joi, ianuarie 26, 2023

Cât de ridicate sunt marjele de dobândă ale băncilor din România?

O analiză recentă a unei importante bănci comerciale concluziona că marjele cu care lucrează băncile românești sunt competitive prin raportare la cele din regiune, fiind totodată apropiate de cele din zona euro. În schimb, BNR apreciază în cel mai recent Raport asupra stabilității financiare din iunie 2018 că modelul de afaceri al băncilor din România continuă să fie bazat pe marje ridicate de dobândă. Cât de compatibile sunt cele două afirmații?

Dintr-o perspectivă metodologică, atunci când analizăm marjele băncilor avem în vedere trei tipuri de marje: (i) marja de creditare definită ca diferență între dobânda percepută de bancă la creditele acordate și o rată de referință; (ii) marja depozitelor determinată ca diferență între dobânda bonificată de bancă la depozitele atrase și o rată de referință; (iii) marja agregată definită ca rata dobânzii la creditele acordate de bancă și rata dobânzii la depozitele atrase.

Logica din spatele determinării marjei de creditare în acest fel are în vedere faptul că rata de referință interbancară reprezintă un cost de oportunitate pentru bănci, reflectând ceea ce acestea ar putea obține dacă ar plasa sumele respective pe piața interbancară. Marja de creditare include astfel mai multe elemente: prima de risc de credit a clientului nefinanciar, costurile de funcționare și profitul băncii, eventual o primă de lichiditate pentru creditele acordate pentru perioade mai lungi. De obicei, atunci când se fac comparații internaționale în ceea ce privește costul finanțării, referința este reprezentată de marja de creditare. Logica din spatele determinării marjei depozitelor are în vedere diferența între costul resurselor atrase de la clienții nebancari și costul finanțării de pe piața interbancară. Profitabilitatea băncii depinde însă de ambele marje sau, altfel spus, de marja agregată.

În cele ce urmează, vor fi analizate la nivelul lunii iunie 2018 pentru România, Cehia, Polonia, Ungaria și zona euro marjele de creditare separat pentru credite ipotecare, credite de consum, credite acordate companiilor nefinanciare, precum și cele aferente depozitelor la termen atrase de la populație.

Sursa datelor: BCE, calcule proprii

Notă: Marja pe fiecare categorie de credite a fost determinată ca DAE – rata de dobândă interbancară oferită la 3 luni, marja depozitelor a fost calculată ca dobândă aferentă depozitelor la termen ale populației – rata de dobândă interbancară oferită la 3 luni.

Pentru creditele ipotecare, marja de creditare din România de 2,47% este a treia cea mai redusă din eșantionul analizat după cea din Cehia și cea din zona euro, nivelul fiind foarte apropiat de aceasta din urmă. În termeni nominali, dobânzile aferente creditelor ipotecare din România sunt cele mai ridicate, dar acest lucru este atribuibil nivelului mai ridicat al referinței interbancare și nu marjei. În cazul creditelor de consum marja de creditare poziționează România din nou pe locul trei cu 1,75 puncte procentuale peste cea din zona euro și respectiv cu 0,25 puncte procentuale mai ridicată decât cea din Polonia. Mai mult marja de creditare în cazul creditelor de consum din România este semnificativ inferioară celei din Bulgaria, Ungaria și Polonia; pentru ultimele două țări inclusiv dobânda nominală este net superioară în pofida referinței interbancare situată la niveluri inferioare. În cazul creditelor pentru corporații, marja de creditare de 2,76% din România este superioară cu 1 punct procentual sau mai mult celei din Cehia, Polonia, Ungaria sau zona euro și mai redusă doar comparativ cu cea din Bulgaria. În concluzie, considerând strict marja de creditare a băncilor din România, aceasta poate fi apreciată drept una competitivă în regiune sau chiar și comparativ cu cea din zona euro, mai ales pe segmentul populației.

În schimb, dacă analizăm marja depozitelor, România se distanțează clar de celelalte țări din eșantionul considerat, dobânzile plătite de băncile din România deponenților fiind cu circa 1,66 puncte procentuale mai reduse decât cele interbancare, în timp ce în celelalte țări indicatorul variază între -0,35% în Cehia și 0,66% în zona euro. În concluzie, băncile din România plătesc mult mai puțin pentru depozitele atrase de la clienții nebancari decât pentru cele atrase de pe piața interbancară, această situație neregăsindu-se în aceeași măsură și în celelalte țări din eșantionul analizat.

Dacă agregăm cele două marje separat pe cele trei categorii de credite rezultă că România are de departe cea mai ridicată marjă în cazul creditelor pentru companii, cu peste 3 puncte procentuale peste cea din zona euro și cu 2,5-3 puncte procentuale mai mult decât în Cehia, Polonia, Ungaria. În cazul creditelor ipotecare, marja agregată din România este a doua cea mai ridicată din eșantionul analizat, la peste 2,35 puncte procentuale distanță de zona euro în timp ce în cazul creditelor de consum marja agregată din România se poziționează în jurul mediei țărilor din Europa Centrală și de Est, dar din nou la mare distanță de zona euro.

Sursa datelor: BCE, calcule proprii

Notă: Marjele agregate pe fiecare categorie de credit sunt calculate ca marja de creditare – marja depozitelor.

În concluzie, marja de creditare a băncilor din România este într-adevăr competitivă în raport cu țările din regiune și zona euro, prețul finanțării fiind comparabil, în timp ce marja depozitelor poziționează băncile din România în cea mai favorabilă poziție din eșantionul analizat. În ceea de privește marjele agregate, băncile din România și Bulgaria se distanțează de celelalte bănci din eșantionul analizat, practicând un nivel semnificativ mai ridicat al acestora.

Mulțumesc Andreei Draghia pentru sprijinul acordat la realizarea acestei analize.

Notă: Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Pe mine, ca persoana fizica, mai putin ma intereseaza marjele. Eu mai uit cat am de platit rate pentru suma imprumutata. In conditiile in care la depozite dobanzile sunt aproape 1%, cum se face ca dobanzile sunt cam 6% la credite? Sau cum se face ca Romania este a 3-a cea mai profitabila piata bancara din UE, in timp ce suntem pe ultimul sau penultimul loc la orice altceva? Nu cumva sunt semnele unui stat slab, in genere BNR?

    • Si dvs va referiti indirect tot la marja, respectiv diferenta dintre dobanda la credite si cea la depozite. Cei care iau credite si-ar dori un cost cat mai redus, respectiv ii intereseaza marja de creditare, cei care plaseaza depozite sunt interesati de o fructificare cat mai consistenta, respectiv ii intereseaza marja depozitelor. Profitabilitatea bancilor depinde de marja agregata.
      Articolul si-a propus sa reflecte starea de fapt. Discutia despre factorii care conduc la aceasta situatie este separata.

    • As avea mari dubii asupra informatiei ca Romania este a 3-a cea mai profitabila piata bancara din UE. Cateva indicii ca nu este asa:

      Daca bancile fac profituri asa mari in Romania (de pe pielea romanilor) de ce nu se bulucesc toate in Romania?

      Faceti o minima comparative numerica:

      – in Romania opereaza cam 20 de banci (la 20 milioane locuitori) https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_banks_in_Romania
      – in Ungaria 30 banci la 9.5 milioane
      – in Cehia 47 banci la 10 milioane

      si lista poate continua.

      O fi majoritatea bancilor neinformata? Ei nu stiu ce profituri mari se fac in Romania? Le impiedica BNR sa vina? – Bineinteles ca nu!

      O fi rau sa avem mai multe banci pe piata? – Bineinteles ca nu! Inutil sa mai spun ca daca am avea o concurenta mai mare generata de banci mai multe, am avea si noi comisionae 0 pentru tot felul de servicii si in general servicii mai ieftine pentru consumator.

      Noi nu avem nicio banca mare americana sau britanica.

      Indraznesc sa afirm ca principalul factor care le tine pe banci la distanta de Romania (ma refer la marile banci care nu sunt prezente in Romania) nu este inflatia (care le-ar impune sa dea credite la dobanzi mai mari pentru lei decat pentru euro), ci legilatia idioata (gen varianta Romaneasca de dare in plata, si restul initiativelor lui Zamfir. Toate aceste nu fac decat sa alunge bancile sau sa-si mai restranga cate putin activitatea in Romania, in loc sa le aduca pentru a avea competitie si servicii bancare mai bune.

      Dar asta este … Vorba lui Milton Friedman, toate masurile populiste au ceva in comun: se intorc mereu impotriva celor pe care intentionau sa-i protejeze.

      Faptul ca avem dobanzi mai mari la credite, tine in mare masura de nivelul diferit al inflatiei in Romania fata de zona EURO. In Romania, ai imprumuta pe cineva in lei cu dobanda 3% daca inflatia e de 5%?

    • Numarul (relativ) redus de banci in Romania se explica prin trei factori:

      1) Dimensiunea pietei locale, ceea ce implica absenta bancilor americane si britanice. (EUR 93mn active bancare reprezinta doar o eroare de rotunjire fata de o piata mare precum UK, EUR 406bn spre ex)

      2) Trendul de consolidare si M&A (Millenium Bank, Volksbank, Bancpost) post criza financiara si criza datoriilor suverane, care au fortat bancile cu pozitia precara in piata de origine sa-si vinda operatiunile pentru acoperirea capitalului Basel II/III, a dus la reducerea numarului de banci.

      3) In multe tari, gradul de concentrare pe partea de retail banking este ridicat, iar bancile din long-tail, in multe cazuri deruleaza doar activitati de wholesale, urmarindu-si clientii corporate mari din pietele de origine.

      Cu toate acestea, conform BNR, in Romania opereaza 36 de banci, nu 20 asa cum ati mentionat dvs:
      http://www.bnro.ro/Indicatori-agregati-privind-institutiile-de-credit-3368.aspx

      Articolul introduce un sofism academic – anume separarea pompoasa a ratei dobanzii depozitelor si a creditelor – desi in practica orice trezorier din banca se finantareaza in primul rand cu depozitele interne si abia apoi se imprumuta in piata.

      Bancile din Romania, operand sub protectia BNR, sustin un cartel al pretului, in detrimentul populatiei, care a finantat prin depozitele prost remunerate, atat ipoteci exorbitante, cat mai ales credite pentru corporatiile straine.

      In cuvintele unui bancher olandez, la o cafea: „300bps e aproape imoral… dar daca educatia financiara in Romania ne permite asta, ce sa facem?”

      • @ psihoza

        Expunerea dvs de motive seamana putin a “kettle logic”. Ba sunt putine banci datorita consolidarii, pentru ca au trebuit sa vanda cele cu probleme in tara de origine, ba sunt de fapt multe – 36 conform BNR, ba sunt iarasi putine, dar putine sunt si la altii, ca alea care fac doar wholesale banking nu se pun etc. Iar piata e controlata de un cartel pentru ca sunt banci putine / sau de fapt sunt multe / sau e de vina lipsa de educatie financiara a clientilor, si nu mai e nevoie de niciun cartel (?) Luat separat, fiecare argument ar parea plauzibil si ar merita verificat. Dar pe ansamblu textul seamana rau cu exemplul asta: https://en.wikipedia.org/wiki/Kettle_logic
        Intrebarea ramane – daca bancile multe sau putine care sunt acum extrag o renta cu mult peste ce se justifica prin nivelul riscurilor asumate, de ce nu se baga si altii sa le fure clientii astora cu spreaduri imorale de 300 basis points (nu neaparat JP Morgan). chiar nu vrea nimeni cu un 250 acolo?

        • @R2

          Atat dobanzile mari cat si lipsa competitiei sunt explicate prin productia noua din Romania.

          1) Decizia JPM de a intra pe piata din Romania implica o simpla analiza cost-beneficiu.

          In partea de costuri avem multe costuri fixe legate de licente bancare, investitii in retea de branchuri, marketing, etc. In partea de venituri, avem – ATENTIE – pentru o banca noua pe piata, productia noua (in climatul actual undeva la 5%-10% din veniturile 2018 YTD).

          Problema este ca – desi NIM este atractiva – deoarece volumul local este mic, dureaza mai mult timp pana cand toate costurile intrarii sunt acoperite, o banca GSIB cu siguranta avand oportunitati de investitii cu un NPV mai atractiv.

          Cu alte cuvinte, cozonacul mare deja s-a mancat, au ramas doar cateva firmituri. Pentru cine a fost la masa, a fost foarte bine, pentru cine vrea sa intre acum meniul nu e suficient de satios.

          Bancile locale nu vor sa ofere o dobanda mai competitiva, prin lupta pentru noi clienti, pentru ca deja au suficienti clienti pe care sa ii mulga, si suficiente depozite in Balance Sheet prin care sa se finanteze ieftin, fara sa apeleze la piata.

          2) Numarul de banci in sine este irelevant, in absenta contextului. Un numar sporit de banci nu inseamna automat o concurenta sporita, datorita gradului de concentrare. Daca toti concurentii din piata ar avea aceeasi putere – atunci da, insa acest lucru se intampla doar in manualele de economie.

          Va aduc ca exemplu din nou cazul UK, unde desi sunt peste 350 de banci incorporate, primele 4 banci au 70% din totalul pietei de retail. Majoritatea bancilor mai mici desfasoara activitati specializate si/sau luptandu-se pentru diferentiere (e.g Metro Bank, fintechuri etc).

          Dimensiunea pietei locale prin prisma productiei noi reduse (dar si a climatului neprietenos pentru operatiuni wholesale, e.g Porsche Leasing & co), ne face mai putin atractivi pentru o banca din exterior. Un exemplu in acest sens este Citibank, banca americana, care a intrat pe piata de retail tarziu, vanzand in cele din urma micul portofoliu de retail catre Raiffaisen.

          Va multumesc pentru articol. „Logica exorbitanta a visului” a lui Freud mi se pare o descriere surprizantor de actuala pentru aparatorii ocazionali a sistemului bancar romanesc.

          • Multumesc. Cel putin pentru mine e mai clar acum. Tara mica, mese putine (si alea deja luate, cum spuneti dvs). NIM e mare, dar asta nu inseamna neaparat ca mai e loc si pentru altii. Un fel de “limits to arbitrage” https://en.wikipedia.org/wiki/Limits_to_arbitrage

            Ma uitam si la articolul zf postat de cineva mai sus. ROE nu mi se pare grozav de mare in comparatie cu restul lumii, si daca mai suntem si campioni la credite neperformante, asta e, macar in anii buni ar fi de asteptat sai out-performam pe restul. Ce nu reusesc sa imi explic este de ce parem sa fim mereu in top la capitlul credite neperformante. Daca lucrul asta se intampla sistematic de ani buni, si asa pare sa fie, nu prea vad ce explicatie nevinovata poate sa existe.

  2. Din punctul meu de vedere ar fi interesant de văzut aceeași comparație care sa includă toate variabilele. După cum notați,
    „În termeni nominali, dobânzile aferente creditelor ipotecare din România sunt cele mai ridicate, dar acest lucru este atribuibil nivelului mai ridicat al referinței interbancare și nu marjei”

    Fără a preciza costurile complete e greu de evaluat unde ne situăm, cel puțin din punctul de vedere al consumatorului de produse bancare. Analiza doar a marjei de creditare lasă impresia că o persoană fizică se poate împrumuta pentru un credit ipotecar cam in aceleași condiții ca si in zona euro.

    • Aceasta este modalitatea uzuala de a face comparatii in literatura. Pe partea de credite de exemplu, ne uitam ce pun bancile peste dobanda interbancara. Aceasta din urma este afectata de inflatie. Este normal ca dobanzile nominale din Romania sa fie mai ridicate decat cele din zona euro ca urmare a inflatiei mai ridicate, iar aceasta modalitate de a face comparatii ajusteaza pentru acest aspect.

      • Atunci cînd aveam inflație zero iar educatorul financiar Isărescu orăcăia că ne paște deflația, era normal să avem dobînzi ridicate, la fel ca și acum, cînd avem dobînzi ridicate pentru că e inflație. Acum așteptăm criza ca să putem salva băncile din taxe și impozite după modelul patentat. Eu nu zic să nu fure băncile, doar asta e menirea lor, da’ barem să tacă dracu’ din gură și să nu mai fim luați de proști!

      • Multumesc pentru raspuns.

        Trebuie sa recunosc ca am citit articolul cu speranta ca voi afla detalii despre diferentele intre ratele nominale ale dobanzilor pentru creditele ipotecare in zona Euro si Romania.
        Ma refer exclusiv la creditele in Euro.
        Am aflat cateva informatii utile si v-as fi recunoscator daca a-ti putea recomanda literatura necesara pentru ca intelege cum calculeaza bancile aceste rate.

        Multumesc anticipat!

  3. Ca un om fara carte trebuie sa recunosc ca nu stiu ce inseamna marja de dobinzi competitiva. Stiu doar ce vad cu proprii ochi ca in Suedia platesc dobînda imobiliara de 1.6% si o amortizare de 2.4% din creditul luat. Din dobinda de 1.6% fiscul suedez imi returneaza 30% ca deducere la sfirsitul anului.

  4. Am verificat si dobanda interbancara la 3 luni in Suedia este de -0,45%, in Romania ROBOR la 3 luni este 3,18%, deci ecartul intre cele doua este de 3,63%. Altfel spus o dobanda de 1.6% in Suedia este comparabila cu 5,23% in Romania, Marjele de creditare se considera a reprezenta ce pune banca peste referinta interbancara. Competitiv in sens de acelasi nivel ca si celelalte tari din esantionul analizat.

    • De ce este corecta compararea unui credit in Suedia care are ca referinta o dobanda interbancara intr-o alta moneda decat RON cu unul din Romania ce are referinta ROBOR la 3 luni?

      Multumesc anticipat pentru clarificari.

      • Tocmai de aceea folosim marja de creditare pentru a face comparatii. Comparam ce pun bancile peste dobanda interbancara.

  5. Credit facut de o firma franceza, la o banca din Franta, cu comision de acordare de 1% si dobanda de 1,1%/an.

    Credit facut de o firma romaneasca la o banca din Romania, cu comision de acordare de 1,5%, dobanda ROBOR 1M + marja 5,8 pp (in jur de 8,3% in acest moment) si comision de gestiune de 0,15%/luna.

    Fiecare e liber sa faca comparatiile.

    • Pe exemplul oferit de dvs platiti mult peste media pietei din Romania. In cazul in care sunt indeplinite conditiile de eligibilitate sunt disponibile oferte mai bune la alte banci.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Bogdan Dumitrescu
Conferențiar universitar doctor, Departamentul de Monedă și Bănci, Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, Academia de Studii Economice din București, Șef serviciu Consiliul Fiscal

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro