Emoţia puternică din jurul asasinării lui Aleksei Navalnîi se va risipi foarte curând şi va trebui să revenim la contemplarea obiectivă a realităţii dure a războiului din Ucraina. Este foarte adevărat că acest eveniment tragic a conştientizat opinia publică occidentală asupra pericolului unei dictaturi condusă de Vladimir Putin nu numai pentru Federaţia Rusă, ci şi pentru întregul continent. Nici nu era nevoie de prea mult pentru ca liderii politici să se alinieze opiniei publice din statele europene: potrivit raportului prezentat Conferinţei de Securitate de la München, intitulat Lose – lose?, Federaţia Rusă este considerată de opinia publică din diferite ţări cel mai mare risc de securitate sau în orice caz într-un top trei riscuri. Înfruntarea cu regimul Putin a trecut însă la un alt nivel, cel în care adversarul dovedeşte din plin că nu pune niciun preţ pe morală şi este în stare de orice gest. După asasinarea lui Navalnîi, întrebarea cheie a momentului este ce va face Vladimir Putin în continuare, după ce va fi plebiscitat într-un simulacru de alegeri prezidenţiale, fără oponenţi politici în interiorul ţării şi cu o opoziţie în exil divizată asupra scopurilor, metodelor şi potenţialului lider unificator.
Nu ştim ce va face Vladimir Putin cu puterea nelimitată pe care o are şi o va avea dar categoric nu va contempla pasiv după alegeri imaginea sa în istorie. Liderul de la Kremlin forţează un sfârşit al războiului din Ucraina în avantajul său. Dacă se poate înaintea alegerilor din SUA, cu atât mai bine. Pentru a desluşi dacă o poate face şi cum o poate face, este nevoie de o privire de ansamblu a situaţiei din Ucraina, pe două paliere separate, politic şi militar, pentru a realiza ulterior convergenţa celor două aspecte.
Paradoxal, analiza situaţiei politice a Ucrainei în acest moment trebuie să înceapă de la un act militar, momentul înlocuirii generalului Zalujnîi. Nu ştim exact care au fost motivele din spatele acestei schimbări dar ştim precis că în ultimele luni a existat o situaţie tensionată între cei doi lideri. Întotdeauna liderul politic vrea să fie cel care decide şi pe plan militar, iar deseori militarii acţionează ca şi cum ar fi oameni politici – a se vedea în acest sens excelenta sinteză a lui Lawrence Freedman, Command: The Politics of Military Operations from Korea to Ukraine din 2022 care analizează mai multe astfel de cazuri, începând cu 1945 şi disputa dintre Truman şi MacArthur. Aproape că nici nu mai contează de la ce a început disputa dintre Zelenski şi Zalujnîi. Cel mai important aspect în dispută pare a fi fost moblizarea. Din punct de vedere politic, o mobilizare generală nu are cum să fie populară. Din punct de vedere militar, ea este însă necesară. Un stat în stare de război ar trebui să aibă 10% din întreaga populaţie mobilizată efectiv şi 5% voluntari. În cazul Ucrainei, ar fi fost nevoie de aproximativ 2.500.000 de oameni pe front şi peste 1.000.000 voluntari. S-a constatat, după demiterea generalului Zalujnîi, că pe front în Ucraina se află doar între 100.000 şi 300.000 de militari. Întrebarea cheie este unde sunt restul. Abundă relatările militarilor aflaţi în permisie care constată numărul mare de tineri bărbaţi aflaţi în cafenele şi dezamăgirea cruntă generată de un asemenea peisaj. A existat, documentat, corupţie la centrele de recrutare. Totuşi, corupţia nu poate explica totul. Ceva nu a funcţionat în mecanismul de rectutare/moblizare. Iar acel ”ceva” nu a fost încă pe deplin lămurit nici de ministrul Apărării Umerov, nici de noul şef al FAU, generalul Syrsky.
Multe persoane care ar fi putut fi încorporate se află în prezent în Europa. Se estimează acest număr la 500.000. De ce se mai bucură aceste persoane de protecţia oferită de paşaportul ucrainean, de ce nu le este retras acest document? O măsură simplă care ar da un semnal că problema este ştiută la Kyiv.
În prezent, există un larg consens: contraofensiva ucraineană din 2023 a eşuat. Eşecul nu a fost unul strict militar: a început să fie pusă la îndoială capacitatea Ucrainei de a câştiga războiul. De aici, toate consecinţele politice: obiectivul de a recâştiga toate teritoriile pierdute începând din 2014 nu mai are o susţinere necondiţionată în Occident – decât poate la nivel declarativ. Ceea ce nu se are în vedere în analizele dedicate acestui eşec este pierderea imensă de resurse financiare şi umane. Eşecul contraofensivei ucrainene nu se măsoară doar în termeni de echipament militar.
Pierderea recentă a Avdiivka, după o rezistenţă eroică, completează în mod sumbru pierderile din 2024, Bahmut şi Soledar. Pierderea nu este de importanţă strategică, ci simbolică: moralul ucrainenilor nu poate fi întreţinut doar cu doborârea unor avioane şi avarierea unor nave ruseşti la Marea Neagră. Ceea ce a şocat opinia publică din Ucraina în cazul Avdiivka a fost nu faptul că forţele ruse au cucerit un petec de pământ, ci că, deşi s-a spus că acestea au pierdut sute de tancuri, pe data de 19 februarie a avut loc o paradă de tancuri la Avdiivka, special pentru a afecta moralul ucrainean. De unde are Federaţia Rusă aceste resurse militare care par în prezent nelimitate? Potrivit estimărilor RUSI, Federaţia Rusă produce 1500 de tancuri şi 3000 de vehicule blindate pe an.
Generalul Syrsky va fi de acum pe deplin asociat atât cu succesul bătăliilor din zona Kyiv şi cu contraofensiva de succes din regiunile Harkiv şi Herson din 2022, cât şi cu pierderea Bahmut şi Avdiivka. Ceea ce face diferenţa între Kyiv – aprilie 2022 şi Avdiivka – februarie 2024 este unitatea sprijinului occidental. În aprilie 2022, frontul pro-ucrainean nu avea nicio fisură. În prezent, fisurile sunt vizibile şi sunt datorate dezangajării republicane în SUA faţă de cauza ucraineană. Ajutorul Uniunii Europene de 50 miliarde euro nu poate acoperi uriaşul deficit bugetar al Ucrainei. În prezent, Ucraina cheltuie cel mai mare procent din buget din lume pentru apărare, 42%. O asemenea situaţie nu este sustenabilă pe termen lung. Deficitul Ucrainei este peste 16% din PIB, iar în 2024 este estimat a ajunge la 1,5 trilioane de dolari.
Pe data de 6 februarie noua lege care are ca obiect mobilizarea a ajuns în Rada Supremă. Vârsta de încorporare scade de la 27 la 25 de ani, vor exista obligatoriu certificate digitale şi notificări online, sunt prevăzute pedepse mai dure pentru cei care se sustrag serviciului militar. Se va vedea în ce forma va fi adoptată legea în final dar în orice caz este eludată problema de fond: în ce măsură va contribui aceasta la atingerea ţintei de a întreţine pe front numărul rezonabil de militari capabili să facă faţă ofensivei ruse?
Acesta este climatul, deloc optimist, al percepţiei opiniei publice despre războiul în desfăşurare: entuziasmul a dispărut, unitatea de viziune asupra cursului de urmat este în discuţie, popularitatea liderilor politici şi militari este în scădere. Nu se poate face o apreciere a situaţiei politice din Ucraina dacă se ignoră această componentă, a felului în care conducerea războiului este privită sau nu favorabil. Alegeri prezidenţiale ar fi trebuit să aibă loc în luna mai, iar alegeri parlamentare în septembrie. În timp de război, este exclus a organiza alegeri, din raţiuni de la sine înţelese. Totuşi, inevitabil, după expirarea mandatelor, preşedintele Zelenski şi puterea legislativă vor avea un grad mai redus de legitimitate. Novaya Gazeta Europa consideră că intervenţia Curţii Constituţionale pentru a decide ce se întâmplă după luna mai, respectiv septembrie, este inevitabilă (şi imprevizibilă, am adăuga). După luna mai, ne vom afla în plin climat politic incert la Kyiv.
Întrebarea cheie a momentului în Ucraina, din perspectivă politică, este dacă înlăturarea lui Zalujnîi va întări sau nu opoziţia, reprezentată în special de fostul preşedinte Poroşenko. Acesta din urmă este impopular şi nu are o platformă electorală solidă, din moment ce s-a declarat din primul moment a fi solidar cu puterea executivă, în timp de război. Va intra în politică generalul Zalujnîi, în eventualitatea în care vor fi organizate alegeri parlamentare în luna septembrie? Se va ralia în jurul său o opoziţie la adresa preşedintelui Zelenski? Vor fi cooptaţi Zalujnîi şi Poroşenko într-un guvern de uniune naţională, pentru a evita întrebările legate de necesitatea organizării alegerilor (ori în urma unui eventual exerciţiu electoral)? Nu există deocamdată răspuns la toate aceste întrebări. Dincolo de toate acestea, întrebarea fundamentală este: va reuşi Ucraina să menţină unitatea internă asupra desfăşurării în continuare a războiului? Greu de spus, dată fiind influenţa directă şi decisivă a factorilor externi asupra mediului politic intern din Ucraina.
În ceea ce priveşte analiza militară, trebuie amintit încă de la început că ceea ce contează decisive într-un război, potrivit lui Edward Luttwak şi Eitan Shamir în The art of military innovation din 2023, este inovaţia, adaptarea la condiţiile specifice de pe front. Ucraina a înţeles această perspectivă, inovând în domeniul dronelor FPV, unde are o superioritate clară, inventând practic dronele maritime. Acestea din urmă şi-au dovedit atât de mult eficacitatea, încât mai multe ţări vor să producă astfel de drone maritime, inspirate din succesul acestora în bătăliile navale din Marea Neagră. Inovarea în rândul FAU nu a venit spontan, ci a fost efectul observaţiilor de pe teren: nu exista pur şi simplu armament occidental adaptat tipului de război de uzură practicat. Pe de altă parte, forţele armate ruse au demonstrat că inovaţia în domeniul militar se referă la a produce nu doar mai nou, ci şi mai mult şi mai ieftin. Echipamentele militare oferite Ucrainei de statele occidentale sunt extrem de sofisticate dar foarte scumpe, ori într-un război de uzură contează nu calitatea, ci cantitatea. Abia în ultima vreme s-a înţeles acest lucru, iar intenţia Rheinmetall de a produce muniţie în Ucraina, în colaborare cu întreprinderi ucrainene, mai ieftin, este un pas bun în această direcţie. Atunci când se va scrie istoria integrală a acestui război, se va reţine fără îndoială că una din cele mai mari greşeli de la începutul războiului a fost neîncrederea în capacitatea industriei militare ucrainene de a produce în cantităţi mari şi eficient. Parafrazându-l pe Zelenski, am putea spune “nu am nevoie de muniţie scumpă fabricată în Germania, ci de bani pentru a fabrica mai multă muniţie în Ucraina”. Forţele armate ruse au inovat foarte mult de la începutul războiului: drone kamikaze ER Lancet 3 şi Izdeliye, piese de artilerie precum Malka sau noua variantă Koalitsiya – SV, BMP Manul, varianta îmbunătăţită BMP – T, noul sistem de transmisie pentru Kurganets -25, sistemul de apărare anti-aeriană Panţîr. Fiecare vehicul militar a fost îmbunătăţit pe baza experienţei de pe front. Însă domeniul unde armata rusă a inovat cel mai mult este cel al războiului electronic (EW), în care oricum deţineau supremaţia.
Astfel, războiul din Ucraina începe să arate cum vor fi războaiele viitorului: conflicte statice, de uzură, cu un echilibru aproape perfect pe linia frontului, conflicte în care o forţă avansează doar dacă cealaltă parte nu mai are oameni sau echipamente (ceea ce s-a întâmplat la Avdiivka). Aşa arată în prezent conflictul din Marea Roşie: atrunci când artileria britanică sau americană anihilează rachetele rebelilor Houthi, ţintele nici nu se văd cu ochiul liber, fiind însă vizibile din punctul de comandă, la fel cum Houthi nu văd de fapt navele care ripostează. O formă de război în care interacţiunea este aproape invizibilă atunci când există un echilibru dar devine foarte vizibilă dacă se crează un dezechilbru.
În prezent, forţele armate ruse avansează din cinci direcţii: Avdiivka, Maryinka, Robotyne, Kremenka şi Bahmut. Atunci când se discută despre ofensiva rusă, se uită de obicei două aspecte. Zona frontului de acum corespunde în linii mari cu cea în care s-au purtat ostilităţile şi în al Doilea Război Mondial. Stalin a dorit ca aceste confruntări militare să nu se mai repete în zona marilor oraşe, dotându-le cu fortificaţii şi tuneluri. Aşa se explică de ce forţele armate ruse nu forţează preluarea Harkiv, de exemplu. Aşa se explică de ce Herson a fost preluat paşnic de ruşi în martie 2022 şi recucerit tot paşnic de ucraineni în noiembrie 2022. Oraşele mici, precum Bahmut sau Avdiivka, nu au avut astfel de fortificaţii şi din acest motiv ucrainenii au trebuit să improvizeze rapid fortificarea lor. Ucrainenii au înţeles lecţia lui Stalin, au înţeles şi lecţia lui Surovikin şi doresc în prezent să ridice o linie de fortificaţii. Pe data de 19 ianuarie premierul Şmigal anunţa alocarea a 17 milioane de grivne pentru construirea de fortificaţii şi linii de apărare. Într-o lună a devenit clar că nu mai sunt bani şi construcţia a fost suspendată. Autorităţile locale din oblast Zaporojie au anunţat recent o licitaţie pentru construirea a 45.000 de “dinţi de dragon”. Licitaţia a avut loc, a fost şi declarat un câştigător. S-a constatat însă că nu mai sunt bani şi licitaţia a fost anulată. Iată de ce Ucraina are nevoie nu numai de muniţie dar şi de bani. Liniile de fortificaţie nu pot fi aduse din Occident: ele pot fi construite la faţa locului, se ştie cum trebuie procedat dar nu sunt bani. Iar când există şi iniţiativă, există şi bani, oricând se poate întâmpla precum la Izmail: banii pentru fortificaţii au dispărut cu ajutorul unor scheme de corupţie – inutil s-a pornit ulterior o anchetă, banii pot fi cu greu recuperaţi.
Deoarece muniţia pentru apărarea anti-aeriană a fost practic epuizată şi din Occident nu s-a mai livrat, forţele armate ruse sunt pe cale să obţină supremaţia aeriană în Ucraina. Doar eroismul ucrainenilor a făcut ca până acum multe avioane ruseşti să fie doborâte. În lipsa fortificaţiilor solide, ucrainenii au realizat un sistem inedit, prin intercalarea de şanţuri şi operatori de drone. Un experiment curajos, se va vedea şi cât de eficient. Existenţa unui asemenea sistem dă măsura disperării la care s-a ajuns dar şi a determinării de a continua rezistenţa în faţa agresiunii ruse.
Se va ajunge inevitabil la masa negocierilor. Cu ce active (assets) de negociere se va prezenta fiecare parte? Occidentul poate invoca sancţiunile şi perspectiva încetării lor. Nu pare a fi un element decisiv. Mai pot fi invocate activele financiare imobilizate ale Federaţiei Ruse. Câtă vreme acestea nu au fost confiscate, reprezintă un activ de negociere. Dacă vor fi confiscate, se mai acordă un balon de oxigen Ucrainei dar nu mai sunt active de negociere. Depinde ce se doreşte – deocamdată nu există un consens cum se va proceda. Federaţia Rusă va veni indiscutabil cu argumentul avansului de pe teren. Ucraina va cere teritoriul său în graniţele din 1991, Federaţia Rusă va cere îndeplinirea obiectivului iniţial: “demilitarizarea”, altfel spus, demantalarea AFU şi garanţii privind absenţa oricăror trupe NATO pe teritoriul Ucrainei – echivalent cu refuzul perpetuu al NATO de a integra Ucraina. Deocamdată, pe baza acestor cereri din partea ambelor părţi, nu pot exista nici măcar premisele unei negocieri. Războiul de uzură va continua până când factori exteriori acestuia, pe care nu îi cunoaştem în prezent, îi vor determina sfârşitul sau se va transforma într-un conflict latent, cu raiduri de ambele părţi şi cu o linie arbitrară de armistiţiu.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Daca ar fi sa ii credem pe multi dintre analistii militari sau decidentii politici acest razboi va dura extrem de mult .UE preia povara inarmarii Ucrainei de la SUA cel putin pina in momentul in care alegerile din SUA isi vor fi desemnat un cistigator nu neaparat o data cu incheierea votului . Partidul Republican este fortat zi de zi (continuarea parcursului de catre doamna Halley, sutele de procese intentate lui Trump ,moartea lui Navalni si cine stie ce alte noi aparitii de senzatie in presa ) sa îi inlature lui Trump nominalizarea .Cu toate aceste J.R.Biden este foarte inaintat in virsta ca si Trump dealtfel amindoi avind in portofoliu multe momente de deriva iar inlocuirea unuia dintre ei ar produce efecte nebanuite in rindul votantilor .In Ucraina , daca Rusia este lasata sa cucereasca in intregime regiunile Dombas si Lugansk , totul se poate opri aici .Dealtfel cucerirea Bahmut sau Avdiivka pare a fi cucerirea unor morminte lasate in paragina totul fiind distrus ceea ce ne duce cu gindul la crearea unui imens spatiu de demarcatie intre Europa si Rusia spatiu deja devenit nelocuit si in viitor nelocuibil .Este singura solutie posibila .Occidentul poate lovi si el nuclear in cazul pierderii razboiului de catre Ucraina cum si Rusia o poate face in cazul contrar ceea ce evident ne duce catre un al treilea razboi mondial devastator .Nu cred ca ambitiile politice si de o parte si de alta duc pina acolo dar evident aparitia unui imens spatiu de demarcatie este miza altfel distrugerile „ la ras , nu isi aveau sensul .
De ultima vreme ati revenit la mai toate articolele publicate pe acest blog. Dar comentariile dv. lasa loc unor simple speculatii personale. Atata timp cat ni se cere din partea UE si SUA sa ne inarmam puternic este clar ca NATO nu are o uriasa capacitate de lupta. Iar F.R nu vrea doar spatiu de demarcatie vrea iesirea la M. Neagra si spatiul geografic pana la Nipru. Problema majora nu este data doar de pierderea de oameni in razboi ci si cea economica, poluarea intensa a terenurilor, apelor subterane si de suprafata, a vegetatiei, distrugerea multor localitati. Deja polonezii s- au cam saturat de multe probleme aduse de acest conflict Ua- F.R.
Ca părere, Occidentul NU va negocia cu Rusia fiindcă ar crea un precedent. De fapt, CE poate negocia Occidentul? Sacrificarea Ucrainei ar fi sinucigașă pentru Occident și NATO. Plus că, cel puțin deocamdată, Occidentul nu știe ce să facă, mai precis știe că nu vrea război cu Rusia. Dar Rusia vrea război. Cum se va ieși din această teribilă situație încă nu știm. Ferească Dumnezeu.
Europa, cum e si Romania la ora asta, este cuprinsa de comoditate si lasitate. Europeanul e cu un ochi la urmatoarea vacanta sau meci de fotbal si nu vrea sa mearga la razboi.
Pe de alta parte Putin stie asta si e dispus sa mearga pana in panzele albe.
Exact tot scenariul asta s-a intamplat inainte de al doilea razboi mondial. Franta si Anglia nu au vrut sa porneasca un razboi cu Hitler si tot au cedat la dezmembrarea Cehoslovaciei si anexarea Austriei. Hitler a mers mai departe si abia cand Polonia a fost sfartecata au pornit prea tarziu razboiul.
Daca Anglia si Franta porneau razboiul in 1938, Hitler nu era pregatit. Al doilea razboi mondial ar fi fost mult mai scurt si poate nu mondial.
Tot la fel si acum. Atata vreme cat Europa are o atitudine pacifista, Putin tot o sa intinda plapuma pana cand Occidentul va trebui sa mearga la razboi cu costuri imense.
Ce a uitat romanul si europeanul este ca libertatea se mentine cu arma in mana impotriva unor dictatori, nu cu vorbe bune si concesii. Jos palaria pentru Polonia, pentru ca vede scriitura de pe zid si se inamrmeaza pana la dinti. Altii ar trebui sa faca tot la fel.
Dupa impartirea Poloniei a urmat „razboiul ciudat”. Adevaratul razboi a inceput dupa caderea Frantei.
Acum ce tara va trebui sa fie ocupata de rusi pentru ca OTAN sa inceapa razboiul? Romania?
Sa nu uitati ! Soldatii ucraineni vor fi mai duri decat rusii impotriva occidentului care le-a distrus tara cu minciuni de garantare ale frontierelor recunoscute international.
Corect.
Este stiut ca pe frontul ruso-ucrainian , lung de peste 1.000 de km, lupta de fiecare parte intre 100.000 si 300.000 de militari. Mult prea putini ar spune militarii, sub a zecea parte din efectivele necesare. Dar nu este un razboi declarat (adevarat/clasic), ci o operatiune speciala, are alta anvergura, alte metode si alte scopuri decat razboiul clasic. Iar beligerantii evita razboiul total, in ciuda conducerii politice. Urmarile erau previzibile, si se vad in desfasurarea evenimentelor, indiferent cum le-am interpreta noi.
Wow!! Chiar si aici gasim argumente de genul Lavrov nu e adevarat ce vedeti e adevarat ce va spunem noi?!! asadar beligerantii evita razboiul total si este o operatiune speciala! Nimic despre „banda nazista” de la Kiev? ceva cu Azov Bandera calul lui Stefan cel Mare si Mihai Viteazul omorat de unguri?
Nu sunt argumente ci constatari. Iar daca va plac povestile istorice ar trebui puse in context adecvat, aici nu se potrivesc.
„…va trebui să revenim la contemplarea obiectivă a realităţii dure a războiului din Ucraina”
Realitatea dura e ca Putin e un inamic ce convine, de la Ursula citire…
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/SPEECH_24_786
Von der Leyen, 13 Feb 2024: „So, Putin’s attempt to blackmail our Union has utterly failed. On the contrary, he really pushed the green transition.”
@UzatDeRealitate
Sigur, Ursula e vinovatul de serviciu. Mai avem un pic si o scoatem la „asociere in vederea comiterii de infractiuni” cu Putin de brat. Sa fim seriosi.
Dar cum – necum „Putin […]. On the contrary, he really pushed the green transition.” imi pare o constatare f.realista. Ca si incertitudinile masive dinspre Washington si perspectiva „Trump back in the game” care promoveaza involuntar dar accelerat ideea autonomiei strategice europene. There’s no way around it!
Sper ca UE sa nu rateze aceasta sansa rara de a se insera in jocul multipolar care deja a inceput.
Uneori e mai bine sa taci, in speranta ca mizeria intra singura sub covor. Dar dumneata ai preferat galagia in schimb, crezand ca miza e Ursula. Cateodata merita sa citesti mai mult decat scrii…
@UzatDeRealitate
Argumente ? Cateodata simplele aluzii&afirmatii nu sunt suficiente. Ba chiar denota aroganta celui care isi imagineaza ca spusele sale sunt de-o inegalabila elocventa.
Elocventa confirmata „Dar cum – necum „Putin […]. On the contrary, he really pushed the green transition.” imi pare o constatare f. realista.”. Este sau nu Putin un inamic ce convine, din prisma inverzirii UE? Sper ca ne-am inteles… e suficient sa dati afirmativ din cap.
Orice altceva se inscrie in nota de galagie generala ignorand raspunsul avut in fata ochilor la intrebarea „cui bono?”.
@UzatDeRealitate
Mda, aveti o modalitate „très tordue” de a vedea lucrurile.
Asa prin prisma remuneratiei un razboi este benefic deoarece scade drastic nr.celor in cautarea unui loc de munca si astfel supravietuitorii vor avea sansa unor salarii mai mari. Nu?!?
Sau cucerirea mongola a produs milioane de morti, a facilitat raspandirea ciumei dar…..d.p.d.v.al comertului facut de supravietutori se poate spune ca a deschis noi piete, etc. Cool!
Nu cred ca Ursula sau cineva de la UE il priveste pe Putin ca un inamic convenabil. E absurd!
Dar e un fapt ca acest conflict militar forteaza green transition si autonomia strategica europeana. E o chestiune ce tine de necesitatea stringenta in contextul dat. Dar imi spune mie ceva ca ne-am fi lipsit bucurosi de astfel de stimuli.
Interpretarea ca ar fi un inamic convenabil e…..way to far.
p.s. inspirat pseudonim/username
„consecintele secundare sau colaterale ale unor evenimente sunt diferite de obiectivele declarate public.” Da, aici sunt de acord cu dvs. Cum spunea si „amicul nostru” Thucydide: En fait, la cause la plus vraie est aussi la moins avouée : ……..
Exemplele mele se potrivesc f.bine. Da’ in fine….
D-le, imi pare rau sa observ asta, dar NU stiti cum functioneaza UE. Atributiile privind sanctiunile revin Consiliului UE unde in astfel de chestiuni unanimitatea e obligatorie. Nu Ursula face si drege.
Reprezentantii statelor membre vorbesc, propun, negociaza si voteaza. That’s the deal.
Este total eronat sa credeti ca presedintele C.E. (in speta Ursula) decide in astfel de probleme. Si asta indiferent de declaratiile de intentie ale lui in calitate (de un fel) de sef al guvr.UE. Putem sa speculam pe seama lor cat vrem cat vrem. Dar acestea nu se transforma singure din intentii/declaratii in norme obligatorii.
Va rog sa verificati ceea ce am scris eu aici, nu le luati de bune. Hai ca sunt toate info la 2 clicks distanta.
@JB
Consiliul European, din care face parte Ursula prin functia dumneaei, stabileste sanctiunile conform unor obiective enuntate.
„Obiective-cheie la adoptarea sancțiunilor
-apărarea valorilor, a intereselor fundamentale și a securității UE
-menținerea păcii
-consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor de drept internațional
-prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale”
De aici cateva intrebari:
– Unde sunt eforturile UE pentru negociere si stabilizarea situatiei din Ucraina?
– De ce este sustinuta financiar si mai ales militar o tara ce nu e membra UE?
– Ce fel de sanctiune e aceea daca se intoarce impotriva cetatenilor/firmelor UE?
Cele de mai sus se refera la UE, ce umbla cu batul printre garduri. Pentru ca acest conflict sa existe, sa persiste in continuare, e nevoie de cei doi actori principali. Unul e profesionist, apare intr-un tricou militar, usor de recunoscut pentru ca cere intodeauna bani fara sa dea nimic la schimb. Celalalt, preocupat evident de istoria Rusiei, a afirmat profetic in martie 2022: „sanctions on Russia would lead to higher food and energy prices in the West”. Cine ar fi banuit…UE nu, in nici un caz!
@UzatDeRealitate
„Consiliul European, din care face parte Ursula prin functia dumneaei, stabileste sanctiunile conform unor obiective enuntate.” Asa e! Dar aveti impresia ca membrii Consiliului sunt niste elevi scosi in fata clasei la ora de dirigentie ?!? Poate ca unii incearca asta, dar lucrurile nu stau deloc asa.
Indiferent cat de enuntate sau nu ar fi obiectivele reuniunii decizia se ia prin vot. No doubt about it.
„– Unde sunt eforturile UE pentru negociere si stabilizarea situatiei din Ucraina? – De ce este sustinuta financiar si mai ales militar o tara ce nu e membra UE? – Ce fel de sanctiune e aceea daca se intoarce impotriva cetatenilor/firmelor UE?” Intrebarile sunt legitime si sigur ca se poate discuta OPORTUNITATEA lor. „N” argumente pro si contra. You know….
Dar subiectul controversei noastre era un altul….. In decizia privind sanctiunile sau atitudinea fata de adversarul convenabil, cum spuneti dvs., raspunderea ESTE COMUNA si evident solidara. Statele (prin reprezentantii lor, evident) au votat ptr.acele decizii (neconvenabile/convenabile). Ursula putea sa voteze singura cat dorea daca statele votau impotriva.
” UE, ce umbla cu batul printre garduri.” UE adica noi! Statele membre in ansamblul lor. Nu extraterestrii, functionarii UE sau Ursula&co.
Spre deosebire de ce crede vasta majoritate a populatiei, UE/C.E./Ursula/functionarii Comisiei NU iau decizii pe care sa le impuna statelor membre in mod arbitrar/asa cum le-ar trazni lor prin cap. No way!!
Nimic, dar nimic, fara sa fi fost agreat, negociat, votat in prealabil. Ah, sigur ca daca vreo norma in vigoare, la nivel european, este incalcata de vreun stat membru sau entitate economica Comisia in virtutea dreptului/obligatiei de a aplica dr.european va emite o decizie in sensul acela. Pana de curand cred ca FR si Grecia era campioane la astfel de decizii. Peste 95% dintre acestea au fost confirmate de CJUE in integralitatea lor.
Dar deciziile despre care vorbim noi sunt de o alta natura si tin de alte competente asa cum am spus mai sus.
@JB
De acord ca Ursula singura nu poate lua anumite decizii, dar cred ca am mai scris ca nu e vorba despre ea aici, i-am folosit numele in schimbul titulaturii. Daca era sa-i facem dosar, incepeam cu faptul ca a fost numita in Consiliul de Administratie al FEM in 2016 (WEF Board of Trustee), ce include un mix de personalitati politice si de afaceri din lumea intreaga. Cu Larry Fink de la Blackrock, Christine Lagarde CEB, Crystia Freeland vice-PM Canada, samd, cateva clicks mai incolo. De acolo sa-i fi venit convingerile cu Green Deal, care se discuta peste tot nu numai in UE? ‘Jocul multipolar’ mentionat de dvs e doar de suprafata. Putin participa la FEM/WEF din 1990, confirmat in cuvantarea din 2021: http://en.kremlin.ru/events/president/transcripts/64938. Vorbim de entitati supra-statale ce isi manifesta influenta pe tot globul, doar ca modurile de aplicare ale unor schimbari se face altfel decat prin vorba buna sau informare publica. De exemplu prin aparitia unor crize, ce determina schimbari controlate, prin problem-reaction-solution. Cineva a spus ca in politica mare nu e nimic intamplator. Sau acceptam ca totul e rodul unor intamplari nefericite si tot ce fac mai marii lumii e sa ‘reactioneze’ la neprevazut, pentru ca nimeni nu mai gandeste cu doua minute in avans?
Sa ne intoarcem la UE si democratia pe paine. Daca Ursula, ahem, sefa Comisiei Europene, a fost aleasa de acest Consiliu format din sefi de state europene, daca tot ea a prezentat Green Deal, de ce Consiliul ar fi in dezacord cu dumneai? Mai departe, ca si in orice democratie, exista o anumita majoritate (PE) ce odata stabilita va lua decizii in numele tuturor. Ca si in cazul sanctiunilor, deciziile le iau alesii, consecintele le suporta alegatorii, totul e sa mentii iluzia ca s-a facut ‘for the people’, pentru cine altcineva!? Ah, europenilor nu le convine…hai la vot! Unde am mai auzit asta…?
UzatDeRealitate
D-le, problemele ridicate de dvs.sunt/pot fi reale dar…..asta e democratia/societatea in care traim, cu bune si cu rele. Nu e o fatalitate, e cea mai buna pe care noi oamenii am inventat-o. Pana acum orice altceva a dus catre ceva de unde societatea asta, asa cum e ea, parea/se vedea ca un paradis. Si, prin comparatie, chiar este.
Am mai spus-o de N ori pe aici, dar imi fac o datorie in a repeta: recomand, cu mare caldura, Thucydide: Razboiul peloponeziac. Eu am regasit istorisite si comentate/dezbatute magistral TOATE temele din relatiile internationale de ASTAZI, din geopoplitica si chiar din dr.international. Si asta intr-o carte scrisa acum 2500 ani !!
„Cineva a spus ca in politica mare nu e nimic intamplator.” Sa spunem ca asa e. Dar nu cred ca in sensul implicat de dvs. Ci mai mult in acela ca in politica mare/internationala decizia rationala&interesul reprezinta fundamentul actiunii statelor si prin urmare e de asteptat, DELOC INTAMPLATOR, sa existe reactii/contrareactii dictate tot de ratiuni/interese.
Vedeti GreenDeal dintr-o perspectiva prea ingusta. In opinia mea, nu pretind ca e si 100% justa, GreenDeal este ceva absolut OBLIGATORIU/mandatory ptr.Europa noastra. Asta daca vrem ca UE sa ramana relevanta pe termen mediu&lung si daca vrem sa ne mai „dezlegam mainile” de obligatiile teribil de grele (nu neaparat financiare) geopolitice fata de furnizorii de energie, materii prime, etc. Este o parte esentiala a aspiratiei firesti la autonomie strategica europeana……
Sigur ca in ceea ce priveste metodele se poate discuta. Dar nu orice se poate supune unui referendum. Intotdeauna vor fi interese diverse, contrare, rezistenta/opozitie legitima.
@JB
Exemplele date nu se potrivesc, consecintele secundare sau colaterale ale unor evenimente sunt diferite de obiectivele declarate public.
UE a anuntat ‘Green Deal’ in Decembrie 2019, Ursula gura de aur: „I am convinced that the old growth-model that is based on fossil-fuels and pollution is out of date, and it is out of touch with our planet”.
Care sunt sanctiunile impotriva Rusiei? Primele doua pe lista sunt:
„- crude oil (from December 2022) and refined petroleum products (from February 2023), with limited exceptions
– coal and other solid fossil fuels”
Deocamdata gazul natural nu este sanctionat, cifrele oficiala arata o reducere a importului din Rusia, iar la ‘petroleum products’ sunt permise exceptii, cu mentiuni de preturi limita. Din aceeasi cuvantare a Ursulei: ‘European citizens are changing their lifestyle to help protect the climate and the planet.’. Cu alte cuvinte tranzitia spre o Europa verde continua, meritele sunt ale UE iar vinovatia in ce priveste confortul europenilor e a lui Putin.
P.S. Sper ca nu deranjeaza pseudonimele ce contin mai mult de doua litere
Probabil ca am ajuns la faza in care „Politica este o continuare a razboiului cu alte mijloace”
E de cind lumea si pamintul .Te-ai trezit tirziu dar nu claudiu .
M-am trezit michel, nu claudiu.
Ucraina se afla intr-o situatie militara precara datorita angajamentelor nerealizate de partenerii europeni si americani. Economia rusesca a trecut pe cea de razboi, politicienii din UE cauta solutii de finantare, Germania tara cu cel mai mare volum dupa SUA al ajutoarelor militare fiind intr-o recesiune, cele livrate de alte tari, prea putin pt a putea face fata material resurselor rusesti.
Razboiul de uzura devine pe zi ce trece unul de resurse, incepand de la cartuse si pana la soldati similar conflictelor europene din sec. 20.
Orice conflict de anvergura sa va stinge respectiv partile vor trece la masa tratativelor o data cu epuizarea resurselor respectiv cu dorinta unei parti de negociere.
Rusia probabil nu va cere negocieri, este in ofensiva, are initiativa pe campul de lupta.
Ucraina este in defensiva, parteneri nu livreaza in ritmul cerut de front, disensiunile intre Europa si SUA cresc, toti asteptand deznodamnatul anului electoral 2024, rezultatele le vom avea la inceptul 2025, adica peste un an.
Cum va purta rezista Ucraina militar in aceste conditii ? si de cati morti va mai fi nevoie pana se va ajunge la cel putin inceperea unor tatonari pe seama incheierii conflictului ?
La inceputul conflictului au fost destule avertismente din partea unor militari si specialisti care au avertizat exact asupra a ceace se intampla acum, au fost catalogati drept „putinisti” si sustinatorii Rusiei.
La conferinta de ” insecuritate” la München abia terminata s-a discutat mult si bine, rezultate ? n-am auzit mare lucru.
@Ursul Bruno
„parteneri nu livreaza in ritmul cerut de front, disensiunile intre Europa si SUA cresc”; „Cum va purta rezista Ucraina militar in aceste conditii ? si de cati morti va mai fi nevoie pana se va ajunge la cel putin inceperea unor tatonari pe seama incheierii conflictului ?”
Lasand la o parte considerentele morale (desi e un demers cinici si f.dificil) apar 2 intrebari.
1. Cand noi, occidentul, am indemnat (prin actiunea lui BoJo) la oprirea negocierilor de la Istambul ce socoteli ne-am facut?!? Nu stiam care e capacitatea reala de a livra material de razboi pe termen mediu si lung ?!? Daca e sa credem ca UKR a intrat in pana de munitii (am niste indoieli totusi) ar insemna ca am impins in mod inconstient la continuarea unui conflict fara sorti de izbanda. Nu stiu ce calcule sunt astea si care ar fi rezultatul scontat, dar mi-e teama ca oricum nu iese bine.
2. Avand in vedere rezultatele de pana acum nu ar fi fost preferabil acordul de la Minsk cu toate neajunsurile sale ?
O sa repet.
Europa este in continuare sub influenta nefasta a celor trei tari-huiduma: Germania, Franta si Rusia si cu fantoma-de-huiduma a imperiului Habsburgic (Austria dar si Ungaria si Spania).
Intre timp, ca sa folosesc un termen de amatori de fotbal, UE este jucata la „miutza” intre Putin-KGB si sultanul Erdogan.
Germania nu a trecut la o economie de razboi.
Franta este in socul post-colonialist din Africa francofona si Orientul Mijlociu.
@Durak
Si lasand RUS la o parte ptr.ca e o simpla speculatie, cum ne-ati obisnuit, sub influenta cui ar trebui sa fie UE?!? UK? US? Adica sa nu fie sub influenta statelor membre dar a unor din afara ?!? I don’t get it.
US a trecut, cumva, la o economie de razboi ?!?
Daca puneti intrebarile astea inseamna ca preferati o Euroasie de la umbrelele din Cherbourg pana la Vladivostok sau refacerea imperiului otoman.
:))
Razboiul din U este o stire uzata pentru mass-media; politicienii au inceput sa se miste; Germania a trecut de la echipament neletal la echipament letal; NATO a inteles ca e nevoie de mai multe tancuri si avioane moderne; pilotii U se pregatesc petru F-16; (poate si Republic A 10-A?); UE intelege ca e nevoie sa preia stafeta de la americani, caci pericolul exista pentru ei, in primul rind; americanii au probleme interne (nu e vorba doar de alegeri; au si o datorie publica uriasa; trebuie gasite solutii); industria de aparare a U incepe sa produca echipamente performante.
Lucrurile nu sunt pe roze, dar iarna rusii sunt in ofensiva, indiferent cate pierderi au.
Vedem la vara.
Rusofilii se laudau de acum 2 ani ca vor castiga… Au castigat experienta. -?!!!-
Regret ca trebuie s-o spun ,dar o a tara saraca ca Ucraina cu un deficit de 1,5 trilioane de dolari este gata infranta economic si asta implica si infrangerea militara. Articolul arata ca nu mai sunt bani pentru fortificatii, de exemplu. Ucraina nu ar fi pornit un razboi cu Rusia,daca nu i se faceau promisiuni tentante de bani si ajutoare din Occident,care nu s-au onorat decat putin. De aceea, s-a ajuns aici….si dezastrul nu e departe.
Un senator de Texas in Senatul american a cerut ca statul sau sa se numeasca Ucraina, ca sa primeasca banii care se cuvin adevaratei Ucraine. Asta spune tot despre ce urmeaza sa se intample….
Ucraina este un razboi uitat, dar din care s-au invatat niste lectii in UE care va avea un comisar pentru aparare, si un plan integrat al industriei de aparare. UE ,daca se organizeaza asa cum va face rapid,se poate apara si fara US. Oricium achizitiile de armament au explodat in UE. Un mic exemplu;
Romania : (i) ianuarie 2024 – 8 miliarde de RON -250 rachete Patriot (ii) februatie 2024 -400 milioane RON
rachete antitanc din Germania(iii) martie -? In 2023 banii pentru achizitii miliatare in Romania=11 la suta din banii stransi la buget ,de doua ori mai mai multi decat Min. Dezvoltarii. Cat inseamna? Peste 10 miliarde de dolari…..
Chiar daca luptele vor inceta, Rusia nu se va retrage din Crimeea si Donbass si nu va semna un tratat de pace cu Ucraina tot asa cum nu s-a retras din Kurile si nu a semnat un tratat de pace cu Japonia dupa 1945. Ucraina nu va intra in NATO.
Deschizând Internetul pe site-uri militare, precum defensenews .com defenceiq. com și multe altele (sunt mai multe, însă nu doar pe cele de profil militare ci și site-uri de știri) observi că războiul din Ucraina ne privește (acum) doar – sau cu precădere – pe noi, cei din Europa de Est.
Și (sau) cel mult pe cei din Europa; pentru restul planetei conflictul Rusia-Ucraina fiind unul aproape „total lipsit de importanță”.
Răsfoirea așadar a materialelor de pe aceste site-uri te conduce la ideea că Lumea se pregătește de o confruntare directă: și asta, deși nimeni nicăieri nu o spune pe șleau deschis fără perdea — însemnând marile puteri, însemnând în special SUA — China rămânând cumva în umbră deși știm că a intrat într-o cursă accelerată a înarmării nucleare — care se pregătesc pentru „ceva de proporții”: o confruntare masivă. Și nu atât una „mondială” ci specific între puternicii planetei; titanii.
Mai bine zis se pregătesc să se confrunte, cele două Axe și nu atât cu scopul ca să-și măsoare forțele – „măsurarea” ar fi fost un caz fericit – cât cu intenția vădită de a intra într-o confruntare existențială de viață și de moarte.
Ceea ce face ca războiul de lângă noi, să pălească ca importanță și să fie, sau să rămână important doar aici, pentru noi; local — SUA concentrându-se tot mai mult și tot mai vădit pe contracararea amenințărilor fie din partea Chinei fie din partea Rusiei.
Sau și mai corect spus pe contracararea amenințărilor din partea Rusiei ȘI Chinei împreună, ca tot unitar. Și împreună cu aliații-nucleari ai acestora: a Alianței ruso-asiatice aliate împotriva SUA.
Pe scurt, date fiind Alianțe și nu state (separate, gen: „Serbia se războiește cu vecinul cutare”), marile puteri CELE DOUĂ AXE se pregătesc pentru o confruntare directă care — privind la conflictul de uzură care se lungește între Rusia și Ucraina — între superputeri tind să cred că nu poate fi o confruntare de alt tip decât „scurtă devastatoare și cu eliminarea totală a uneia dintre părți”. Însemnând – nucleară.
Cineva să-mi contrazică temerile, după ce răsfoiește temeinic(!) aceste site-uri, și nu numai!
Un nou articol realist al dlui. Carp. Din pacate, vine prea tarziu, ca sa constate esecul Ucrainei( si al Occidentului) in confruntarea cu Rusia. Oricine avea prilejul – inca de la inceputul razboiului- sa consulte site-ul militar de specialitate GFP care ofera rankingurile tarilor lumii, detaliat pe capitole. De acolo rezulta imposibilitatea Ucrainei de a castiga un razboi cu Rusia, indiferent de ajutorul militar primit( cu exceptia faptului ca NATO se implica total, inclusiv cu militari): Rusia a fost- si ramane- pe locul doi mondial, Ucraina a coborat de pe 14 pe 16. E greu de crezut ca cel putzin aceste informatii publice – si care se confirma prin evolutiile de pe front- n-ar fi fost cunoscute de strategii militari si politicienii occidentali ( plus cele obtinute prin serviciile de informatii) . Cred ca ziua armistitiului se apropie, la solicitarea Ucrainei si in avantajul Rusiei, riscul unor pierderi mai mari fiind iminent.
Domnule Cristescu,
Realitatea va contrazice. Rusia, asa zdravana cum era in vremea comunismului, si-a rupt dintii in Afganistan in anii ’80. SUA si-a rupt dintii in Vietnam, Irak si Afganistan dupa ani lungi de razboi. Au trebuit sa se retraga fara ca obiectivele razboiului sa fie atinse. Faptul ca SUA sau URSS au avut un avantaj militar imens nu inseamna ca automat castiga razboaie cu tari mai mici. Mai conteaza si imprejurarile. Afganistan e o tara muntoasa. Vietnam era plina de jungle. Irak e o tara cu multi fanatici religiosi.
Ceea ce e prost despre Ucraina e ca e o tara majoritara de campie, facand un razboi foarte greu de aparare.
De curand am vazut cazematele in munte are UK in Gibraltar. Odata ce au cucerit Gibraltarul in sec. XVIII si si-au construit cazematele in munte, cam greu de crezut ca britanicii mai pot fi scosi din Gibraltar.
Da, rusii sunt in avantaj clar acum.
Au oameni, au armament, primesc din Iran nuș cate sute de rachete cu raza de 300-700km, drone fara numar, din NK rachete care nimeresc max 10% tintele, dar distrug ceva oricum unde cad.
Totusi… daca industria lor de aparare e turata la maxim de ce au nevoie de ajutor? Inseamna ca nu pot inlocui ei chiar tot de pierd. Si asta trebuie sa fie un semnal clar ptr ce trebuie facut.
Aici avem deja o posibila solutie: limitarea cumva a importurilor din Iran si NK si distrugerea fabricilor de razboi rusesti
Cum?
Teoretic:
– prin lovirea Iranului si a NK astfel incat sa nu mai aiba „disponibil” la export.
Greu de presupus ca se va ajunge acum, aici, ar trebui sa intervina SK, ceva tari arabe …practic imposibil, acum. Doar daca calca urat de tot pe bec porcusorul atomic…si asata nu pre cred…dar cine stie?
-de fapt lovirea fabricilor de razboi din Rusia ar aduce avantaje clare, ptr ca grosul armelor de acolo vine.
Bun, teoretic e simplu… cum si cine sa loveasca acele fabrici?
SUA , Germania si alte tari puternice militar nu doresc utilizarea armamentului occidental ptr atacarea Rusiei..acum… ce ce ar trebui sa se intample ca sa treaca de aceasta …precautie, sa-i zicem.
Care e linia rosie…asta e marea intrabare.
Ce trebuie sa se intample ca occidentul sa dea arme mai multe si mai precise si sa permita Ucrainei sa loveasca Rusia in adancime, acolo unde o doare?
Petrol, gaze , fabrici de armament .Aici o doare foarte tare, la sursele de bani si de armament.
In 29 putem avea o declaratie de anexare a Transnistriei (care va cere in 28 alipirea bla, bla)
Putin a dovedit ca joaca la cacelama foarte bine, sunt convins ca va face a aceasta miscare…va raspunde occidentul ridicand miza?
Sau vom vedea iarasi al țșpelea pachet de sanctiuni pe niste intreprinderi si oameni care oricum au gasit deja alternativa …
Sau as vrea sa vad occidentul jucand la fel de murdar ca rusii…in fond de ce nu ar asambla Ucraina n iste rachete din vest la ei, apoi sa le planteze adanc in interiorul Rusiei, exact acolo unde trebuie? Rusii u primesc nimic din Ian, din NK, din China…nah, nu pot minti la fel si ucrainenii? :P
Daca vor reusi sa scoata din functune cateva fabrici de razboi din rusia cred ca au auo sansa reala sa echilibreze situatia.
Se vorbeste de o noua tactica, roiuri de drone, da roiuri, nu gluma..o varianta mai accesibila acum, dar asta o pot folosi si rusii.
OK, daca niste roiuri suficient de mari ar ajunge sa distruga ceva fabrici ar fi ceva
Problema acuta acum e ca Ucraina sa reziste, macar pana vin F16le alea, deci tot la obuze ajungem…aici te doare mintea cat de incet si penibil se misca UE.
Bun, una peste alta e nasol de tot..dar cica, inainte de a fi bine va fi rau…si zau ca nu-mi vine sa pun niciun emoticon de ras sau zambit, solutii ar fi dar frica asta de rusi ne mananca de vii!
@Anonymous
„Odata ce au cucerit Gibraltarul in sec. XVIII si si-au construit cazematele in munte, cam greu de crezut ca britanicii mai pot fi scosi din Gibraltar.” Da, interesanta chestiune, dar nu cred ca depinde exclusiv de factorul militar.
Cine ar fi crezut la 1914 ca UK, un „imperiu unde soarele nu apunea niciodata”, devenea in 3-4 decenii o „insula stat client al US”(ca sa-l citez pe Stalin) ?!?
Cine ar fi crezut ca Churchill, unul dintre artizanii acestei „grandioase” retrageri in prea putina insemnatate, va fi vazut ca un erou modern in loc sa i se „contabilizeze” contributia la „maretia :-( ” British Empire post ww2 ?!?
Intr-adevar si URSS si US au incasat niste infrangeri grele in Afganistan si inaintea lui a fost British Emp.. Probabil ca in cazul URSS&US au fost cam aceleasi cauze: politice. Ptr.URSS a fost epitaful ! Ptr.US cele 2 decenii in Afganistan&Irak si cele, minimum, 2 trilioane $ constituie parte a problemelor socio-ec.de astazi.
„Un stat în stare de război ar trebui să aibă 10% din întreaga populaţie mobilizată efectiv şi 5% voluntari.”……
Nu stiu ce sa zic.
Daca imi amintesc bine sunt calcule facute inca de pe timpul Imp.Roman din care reiese ca daca pe timp de pace armata depaseste 1% din populatie se ajunge repede si inexorabil la RUINA. Considerentele/motivatiile sunt numeroase. Discutia e f.lunga si nu e cazul aici.
Totusi 10% in caz de razboi mi se pare enorm. Nu mai pun la socoteala daca se mai adauga 5% voluntari. Nu stiu cum un stat ar putea sustine asa ceva ptr.mai mult de 1 an. Implicatiile sunt fenomenale. In fine…..
Doar cateva observatii in cazul UKR unde tensiunile se acumulau de cativa ani si eventualitatea razboiului nu putea fi inlaturata. De fapt separatismul armat din Donbass chiar era o stare de razboi.
Ptr.a putea avea PE FRONT 2.500.000 de oameni ar insemna ca „sub arme” ar trebui inca 1.500.000. Total 4 mil. Adica echipament vara-iarna, armament, munitie, pregatire militara prealabila printr-un proces de concentrari periodice, etc..
Sa am pardon, dar daca toate astea ar fi existat insemna, aproape fara tagada, ca UKR pregatea o ofensiva inainte de 24.02.2022 ! Aceasta deoarece realizarea cifrelor din articol necesita eforturi uriase si minutioase.
Dar presupunand ca UKR s-ar fi pregatit nu ptr.ofensiva ci ptr.defensiva atunci RUS ar fi trebuit sa se impiedice de cel putin vreo 2-3 linii de aparare Surovikin style. Inexistenta lor ar duce la o singura concluzie: ofensiva.
„Parafrazându-l pe Zelenski, am putea spune “nu am nevoie de muniţie scumpă fabricată în Germania, ci de bani pentru a fabrica mai multă muniţie în Ucraina”. ” Parerea mea e ca……asta e mai mult o chestiune de imagine/comunicare politica. Un fel de a continua sa puna presiune pe vinovatul de serviciu: DE.
Unde naiba sa produca UKR munitie si sa nu fie, continuu, bombardate uzinele de catre RUS?!? Mi se pare ceva cu totul hazardat si sa-mi fie iertat daca ma gandesc ca e o modalitate usoara de a extrage niste fonduri serioase ale caror urma sa se piarda in zgomotul exploziei rachetelor Kinjal, etc.
„Războiul de uzură va continua până când factori exteriori acestuia, pe care nu îi cunoaştem în prezent, îi vor determina sfârşitul sau se va transforma într-un conflict latent”. Cred ca dl.Carp are dreptate, cu amendamentul ca sunt si factori „interiori” acestui razboi care par a duce catre concluzia unei victorii a RUS. But who knows ?!?
Fabricile de munitie ucrainene au fost si sunt foarte bine protejate, multe fiind sub pamant – obsesie a lui Stalin – inclusiv in Harkiv. Ma documentez destul de temeinic pentru fiecare afirmatie in parte si nu fac in general supozotii hazardate.
@Radu Carp
Va multumesc ptr.raspuns.
Sunt convins ca nu faceti supozitii hazardate. Trimiterea era la afirmatiile lui Zelensky.
Sigur ca fabricile de munitie din UKR ar trebui sa fie/sunt sub pamant si (ele in sine) sunt protejate. Dar ptr.ca multe dintre ele au fost facute de Stalin&urm. e de presupus ca RUS stie f.bine ce si cum. Iar in conditiile de astazi, de „active surveillance”, intreruperea activiitatii lor prin Kinjal&etc nu e ceva chiar f.greu de facut. Sau poate ca mijloacele satelitare RUS nu sunt la nivelul necesar acestui conflict.
Oricum, nu o data mi-am pus problema modalitatii prin care munitia&armamentul occidental ajung pe front. Sunt convins ca sunt secrete bine pazite, da’ totusi intre granitele Ro.&PL si linia frontului sunt cateva sute de km (exceptand traseul improbabil peste bratul Chilia).
E destul de clar, in opinia mea, ca nivelul de pregatire al RUS a avut/are niste carente serioase. Poate ca au subevaluat potentialul de rezistenta si inarmare al UKR, desi sunt un pic sceptic.
Sau poate ca au luat decizia atacului cumva „à grande vitesse” ptr.a evita o intarire si mai mare a UKR si o eventuala aderare rapida la Nato. Dar asta ar insemna ca, in evaluarile si planurile prealabile, nu au favorizat abordarea militara…..
Complicate chestiuni. Despre cauze, motivatii si circumstante ale ww2 nici acum nu au contenit dezbaterile. Dimpotriva!
In cazul in care Franța, SUA, UK și D împreună cu Rusia nu îi mânca în fund să retragă Arsenalul Nuclear al Ucrainei, nu am fi văzut niciodată o cizmă rusească in vizita! Acum plătim toți pentru asta!
Am probleme destule si cu Ucraina. Inainte de invazia ruseasca, nu era o tara prea frecventabila. Am cunoscut ucrainieni in SUA si nu erau deosebiti de rusi, altfel decat vorbind alta limba. Caposi, nationalisti pana in maduva oaselor, tragand la masea pana cad sub masa, nu vedeai mare diferenta. Au incercat sa zdrobeasca minoritatile de tot felul, inclusiv cea romaneasca.
Insa cred ca invazia ruseaca le-a adus multe pacate iertate, pentru ca la ora asta sunt singurii care tin in frau o invazie ruseasca in Republica Moldova, tarile baltice, si Romania in perspectiva. Daca nu au invatat nimic din razboiul asta si ucrainenii o sa se intoarca la cum erau lucrurile inainte de invazie, or sa intre in EU cand o face plopul pere si rachita micsunele.