu l-au fortat ‘negrii’ sa-si assume teza! Sa fim bine intelesi. Ba dimpotriva , i-au oferit-o din inima, si viorel all nostru, a zis merci si si-a tiparit numele pe coperta:-) …probabil si singura lui contributie la respectiva teza. Plagiat nu e doar atunci cind personal apesi butoanele mouselui, nu, e sufficient sa le apese si altcineva in numele tau.

        • Desigur ca este, asa cum de altfel am sustinut (impreuna cu altii, desigur) si in comentariile anterioare, si dupa cum ati sintetizat!

          Am vrut doar sa subliniez ca chiar daca acceptam sofismele domnului Hannibal Lecter, numitul Ponta TOT nu-si merita titlul academic.

          P.S. Uneori ma simt „marinimos”: ii las pe ceilalti sa distorsioneze ragulile jocului dupa placul lor, doar ca sa arat ca nici macar astfel nu sunt capabili sa castige!

  18. E off-topic complet, totusi as avea si eu o intrebare/rugaminte: ma intereseaza o carte buna despre revolutia rusa – imi poate recomanda cineva vreuna? Am auzit lucruri foarte bune despre cartea lui Richard Pipes – e chiar asa? Multumiri anticipate!

  19. Hai sa discutam la concret:
    – teza lui ponta ar fi fost scrisa de „negri” (nu „negrii”!) – fals, eventual a fost ASAMBLATA de vreun subaltern
    – o „consecinta” recenta a acceptarii-complicitatii majoritatii populatiei (lumea „academica” included) „asa suntem noi plagiatorii, mai votati”: la sfarsitul lui aprilie a avut loc o importanta manifestare culturala bilaterala. Partea strainaa fost reprezentata de o Doamna Ambasador – adevarata Doamna – care a tinut speechul intelectual adecvat intr-o buna limba engleza. Raspunde ponta incepand cu o glumita damboviteana: „am vrut sa vorbesc in chineza dar m-am gandit ca presa nu va intelege”. Hahaieli multumite din partea palavramentarilor uslinosi inghesuiti in randul intai in frunte cu un personaj de o vulgaritate gretoasa, un anume georgica severin. Ma intreb ce i-o fi tradus interpretul D-nei Ambasador?. A urmat ‘ministrul” culturii, un individ universitar totusi, care a inceput cu: „ma uimeste cum acum doua mii de ani acesti mesteri au transformat TZARANA in TERACOTA”. Stupefiant: ministrul cica al culturii nu stie ce-i aia TZARANA si ce-i aia LUT. Pe scurt: intamplator am stat la cca un metru de ion iliescu – ajuns acesta mai tarziu – si pot spune cu certitudine ca fata de actualii uslinosi iliescu facea figura de lord englez.
    – zice @Gogu Bosorogu ca am scapat totusi de mang ca ministru. Asa este, plus de madam dumitrescu. Dar aceasta e in continuare reprezentanta „societatii civile” in CSM – organul care controleaza justitia, in conditiile in care procesul de plagiat al ei si al lui barbatu-su (cristian, fost pedelist acum mare pesedist) e departe de finalizare la tribunal. Iar mang e bine mersi profuniv ca si nevasta-sa.
    – de ce nu ia majoritatea lumii ‘academice” bastinase atitudine” Pai chiar aici pe contributors.ro il avem pe „colegul” mang-litorilor mihai maci care nu e deloc deranjat de aceasta „colegialitate” si ne da sfaturi cum sa imbunatatim „universitatea” romaneasca
    – rubrica Stiati ca…? cosmin gusa are DOUA doctorate? robert negoita, cel cu „:fetitele”, absolvent univ. bioterra, e doctor al Academiei de politie? Incepuse Turcescu o ancheta despre doctoratele de la „politie” – o sumedenie de politicieni, dar nu s-a mers mai departe. Se baga cineva sa le verifice tezele (cca 30 cred)?
    – apropos de „negri”: domnule @Gogu Bosorogu – va banuiesc ca sunteti in domeniu – puteti comenta dinamica listei de lucrari de pe ISI web of knowledge a abramburichii? Incepand cu perioada de dinainte de 89 cand ca activista uasecereu dar si pupila a lui teoreanu chiar lucra partial in cercetare pana la ultimii ani cand e co-autoare (niciodata PRIM sau CORRESPONDING) la 15-20 lucrari anual in cele mai diverse domenii ale chimiei de face sa paleasca de invidie orice premiant Nobel?
    – si , la final, nu exista reactie „academica” si pentru ca cele cateva institute de cercetare adevarate care au mai ramas sunt parazitate financiar (vezi noua structura a ministerului lui pricopie-costoiu) de adevarate buticuri penibile numite Institute Nationale de Cercetare-Dezvoltare de genul daraboantzelor lui „andrei george” alias k. st.
    Amarata tzara!

    • Nu m-am gandit niciodata sa ma uit la dinamica lucrarilor dnei Andronescu: personajul imi este complet antipatic. Scria cineva aici – imi cer scuze, dar nu mai tin minte cine – ceva de genul ca este o persoana activa, insa superficiala, mediocra si o cultura generala ce lasa mult de dorit. Exact asa imi pare si mie: n-am reusit niciodata sa inteleg cum anume poate cineva sa cumuleze atatea functii si sa mai si creada ca le indeplineste bine pe toate…
      Totusi, banuiesc ca in ultimii ani, dna Andronescu avand foarte multe proiecte, e trecuta pe toate lucrarile legate de ele – cum ea „aduce” banii, e trecuta pe lucrari, ca nu cred ca de fapt „coordoneaza” mare lucru. Cazuri d-astea insa gasiti si in SUA – pana la urma tine de calitatea umana… Nu e trecuta ca prim-autor si nici corespondent, pentru ca pana la criteriile dlui Funeriu aceste pozitii erau foarte neglijate in Romania si nu erau considerate ca fiind ceva important.
      Nu cred ca dna Andronescu merita sa castige (toate) aceste proiecte, dar asta este, cred, alta discutie. E o mafie generalizata la UEFISCDI si noua politica de alocat fonduri nu face decat sa consolideze mafia asta. Era mai bine cu evaluare din afara: desi eu am auzit povesti cu cantec si manarii si acolo (la evaluarea finala, in panel), totusi parca erau mai putine si nu chiar asa evidente/flagrante…
      Despre dl Mang e mult de spus – eu am scris direct la IEEE atunci, anul trecut, dar n-am primit nici un raspuns. M-au ignorat complet, desi era si nitel interesul lor… Totusi nu e chiar un insucces total – s-a castigat ceva, putin, e adevarat, dar mai mult decat nimic. Observ ca nu spuneti nimic de dna Mang, care e in aceeasi galeata ca si sotul, si, in plus, era membru ARACIS, care acrediteaza alte universitati… Nu stiu daca inca mai este sau nu, dar ceva ma face sa cred ca da.
      Despre alte teze de doctorat, pai de aceea au propus faimoasa ordonanta cu diplomele care se retrag in justitie, ca sa nu vina UB sa le retraga diplomele obtinute cu „efort”… Nu stiu care mai e situatia ordonantei, daca a trecut sau nu, ca am avut multa treaba in ultimele luni si n-am mai urmarit tot ce se intampla.
      Cat priveste reactia „academica”, ea exista; cam anemica, e adevarat, dar ceva exista – va reamintesc totusi comisia UB care a analizat plagiatul dlui Ponta precum si intentia anterioara a fostului decan Flavius Banias de a face acest lucru, cat si atitudinea dlui Lucian Pintilie in decembrie (asupra caruia dupa aceea s-au facut presiuni mari sa demisioneze din functia de director al INCDFM – ceea ce a si facut pana la urma…) privitor la articolele cu cantec pe care era trecuta si dna Andronescu.

  20. Eu propun sa transam problema! Sa iasa nenea doctorul Ponta la rampa si sa spuna clar si raspicat:

    „Oameni buni, nu sunt plagiator indiferent daca teza mea este un plagiat, PENTRU CA NU AM SCRIS-O EU!”

  21. Stimați și stimabile,

    Constat cu stupoare că se omite esențialul- iar esențialul nu este dl.Ponta, așa cum dna. neagu lasă să se bănuiască o vânătoare de vrăjitoare. Esențialul este boala accelerată a decenței și bunului simț din mediul universitar românesc. Iar acest deces a venit din 2 părți- din tăierea cu intenție a salariilor profesorilor (nu mai detaliem cine și cum pentru că am imita-o pe dna. Neagu- numai că fapta fostei guvernări nu este plagiat ci un fel de genocid) combinată cu totala neînțelegere a ceea ce ar trebui să însemne profesorul universitar. Spre nefericirea multor co-comentatori de pe acest forum profesorul universitar nu este Superman, nu este Gigi Durul și nici cel care va determina renașterea nu știu cui (pentru că nu văd ce ar fi de rennăscut) prin numărul de ISI-uri sau marea sa puritate sufletească care-l va determina să pună ghilimele acolo unde trebuie. Un profesor universitar este pur și simplu un ”păzitor al porții” a cărui principală menire- în România și aiurea- este să asigure un transfer optimal de cunoștințe și să determine acea emulație la nivelul studenților săi. Nașpa rău, profesorul universitar nu este – prin definiție- nici acel făuritor de conștiințe pe care persoane mai entuziaste îl văd prin prisma romanelor rusești desuete. Conștiința și-o modelează studentul iar dacă acesta nu poate deosebi binele de rău este vina sa proprie. Haideți să-l condamnăm pe Ponta- ”plagiatorul” după ce am făcut totul ca să asanăm mediul în care acesta s-a format și a evoluat. Și să recunoaștem- cinstit- că învățămânul este o marfă pe care cumpărătorul trebuie să știe să o ceară iar ofertantul să aibă capacitatea să-i ofere acea luminiță de la capătul tunelului care să-i justifice efortul.

    • Multumesc tuturor participantilor la aceasta discutie ce mi se pare importanta si fertila. Articolul in jurul caruia se poarta discutia (si textul de pe integru.org) nu este despre o tema generala, oricat de legitima si urgenta, cum ar fi, de pilda, criza invatamantului superior romanesc ori declinul standardelor academice. Cred ca tema este, daca am reusit sa o formulez cat de cat coerent, plagiatul premierului Victor Ponta. Alternativ, ar putea fi impostura acestuia, faptul ca si-a obtinut titlul de doctor pe baza unei lucrari scrisa de altii („negri”), care si-au ingaduit, din motive de ei stiute, sa plagieze masiv si scandalos. Legat, asadar, de tema principala si, daca vreti, de cea alternativa (nu o numesc neaparat secundara, nu stabilesc o ierarhie), intrebarea pe care o puneam si pe care o reiterez aici: „Ne aflam intr-o situatie de anestezie morala?” Altfel spus, ceea ce acum cateva luni agita puternic spiritele pare sa fi intrat intr-un con de umbra. Mie mi se pare ca, prinsi in valtoarea evenimentelor (aliante care sa fac si desfac peste noapte, provocarile coabitarii, declaratii care de care mai spectaculoasa), ne indepartam prea rapid de teme substantiale: credibilitatea unor personalitati politice de varf, minciunile devenite practica curenta, negarea si/sau minimalizarea unei fraude extrem de grave. Cand primul ministru al tarii, liderul principalului partid al coalitiei guvernamentale, este un plagiator dovedit (stiu, sunt unii comentatori pe acest forum care nu sunt de acord, dar eu imi mentin parerea), un om politic care refuza categoric sa admita ceea ce este probat dincolo de orice dubiu rational (stiu, sunt unii care nu concura cu pozitia mea, este dreptul lor) este vorba de credibilitatea si calitatea democratiei din Romania.

      As mai adauga ceva: doua evenimente au contribuit, in primavara si vara anului 2012, la radicalizarea pozitiei lui Victor Ponta–condamnarea, arestarea si trimiterea in inchisoare a lui Adrian Nastase si, poate mai grav pentru premier, demascarea sa ca plagiator. Ceea ce era latent (posibila sustinere a pozitiei ultra-radicala a lui Crin Antonescu si Dan Voiculescu) a devenit activ.

      • Domnule Tismaneanu,
        Propun un termen mai aplicat la subiect pentru „negri” din categoria a, b si c – sa nu jignim pe cei ce sunt negri de la natura – pontograf de la verbul a pontografia ;) , pontograful face casa buna cu spagomilul :)

        • Mi-e teama ca ati omis miserupistul – de la… in fine, va las sa ghiciti – si cred ca in principal impotriva acestuia pledeaza articolul domnului profesor Tismaneanu.

          • Acum cateva luni ma suna un amic, om de bine, cum se zice, intelectual subtire si cu lecturi coplesitoare. Imi spune: „Nu te inteleg, de ce te agiti atata,nu e nimic special cu acest Ponta, doar toata lumea fura in Romania”. I-am raspuns: „Se prea poate, dar nu toata lumea este prim ministru al unui stat din UE si NATO”. Dl Victor Ponta a citit, sper, ceva filosofie morala si a auzit de imperativul categoric formulat de Immanuel Kant. Daca maxima actiunii domnului Ponta (adica furtul intelectual negat si ramas nepdepsit) ar deveni norma universala, unde am ajunge? Pot fi invinuit de rigorism moral, imi asum aceasta pozitie pentru ca, in conditiile date de loc si de timp, este unica menita sa evite scufundarea totala in mlastina abuliei etice si a funestului cinismul zambaret.

      • Stimate domnule Tismăneanu,

        Fără nici un fel de intenție politică, aș îndrăzni să spun ”plagiatul omului Ponta, din întâmplare premier”. Faptul că dl.Ponta a plagiat- în opinia majorității- nu are nici un fel de legătură cu faptul că dl.Ponta este premierul unui guvern al coaliției USL- care a câștigat alegerile. Plagiatorul Ponta poate fi un om profund amoral- și ce dacă ? Există cumva vreo urmă de moralitate absolută în politica internațională de aiurea și de acum ? ”Dictatorul nostru” din Guatemala, susținut activ de SUA în politica sa de represiune a minorităților e condamnat- dacă am înțeles eu bine pe fluxul de știri- la 80 de ani de închisoare. A existat cumva vreo umbră de moralitate în sprijinirea guvernului Marcos sau a regimului șahului din Iran- ca să nu mai vorbim de figuri mai sinistre cum ar fi Somoza sau Pinochet ? Pretextul opririi ”ofensivei comuniste” era un pretext jalnic-așa cum este și actuala politică SUA- atunci când tu amprentezi pe fiecare solicitant de viză a unui stat declarat ”aliat”- cum e România ca pe un potențial infractor- însă oferi azil și cetățenie unor fanatici islamiști doar pe motivul că ar fi împotriva Rusiei- după care citim comentarii (IHT de miercuri, dacă nu mă înșel) în care cunoscuți analiști spun că atentate de genul celui de la Boston se vor repeta și că SUA n-ar fi putut să prevină un astfel de atentat. Cred că aveți dreptate- cel puțin până la un punct- atunci când vorbiți de o ”anestezie morală” -problema majoră este însă dacă avem vreo alternativă. Putem vorbi oare de cinste și onestitate atunci când un fost ambasador SUA- care a dat lecții de pe un ton foarte nobil- inră direct într-un consiliu de administrație- al unei ”vaci grase” din țara unde a fost ambasador ? Pe plan local, între un mediocru și șters ca dl.Boc și un plagiator ca dl.Ponta- dezvoltarea societală va alege totdeauna plagiatorul dacă acesta poate aduce o plusvaloare concretă societății. Avem- sper- ocazia să vorbim despre acest lucru după încheierea primului mandat (indiferent cât de lung va fi) al dlui. Ponta. În rest, considerentele morale sunt escamotate de politica lui ”pupă-l în bot și papă-l tot” pe care observăm că o practică cu voioșie și președintele actual al României. Avem cumva de ales între două persoane de moralitate îndoielnică (din păcate ca tot spectrul politic din România) ?

        • Relativizati, domnule George, cu o ametitoare viteza. Ce cauta Traian Basescu in aceasta discutie? Ce legatura este intre Rios Montt, sahul Iranului si plagiatul lui Ponta? As propune sa ne ocupam de subiect. Nu Basescu, nu Iliescu, nu Constantinescu, nu Radu Vasile, nu Crin Antonescu, nu Victor Ciorbea, nu Calin Tariceanu, nu Emil Boc (fiecare cu trecutul si prezentul lui) a plagiat, ci Victor Ponta. Sub inaltul patronaj sau, mai exact spus, sub indrumarea stiintifica a profesorului Adrian Nastase. Daca as fi malitios, as spune: asa indrumator, asa indrumat. Ori viceversa :)

          • Stimate domnule Tismăneanu,

            Perfect de acord cu dvs.- nici eu nu-l agreez pe dl.Ponta foarte tare. Problema este că dvs. vedeți problema din afară- mă abțin să spun ”dintr-un turn de fildeș” și deschideți un ”to do” către noi- care ne-am dori un anumit reper dincolo de problema strictă a domnului Ponta. Sigur că mi-ar plăcea și mie să văd un prim-ministru care cade datorită acțiunii energice a societății civile- dar mi-ar plăcea să văd și un președinte cu repere morale ferme, care nu vorbește la un moment dat de ”dottore” după care îl ia în brațe pe respectivul. Așa cum mi-ar plăcea să văd și o mare societate- cum este cea americană- care constituie cu adevărat un far pentru toate democrațiile pe termen mediu și lung- și nu își schimbă politicile după interese momentane. Nu cred că puteți nega faptul că intrarea dlui.Gittenstein direct în afacerile românești- după ce ne dădea pilde de moralitate- nu este chiar cel mai bun exemplu pentru o societate cu probleme morale- cum este cea românească. Problema este că nu le putem avea pe toate- și aici întrebarea mea către dumneavoastră- avem voie să fim relativi din punct de vedere moral ?

            • Nu voi intra intr-o polemica cu Dvs. E sambata seara (noapte la Dvs). Maine (duminica) este Mother’s Day, merg cu sotia si fiul nostru sa vedem „Marele Gatsby”. Doua precizari: Mark Gitenstein (un singur „t”). Nu, nu avem dreptul sa inchidem ochii cand e vorba de calcarea in picioare a integritatii academice. Cred ca Romania isi poate permite si chiar are dreptul sa aiba un premier fara povara unui plagiat dovedit si nerecunoscut de cel care l-a comis, in pofida coplesitoarelor evidente. Un premier care isi foloseste puterea spre a demite, prin intermediul unui minstru de paie, o comisie de etica si a instala in locul ei un grup de sicofanti care sa-l exonereze (sub conducerea unui fost sef de sectie la „Era Socialista”, ideolog platit si influent al PCR, anume dl Paul Dobrescu). Nu ma intereseaza cine ar fi acel premier neplagiator. Important este sa fie pus in functia de premier un om care nu a furat. Important ar fi ca in fruntea comisiei de etica a Ministerului Educatiei si Cercetarii sa fie altcineva decat fostul politruc de la „Era Socialista”. Va doresc Dvs si celorlalti participanti la discutie o duminica agreabila.

            • Vladimir Tismaneanu: „Nu, nu avem dreptul sa inchidem ochii cand e vorba de calcarea in picioare a integritatii academice. ”

              Imposibil sa nu fiu de acord cu domneavoastra, domnule Profesor. Cu adaugirea ca orice integritate trebuie aparata. Suntem cu totii subiectivi si tuturor ne e camasa mai aproape decat paltonul, insa la fel de important cred ca este integritatea oricarui aspect al vietii publice, nu doar cea academica. Si orice fel de nesimtire e repugnanta. Nesimtirea directorului care amaneteaza un mijloc fix e resimtita de utilizatorul respectivei unelte la fel de puternic precum doctorul devenit peste noapte colegul unui plagiator sau de elevul silitor obligat sa-si puna coronita alaturi de cel care „l-a uns” pe profesor. Chiar si maturatorul stradal resimte puternic nesimtirea vanzatorului de seminte de dovleac, desi sunt putini celor care le pasa de sentimentele sale.
              Spuneti ca trebuie numit in functia de premier un om care nu a furat. Asa cred si eu, dar sa nu uitam ca propunerea a fost facuta chiar de presedintele Romaniei, acuzat si el pentru insusire de foloase necuvenite. Iar propunerea s-a facut in urma unui vot popular, scrutin in care formatiunea politica din partea careia a candidat Ponta si-a facut dinainte publica optiunea pentru functia de premier, in cazul ca ar obtine majoritatea parlamentara. Lucru care, din pacate, s-a realizat. Dar daca presedintele poate fi „imunizat”, atunci cred ca acelasi electorat poate decide cine sa fie premier. NU poate face nimic impotriva acuzatiilor de plagiat, chiar daca vreo comisie nationala de etica din subordinea acestuia incearca sa-l curete. Cam in caelasi mod in care o comisie de expertiza a DNA albeste CV-urile altor demnitari ai statului. Asemanari multe!

              O duminica agreabila si o Mother’s Day reusita!

    • Domnule Andrei George, daca ma sacaie o musca de balegar nu initiez studii genetice despre vulnerabilitatile speciei, dau cu „pliciul”!

      • Stimate domnule iosiP,

        Sunt perfect de acord cu dvs.- să dăm cu pliciul. O să-mi construiesc o baricadă pe undeva prin curtea GDS- dacă e deschis la robinetul cu bere- și voi aștepta cu interes mulțimea căuzașilor care să vină pe Calea Victoriei să ceară demiterea și eventual tăvălirea prin fulgi a ipochimenului. Dacă voi rămâne fără bere până ce vin căuzașii sper să fiu re-aprovizionat dacă-mi manifest tăria morală și rezist pe baricadă.

  22. Stimabile Andrei George, un profesor universitar nu e un păzitor al cunoştinţelor, există baze de date pentru asta, este în primul rând un model uman, care se presupune a ajuns într-o poziţie respectată prin munca , calităţile superioare mediei.

    În al doilea rând, dl Victor Ponta avea deja cutuma europeeană de urmat, demisia.Ca şi preşedintele Ungariei Pal Schimdt , ca şi popularul ministru german al apărării Karl-Theodor zu Guttenberg, ca şi cel al educaţiei Annette Schavan de exemplu. Demisii la cel mai înalt nivel. Nu numai că nu a demisionat dar se pare că a beneficiat de sprijinul unei facţiuni din instituţiile specializate ca să rămână în poziţia actuală. Poziţia de plagiator Prim Ministru e favorabilă şi actorilor interni şi celor externi şi e în detrimentul României. Primo, oferă o credibiltate redusă pe scena europeană la nivel de influenţă şi negociere. Poate fi folosită ca şi o scuză naturală, evitarea României de la diverse iniţiative. A doua, pe plan intern îi reduce autoritatea la nivelul propriului partid, dar şi e vulnerabil la nivelul relaţiilor de administrare în guvern. E un pion păpuşă şi nu un decident.

    În al treilea rând, nu are nici o logică ceea ce spuneţi privind condamnarea după asanarea mediului, asanarea se face cu exemple concrete , unul pe rând. Altfel nu există predictibilitate şi nici exemple de evitat. Asta face diferenţa într-o ţară civilizată şi una bananieră. Aplicarea legii pe toate palierele.

    • Stimate domnule DanielT,

      1. Cred că m-ați înțeles greșit. Nu m-am referit la profesorul universitar ca un ”păzitor al cunoștințelor” ci ca la un facilitator de cunoaștere. Termenul de ”gatekeeper”- tradus de mine în mod nefericit ca ”păzitor al porții” provine dintr-un foarte cunoscut eseu a lui Goto și Najima și exprimă exact această funcție- de facilitator. Model ??? Hmm, din punct de vedere educațional, poate că da. Din punct de vedere moral e mai complicat și cred că ne amăgim singuri. ”Fă ce face popa…” parcă e un proverb românesc, nu ?
      2. De acord cu dvs. până la un punct. Acela în care presupuneți că există o umbră de moralitate într-o persoană care demisionează-atenție- doar pentru că e prins. Exemplele date de către dvs. îmi ridică semne de întrebare dacă cineva- oricine- poate accede fără nici un fel de dezonoare (era să spun rușine dar cred că este un termen neînțeles azi) la o înaltă funcție publică (președintele Ungariei și ministrul apărării din Germania) după care, la momentul demascării să-și dea demisia și să redevină curați și plăcut uscați. Omul respectiv a înșelat atunci când a acceptat orice fel de demnitate publică atunci când se știa cu musca pe căciulă- deci nu prea văd despre ce exemple să vorbim.
      3. Tare mi-e teamă că vom rămâne doar cu exemplele- oarecum de genul defunctelor țepe din Victoriei. Ok, îl condamnăm pe Ponta- și ? În mod obligatoriu trebuie condamnat și Năstase- în calitate de coordonator- și profesorii care au făcut parte din Comisie. Și cred că am terminat cu Facultatea de Drept, la nivel de profesor universitar. Am rezolvat ceva cu asta ?

      • Am inteles, stimate domn: predicati resemnarea pe motiv de futilitate a demersului.
        Ma iertati ca nu pot sa rezonez? Sau cel putin, nu dupa ce bunicii au „beneficiat” de rezultatele relativismului si utilitarismului contemporanilor?

        Domnul Tismaneanu a scris: „Energie, in mod cert. Patima, sper ca nu”. Pai let’s agree to disagree, ca pentru mine „e de mama”, si nu accept ghemul de naparci doar pentru ca nu gasesc capatul firului… se pare ca exista si alte metode, cu validare istorica (sau macar anecdotica).

        Cat despre bere, nu este cazul sa o cautati in curtea GDS, asteptati sa v-o ofere Ponta in perioada electorala, impreuna cu micii si galeata cu „abtibild”. Recunosc, mie mi-ar fi utila: m-am saturat sa-mi revars fierea in mine insumi!

        • Dle. IosiP (sau DanielT ?)

          Nu credeți că vă aruncați prea mult în radicale ? Năpârci ? Dacă dl.Ponta ar fi fost cineva- aș înțelege.

          PS: Vreau berea din curtea GDS- și nu sunt chiar la nivelul la care dl.Ponta dă mici și bere. De-aceea vreau să-mi construiesc baricada chiar lângă dozator. Resemnare ? Nici pe departe. Voi lupta până la ultima halbă…

    • cei care se simt responsabili de mersul cetatzii ar trebui sa fie preocupatzi de ´´Poziţia de plagiator Prim Ministru e favorabilă şi actorilor interni şi celor externi şi e în detrimentul României. Primo, oferă o credibiltate redusă pe scena europeană la nivel de influenţă şi negociere. Poate fi folosită ca şi o scuză naturală, evitarea României de la diverse iniţiative. A doua, pe plan intern îi reduce autoritatea la nivelul propriului partid, dar şi e vulnerabil la nivelul relaţiilor de administrare în guvern. ´´
      dilemele celor ptr care morala este foarte relativa poate ar trebui lasate in seama filozofilor

  23. Pentru prima data am comentat despre un articol acum citeva zile. De fapt, gresit spus comentat despre un articol, in conditzile cind comentariul meu a fost un „feedback” autorului. Mi s-a reprosat ca ma intereseaza autorul, nu articolul. Nu pot sa promit, decit ca o sa fac la fel.

    Asta deoarece, cind autorul este „biased”, devine parte a articolului. Devine ” fair game”. Iar atita timp cit includerea autorului, este facuta intrun mod politicos si respectuos, nu poate decit sa-l multzumeasca pe autor. 

    Articolul present, este „dry”/arid, daca este sa imi exprim parerea. Ma indoiesc ca a fost citit de totzi contribuitoriil la comentarii. Suspectez ca au citit titlul, introducerea si apoi ” scroll” la sectzia de comentarii.

    Cit de repedem uitam ca Ponta a plagiat?  Nu cred ca a uitat nimeni din cine a stiut vreodata. Este greu sa uitzi odata ce ai aflat ceva. NU LE PASA, asta este concluzia. La alegeri, votantul alege raul cel msi mic. Asta spune ceva despre calitatea opozitziei, daca Ponta a fost considerat cel mai mic rau:)!

    Cit despre duplicitate,  de ce nu este inclus in articol sau de ce nu sint dezbatute mai pe larg, si celelalte cazuri suspectate de plagiat? Ca de exemplu Kovesi, etc.  As vrea deasemenea sa am o explicatzie cum Nitzu poate sa fie aprobat si respins de CSM. Intrebatea nu este directzionata spre Nitzu, despre care nu stiu nimic, dar spre CSM si impartzialitatea systemului juridic romanesc. A devenit procesul de selectzie  si justitzia mai transparenta, dupa ce batausii politici au facut pact pe ascuns? Care sint paragrafele acelui pact ascuns? Eu il las pe Nastase liber, tu nu ne bagi in puscarie „later”? 5 ai tai fura, 5 ai mei fura? Get out of jail cards?

    De ce nu discutam despre institutziile care acorda astfel de doctorate pe banda rulanta? Unde este sanctzionarea comisiilor (si institutziilor)  care au acordat astfel de doctorate? Daca cazul Ponta dispare, totul OK si „business as usual”? De ce era gluma ca pentru doctorat in Romania trebuie sa stii sa deschizii usa cu piciorul? ( fiindca miinile sint pline cu papornitze cu tzuica si cirnatzi).

    Am suspiciunea ca autorul articolului este mai deranjat ca Ponta este PM, decit de plagiat. Este o acuzatzie grava, care sigur va fi considerata atac la autor si „vigurously denied”, dar este o consecintza a „bias”-ului. Si a faptului ca articolul este focusat pe Ponta, si nu pe plagiat in societatea romaneasca.

    Ca politolog, credibilitatea este cel mai important „asset”. Standardul este mult mai redus pentru politician. Toata lumea stie ca politicieni mint. Si nu este nimic gresit in asta,  ” facts change, thinking/decissions change”. (Atita timp cit nu avem de aface cu minciuna in interes personal.)

    Sa auzim numai de bine,

    AdMa

  24. Buna seara domnule profesor . Inca putin si se atinge suta de comentarii . Inteleg ca scopul articolului este de a reactiviza scrutinizarea morala din partea publicului a premierului. Adica reactualizarea problemei de vara trecuta. Ce ati dori de fapt, concret ? Doar trezirea publicului sau fortarea premierului spre demisie ? In afara de „asanarea morala ” ar mai fi vreun beneficiu pt. tara , oameni si viata politica concreta ? E doar pt. a schimba imaginea tarii, care , spuneti dvs. e umbrita de moralitatea indoielnica a lui Ponta ? Pe scurt , aveti in vedere un obiectiv concret pe termen scurt ?

    Nu fac speculatii , dvs. va alegeti topicul in functie de prioritati , uneori e doar reactie rapida .
    Fara aparenta legatura cu acest articol, aveti vreo idee despre prezenta recenta la Washington a lui Geoana si subiecte abordate ?

    In legatura cu subiectul „plagiat” : cred ca se face confuzie intre un doctorat clasic, sustinut dupa regulile clasice de catre muritori si pseudo-doctoratele din RO si aiurea, in care sint implicati politicieni sau diversi trepadusi. Dvs. si majoritatea comentatorilor de aici au aplicat regulile primei categorii la a doua. Ori, PhD la politicieni (v. Academia de politie , de ex.) sint farse, improvizatii pe scurt piese de teatru de la inceput la sfarsit . Actorii : negrul, indrumatorul, doctorandul si comisia.Fiecare joaca un rol iar piesa are 2 acte : pseudo-pregatirea tezei si actul 2 pseudosustinerea ei. Eu m-am referit la modul cum negrul a jucat rolul in actul 1. Toti de aici vorbesc de rolul jucat de Ponta in actul 2 , unde mai participa actorii Nastase si comisia. Este plagiat in actul 1 comis de negru. In actul 2, toti actorii se prefac a nu sti si participa la impostura (teatru). Daca dvs. si altii numiti asta (actul 2 ) plagiat, let it be. Eu numesc impostura, teatru , roleplaying . Important e sa recunoastem ca sint „reguli” diferite la cele 2 tipuri de doctorat (muritor vs. politician) si sa nu le amesteca.

    probleme re. ghostwriter , etc. se discuta de decenii. Exista jurisprudenta f. bogata pe subiect care clarifica termenii.Pt. mine un material interesant este cel pe care il urc aici :

    http://turbobit.net/842yow8zsm9h.html

    si care este f. clarificaror .

    va rog sa transmiteti dnei Mary „HAPPY MOTHER DAY !”

    • Domnului H.Lecter, cu stima cele ce urmeaza.
      In genere, drepturile de autor sunt grupate in doua categorii distincte: drepturi morale si drepturi patrimoniale. In Romania drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari. Mai pe intelesul dumneavoastra: daca cumparati (sau “profitati de”) munca cuiva al carui rezultat constituie un drept de autor, cum ar fi de exemplu o teza de doctorat, titularul drepturile morale ramane acela care a muncit, si nu cel care a platit, chiar in cazul unor stipulatii contrare. Si mai simplu: daca cumparati un drept de autor, indiferent de suma platita, autorul isi poate revendica oricand opera fara sa sufere nici o sanctiune. Dumneavoastra doriti sa faci o distictie intre a “cumpara”/”profita” si plagiat cumva similara intre a fi in posesia unui obiect furat si infractiunea de a fura, sustinand ca posesorul nu avea cunostinta despre faptul ca acel obiect este furat. Este o paralela lipsita de logica, cel putin de logica juridica, dintr-un motiv extrem de simplu: un bun oarecare poate face obiectul unei suite intregi de acte juridice, putind sa stea foarte bine si mult in posesia cuiva chiar in lipsa vre-unui drept asupra lui decat acela de posesie (“posed pentru ca posed”), pe cand autorii unei opere sunt aceeasi indiferent de ce acte juridice se fac pe seama operei si indiferent de intentia sau culpa actorilor acestor acte (chiar daca cumparati un tablou acest lucru nu va face pictor ci posesorul unei picturi, indiferent daca este furata, copiata sau creatia vanzatorului). Daca vorbim in alt registru, am putea observa, in conditiile unei minime bunavointe, ca imuabilitatea autorilor unei opere este mai presus decat dreptul pozitiv, fiind “ceva” care tine de demnitatea umana, as spune de dreptul natural al societatii, daca n-as avea o oarecare temere de dispute terminologice. Asadar, n-are relevanta cum a ajuns o opera in mainile unuia, caci, cat timp nu este a lui, utilizarea acesteia in nume propriu nu are decat un singur nume: plagiat. Ca ea poate fi acompaniata si de fals, uz de fals, foloase necuvenite si cine stie cate alte variatiuni ale metodei de “punere in opera”, aceasta nu are nici o relevanta fata de actiunea de plagiat, fapta care ramine de sine-statatoare din clipa insusirii muncii de creatie a altuia.

      • Stimate domnule Mihai Ionescu,

        ”Apreciez” enorm ”eleganța” avocățească cu care înveliți cele mai penibile acțiuni într-o oarecare mantie de legalitate. Haideți să fim sinceri și ”cut the crap” .Până la stupida lege din 1996 în România au fost scoase destule lucrări- atât în domeniul social cât și în domeniul tehnic de calitate comparativă celor din Occident. Și mă refer aici nu numai la perioada comunistă ci și la lucrări de referință din perioada antebelică. Nimeni n-are pretenția- ar fi și absurd- că publică o lucrare 100% originală. Există o zicală- presupusă în mod greșit a fi comunistă- care spune clar că ”cărțile se fac din cărți”. Niciodată până la stupida perioadă de ”corectitudine politică” pe care o trăim n-a avut nimeni intenția să oblige un autor la altceva decât la o bibliografie selectivă de bun simț. Nimeni n-a fost atât de absurd să pretindă drepturi de autor sau citate 100% corecte în lucrări de referință din orice fel de domeniu tipărite în perioada 1880-1996. OK. Intervine momentul 1996 în care la insistențele celor cu mulți bani- grupați în industria de software- România dă acea lege absurdă. Care nu servește la nimic decât la îmbogățirea unor companii gen Microsoft. După care, legea devine referință într-o dispută inutilă și de prost gust. Ok, dl.Ponta a copiat. Ok, dl.Ponta e prim ministru. Are vreo legătură o chestiune cu cealaltă ? Nu, dar am nășit o generație de whistleblowers, corecți din punct de vedere politic dar totali lipsiți de orice operă de interes. Vom avea generații care se vor feri ca de ochiul Dracului să publice ceva dar vor conduce diverse linșaje mediatice în așa zisa corectitudine politică. Suntem mai buni așa ? În nici un caz dar suntem înveliți de cuvinttele frumoase pe care dvs. le scoateți la foc automat pentru că nu-i așa- trebuie să respectăm legea. Nu contează că legea e proastă, dată cu interese evidente și absurdă de respectat. Cine citește un small print de pe o licență de utilizare software vede că dacă e să te iei după lege n-ar trebui să folosești respectivul software decât pe un singur calculator, nu mai mult de 5 minute pe zi și numai în zile răcoroase. Au avut cumva personalitățile gen Turing așa ceva în minte când au pornit domeniul IT ? În nici un caz- dar acolo unde nu este nimic creativ apar totdeauna avocățeii. Care sunt totalmente inutili ca specie dar sunt extrem de utili pentru a face niște conturi grase unor persoane care nu le merită.

        • Stimate domnule Andrei George,
          N-ar fi pragmatic sa va aventurati intr-o istorie a dreptului in materia proprietatii intelectuale fara o minima explorare a domeniului. In primul rand faceti o confuzie intre scop si mijloace. Cerintele actuale privind regulile de citare si de intocmire a bibliografiei sunt adaptate unui scop existent de foarte mult timp si anume protectia impotriva furtului. Un mic exemplu recent, cam de prin anii 1850 : “ […] dar prima cerinta a stiintelor si artelor, este de a asigura pe aceia care lucreaza in cadrul lor impotriva furtului si de a le acorda protectia proprietatii lor; dupa cum prima si cea mai importanta cerinta a comertului si industriei este de a le asigura contra hotilor de drum.”. In aceeasi opera o sa va gasiti si mult-iubita teza “cartile se fac din carti”, intr-o forma mult mai elevata pe care insa trebuie sa o situati in context. Vorbim de acei ani, cand plagiatul se recunoastea din simpla lectura, fondul universal al cunoasterii fiind destul de redus. Acum mijloacele de recunoastere ale plagiatului sunt complexe ( fiind deja o meserie in sine, obligand si autorul unei opere la o anumita conduita) dupa cum nici “hotii de drum” nu mai sunt principala amenintare a comertului si industriei. Eu nu as lega premisele aparitiei “stupidei legi” de “insistentele celor cu multi bani”, ci as face apel mai mult la o teorie evolutionista a normelor de drept in fata “societatii de consum” desi “evolutionismul” nu-l agreez decat in circumstante cu totul speciale, atat din faptul ca nu cred in “evolutia speciilor”, cat si din faptul ca tangential cocheteaza cu determinismul, acesta din urma fiindu-mi cu totul strain, din motive care tin de conceptia mea despre liberatate. Tot in registru personal: daca legea drepturilor de autor din Romania nu ar exista, atunci as publica intr-o tara in care exista o astfel de lege, caci mi se pare normal ca “plata se cuvine lucratorului”.
          Daca registrul avocatesc va irita, atunci va citez din alt domeniu, mai recent (2001): “ Omul de stiinta cauta cunoasterea obiectiva, si toti cei pe care ii intilneste pe drumul descoperirii unei anumite realitati, intr-o alta epoca, in alte parti ale lumii, sunt prietenii sai. Tocmai de aceea i-am citat cu atata ravna.”
          Daca insa credeti ca veti avea succes cu o abordare diferita in materia protectiei drepturilor de autor, aceasta nu este, in prima instanta, decat o problema de moralitate si de gestiune a riscului. O anumita parte a societatii s-ar putea sa se distanteze de dumneavoastra, ceea ce nu este, in sine, o nenorocire, caci puteti deveni exponentul unui “nucleu dur” care va reforma societatea in directia corecta. Nu prea vad insa cum ar mai fi stimulata productia intelectuala, dar acest lucru este un simplu amanunt fata de maretia luptei pentru o cale dreapta, in folosul tuturor, amanunt care ar poate fi tratat, asa cum a spus un clasic, astfel: “eu cand aud de cultura, scot pistolul”. Ca el, multi altii.
          In ceea ce priveste domeniul IT: daca perspectiva profitului nu ar fi fost atat de atragatoare, probabil ca nu ar s-ar fi ajuns la aceasta dezvoltare. De aceea mi se pare ilogic sa savurezi in Romania o inghetata produsa in Italia si sa injuri globalizarea comertului.

          • Stimate domnule Ionescu,

            Haideți să fim măcar pentru o clipă serioși. Orice autor își scoate banii pentru că vinde opera respectivă. La profiturile obținute este de porc- ca să fim mai puțin delicați- să mai ceri să-ți plătească drepturi de autor șoferul care pune o muzică pentru pasageri sau cercetătorul care testează un software. Ăsta nu mai e drept de autor ci porcărie- indiferent de ”legea” pe care ne bazăm. Așa-zisele pierderi suferite de diverșii autori din cauza celor care le folosesc ”operele” fără să dea nici un fel de bani sunt insignifiante- și jenante de prezentat. Nu sunt eu persoana care să producă o schimbare în mentalitate- deși e nevoie de ea pentru că nu suntem oi să fim duse cu cârdul de un câine mai deștept ci persoane cu identitate proprie- formațiuni politice gen Partidul Piraților din Germania dovedesc că un astfel de demers își găsește susținători. . Evident că nu voi susține ideea stupidă că cineva ar putea să scoată bani din folosirea unor astfel de drepturi- fără să plătească. Dar atunci când nu obții nici un fel de profit – de ce ar trebui să plătești ? Lucrurile au ajuns atât de stupide că sunt trecute la drepturile de autor și butoanele virtuale sau marginea unui ecran.

            • Stimate domnule Andrei George,
              Aveti dreptate. Cred insa ca este un pret platit pentru lipsa de perfectiune pe care o declamam, dar pe care ne este imposibil sa o atingem. Acest lucru se face mai acut simtit in domeniul justitiei, unde perceptia comuna este ca aceasta ar trebui sa fie intotdeauna dreapta. Ori stim ca nu este asa si ca nici nu a fost vreodata. Poate ca speram sa fie, dar pare sa fie un taram de neatins, probabil dintr-o neputinta care caracterizeaza umanitatea. Revenind intr-o rationalitate “palpabila”, putem sa retinem ca justitia mai are dezavantajul de a fi supusa presiunii timpului. Peste asta mai avem si o istorie in spate, in care partea “latina” a rationalizat si idealizat principiile legale, pe cand altii au fost pur si simplu empirici, cladind in functie de necesitatea zilei. Acestia din urma au reusit, in multe sute de ani, sa reduca din pierderile colaterale, nedorite ale dreptului, practic acea parte din justitie care creeaza injustitie. Din pacate, globalizarea i-a atins atat de tare incat sunt in pericolul sa-si pierda rapid reperele, dintr-un simplu fapt al pluralismului cultural. Dar nu vom sti ce va fi, pina nu se va intimpla. Fatalismul acesta in fata nedeterminarii istorice poate ar mai fi redus daca ne-am (s-ar) intoarce la ceva principii demult uitate, precum piatra care au uitat-o ziditorii, desi locul acesteia era in capul unghiului. Cam pe aici vad eu partea “filozofica”. Numai ca unele spete sunt asa de simple, cum ar fi declamarea ca pictor a unui hot de tablou, incat n-ar trebui sa stam in cercetare mai mult decat o clipa. Daca se-n intimpla sa nu pedepsim rapid si eficient hotul, inseamna ca suntem“ o societate fara printipuri, care va sa zica nu le are”. Si nu putem avea pretentia sa fim priviti altfel decat suntem, decat daca disonanta cognitiva a capatat deja dimensiuni epice, patologice si nationale. In acest caz, ne mai putem doar intreba, retoric, “cum nu vii tu, Tepes doamne, […] ?”

            • PS In ceea ce priveste Partidul Piratilor (daca exista), n-as vrea sa prevestesc ceva, dar imi este teama ca se va repeta povestea alegerilor organelor de conducere din adunarile anarhistilor.

  25. Câtă energie consumată inutil!! Am senzația că ține de specificul național să stăm și să întoarcem o sută de ani ceva pe toate părțile, fără vreun rezultat palpabil! O să pun problema la fel cum i-am pus-o d-lui Vlaston când a ridicat-o prima dată: demascați TOȚI plagiatorii din învățământul universitar, indiferent de partid și abia după aceea aveți dreptul să cereți inițiative civice! Dacă strigați doar: „ponta e plagiator” fără a-i scoate la lumină și pe ceilalți efectul va fi exact cel de până acum: „Nah, e doar o luptă politică, se leagă de el pentru că e de la USL, dacă era de la PDL îl lăsau în pace!”. Relativitatea morală de care acuzați masele este sădită de relativitatea morală a elitelor!

    • „Un drum de 10000 de li incepe cu un singur pas” – cei de pe integru se ocupa de ceea ce gasesc. Site-ul acesta a aparut ca raspuns la aceste plagiate numeroase, si e foarte bine ca a aparut – chiar daca e cam netransparent (nu stim cine e in spatele lui). Ati vazut ultimele doua cazuri? La unul din ele face referire dl Galloway, articol preluat aici de dl Tismaneanu. Ca dl Tismaneanu se refera mai mult la dl Ponta, e oarecum normal, fiindca impostura la nivel inalt e mai rusinoasa decat cea la nivel mai mic.
      Pe urma sa stiti ca si dvs sunteti liber sa contribuiti la demascarea aceasta generala – evident, cu subiect si predicat, cum se face pe integru, pe masura puterii si timpului dvs – de ce e nevoie sa asteptati de la altii demascarea asta generala?! Si, mai ales, de la cine asteptati asa o sarcina sisifica?! Stiti, e ca si cum ati spune despre voluntarii care fac curatenie in Delta: „pai faceti domnule in toata Romania, ca altfel efectul va fi cel de pana acum, adica zero” – fac si ei ce pot la urma-urmei…

      • Daca „Plagiariada” ar fi inceput odata cu reformele lui Funeriu le-as fi aplaudat la scena deschisa ca pe o asanare moral a mediului academic. Numai ca aceasta preocupare vis-a-vis de integritate a aparut „din neant” doar, „surprinzator”, dupa ce PDL a pierdut puterea, deci si scaunul de ministru al Educatiei, si doar la adresa unor membrii ai USL. Suficient cat sa ma duca cu gandul la faptul ca este strict doar o alta arma politica si atat. Efectiv imi vine greu sa cred ca nu s-a stiut de plagiatul lui ponta din 2003 si pana in 2012. La fel cum imi vine greu sa cred ca practica articolelor stiintifice scrise de studenti si semnate de profesorii lor a fost descoperita cu ochi mari abia in cazul mang! Oricine a trecut prin facultate in ultimii 20 de ani are nenumarate astfel de exemple in minte dar subit doar mang a facut chestia asta! Sa fim seriosi, daca s-ar scutura la modul real invamatantul superior n-ar mai ramane probabil nici un profesor in functie!

        • Ce sa inteleg, ca e mai important de unde vine denuntul decat infractiunea in sine?! Adica, in lipsa unui caz major asemanator de la PDL, sa nu ne ocupam de dl Ponta, ca e „lupta politica”? Pe mine nu ma intereseaza daca e lupta politica sau nu, ma intereseaza faptul in sine. Si la urma-urmei, daca tot e lupta politica, n-au decat cei de la PSD sau de la PNL sa scormoneasca si sa gaseasca plagiatorii PDL – pe mine unul nu poate decat sa ma bucure ca din lupta asta politica apar la iveala mizerii ce pot fi dovedite… Asadar chiar daca ar fi lupta politica, unde e raul, ca eu nu-l vad?!
          Cat priveste practica cu insusitul muncii altora, va repet, o sa o gasiti si in alte parti – tine mult si de firea omului, nu doar de sistem. E foarte greu sa dovedesti ca ti-ai insusit munca altuia atunci cand sarcinile sunt impartite… Sunt locuri (nu in Romania) unde profesorii nu mai au de mult habar de ceea ce scrie in articole – rolul lor fiind acela de a aduce banii. Fiindca de peste 20 de ani ei practic nu mai fac stiinta, ci un soi de PR combinat cu marketing, au uitat o buna parte din ce scrie acolo. Dar ei reprezinta cercetarea universitatii, nu poti sa nu-i treci pe articol, ca „ei” te platesc… Daca o sa cautati nitel o sa vedeti ca in ultimii ani s-a pus problema recunoasterii meritelor: de ex pe un proiect anume postodocii si doctoranzii fac toata treaba, dar premiul Nobel il ia profesorul – e corect?! Greu de spus…
          In fine, pe mine ma intereseaza cel mai mult sa facem ceva, sa incepem de undeva curatenia – nu ma intereseaza de unde: PSD, PNL, UDMR, mi-e egal! Incepe de la PSD – foarte bine! Nu stiu, senzatia mea e ca pe dvs va intereseaza mai mult sa fim „politically correct”, sa distribuim plagiatorii uniform (eventual dupa procentele din parlament…) decat sa facem cu adevarat ceva. Va rog sa ma iertati, dar eu sunt de alta parere…

      • Da, dle. Gogu, să dăm drum liber la demascare. Chestia asta- alături de plecatul acasă cu cărămizile din CAP-uri și cu tuburile de aluminiu din conductele de irigații- ne caracterizează perfect ca popor- și ca prostie, ca să nu folosesc un cuvânt mai dur. N-am înțeles- de la prima dezbatere încoace- ce câștigăm noi, ca români, prin faptul că ne porcărim pe la diverse surse de care nu suntem vrednici. Așteptam cu interes să văd prima referință la un articol publicat de un român în Nature. Helas, suntem prezenți în Nature cu un scandal artificial- și aș dori să fiu foarte, foarte clar când spun că este un scandal artificial. Dl.Ponta a fost și este un nimeni în mediul academic- nu este neapărat un lucru rău. Faptul că neregulile săvârșite de dl.Ponta intră alături de fuziunea atomică în preocupările celor de la Nature este un lucru extrem de grav- pentru care ar trebui să răspundă o groază de lume- și în primul rând odiosul whistleblower. La momentul în care tu, grup din România, alegi să-ți expui izmenele în public, sau ești curat 100%- ceea ce dl.whistleblower nu e- pentru că altfel ar fi aruncat cu piatra nominal- sau ești extrem de josnic și comiți un asasinat politic- cazul de față. Surprize, surprize. Mortul (în cazul de față dl.Ponta) e un zombie foarte rezistent- și tare mi-e teamă că va apărea și în sequel-ul după războiul Z. (adică al zombilor). Între timp oameni decenți și mult mai onești (cum este dl.Tismăneanu) își vor răci gura degeaba, naivi (dna. Cornelia N.) vor visa tăvălirea dlui. Ponta în catran și pene, persoane care n-au ce face dumnica la prânz- cum sunt eu- vor posta comentarii… rezultat ? Dl.Ponta nu se sinchisește de luările de poziție oficiale- și rezistă. PSD-iștii aferenți văd că dl.Ponta rezistă- și consideră că trebuie luat ca exemplu. Deci n-am făcut decât să-i dăm apă la moară dlui. Ponta.

        • St K: devii penibil crezand ca nu se vede de la o posta ca il aperi nu pe ponta ci propria-ti persoana, la fel cum face mihai maci. De ce? Foarte simplu: aplicarea unei minima moralia de tip vest-european in lumea universitatii si a cercetarii romanesti – evident combinata cu criteriile de valoare europene – nu numai ca l-ar lasa pe ponta fara titlul de doctor dar v-ar lasa si pe voi fara locuri de munca – asa-zisul institu daraboantzesc la care lucrezi ar fi inchis in doi timpi si trei miscari ca si sorbonica oradeana a lui maci. Cei din sistemul universitar-cercetare care inca mai indeplinim, din ce in ce mai greu, criteriile europene evident ca vrem revenirea si apoi continuarea reformei lui Funeriu – chiar daca are si ea lipsuri, DAR ALT PROIECT DE SALVARE A SISTEMULUI NU EXISTA – tocmai ca sa se termine cu praduirea banului contribuabilului de alde daraboantzul tau si sorbonica manglitorilor lui maci. Va fi care pe care: ori noi, cei cca 20% maximum 30% reusim sa impunem valorile europene in universitati ori voi,cei 70-80% de balast din sistem veti lichida pentru cel putin trei generatii si ce a mai ramas cat de cat de valoare din sistemul universitar si de cercetare. Repet: in urmatoarele 12-18 luni va fi care pe care, miza fiind insusi viitorul ca tzara europeana al Romaniei.

          • Stimate domnule Lucid,

            Apreciez că de la înălțimea norișorului matale ești așa de bun să te uiți în jos, la noi, muritorii de rând. Mai apreciez că m-ai pus în aceeași oală cu dl.Maci pe care-l stimez pentru ce am citit aici pe contributors. În rest, habar n-am cine naiba ești și nici n-am cea mai vagă curiozitate, pentru că foarte sincer, puți precum un sconcs. Și nu cred că e un termen foarte urât pentru cineva care-și dă cu părerea fiind totalmente în necunoștință de cauză. Așa că eu rămân cu Europa mea- în care mă simt foarte bine, mulțumesc frumos. Acuma că matale- și ăia ca matale- stați pe banii noștri- și aduceți exact 0 profit- s-ar putea discuta și asta. Dar vorba matale ”care pe care”. De aceea, îți prorocesc că până la sfârșitul anului va trebui să muncești pentru banii pe care-i primești. Am zis. Howgh.

  26. Oare exista valori in Romania ?
    Nici nu am vrut sa intervin fiind convins de inutilitatea actiunii , nu din motiv ca asi fi de acord cu plagiatul , dar am fost intrigat de afirmatia dumneavoastra ‘ amestec al apelor si valorilor’ .
    Sant total impotirva plagiatului , dar nu putem face nimic decat sa ne rugam la Dumnezeu sa aiba grija de acesti impostori care populeaza Romania , Daca si ocidentul il tolereaza noi cei mici ce putem facem. Doar Dumnezeu si istoria ii poate condamna la trecerea lor in anonimat acolo unde le este locul . Ce repere morale putem sa asteptam de la acesti aroganti plagiatori si mincinosi ca ‘paste ponta ‘ .La fiecare cuvant el rosteste doua minciuni .
    Santeti oameni cu un inalt nivel cultural , analizati-le actiuniile acestor impostori , incopetenti si mistocari politici care fac rau tarii cu fiecare actiune . Cu putin timp in urma spuneau de conducatorii europeni ca ba ca sant fascisti ,ba securisti iar acum se plocnesc la picioarele lor ,in sfarsit recunoscand prin vocea plagiatoruli sef ca au gresit . Dar nu recunosc ca gresesc in fiecare zi prin fiecare actiune . Exemple recente din multiplele lor actiuni : Se lauda ca au gasit fonduri penru majorarea pensiilor unor militari adica trantori , singurul lor razboi in ultimii 65 de ani a fost lupta cu gradele si cu popota , acesti profitori ai tuturor timpurilor care au primit case haine si mancare gratuite de la , salarii destul de grase iar acum vor sa primeasca pensii nesimtite desi nu au contribuit pentru ele ei find platiti din munca celor care au platit impozite si taxe , Alt exemplu acesti conducatori de carton mimeaza democratia , fiind la putere unii mimeaza reformele alti nu sant de acord vezi neocomunistii si pseudo liberali ,referitor la impozitarea veniturilor mari , cred ca este corect ca veniturile sa fie impozitate progresiv pana la 90% cum este si in SUA . Dar toate actiunile sant de ochii lumii si se fac ca vor sa faca dar ceilalti nu sant de acord si astfel timpul trece si se apropie din nou alegerile si se scuza ca unii au vrut dar ceilanti nu au fost de acord , de fapt intre ei existand o intelegere tacita .
    Sa revenim la subiect unde sant valorile din aceasta tara? In afara de faptul ca s-au alaturat potentatilor zilei pentru a traii bine in orice perioada istorica ?
    Dati exemple de mari intelectuali ca Havel ,Michnik sau lideri ca Walesa care sa coaguleze o rezistenta impotriva stapanilor vremelnici , In perioada comunismului era o minima rezistenta si singulara ca Doina Cornea sau Mircea Paraschiv . Unde sant toate valorile noastre ?
    Dumnezeu cu noi dezamgitul .

  27. @Gogu Boșorogu: Un principiu de bază în drept este „Cui Prodest”, cui îi folosește. Ori, câtă vreme „dezvăluirile” apar în mod convenabil doar în legătură cu o singură parte a eșichierului îmi pun problema că e doar o tactică politică și nu vreun „elan reformator”…

    • Dar v-ati gandit ca foloseste si comunitatii acadeimce, societatii in ansamblu?! Ca si unui politist sau procuror ii foloseste ca prinde/condamna hoti – avanseaza mai repede sau ia prime – dar foloseste si comunitatii…
      Fiecare cu vederile lui, la urma-urmei…

    • Daca tot faci propaganda uslinoasa incearca macar sa o faci la nivelul inteligentei majoritatii celor ce citesc contributors.ro
      De unde si pana unde integru.ro „tactica politica”? Evident nu ai intrat pe acel site, altfel ai fi vazut imediat ca marea majoritate a celor pusi in discutie pur si simplu nu au vreo apartenenta politica cunoscuta – vezi ultimele doua cazuri.

  28. 1. daca acceptam ca regulile care se aplica in Europa nu trebuie aplicate la noi, atunci o sa fim tratati ca inferiori, vrand-nevrand
    2. odata ce Universitatea s-a pronuntat in legatura cu plagiatul, trebuie urmata procedura: retragere sau renuntare
    3. academicul trebuie ferit cat se poate de politic, iar in conditiile in care exista demnitatea de a recunoaste o greseala si a renunta la avantajele care decurg din frauda, atunci demisia si izgonirea din viata publica devin o pedeapsa exagerata (functia de premier e efemera, dar demnitatea e sigur pierduta atat timp cat se mentine opusul evidentului)
    4.in lipsa meritocratiei, relativizarea morala prinde mult mai usor radacini si discutiile sunt nesfarsite si „transate” de relativul politic
    5. e adevarat ca sunt cazuri de frauda in Occident; marea diferenta este faptul ca majoritatea sunt recunoscute, ceea ce permite o normalitate academica spre care aspiram si noi…altfel ne intoarcem la timpul Tov Acad, Prof Ing Dr Doc si falimentul economico-social corespunzator

  29. @Gogu Boșorogu: v-am mai spus, daca demersul se va dovedi autentic îl voi aplauda! Aștept cu interes să văd alte cazuri, indiferent de partidul din care vor face parte.
    @”lucid”: După felul cum puneți problema (opinie contrară = „propagandă uslinoasă) nu am ce inteligenţă să vă jignesc! Inteligenţa presupune și acceptarea faptului că nu toți oamenii au același opinii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro