joi, aprilie 18, 2024

Câteva considerații asupra discriminării

Evrei, indieni americani, țigani, turci, arabi, kurzi, armeni, tibetani, maori, afro-americani, vietnamezi, musulmanii uiguri, negri, albi, galbeni, latino-americani….și lista ar putea continua, până când vom epuiza probabil mai mult de jumătate dintre națiile și rasele umane de pe Terra. Majoritatea popoarelor au trecut prin discriminarea etnică sau rasială, cu sau fără substrat religios, cel puțin într-o perioadă istorică a existenței lor.

Discriminarea (sub orice formă) este reacție la o stare de conștientizare sau acceptare a fricii, că altul decât tine poate fi mai bun, poate avea mai mult decât ai tu.

Discriminarea este instrumentul supraviețuirii omului involuat, dar nu va fi niciodată un instrument al evoluției umanității.

Discriminarea etnică, rasială, este o încercare de anulare a identității și rădăcinii identitare a ființelor umane.

Grav este faptul că discriminarea etnică sau rasială are un risc de contagiere mai mare decât alte tipuri de discriminare, deoarece se învață în familie sau în grupuri mici sociale, prin transmiterea unor stereotipuri sau prejudecăți.

Globalizarea, sub orice formă a ei (federalismul sau cu atât mai mult marea globalizare), nu este posibilă fără rezolvarea problemei discriminărilor rasiale sau etnice. Ba dimpotrivă, după cum vedem în Statele Unite ale Americii sau chiar în Europa, globalizarea fără toleranță duce, nu doar la haos, dar poate fi sursa unor conflicte, care anulează armonia și pacea socială, de la cele mai mici comunități, până la comunitatea mare-statul.

La nivel internațional, mai aplicate decât mențiunile din Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 1, 2, 7), însă tot la inițiativa Națiunilor Unite, a fost încheiată Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială, aprobată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în data de 21 decembrie 1965, (textul însă a fost publicat în urma Conferinței Internaționale de la New York din 7 martie 1966). Convenția a fost ratificată până în prezent de 88 de state, la care însă au aderat în total 182 de părți (Senatul SUA, de exemplu, a semnat Convenția în anul 1966, dar a ratificat-o foarte târziu, în 1994, cu anumite rezerve surprinzătoare, interesante de citit).

Pentru mai multe detalii puteți consulta link-ul https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=TREATY&mtdsg_no=IV-2&chapter=4&lang=en#EndDec).

Mult mai târziu, în 2001, la Durban, în Africa de Sud, a fost semnată o Declarație (Declarația de la Durban), care propune un program de acțiune concret al Conferinței asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială.

(https://www.ohchr.org/Documents/Publications/Durban_text_en.pdf ).

Documentul declarației, după ce enumeră cauzele discriminării rasiale: sclavia, colonialismul, aparheid-ul, genocidul, ura împotriva străinilor, prezintă măsurile necesare pentru controlarea și reducerea rasismului, a discriminărilor rasiale, a xenofobiei.

Astfel, se menționează inechitatea socială, economică, culturală, lipsa unei voințe politice, legislația slabă în domeniul discriminărilor rasiale, lipsa implementării strategiilor, fără a minimaliza nici importanța stereotipurilor atitudinilor rasiste sau negative (în general), legate de anumite etnii, prezente în cultura internă a unui popor.

Ca măsuri pozitive, de acțiune directă, sunt enumerate, printre altele, educația, implementarea tuturor măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului. ”Guvernarea democratică, transparentă, responsabilă și participativă” nu poate fi decât în sprijinul acestor măsuri și ”răspunde nevoilor și aspirațiilor oamenilor”, spune unul din articolele Declarației de la Durban.

Acest act internațional face referire, din perspectiva discriminărilor rasiale și etnice, atât la migranți, la solicitanții de azil, la refugiați, identificând în acestea, fenomene ce conduc la manifestări de excludere a acestor categorii din partea cetățenilor țărilor, unde aceștia aleg să ceară protecție.

Dialogul dintre națiuni, care contribuie la identificarea și promovarea unor fundamente comune ale civilizațiilor, recunoașterea și promovarea demnității și egalității (de tratament) a tuturor oamenilor, rolul liderilor națiunilor la derularea și susținerea măsurilor contra rasismului, a discriminării rasiale și a xenofobiei, rolul mass-mediei (media – în lectura declarației), care trebuie să reprezinte diversitatea culturală și să evite promovarea conflictelor etnice sunt, de asemenea, căi de eliminare a rasismului și a discriminării rasiale.

Mai presus însă de toate, Declarația de la Durban consideră, că educația făcută tinerilor despre toleranță, dar și funcționarilor statului, la fel ca și măsurile de ”reducere” a violențelor la nivelul organelor judiciare (poliția și procuratura), sunt un sprijin major al eradicării discriminării rasiale, a rasismului, a xenofobiei. Se pune mare preț pe calitatea educației în general, eliminarea analfabetismului și colaborarea, pentru îndeplinirea scopurilor Convenției, între instituțiilor statului la nivel central, local, extins apoi pe plan regional, dar și internațional. În contextul globalizării, diversitatea culturală și toleranța sunt elemente repetate adesea în această Declarație.

În mare parte, multe dintre măsurile enumerate sunt implementate, cel puțin de statele europene semnatare ale Convenției, dar și de SUA – în acest caz, mai mult pe alte considerente decât cele avute în vedere de actul internațional (după cum rezultă din rezervele cu care a semnat Convenția). Cu toate acestea, vedem că, în ciuda acestor implementări, rasismul, discriminarea rasială sau xenofobia nu sunt eradicate, ba dimpotrivă, așa cum arată realitatea, se vede că aceste fenomene sunt în creștere.

Cert este, că discriminarea rasială și cea etnică sunt probleme grave și ușor de manipulat în vremurile pe care le trăim și nu sunt deloc ținute sub control de lege, nici la nivel intern, nici regional, cu atât mai puțin internațional. Dacă ne amintim doar de criza refugiaților din 2015 din Europa, de situația migranților africani morți în Marea Mediterană din cauză guvernaților italieni, care au refuzat să-i primească, de zidul, pe care președintele USA dorește să-l construiască în totalitate la granița Mexicului, nu facem decât să observăm, că avem dovezi clare ale faptului că migrația este încă un fenomen nerezolvat la nivel internațional, care este adesea folosit electoral, de câte un candidat mai slab pregătit politic, în fața unui electorat mai puțin informat și mai puțin educat.

În mod efectiv, statele se confruntă, legat de fenomenul migrației, pe lângă situațiile cu substrat politic și economic, cu probleme complexe, atât sociale, concret de integrare a acestor oameni, cât și psihologice (la nivelul fiecărui individ), mobilizând specialiști și asistenți din multe sectoare ale statului.

Rasismul, dar și discriminarea etnică, sunt concret, etape ulterioare migrației (indiferent de tipurile ei: migrația economică, exilul, fuga de război) și reprezintă opoziția directă și sistematică a unei populații la asimilarea și integrarea străinilor în noua lor societate. Acestea apar, indiferent dacă statul are sau nu are măsuri antidiscriminare sau dacă le impune sau nu. Rasismul sau alte forme de discriminare, apar, din cauza unei exacerbări a naționalismului sau a identității naționale, din lipsei toleranței în acea societate, dar și din cauza neînțelegerii noțiunii de ”egalitate de tratament”, aceasta confundându-se adesea, cu simpla echivalență între două nații sau rase. Aceasta din urmă duce, în lipsa toleranței, la conflicte identitare foarte grave.

Cu alte cuvinte, în societăți, toleranța este înlocuită cu stereotipuri și prejudecăți. De asemenea, statele se confruntă cu efectele reale ale unei migranții prost administrate. Practic, se investește o cantitate mare de bani încercându-se integrarea migranților în țările de destinație, dar nu se aplică și măsuri de acceptare a lor în rândul societăților. În locul explicării mecanismelor și beneficiile toleranței, se pune preț pe stereotipurile negative ale nației migranților, se generalizează, se transformă suferințe în bancuri și glume de stand up comedy.

Un efect primar al discriminării (de toate tipurile) este excluziunea socială indirectă. Aceasta este urmată de lipsa posibilităților de dezvoltare pe piața muncii sau în sfera educațională profesională.

Imediat după această etapă urmează infracționalitatea. Cauzele infracționalității în rândul migranților trebuie căutate în excluziunea socială, nu imediat în sărăcie.

Apoi, gradul de infracționalitate crește, el ajungând să cuprindă infracțiuni din ce în ce mai grave. Cu cât crește infracționalitatea, cu atât crește și rasismul cetățenilor, acest raport fiind o reacție socială de autoapărare.

Suplimentar sau tangențial acestui fenomen există realitatea necunoașterii de către migranți a drepturilor, și deseori a obligațiilor. Pur și simplu acești oameni nu cunosc limba, sistemul social, economic, financiar al țării unde își stabilesc reședința, nu știu să se apere, deseori intră în cercul vicios al infracționalității din necunoașterea regulilor.

Adesea, statele au de-a face cu migranți, refugiați needucați, traumatizați sau chiar de rea credință.

Pe de altă parte, printre acești migranți sunt și oameni foarte bine pregătiți, serioși și dedicați, care își doresc integrarea și ajung, atunci când acestora li se recunosc meritele, să fie un exemplu demn de urmat pentru mulți dintre cetățeni.

În fața acestor provocări, statele trebuie, în primul rând, să cunoască mediul cultural din care vin migranții pentru a le explica, ”pe limba lor”, sistemul în care aceștia vor să trăiască.

De departe însă, cel mai grav aspect al rasismului sau al discriminării rasiale sau etnice este discriminarea copiilor născuți din părinți emigranți în teritoriul care refuză să-i integreze. Acești copii cresc, devin ei înșiși adulți, au la rândul lor copii. Între timp, în tabăra cealaltă, a cetățenilor lipsiți de toleranță, se întâmplă exact la fel. În prima tabără, copiii sunt învățați să se apere, în cealaltă sunt învățați de părinți să atace. Pentru copiii/adulții migranților, țara părinților lor este adesea cel mai mare necunoscut social, economic, moral, adesea chiar religios. Ei ajung, desigur, să vorbească mult mai bine decât părinții lor, pot beneficia chiar de o bună educație, dar, atunci când își vor căuta de muncă, numele sau culoarea pielii îi va trăda ca fiind, de fapt, străini de propria lor țară, în propria lor patrie.

Ceea ce se întâmplă acum în America – și apreciez că, din păcate, fenomenul se va extinde nu doar sub forma protestelor, inclusiv în Europa – este exact din această cauză: acești copii, deveniți adulți, dar și părinții lor, își revendică o apartenență teritorială, o apartenență la o țară, pe care o construiesc și ei, alături de toate celelalte popoare cu care coabitează.

Ce șanse reale de integrare într-o societate lipsită de toleranță există pentru acești copii/adulți sau pentru familiile mixte, mai ales când stabilitatea sistemului politic și economic cedează sau devine șubredă? La urma urmei de ce ar trebui ei să fie tratați altfel doar pentru că au altă culoare a pielii sau altă origine sau altă limbă decât a noastră?

Integrarea nu are nici un efect decât atunci când vine din ambele părți: trebuie să vrei să fii acceptat și să fii cu adevărat acceptat. Altfel, migranții își trăiesc viața între: întrebarea ”de unde vii?” și invitația ”dacă nu-ți convin aceste reguli, ești liber să pleci”, iar asta nu înseamnă deloc ”o viață mai bună”, nici o viață mai sigură pentru nici una dintre tabere.

Pentru o integrare corectă este necesar un schimb bine administrat între civilizații. Ingredientul și măsura administrării integrării este tolerența și respectul față de ființa umană pentru că ea există, nu pentru că face parte sau nu face parte dintr-o rasă sau o anumită etnie. Statele, numai prin forme speciale și corecte de educație, ar trebui să-i încurajeze pe migranți să construiască societatea, economia împreună, nu separat.

Identitatea națională este o chestiune importantă pentru fiecare individ, dar fără toleranță ea nu folosește la nimic, tot așa cum globalizarea, fără dialogul civilizațiilor, este o dinamită socială și politică. Dacă vom hrăni xenofobia, atunci pacea reală socială, politică, națională și internațională nu va mai exista.

Dar, în același timp, dacă transformăm o mișcare împotriva rasismului pentru a ridica popoare, nații sau rase unii împotriva altora, nu vom rezolva nimic. Folosirea violenței, inclusiv prin distrugerea materială sau culturală a unor simboluri, nu poate justifica nici o acțiune în numele vreunui drept fundamental.

Globalizarea este o realitate și un proces practic aproape ireversibil, iar migrația, discriminarea etnică și rasială, ca părți importante ale globalizării, se cer a fi clarificate, rezolvate printr-o educație în ambele sensuri, în ambele tabere, în condiții de egalitate de tratament, egalitate de drepturi, libertăți și obligații (oamenii uită mereu că au și obligații nu doar drepturi și libertăți).

Dar pentru îndeplinirea scopului de înțelegere și rezolvare a problematicii discriminărilor etnice și rasiale este nevoie de lideri cu viziune în sprijinul umanității, nu împotriva acesteia.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. De aceea avem tari, natiuni, granite. Fiecare individ sa se desfasoare liber in cutumele, legile traditiile pe care le agreaza, din teritoriul delimitat de acele granite.

    Daca vrei sa treci granita sa traiesti in teritoriul altei natiuni, te adaptezi la cutumele,legile si traditiile din acel loc. Tu ai vrut sa pleci – ma refer la „refugiati”, nu te-a luat nimeni cu forta – asa cum a fost cazul sclavior africani dusi in America in sec 19.
    Inainte sa ceri drepturi si toleranta, arata ca vrei sa te integrezi.

    Din pacate teoreticienii tolerantei (predicate EXCLUSIV europenilor/occidentalilor/albilor) si a desfiintarii granitelor, nu prea vorbesc despre responsabilitatea individuala a „refugiatului”, ci doar despre drepturile minoritatilor „oprimate”.

  2. Globalizarea , exprimata ca forma existenta umana , indiferent de rasa sau de orisicare alta forma de perceptie a notiunii numita -OM- este absolut necesara . Suntem , existam ,la inceputurile unei astfel de incercari, unde – omul si doar omul – este parte a increderii noastre comune . drumul este lung si nimeni nu poate spune cum se vor sfirsi toate acestea . In acest moment in care criza – umana – din America ,criza ce se poate extinde mai peste tot in lume , ne aduce in fata si acest vechi subiect numit -RASISM- .Impactul cuvintelor spuse inaintea mortii de G.F. – nu pot sa respir – nu pot sa respir- , a trecut dincolo de hotarele Statelor Unite . Tot atit de adevarat este insa ,in comunitatile de afro- americani exista mai multa saracie si mai multa noneducatie ,dar aceste cartiere sunt in proprietatea si sub administratia , altor oameni . Singura solutie ce poate regla toate aceste discrepante , derapaje de moment , este respectarea regulilor, a legilor democratice si de catre cei care sunt predispusi sa le incalce si de catre cei care sunt indrituiti sa le puna in aplicare , concomitent cu schimbarea , modificarea , discursului religios al prelatilor si cererea expresa a acestora de a fi cu totii considerati doar oameni (indiferent de religia careia le apartin ) din diferitele comunitati religioase . In aceasta faza de inceput a globalizarii este obligatoriu a se arata beneficiile ce deriva din aceasta forma noua de existenta .Pandemia a oprit timp de citeva luni acest deziderat , dar in acelasi timp ne ofera o noua intelegere a prioritatilor si modalitatilor viitoare , ca parte a drumului de parcurs . Asa cum din ce in ce mai multa lume intelege diversitatea sexuala o OMULUI (chiar daca mai exista multi oameni ce din motive diferite incearca sa divizeze omenirea pe aceasta tema , uitind ce inseamna el ,ea , ca persoana raportata la propria sexualitate ) , tot asa si rasa ,ca forma sau modalitate de exprimare adresata unui om , va trebuie cumva eliminata din limbajul de zi cu zi . Așadar, ”să ridice piatra și să lovească doar cel care se simte fără de păcat” ne spune o zicere omeneasca . Generatiile ce vin din urma nu se pot atasa (la nivel de intelegere ) unor vechi modalitati , ce inca inceraca sa pun in balanta sa divizeze cetatenii -aratind cu degetul – sexul sau rasa .In prim planul abordarilor relatiilor umane ar trebui sa se afla competenta si nu alte forme discriminatorii ce exista doar in mintea unora .Toleranta fata de cei asemeni noua si fata de ceea ce suntem fiecare dintre noi ,este si ea parte a unei nevoi viitoare ce va cuprinde- unica existenta -a fiecaruia dintre noi pe planeta .

    • In unele culturi exista un „drinking game” – urmaresti ceva, o dezbatere, un show, un film – si, de fiecare data cind se foloseste un cuvint predeterminat, participantii dau pe git un paharel de tarie – tuica, vodca, horinca, gin, bourbon, ca dupa posibilitati.

      Ma bucur ca nu am participat intr-un asemenea ritual, cind cuvintul folosit ar fi fost „OM”.

      As fi decedat, dupa o coma alcoolica galopanta, dintr-un simplu comentariu de dorum.

      Nu in „Cintare OMULUI”, ci in „Cuvinte potrivite”, zice Arghezi: „Te dramuiesc in zgomot si-n tacere”.

      Cu zgomotul stam bine. Sa mai lucram la tacere. Ca OM.

      (-;

  3. Discriminarea (sub orice formă) este reacție la o stare de conștientizare sau acceptare a fricii, că altul decât tine poate fi mai bun, poate avea mai mult decât ai tu.

    Discriminarea e o stare naturala a unui grup care doreste sa se apere si sa se protejeze de influente exterioare. Mi se pare absolut firesc.
    Chestia cu omul involuat e o legenda, unu sau altu spune asa ceva ca vrea sa joace intr-un film Hollywood.
    Unde mai pui ca nu numai majoritatea discrimineza minoritatea, ci si invers. Incercati sa intrati in Clubul Rotarilor, in clubul de la Roma. Incercati sa intrati intr-o organizatie de femei, barbat fiind.

    Si da, cine vine intr-un grup trebuie sa-ncerce sa respecte regulile grupului, de ex. ar trebui sa-ncerce sa nu fure si sa stie ca nu se plateste cu dolari falsi.

    Altfel, migranții își trăiesc viața între: întrebarea ”de unde vii?” și invitația ”dacă nu-ți convin aceste reguli, ești liber să pleci”
    Da, asa e, cine migreaza trebuie sa traiasca cu aceste intrebari, daca mergi la exchimosi trebui sa socotesti ca trebuie sa-ti oferi nevasta oaspetilor, ca semn de ospitalitate, daca mergi in tari musulmane trebuie sa traiesti cu pericolul de a avea mai multe neveste.
    Ca diferiti birocrati fac conferinte unde se dau piscoturi si-ncerca „complexul Coca-Cola”, adica toti sa traiasca la fel, sa aiba acelasi gust, ca asa li e pare lor ca e mai bine, e mai mult decit ilar.

    Concluzia mea e ca fiecare sa aiba dreptul sa-si taie porcul cum vrea el.

    • „Die Würde des Menschen ist unantastbar”
      Sub controlul atent al aliaților vest în Westgermany s-a scris 1949 o Constituție care asigură demnitatea, viața și integritatea persoanei indiferent de …..

      Dacă mai citim și ceva din E. Kant despre Pacea universală ….
      (…”…. Erster Zusatz: Von der Garantie des ewigen Friedens
      Nach Kant ist der Friede unter den Menschen ein in der Natur angelegter Endzweck. In Form einer Vorsehung der Natur sei der ewige Friede garantiert, auch wenn die innere Veranlagung des Menschen einen Hang zum Bösen beinhaltet. Allerdings stehen hinter dieser Teleologie keine besonderen Kräfte, alle Ereignisse erfolgen nach Naturgesetzen. Die Zweckorientierung muss man sich gewissermaßen hinzudenken, um die Geschichte zu verstehen.
      „Das, was diese Gewähr (Garantie) leistet, ist nichts Geringeres, als die große Künstlerin Natur (natura daedala rerum), aus deren mechanischem Laufe sichtbarlich Zweckmäßigkeit hervorleuchtet, durch die Zwietracht der Menschen Eintracht selbst wider ihren Willen emporkommen zu lassen, […]“
      – IMMANUEL KANT: AA VIII, 360
      Wichtigste Indizien sind für ihn die Tatsachen, dass die Menschheit in allen Bereichen der Erde leben kann und sich auch überallhin verbreitet hat, sowie die Konfliktnatur des Menschen. Da Krieg und Vertreibung zur Ausbreitung der Menschheit über die ganze Erde führen, wo überall unterschiedliche Ressourcen vorgefunden werden, die zu Austausch und Handel führen und die fortdauernde wechselseitige Bedrohung die Menschen dazu bringt, sich unter Gesetze zu begeben, laufe die Menschheitsgeschichte auf den ewigen Frieden hinaus.

      Erster Abschnitt, welcher die Präliminarartikel zum ewigen Frieden unter Staaten enthält
      1. »Es soll kein Friedensschluß für einen solchen gelten, der mit dem geheimen Vorbehalt des Stoffs zu einem künftigen Kriege gemacht worden.« Denn alsdenn wäre er ja ein bloßer Waffenstillstand, Aufschub der Feindseligkeiten, nicht Friede, der das Ende aller Hostilitäten bedeutet, und dem das Beiwort ewig anzuhängen ein schon verdächtiger Pleonasm ist. Die vorhandene, obgleich jetzt vielleicht den Paziszierenden selbst noch nicht bekannte, Ursachen zum künftigen Kriege sind durch den Friedensschluß insgesamt vernichtet, sie mögen auch aus archivarischen Dokumenten mit noch so scharfsichtiger Ausspähungsgeschicklichkeit ausgeklaubt sein. – Der Vorbehalt (reservatio mentalis) alter allererst künftig auszudenkender Prätensionen, deren kein Teil für jetzt Erwähnung tun mag, weil beide zu sehr erschöpft sind, den Krieg fortzusetzen, bei dem bösen Willen, die erste günstige Gelegenheit zu diesem Zweck zu benutzen, gehört zur Jesuitenkasuistik, und ist unter der Würde der Regenten, so wie die WillfähDB Sonderband: 100 Werke der Philosophie 20.625 Kant: Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Kant-W Bd. 11, 197 rigkeit zu dergleichen Deduktionen unter der Würde eines Ministers desselben, wenn man die Sache, wie sie an sich selbst ist, beurteilt. – Wenn aber, nach aufgeklärten Begriffen der Staatsklugheit, in beständiger Vergrößerung der Macht, durch welche Mittel es auch sei, die wahre Ehre des Staats gesetzt wird, so fällt freilich jenes Urteil als schulmäßig und pedantisch in die Augen.
      2. »Es soll kein für sich bestehender Staat (klein oder groß, das gilt hier gleichviel) von einem andern Staate durch Erbung, Tausch, Kauf oder Schenkung erworben werden können.« Ein Staat ist nämlich nicht (wie etwa der Boden, auf dem er seinen Sitz hat) eine Habe (patrimonium). Er ist eine Gesellschaft von Menschen, über die niemand anders, als er selbst, zu gebieten und zu disponieren hat. Ihn aber, der selbst als Stamm seine eigene Wurzel hatte, als Pfropfreis einem andern Staate einzuverleiben, heißt seine Existenz, als einer moralischen Person, aufheben, und aus der letzteren eine Sache machen, und widerspricht also der Idee des ursprünglichen Vertrags, ohne die sich kein Recht über ein Volk denken läßt.1 I
      6. »Es soll sich kein Staat im Kriege mit einem andern solche Feindseligkeiten erlauben, welche das wechselseitige Zutrauen im künftigen Frieden unmöglich machen müssen: als da sind, Anstellung der Meuchelmörder (percussores), Giftmischer (venefici), Brechung der Kapitulation, Anstiftung des Verrats (perduellio) in dem bekriegten Staat etc.« DB Sonderband: 100 Werke der Philosophie 20.630 Kant: Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Kant-W Bd. 11, 200 Das sind ehrlose Stratagemen. Denn irgend ein Vertrauen auf die Denkungsart des Feindes muß mitten im Kriege noch übrig bleiben, weil sonst auch kein Friede abgeschlossen werden könnte, und die Feindseligkeit in einen Ausrottungskrieg (bellum internecinum) ausschlagen würde; da der Krieg doch nur das traurige Notmittel im Naturzustande ist (wo kein Gerichtshof vorhanden ist, der rechtskräftig urteilen könnte), durch Gewalt sein Recht zu behaupten; wo keiner von beiden Teilen für einen ungerechten Feind erklärt werden kann (weil das schon einen Richterausspruch voraussetzt), sondern der Ausschlag desselben (gleich als vor einem so genannten Gottesgerichte) entscheidet, auf wessen Seite das Recht ist; zwischen Staaten aber sich kein Bestrafungskrieg (bellum punitivum) denken läßt (weil zwischen ihnen kein Verhältnis eines Obern zu einem Untergebenen statt findet). – Woraus denn folgt: daß ein Ausrottungskrieg, wo die Vertilgung beide Teile zugleich, und mit dieser auch alles Rechts treffen kann, den ewigen Frieden nur auf dem großen Kirchhofe der Menschengattung statt finden lassen würde. Ein solcher Krieg also, mithin auch der Gebrauch der Mittel, die dahin führen, muß schlechterdings unerlaubt sein. ..
      … Die Altersschrift Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Entwurf (erste Auflage 1795 (zit. als A) 104 S., zweite, erweiterte Auflage 1796 (zit. als B), 112 S.) gehört zu den bekanntesten Werken des deutschen Philosophen Immanuel Kant. Moderne Bedeutungen des Begriffs Frieden gehen entscheidend auf die hier vorgestellte Theorie zurück.
      In Form eines Friedensvertrages wendet Kant seine Moralphilosophie (vgl. Grundlegung zur Metaphysik der Sitten, Kategorischer Imperativ) auf die Politik an, um die Frage zu beantworten, ob und wie dauerhafter Frieden zwischen den Staaten möglich wäre. Dazu müssen von der Vernunft geleitete Maximen eingehalten werden, die aus den zugrundeliegenden Begriffen entwickelt werden. Für Kant ist Frieden kein natürlicher Zustand zwischen Menschen, er muss deshalb gestiftet und abgesichert werden. Die Gewährung des Friedens erklärt Kant zur Sache der Politik, die andere Interessen dabei der kosmopolitischen Idee eines allgemeingültigen Rechtssystems unterzuordnen habe; denn so heißt es im Anhang: „Das Recht der Menschen muß heilig gehalten werden, der herrschenden Gewalt mag es auch noch so große Aufopferung kosten.“ Immanuel Kant: AA VIII, 380
      Bekannt geworden sind die Ideen des Völkerrechts, das die Verbindlichkeit der zwischenstaatlichen Abkommen fordert, und die Ausrichtung des Friedens als völkerrechtlichen Vertrag. In den Internationalen Beziehungen wird „Zum ewigen Frieden“ den liberalen Theorien zugeordnet. Die Charta der Vereinten Nationen wurde wesentlich von dieser Schrift beeinflusst

      …. Die drei Definitivartikel
      Ziel der Definitivartikel ist es, die Friedensordnung zu bestimmen. Es handelt sich also nicht um Voraussetzungen des Friedens, sondern um notwendige Bestimmungen der Form, die er annehmen muss. Da für Kant Frieden nicht bloß die Abwesenheit aktiver Feindseligkeiten ist, bedarf der Frieden einer Ordnung, die die moralischen Personen (z. B. Menschen und Staaten) in klare Verhältnisse bringt, in denen jeweilige Rechte geschützt und wechselseite Verletzungen und Ansprüche auf Basis dieser Rechtsordnungen entschieden werden können. Außerhalb einer solchen bürgerlichen Ordnung herrscht auch zwischen Personen, die sich gegenseitig keinen Schaden de facto zufügen, kein Friede, da ihre Sicherheit nicht wechselseitig garantiert ist. Nur durch den Eintritt in eine gemeinsame Ordnung, in der sich beide einer Obrigkeit unterstellen, garantieren sie sich wechselseitig ihre Sicherheit. Der Naturzustand zwischen den Menschen ist also nach Kant rechtlich betrachtet ein Kriegszustand.
      Den Definitivartikeln liegt laut Kant das Postulat zugrunde, dass alle Menschen zum Zwecke des Friedens Teil einer bürgerlichen Ordnung sein müssen. Nach Art der in Rechtsverhältnissen stehenden moralischen Personen lassen sich dabei drei Rechtssysteme unterscheiden: das Staatsbürgerrecht (zwischen Bürgern eines Staates und diesem Staat), das Völkerrecht (zwischen Staaten) und das Weltbürgerrecht (in etwa Menschenrechte, als Rechte zwischen Menschen und Staaten, denen sie nicht angehören). Diese drei Rechtsordnungen sind es, die die Definitivartikel jeweils beschreiben.
      1. Die bürgerliche Verfassung in jedem Staate soll republikanisch sein.
      Die Forderung nach einer republikanischen Verfassung leitet Kant aus drei Prinzipien ab, die die Glieder der Gesellschaft als Menschen, Untertanen und Staatsbürger bestimmen: Freiheit, Unterordnung unter das Gesetz, und Gleichheit vor dem Gesetz. Das erste Prinzip fordert die „Freiheit der Glieder einer Gesellschaft“, das zweite die „Abhängigkeit aller von einer einzigen gemeinsamen Gesetzgebung“, das dritte „die nach dem Gesetz der Gleichheit [aller Glieder der Gesellschaft] (als Staatsbürger) gestiftete Verfassung.“ Die Freiheit ist dabei definiert als das Vermögen, im eigenen Handeln nur dem eigenen Willen zu folgen, wo diese nicht ausdrücklich durch das Gesetz untersagt wird, das allgemein und ohne Ausnahme gelten soll. Nach Kant darf kein Teil der Gesellschaft, also auch nicht die Obrigkeit, über dem Gesetz stehen: „Niemand darf davon ausgenommen sein; alle, auch die Mitglieder einer Regierung oder einer gesetzgebenden Körperschaft, sind davon betroffen“[5]. Aus diesen Prinzipien leitet sich die republikanische Form der Verfassung her. Nach Kant ist ein Staat mit republikanischer Verfassung ein friedlicher Staat, da alle Staatsbürger die Folgen ihrer Entscheidungen (als Regierende und Gesetzgeber) gemeinschaftlich tragen.

      2. Das Völkerrecht soll auf einem Föderalismus freier Staaten gegründet sein.
      Da Staaten analog zu den Menschen im zwischenstaatlichen Naturzustand im Krieg miteinander stehen, muss auch hier Frieden bedeuten, in einen Rechtszustand überzugehen. Dieser kann nach Kant nur durch einen Völkerbund verwirklicht werden. Die Alternative eines Völkerstaat hält er für widersprüchlich: Da Staaten nichts anderes als die Rechtsordnung und Regierungsinstanz der Bürger sind, und diese Ordnung republikanisch sein muss, um dem Frieden zuträglich zu sein, würde ein Völkerstaat in diese wesentliche Funktion der Einzelstaaten eingreifen. Das widerspräche nicht nur dem 5. Präliminarartikel; dadurch würde nicht nur die äußere, sondern auch die innere Freiheit der Staaten eingeschränkt und ihr republikanischer Charakter kompromittiert.[9] Insofern die Bürger der Einzelstaaten unter der Rechtsordnung des Völkerstaats stünden, wäre damit der Einzelstaat auch aufgehoben und alle Völker zu einem verschmolzen. In einem Völkerbund bleiben die Einzelstaaten bestehen, und ihre Souveränität im Inneren wird nicht und im Äußeren kaum eingeschränkt.
      Eine Einschränkung ihrer Souveränität widerspricht zwar dem Streben der Regierungen der Einzelstaaten, ihre Macht durch Eroberung auszuweiten, dennoch sieht Kant die Möglichkeit eines Völkerbunds. Gerade in der Anerkenntnis eines Kriegsrechts, zu der die Staaten ja durch keine äußere Instanz genötigt werden können, zeige sich – selbst wo sie nur als Lippenbekenntnis erfolge – die erforderliche „größere, obzwar zur Zeit schlummernde, moralische Anlage im Menschen“. Da Staaten Rechtsstreitigkeiten durch Kriege austragen können, ohne damit die Rechtsfrage klären zu können, kann ein Friedensvertrag nur ein Friede auf Zeit sein. Kant entwirft dagegen die Idee eines „Friedensbundes“, in dem die sich verbündenden Staaten wechselseitig zu „Erhalt und Sicherung“ ihrer jeweiligen Freiheit verpflichten, aber eben ohne sich damit allgemeinen Gesetzen zu unterwerfen. Der Völkerbund ist für Kant eine Minimallösung, die im Gegensatz zum Völkerstaat über keine gemeinsame Rechtsordnung und über keine Zwangsmöglichkeiten zur Sicherung des Friedens verfügt. Der freie Föderalismus kann jedoch als „Surrogat der bürgerliches Gesellschaftsbundes“ zumindest deren erstes Prinzip umsetzen. Zu seiner Verwirklichung benötigt dieser Völkerbund daher republikanische Staaten als Ausgangspunkt:
      „Denn wenn das Glück es so fügt: daß ein mächtiges und aufgeklärtes Volk sich zu einer Republik (die ihrer Natur nach zum ewigen Frieden geneigt sein muß) bilden kann, so gibt diese einen Mittelpunkt der föderativen Vereinigung für andere Staaten ab, um sich an sie anzuschließen, und so den Freiheitszustand der Staaten, gemäß der Idee des Völkerrechts, zu sichern, und sich durch mehrere Verbindungen dieser Art nach und nach immer weiter auszubreiten.“ Immanuel Kant: AA VIII, 356[11]
      Tatsächlich scheint Kant aber stattdessen vielmehr eine „Weltrepublik“, die alle Menschen in eine einheitliche Rechtsordnung aufnehmen würde, als logischen Fluchtpunkt des Friedens anzusehen. Da eine solche allerdings erfordern würde, dass die Staaten in ihr aufgehen, widerspräche das sowohl deren Eigeninteresse als auch der Idee eines Völkerrechts. Es liegt also weder im Interesse bestehender Staaten, zu einem Gemeinwesen, das denn Anspruch erhebt, Weltstaat zu sein, in eine verbindliche Beziehung zu treten, noch ist es ihnen rechtlich möglich.
      3. Das Weltbürgerrecht soll auf Bedingungen der allgemeinen Hospitalität eingeschränkt sein.
      Der dritte Definitivartikel handelt von dem Recht der Hospitalität („Wirthbarkeit“, Besuchsrecht, Gastrecht). Hierbei, so sagt Kant, hat ein jeder Mensch überall Besuchsrecht für ein anderes Land, d. h. er soll überall einreisen können, ohne dass seiner Freiheit zusätzlichen Beschränkungen unterliegen soll; aber er kann auch abgewiesen werden, wenn ihn dies nicht in existentielle Gefahr bringt. Insbesondere darf es nicht rechtmäßig sein, einen Fremden zu berauben oder zu versklaven. Die Hospitalität soll dabei die Aufnahme von Beziehungen grundsätzlich ermöglichen. Kant sieht dies darin begründet, dass ursprünglich kein Mensch ein Vorrecht auf bestimmte Orte der Erde habe, diese aber dennoch endlich und verteilt seien.
      Daher ist das Recht des Fremden auch eingeschränkt: ebenso wie er unversehrt das Recht „auf Ankunft“ und zur Aufnahme von Beziehungen erhalten soll, muss dieser das Eigentum und die Kontrolle der Gastgeber über ihren Ort anerkennen; Kant kritisiert hier den Kolonialismus, der außer Soldaten für den Krieg seiner Meinung nach den Kolonialmächten keinen Gewinn bringt. Er differenziert zwischen dem Verbot des Zugangs und der Ansiedelung; darüber hinaus fordert er die Gelegenheit zu freiem Austausch und Begegnung zwischen Besuchern und Bürgern des Gastgeberlandes.
      Die Vorstellung eines solchen Weltbürgerrechtes hält Kant durch die stärkere Verflechtung der Völker für möglicherweise durchsetzbar, da durch den freien Austausch „die Rechtsverletzung an einem Platz der Erde an allen gefühlt wird“. Nur indem sein solches Weltbürgerrecht und damit die Möglichkeit der freien Gemeinschaft der Bürger verschiedener Staaten das Recht der Einzelstaaten und das Völkerrecht ergänzt, kann ein „öffentliches Menschenrecht“ überhaupt entstehen – so dass also doch eine globale Rechtsordnung oder zumindest ein gemeinsamer Rahmen möglich wird; und nur durch diese Weise darf die Menschheit annehmen, auf dem Weg zu einem ewigen Frieden zu sein.
      …..”….).

      „..auf dem Weg zu einem ewigen Frieden zu sein…” În drum spre o pace vesnică….

  4. Sa ne imaginam o societate in care un cuplu tocmai a avut un copil, si tinerii parinti se prezinta la functionarii maternitatii sa-l ia acasa.
    -Poftiti
    -Dar acesta nu-i al nostru.
    -Cum adica „nu-i al nostru”? Tocmai vi l-am dat.
    -Noi il vrem pe al nostru, nu unul la intamplare.
    -Ce fel de atitudine discriminatorie geneticista mai e asta? Asa ura anti-copii n-am vazut de pe vremea lui George Floyd .Luati-va copilul atribuit pana nu chemam politia anti-discriminare parentala.

    Ce cuvant are lumea normala pentru parintii aia care discrimineaza, preferandu-si propriul copil in locul altuia? Nici un cuvant, altul decat oameni normali. Numele speciale ar trebui rezervate pentru functionarii nebuni de la maternitate.
    Traim intr-o societate care nu conteneste sa inventeze termeni infamanti fata de oamenii normali, oamenii care vad limpede ca lumina zilei cand deschid ochii, ca unii semeni le sunt mai apropiati si mai familiari decat altii.
    Construirea lumii la care viseaza inginerii sociali, aceea a copiilor luati la intamplare de la maternitate, necesita un efort imens de propaganda anti-discriminare, de spalare pe creier numita educatie, pentru ca se bazeaza pe minciuni si fantezii despre natura umana. Adevarul nu are nevoie de nimic altceva decat sa fie lasat in pace.

    • @ AT ai dreptate in mare masura insa exagerezi si generalizezi simplist.
      De fapt ce inseamna „normalitatea”? daca te referi la cazuri ca cel din anecdota f exagerata ai perfecta dreptate ( nu cred ca exists adepti ai ingineriei genetice sa sustina ceva atit de deplasat).

      O problema ramine atunci cind te referi la valorile „normalitatii” pai exista si aici un relativism (asta pt adeptii dreptei cica adevarate ultra conservatoare; ca daca indraznesti sa vorbesti de un anumit relativism esti gata adept al scolii de la Frankfurt si al nemarxistilor;ce de generalizari puerile)fiindca de-a lungul istoriei ceea ce era la momentul x ceva „normal” acum nu mai este si tot asa, multe din chestiile considerate „normale” astazi ieri erau anormale.

      In Europa zis iudeo-crestina (asta apropo de valorile asa zis traditionale crestine ale majoritatii „normale”)erau normale in trecut casatoriile din interes la care mirii -si mai ales mireasa- nu aveau nimic de spus erau chiar si la nivelul claselor de jos nu numai al elitelor;tot ce contau erau beneficiile mariajului.
      Ca si „femeia sa steai la treburile casei sa aiba grija de copii”;in trecut „bataia era rupta din rai” ceva normal, astazi daca ii bati copii sau nevasta s-ar putea sai ai probleme.

      Pe vremea regilor Frantei, suverani catolici amantele regale erau tratate cu respect si stima..”sa nu preacurvesti”;un rege catolic de-al Angliei si-a facut propria biserica pt a putea divorta, ceea ce astazi e perfect normal ( cu exceptia celor ultra conservatori).

      Regii catolici ai Spaniei din sec. XVII pt a pastra puterea s-au casatorit si au procreat doar in cadrul restrins al familiei habsburgice, ducind la progenituri degenerate- regele Carlos al X-lea parca- se considera ca pronuntia tipic spaniola a consoanei „c” s-a impus datorita acestui rege cam retardat.

      La sfirsitul sec XIX, cind Daimler Benz se straduia sa impuna vehiculele fara cai pastorii protestanti (si nu numai ei) strigau ca e lucrarea diavolului avertizindu-i pe cei normali sa nu foloseasca vehiculele fara cai fiindca sint nenaturale si anormale.

      Nobilii de la curtea lui Ludovic al 14-lea nu se spalau cu lunile de aici inventia unor produse atit de gustate si de dorite si astazi..si succesul industriei parfumurilor..

      Si tot asa putem continua..problema e ca atunci cind te avinti pe tema „normalitatii’ si „anormalitatii” s-ar putea sa mai ai surprize…

      Casatoriile mixte inter-rasiale erau ceva taboo acum 50 de ani, anormal; intre timp lucrurile s-au mai schimbat;o problema ramine,insa:cind intrii in detalii, dincolo de orice ideologie care simplifica enorm lucrurile e destul de greu sa-ti asumi postura de apostol al normalitatii absolute, dat fiind ca nu exista asa ceva.
      Problema se pune si asa; DE CE numai extremism si nu o cale DE MIJLOC? UNDE si CUM incepe extremismul care duce la extremism?nu cumva oamenii in maj. sint condamnati la doar 2 extreme opuse,perpetuu, fara sa gaseasca niciodata o cale de mijloc?!?!?si mai ales sa o aplice?!
      Numai bine!!!!

      • Suntem foarte prompti a relativiza normalitatea, dar suntem al naibii de vigilenti ca nu cumva cineva sa relativizeze extremismul. Nu exista stire despre presedintele Braziliei care sa nu ne aduca la cunostinta ca este extremist de dreapta. Daca normalitatea se relativizeaza asa usor, cand inceteaza extremismul sa devina extrem, daca nu atunci cand devine optiunea majoritatii?
        Daca vreti sa relativizati normalitatea, sper ca nu veti spune atunci ca fanteziile romantice europene despre casatorie sunt normale, iar casatoriile aranjate sunt anormale.

        • Totusi, normal este astazi ca mirii sa aiba un cuvant de spus, nu-i asa? Si ieri nu era asa, casatoria aranjata era normalitatea, deci „normalitatea” nu e altceva decat ceea ce e socialmente acceptabil la un moment dat. Sunt extrem de multe exemple, multe taboo-uri de astazi isi au originea in religia crestina, moravurile imperiului roman inainte de adoptarea crestinismului erau mult mai permisive in anumite privinte.

  5. „Dacă ne amintim doar de criza refugiaților din 2015 din Europa, de situația migranților africani morți în Marea Mediterană din cauză guvernaților italieni, care au refuzat să-i primească”
    Daca asa se pune problema ca italienii sint de vina pt. mortii din Mediterana cred ca discutia se opreste imediat. Adica nu-s de vina liderii africani fara un pic de respect pt. cetatenii lor, situatia din Africa de nord si alte tari instabile si nesigure din zona, traficantii de carne vie, chiar alte guverne straine ce-i sprijina pe unii samd, ci italiennii care nu i-au primit? Cite milioane de africanin ar trebui sa primeasca Italia sau UE sa nu fie catalogati ca rasisti anti-africani?
    Ma lasi … ?
    De ce lumea nu protesteaza impotriva ONU ci impotriva politistilor din cartierul lor, care sint platiti de aceeasi comunitate ca sa-i apere de infractori?

    • universitatea lui TU DOREL TOADER!
      (todor = tudor, prescurtarea pe limba slavilor de sud a lui Theodor = toader, pe romaneste)

  6. Autoarea greșește profund atunci când afimră că e de datoria statului să facă ceva împotriva rasismului, a discriminării și pentru integrare. Statul tot fac ceva de decenii și e limpede că a eșuat complet. E momentul ca oamenii ce se arată revoltați de rasism și inechitate, așa cum e și autoarea, să facă ceva. Ceva ce până la urmă le-ar aduce beneficii majore.

    Să ne gândim de exemplu ce efecte pozitive ar avea mutarea miilor de angajați UE de la Bruxelles în pitorescul cartier „etnic” Molenbeek, locuit actualemente de tot soiul de minorități complet izolate și unde nici poliția belgiană nu prea are sânge să intre. Totul ar fi infinit mai ieftin ca-n zonele unde stau ei acum, iar bieții minoritari captivi acolo ar avea o șansă extraordinară să se rifdice dacă ar beneficia de o infuzie de vecini educați, emancipați, lipsiți de prejudecăți și plini de compasiune. Stau și mă întreb de ce conducerea dministrativă a UE nu ia măsuri imediate în acest sens?

    La fel în România. O casă într-o zonă ca Ferentari sau Cățelu e mult mai ieftină ca ceva echivalent într-o zonă fără minoritari. Ce ar fi dacă cei ce sunt revoltați de rasism și inechitate s-ar muta în mijlocul minorităților ca să le scoată din marasmul în care se zbat?! Dacă copii lor ar merge la școlile prăbușite la care merg copiii minoritarilor în mod cert aceste școli s-ar ridica ca din apă. Odată rezolvată problema educației s-ar deschide perspectivele unei integrări aprofundate a celor actualemnte excluși social. E uluitor cum cei cu adevărat preocupți de problemănu mișcă niciun deget, când soluția e atât de simplă, ieftină și aplicabilă imediat.

    Însă nici poveste să vezi așa ceva. Oamenii ăștia rămân în zonele lor bune și continuă să se arate revoltați de „rasismul sistemic”. E exact ca povestea bunilor progresiști californieni care răgușesc împotriva zidului lui Trump în timp ce ei locuiesc în frumoase comunități închise unde picior de individ un pic mai broznat nu poate călca fără a fi făcut franjuri de companiile private de pază.

    https://www.galesburg.com/storyimage/LG/20190110/OPINION/190119976/AR/0/AR-190119976.jpg

    • Cineva spunea:
      Ai nostri tineri la Paris invata
      La git cravatei cum se leaga nodul,
      S-apoi ni vin de fericesc norodul
      Cu chipul lor istet de oaie creata.

      Acum nu mai merg la Paris, ci la Bruxelles si preiau idei pe care nu le inteleg, le place cum suna si deja scot articole umaniste pe banda.

      P.S P-asta ai prins-o? Cauzele infracționalității în rândul migranților trebuie căutate în excluziunea socială, nu imediat în sărăcie. Autoarei nici nu-i trece prin cap ca cineva ar trebui chiar sa munceasca! In ge au venit romanii sa culeaga sparanghel, milionul de refugiati, tineri si in putere, nu au fost discriminati sa fie pusi la munca!

  7. Să lăsăm pentru o clipă discriminarea rasială sau etnică, probleme grave ale lumii actuale, și să ne concentrăm pentru o clipă asupra discriminările specifice românilor.

    Nu vreau nici să vorbesc despre discriminările mai nou sau mai vechi împotriva evreilor sau rromilor, și nu pentru că nu sunt importante. Discriminarea are rădăcini mult mai adânci, și privește nesiguranța generată de altcineva cu un model cultural sau comportamental diferit.

    Începând cu balada națională Miorița, există un sistem de discriminare la nivel național în România pe principii provinciale. Moldoveanul care face greșeala de exemplu să se mute în Muntenia o să aibă o viață de aparentă discriminare toată perioada cât o să stea acolo, tot la fel ca olteanul care se mută în Moldova sau ardeleanul care se mută oriunde. Există stereotipuri naționale și la ora asta; moldoveanul e leneș, olteanul e șmecher, și ardeleanul e încet. Am aflat-o pe pielea mea mai mult de zece ani cât am locuit în altă provincie decât cea de naștere până am plecat cu totul din România. O dată ce ai plecat din zona de naștere, eticheta de venetic ți se pune pe frunte și accentul vorbirii poate fi recunoscut și la zece ani distanță.

    Și pentru că discriminarea vine din nerecunoașterea valorilor altcuiva, îmi aduc aminte de scandaluri înfiorătoare cu fostul socru despre cum se toacă ceapa (alte cele tot la fel) și presiuni interminabile de schimbare. El știa că se taie ceapa lăsând coada întreagă, eu știam să o tai fără coadă. Acum știu mai bine că scandalul nu avea legătură cu ceapa, ci erau probleme de acceptare acolo, însă problema discriminării în propria familie există și poate fi discutată. Socrul nu e de acord cu metodele ginerelui, cum soacra nu suportă acțiunile norei, totul venind din nerecunoașterea valorilor celuilalt și un sens de superioritate și uneori aroganță.

    În concluzie, discriminarea e o problemă mult mai adâncă decât apare la prima vedere, și probabil va exista sub o formă sau alta cât omul va fi om. Nu putem decât combate discriminarea care distruge vieți. Cealaltă va fi imposibil de eradicat.

    • Și pentru că discriminarea vine din nerecunoașterea valorilor altcuiva, îmi aduc aminte de scandaluri înfiorătoare cu fostul socru despre cum se toacă ceapa

      Sincer sa-ti spun, dupa cum te cunosc din prostarile tale sunt convins ca esti un mare specialist in tocatul cepii si ca atitudinea socrului e de o discriminare ingrozitoare. Poate si de aceea nu ai deventi manager, ca nici Trump nu recunoaste meritele tale in taierea cepii.

      P.S Ti-ai schimbat socrul? Ti-ai luat unu negru?

      • @Tiganu,

        Vad ca te arde pielea de un scandal. Asta vrei, asta ai. Rezultatul tocării unei cepe e unul singur. O ceapă tăiată măruntă și nu trebuie o facultate ca să o faci. Sunt multe feluri în a face un lucru și contează rezultatul. A insista asupra unui anume proces în dauna altuia, când ambele iau cam același timp și cu același rezultat se cheamă cârcoteală. De aia fostul socru e fostul socru (mort de multă vreme de bun ce era, ca și fost nevastă), pentru că surcica nu sare departe de trunchi.

        Manager am fost de mulți ani și manager tot sunt, însă în altă firmă, și de vreo câțiva ani deja, și între timp am și un business propriu. Trump își sapă singur groapa și joacă pentru echipa Avântul Prăbușirea.

        Devii penibil, omule, mai vezi de altele, că te faci de râs.

  8. Exista un mare pericol. Sa inlocuim discriminarea care mai exista ( rasiala, nationala, etnica, religioasa, sexuala,, etc ) cu discriminarea pozitiva.
    Discriminarea de clasa , practicata pe scara larga si distructiva de regimurile comuniste a dus l eliminarea , la inceput fizica, apoi prin sistemul educativ si de promovare in ierarhiuile sociale de tot felul a incompetentelor , totalitatii elitelor unor popoare intregi.
    Ce se intimpla astazi in universitatile americane este un exemplu ingrozitor in acest sens.
    Aducetu-va aminte de declaratiile cutremuratoare ale lui Andrei Serban cin si-a dat demisia dela Columbia University !

    • Bill Gates donează 1 miliard Dolari pentru stipendiile studenților afroamericani și indieni. E discriminare „pozitivă” fără pagube colaterale. Studenții asiatici imigranti în California nu au nevoie de așa ceva.
      Political corectness e altceva, se vede la Partidul Democrat american rătăcit în politici „identitare”. Nu se face astfel o „majoritate” democratică pentru a guverna SUA.
      Selecția cadrelor în universitățile americane și cea al consilierilor politicienilor americani e atacată de profesorul de biologie evoluționară de la Harvard Edgar O. Wilson în cartea sa: „Consilience. The Unity of the Knowlege” NY 1998. E.O Wilson cere de la cei de la științele umaniste (filozofia, istoria, economia, religia etc) să cunoască cele mai noi cunostinte din domeniul științelor naturii (fizica, astrofizica, chimia, biologia, genetica etc) și invers. Deplânge faptul că între specialiști, chiar din același domeniu, nu mai sunt posibile dezbateri, nu mai sunt posibile contacte din cauza goanei după subvenții pentru cercetare în domenii de vârf.
      Dialogul între specialiștii și cercetătorii de vârf rămâne un vis?

    • Acuma, ca ati adus vorba, n-am auzit o prostie mai mare in viata mea (nu va apartine, nu am nici o intentie sa va jignesc, ati preluat pur si simplu expresia) decat „discriminare pozitiva”. Nu exista decat discriminare, ea e intotdeauna pozitiva pentru unii si negativa pentru altii. Asadar, daca e pozitiva pentru „rosii”, va fi negativa pentru „galbeni”.

  9. Majoritatea emigrantilor ajunsi din 1915 incoace in Europa provin din state parti ale Organizatiei Conferintei Islamice , care in August 1990 a adoptat documentul numit Declaratia de la Cairo. Acea Declaratie este incompatibila cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului in sensul in care TOATE drepturile si libertatile omului izvoresc din SHARIA si sunt subordonate SHARIA.
    Acesti imigranti ajunsi /trimisi/adusi in Europa au foarte mari greutati in a trece peste incompatibilitatea dintre cele doua Declaratii si exista in randul natiunilor gazda grupuri mai vocale sau mai tacute care au temerea, intemeiata pe realitatea cotidiana, ca cei primiti nici nu vor sa o faca.
    Problema pe care o sesizez este ca Cetatenii care mai au indoieli sau urme de gandire critica la adresa lectiillor de invatamint politic din Media sunt infierati cu manie neo-marxista si rusinati cu numele care le merita: fascisti, nationalisti, deplorabilii ,electorat needucat, politicieni demagogi,, rasisti bigoti si Cristofori Columbi iar aceasta tactica muta electorarul de centru inspre dreapta.
    Ma bate gandul ca Hitler a fost votat de multi exasperati de Marxistii acelor vremuri.

    • Eu cred ca Hitler a fost votat mai ales de nationalisti, germanii s-au simtit umiliti, coplesiti de consecintele pacii de la Versailles. Si a fost un mare orator, un „influencer” genial, a stiut ca, alaturi de cele 90% lucruri in care credeau mai toti – umilinta infrangarii, conditii de pace dure, economie prabusita – sa strecoare oribilitatile in care credea si despre care sponsorii lui credeau ca sunt simple gogorite, simpla propaganda. A fost votat, numit, a dizolvat parlamentul printr-o lovitura de stat si a preluat puterea absoluta, dupa care si-a pus in aplicare toate ideile. A fost iubit si sustinut de majoritatea germanilor pana la capat, regretat de multi si dupa catastrofa. O lectie de psihologie sociala, care nu trebuie uitata vreodata.

  10. „Discriminarea este instrumentul supraviețuirii omului involuat, dar nu va fi niciodată un instrument al evoluției umanității.”

    Nu. Nu e niciun instrument, nu e nicidecum vreo trăsnaie ideologică, ci un process mental natural atunci când se referă la o persoană (de exemplu a distinge o ierarhie a binelui/răului este o formă de discriminare); sensul peiorativ este unul recent*, corelat in special legilor și instituțiilor. Eu zic să ar fi fost bine să citiți înainte de a porni la răzbel definiția termenului ‘discriminare’, că mi se pare evident că nu știți despre ce vorbiți și tot textul sună ca o cuvântare de Scânteia plină de fiere la adresa rasiștilor și imperialiștilor. Nu puteți să scorniți efectiv noi sensuri unui cuvânt și să aveți și pretenția de a fi luată in serios, dimpotrivă, veți fi judecată de public, discriminată (pentru că știm că nu există intenția de a săvârși vreo faptă rea), exonerată și cel mai probabil ignorată (pentru că omul are o nevoie imperioasă in a discrimina intre semenii ce-i aduc o mulțumire sufletească, o oarecare lumină, un confort psihologic și omuleții furioși și extrem cronofagi care ne mănâncă zilele in online răspândind zâzania).

    *http://www.websters1913.com/words/Discriminate

    „niciodată un instrument al evoluției umanității.”
    De asemenea, mă îndoiesc că ați avea habar de teoria evoluției și de istoria umanității din moment ce nu ați aflat până acum că civilizația europeană e clădită, printre altele, pe un lanț de discriminări. Sau poate nu credeți că civilizația noastră e una evoluată.

    • Poate ti-a scapat, dar doamna nu scrie un dictionar, si nici nu esti pe dexonline. Altfel, civilizatia europeana, ca mai oricare alt lucru. se cladeste de obicei pe pamant, ca altfel eu n-am auzit de cladiri ridicate pe siruri de discriminari unite succesiv care servesc a lega ceva (definitie dexonline lant).

  11. In nici un moment cetatenii statelor din vestul europei si din america de nord nu au fost intrebati daca vor imigranti fara calificari si pregatire, sau ORICE fel de imigratie, decizia a fost luata pentru ei de conducatori pur si simplu tradatori.

    Dincolo de (artificialul) conflict rasial, miza cea mare este chiar existenta civilizatiei „vestice”, a cetateanului, a omului civilizat. Imigratia „en masse”, africana, magrebiana, nu a rezultat in integrarea lor, ci in ghetouri rasiste, nefiind, din pacate, o istorie de succes, ci una de welfare si criminalitate. Restul sunt povesti, care au din pacate mare priza la o serie impresionanta de idioti utili, dusi magistral de nas de socialistii de sampanie.

    Asteptati-va la accesul la putere a extremei drepte (aia adevarata) undeva in orizontul 5 ani. Vor veni probabil in mod democratic la putere si vor fi votati in principal de centristii ajunsi la capatul rabdarii (majoritari in societate). Ce va urma cred ca e usor de ghicit.

    Se pare ca suferim de prea mult bine.

  12. Am stat pina acum in afara discutiilor despre evenimentele din SUA – si, prin ricoseu, in alte state avansate. Vad ca l-au atacat in Anglia si pe bietul Gandhi, mai nou.

    SUA este o tara extraordinara pentru imigranti – si am, nu numai calatorit, ci si trait in tari vest europene. Nu mi-as dori sa traiesc in nici o alta tara. Nu esti nicaieri tratat cu atita respect, cu atita toleranta, cu atita prietenie, cu atita deschidere, de majoritatea ultra-covirsitoare a „localnicilor”, atentie, atit votanti democrati cit si republicani. (A nu se confunda „elita” manipulatoare a mafiei criminale democrate cu majoritatea votantilor sai, poate dezinformati, dar nu rau intentionati. De asemenea a nu se atribui republicanilor frustrarile unor imigranti mai lenesi sau nu suficient de buni profesional incit sa impuna respect.)

    Este pacat sa vezi un sistem bio-social atit de avansat, atit de functional, atit de ARMONIOS in ce priveste peste 90% din populatia de toate etnicitatile, fiind agresat si sabotat din motive josnic politice, NU de minoritati etnice in principal, ci mai mult de agenti politici din stinga extrema / globalista (cu care mafia criminala „partidul democrat” se suprapune la ora asta), FOLOSINDU-SE de o minoritate a minoritatilor, intru scopuri electorale de cea mai josnica speta. In viata reala, majoritatea covirsitoare a oamenilor „simpli” de orice etnicitate a(u) invatat de mult sa traiasca impreuna, sa rida, sa lucreze, sa se joace, sa invete impreuna, sa se bucure unul de altul. Astea nu sint slogane, sint observatii de zi cu zi. Demonicii democrati [politicienii] sint cei care incearca sa creeze ura si diviziune cu price pret, sa scoata din mormint si sa resusciteze ostilitati de mult vindecate sau quasi-vindecate.

    In ce priveste cazul individual care a stirnit porcaria, judecata e simpla. Victima politistului, desi un criminal el insusi, NU merita sa fie agresat fizic atit de excesiv, atit de iresponsabil, de un „politist” care ar fi putut face cariera ca bataus la Securitate. Intreaga SUA a fost de acord. (Au fost extrem de putine si firave vocile care sa ia partea politistului criminal, daca au fost, niste aberatii.) A extrapola insa acest comportament la nivelul unei politii (NU e militia noastra draga) de vreo sapte sute de mii de oameni, in cincizeci de state, 99.x % extrem de bine educate si care garanteaza pacea sociala anual prin sute de milioane de interactiuni pasnice, profesioniste, necesare si justificate, este o magarie magistrala, o Minciuna de dimensiuni goebbelsiene.

    Ceea ce vedeti nu este o revolta legitima a unor bieti minoritari asupriti si haituiti de politie in mod sistematic. Este o actiune disperata a partidului democrat – a carui conducere este in majoritate formata din albi fara suflet, animati de ura, ipocriti si insetati de putere, insotiti de demagogi negri precum criminalul Sharpton, creiere de gaina precum A. O. C. sau teroristele din Somalia si Palestina, Omar si Tlaib – . . .care au observat ca populatia neagra incepe sa-si puna intrebari despre votul propriu, daca democratii il merita automat precum in trecut sau nu, si au decis sa „ascuta lupta de clasa / rasa”, in cea mai splendida traditie maoista, ca sa isi tina minoritatile pe plantatia proprie, politic vorbind. Si da, si-au gasit complici sau executanti intr-o *minoritate* a minoritatilor, care au suferit atit de mult de dragul lui Sf. Floyd, incit au dat foc, au lovit, au furat si asa mai departe. Totul pentru „cauza”. Minoritatilor care au suferit si sufera din cauza incompetentei democrate [MAI TOATE orasele cu probleme de genul Minneapolis – Seattle, Chicago, Detroit, Philadelphia – au fost sub impilarea democratilor vreme de generatii] si din cauza acestor revolte haotice nu li se ofera microfonul unei media corupte si partizane pina la Dumnezeu – sa ma ierte Dumnezeu.

    In acest scop, au folosit recent tactici fara precedent in SUA ( nu ma refer la haosul violent, din asta s-a mai vazut), incluzind sedinte de „demascare”, facutul de autocritica in fata colectivului, „lupte ideologice” imprumutate din arsenalul Revolutiei Culturale din anii 1966-1976, distrugeri culturale voite de tip taliban etc.

    In momentul in care scriu aceste rinduri, societatea americana este, o admit, naucita de „noutatea” agresiva a tacticilor stalinist-maoiste cu care noi sintem atit de familiari. Nu va grabiti insa sa pariati impotriva SUA. Capacitatile de regenerare sociala, spirituala, economica a acestei tari au surprins de multe ori in istorie si vor surprinde din nou. Este un pariu perdant.

    • ABSURDISTAN – este numele tau – si textul se incadreaza perfect in ceea ce ne spui . Un text scris cu atita – venin – partizan – si care pare a fi doar propria apreciere a textierului (sau poate doar cuvinte ce vor sa creeze o reactie ) a unei situatii – de facto – in America zilelor noastre , nu poate produce decit o stare de disputa , o stare de buimaceala generala . Cuvintele grele ,ce sunt puse in seama unor partide , organizatii civice sau politice , fara a avea vreun argument sau vreo farima de adevar clar aratat sau exprimat , fac mai mult rau decit bine . Situatia la zi din America nu contine, in integralitatea ei ,o vina aruncata intr-o parte sau alta a spectrului politic . Nu despre asta este vorba . G.F. moare – sub genunchiul unui reprezentant al legii americane – un politist – . Fapta in sine a fost dezaprobata de mai toata lumea , dar – impactul emotional – trece dincolo de aceasta fapta .Cuvintele afroamericanului G.F.-repetate mereu si mereu , – nu pot sa respir – nu pot sa respir – trec dincolo de imaginea filmului vazut de o omenire intreaga . Picatura – ce a umplut paharul – a dus la ceea ce stim si vedem cu totii . Peste tot in lume (acum nimic nu se mai poate ascunde ) milioane de cetateni vin si manifesteaza in numele unui singur cuvint – OM- . Suprapunerea mortii lui G.F. peste alte mii de decese cauzate de Pandemie si se pare si aparitia altor decese in rindul populatiei afroamericane (unele suspecte sau cel putin asa spune presa ) cu unele manifestari violente in strada (cei care fac asta trebuie urgent arestati si pedepsiti ), pot produce pagube politice si electorale . A arunca insa vina pe umerii -Partidului Democrat – este in mod evident , fie un mod intentionat de exprimare sau poate doar o necunostere a unei situatii de facto .Partizanatul politic nu are ce cauta in acesta situatie dificila pentru intreaga America .

      • Nu va mai inecati atita de o sfinta emotie.

        Tipul acesta de abureala sentimentala este incompatibil cu gindirea faptica, rationala.

        Nu conteaza de cite ori mai scrieti ***OM*** cu majuscule, nu ajuta putinatatea gindirii.

  13. Așadar, în primul rând mulțumesc pentru comentarii.
    În al doilea rând, nu aș scrie niciodată despre un subiect pe care nu l-am trăit pe pielea mea. Din perspectiva emigrantului am avut/am parte de discriminare etnică cu vârf și îndesat, așa că nu trebuie să merg în Ferentari să locuiesc acolo ca să învăț despre ea :) Apropo de Ferentari, pe strada unde am locuit până la 18 ani își aveau casa și o familie de romi cu care am trăit în pace și fără absolut nici o problemă. În Dobrogea, locul cu cele mai multe etnii din România, noi am trait in toleranță reciprocă față de toate națiile și știu deci că toleranța este posibilă.. Nu aș vrea să intru în amănunte din această perspectivă. Cine dorește să îmi citească în detaliu opiniile despre emigrație vă invit să-mi citiți cartea Trăirea pe interval, publicată în 2015 sau să așteptați traducerea în engleză, mult îmbunătățită pe care o voi publica spre sfârșitul acestui an.
    În al treilea rând, am observat, din presa română și din discuțiile mele personale cu amici din România pe tema ”Black lives Matters”, faptul că în țară, discriminarea etnică și rasială este banalizată, mulți tind mai mult să creadă teorii ale conspirației decât să accepte aceste fenomen care pur și simplu este real. A citit oare cineva link-ul trimis în articol ca să vadă de fapt despre ce este vorba în America? Nu am vrut să detaliez, pentru că iarăși, nu făceam o analiză a rasismului în SUA. Iată vi-l redau încă o dată : https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=TREATY&mtdsg_no=IV-2&chapter=4&lang=en#EndDec
    Da, discriminarea este și internă (adică în interiorul unei țări, interregional, ba chiar și între satele unei comune) așa cum cineva a remarcat, dar nu vorbim despre astfel de forme ale discriminării aici.
    Intenția mea, prin acest articol, a fost, să pun în relație globalizarea și discriminarea sau/și migrația și să atrag atenția că fără toleranță societățile în care trăim nu vor fi posibile.
    Nu demult, în România au venit câțiva srilankezi la Ditrău și au sărit în sus tocmai comunitatea care se simte, mai nou, cea mai discriminată din țară și împreună cu ei au sărit și comunitățile religioase să-și apere imediat identitatea națională și creștină.
    Mă tem că, așa cum stau lucrurile, din educația românilor iată, mai lipsește un element: toleranța și respectul față de celălalt. Din această perspectivă, nu suntem pregătiți nici pentru globalizare nici pentru o europă republicană (acest din urmă termen l-am auzit chiar azi la Ulrike Guerot). Așa că să nu mai vorbim de valori europene și etc. Nu că globalizarea ar fi ceva minunat și ideal, dar până una alta ne place să ne gândim că suntem cetățeni europeni, că începe să ne respect lumea, că primim bani de la UE.
    Da, este complicat atunci când se vorbește despre discriminare. Părerea mea este că umanitatea nu este dezvoltată atât de mult încât să accepte nici creștinismul, nici globalizarea. Suntem încă destul de înapoiați și înglodați în principiile noastre identitare. Iar teoriile acestea conspiraționiste și cenzura directă sau indirectă a presei nu ne vor ajuta deloc. Și da, cred că discriminarea nu va eradicată niciodată, sub nici o formă a ei. Dar atunci când avem educația în respect și toleranță față de om, lucrurile se schimbă complet. Poate că ar trebui încercat.

    • Este plin de moralisti care deplang discriminarea, dar cine deplange soarta englezului din Londra, care s-a trezit minoritar in propria capitala? Cand au fost englezii de acord cu asa ceva? Epurarea etnica nu e imorala? Pana cand europenii nu vor fi gata sa spuna: asta e orasul meu, si nimeni nu are dreptul sa vina aici fara acordul meu, cum au facut secuii la Ditrau, orasele si tarile europene vor avea rand pe rand soarta Londrei, unde un primar strain decide soarta monumentelor istorice.
      https://www.youtube.com/watch?v=lHHgto76BBI

      • “Cand au fost englezii de acord cu așa ceva?” Altcineva ar putea întreba, la fel de retoric, când NU au fost de acord englezii cu așa ceva?
        A fi minoritar nu constituie în sine vreun dezavantaj. Acesta vine doar in închipuirea celor care considera normal ca minoritatea sa fie tratată altfel. Lipsa discriminărilor le va asigura astfel și londonezilor traiul decent. Iar tocmai minoritatea pe care o suspectați le oferă chiar unele privilegii. Cei montați de Farage împotriva veneticilor sunt acei peasants care nu au văzut nici urmă de pakis prin bătăturile lor.

        • Deci, daca englezii nu zic nimic, ca broasca in apa calda, e bine. Daca Farage zice: hei, apa asta incepe sa arda, ii dam peste nas ca monteaza peasants. Hahaha, ce fraieri sunt englezii.

          • Dacă apa nu arde, iar broasca se simte bine acolo, nu are niciun sens să încerce lipitoarea să o „salveze” .
            Încă o dată: a fi minoritar nu trebuie să fie un dezavantaj. Pentru nimeni, deci nici pentru englezi. Miliardarii își doresc chiar să fie minoritari în raport cu milionarii, iar aceștia minoritari față de rândași.

    • Vorbiti tot timpul de parca discriminarea, acolo unde exista si nu e inventata, se vadeste dintr-o singura parte. Mai nou sint concediati pe loc „albi privilegiati” care indraznesc sa spuna numai ca „all lives matter”. Asta vi se pare discriminare sau nu? Nici un minoritar nu este concediat pentru generalizari insultatoare si stupide la adresa „albilor”.

      In rest, i se datoreaza imigrantului un trai indestulator si respect infinit, indiferent de abilitatile acestuia, de comportament, de respectul pe care emigrantul il arata tarii [pe care a decis sa o „binecuvinteze” cu prezenta sa] si culturii locale? Ar fi mai bine sa plecati de la premiza ca nu vi se datoreaza nimic, ca faptul de a fi acceptat intr-o „noua” societate, nu in tara natala, este un privilegiu, nu un drept, care vine si cu indatoriri personale. Veti fi surprinsa de faptul ca sinteti integrata mai bine astfel. Aroganta unora care asteapta sa fie primiti ca printi si printese intr-o tara la construirea careia nu au contribuit cu nimic este naucitoare.

    • Doamnă, țin să vă asigur de lipsa mea de respect pentru dumneavoastră. Nu pot sub nicio formă să respect pe cineva care încearcă pe de o parte să-mi vâre in cap o ideologie pe care nici măcar nu o stăpânește și nu o înțelege (și-mi este clar că nu pricepeți fenomenul despre care perorați cu nonșalanță pentru că nu faceți nici măcar distincția dintre globalizare și globalism), iar pe de alta îmi insultă inteligența cu panseuri de genul:
      „Cauzele infracționalității în rândul migranților trebuie căutate în excluziunea socială, nu imediat în sărăcie.”
      asta in condițiile in care se vorbește despre Statele Unite ale Americii, o țară construită de imigranți săraci și discriminați masiv și instituțional incă de la sosire (citiți despre Ellis Island), o țară devenită bogată și puternică prin aportul unor imigranți ce au prosperat individual ÎN POFIDA și in LUPTĂ continuă cu discriminările și vicisitudinele inerente vieții de imigrant..

      In plus dumneavoastră vă jigniți cititorii ce nu se ridică la gradul vostru ideal de toleranță, îi faceți pur și simplu ‘involuați’, chiar dacă nu stăpâniți proprietățile noțiunilor utilizate și dați semne puternice că v-ați dori să ‘evoluați’ in sfera semantică și logică către schimbarea sensului unor termeni politici (pentru că e la modă rescrierea istoriei de ce nu s-ar face același lucru cu definițiile cuvintelor? să mergem cu distopia până la capăt!). Cum de așteptați să fiți respectată când difuzați texte pline de greață la adresa „înapoiaților” băștinași?

    • Pai daca ati trait altaturi de o familie de tigani si totul a fost OK, de ce nu faceti o afacere mutandu-va cu totul in Ferentari? E o economie de pret semnificvativa. De ce oare nu o face nimeni? Nu o face nimeni pentru ca problema nu e o familie din vecini, ci problema e o masa critica de minoritari de la care convietuirea devine infern.

      Exemplu Dobrogei este de asmeena unul neinsipirat, care dovedeste exact contrariul a ceea ce ati dorit. In 1878, cand Dobrogea a revenit Romaniei in urma razboiului de indepdnendea, erau ~21% romani (cu tot cu armata si administratie), ~15% bul;gari, ~35% tatari, etc. Dobrogea era practic neguvernabila, cea mai turbulenta populatie fiind cea bulgara. Romanii (mai ales slujbasii statului trimisi acolo) erau atacati de toate celelate nationalitati. S-a format asa numita „Administratie a Dobrogei” (prima slujba a lui Ion Minulescu a fost acolo :)), iar Dobrogea a fost timp de 40 de ani dupa unirea cu Romania o provincie administrata militar. Localnicii neavand nici un fel de drepturi politice sau reprezentare politica. Nu exista presa si se practica o cenzura ca-n timp de razboi. Armata n-a ezitat sa foloseasca tunurile, sau sa faca executii sumare. S-au facut eforturi continue de asimilare fortata, expropriere si de expulzare/deportare a celor considerati indezirabili. In acelasi timp provincia a fost colonizata masiv de romani. Intai veteranii razboiului de independenta, apoi dupa 1900 macedormanii. Azi sunt sub 100 de cetateni romani din Doborogea ce se identifica ca etnici bulgari. Romanii reprezinta undeva spre 90% din populatia provincviei. Cam asta a fost reteta si pretul „armoniei doborogene” de azi.

      Rezervele cu care a fost adoptata conventia de eliminarea discriminarii rasiale de senatul american sunt firesti. Constitutia americana prevedea ca principala autoritate judiciara a tarii este curtea suprea de justitie. Este neconstitutional (incalca amendamentele 5 & 14 ale constitutiei SUA – dreptul la un proces echitabil) ca un cetatean american sa fie supus unei autoritatri judecatoresti straine fara acceptul justitie americane. De altfel, daca va uitati acolo la link-ul pe care l-ati dat Romania (alaturi de multe alte tari) a ratificat tratatul CU REZERVE. Nici Romania nu recunoaste articolele 16 si 17 ale comnventiei. O fi din cauza rasismului insitutional? :)

      • @Svejk,

        Nu m-as muta intr-un cartier rau famat din motive de siguranta, nu ca as avea ceva impotriva celor care locuiesc acolo. Ca sa citez un clasic in viata pe care il admiri, sunt sigur ca sunt oameni buni si acolo, insa daca nu pot sa ies din casa ziua si noaptea, nu imi foloseste la nimic.

        Ca sa vorbesc strict in termeni conservatori, poti sa condamni pacatul si sa iubesti pacatosul oricum. In termeni laici, poti sa ajuti comunitati care sunt in nevoie fara sa te muti acolo, din motive de siguranta. Poti sa donezi bani, voluntaria pentru cantine de saraci, educatie sau alte cele, sunt multe feluri de ajutor.

        Daca ar fi dupa ce spui, doctorii nu ar trebui sa aiba echipamente de protectie pentru COVID devreme ce iubesc asa mult pacientii. Situatia e foarte echivalenta.

        • Pai cred ca tocmai i-ati dat dreptate lui Sveik, nu-i asa? Din aceleasi motive nu m-as muta nici eu in Ferentari, de siguranta. Chestiunea este, de ce e situatia asta in Ferentari? Nimeni nu a reusit sa rezolve situatia populatiei afro-americane in SUA. Daca facem o comparatie cu cea de origine asiatica, aceea nu are nevoie de stimulente sau asa-zis discriminari pozitive. De ce? Asta trebuie aflat, ca sa poti lua masuri.

          • I-am dat si nu i-am dat dreptate lui Svejk. El incerca sa dovedeasca pe altcineva de ipocrizie, insa nu e vorba de ipocrizie aici. Si doctorii isi iubesc pacientii cu COVID, insa nu vad nici unul sa abandoneze vreo masura de protectie din dragoste pentru pacient, indiferent de ce rasa e pacientul. Am vazut prin Colorado niste catune locuite de albi, de o saracie crunta, cu masini de prin anii ’50 in curte si case facute din tabla ruginita. Cu toata albimea din zona, tot avea criminalitate ridicata. Nici intr-o astfel de zona nu as locui. Problema e criminalitatea zonei, nu rasa locuitorilor.

  14. De acord.
    Cu siguranta ca fenomenul a existat din totdeauna, insa eu l-am identificat ca profund nociv doar de cativa ani incoace, probabil din cauza intensitatii sale sporite, a spectrului practic nelimitat de actiune, si a consecintelor din ce in ce mai dramatice, pe care le produce.
    Intr-adevar, diferentele DE ORICE FEL reprezinta astazi sursa principala de manipulare a oamenilor si instigare a unora contra altora, prin discriminarea minoritatilor (rasiale, confesionale, sexuale, etc.) pentru „protejarea tuturor”.
    Marea problema este ca nu se doreste, deci nu se cauta adaptarea la realitate, ci se forteaza adaptarea realitatii la exigentele oamenilor, ceea ce e un obiectiv iluzoriu, atata vreme cat nu suntem, fiecare, cate un Dumnezeu care sa decida cine. si cum, are dreptul sa traiasca si cine nu.
    Incompetenta decidentilor politici fiind direct proportionala cu populismul si demagogia sfruntata din discursurile lor inflacarate, oamenilor le este servit un imens nothingburger cu miresme de razboi sfant „luati de-aici, infruptati-va si dfati mai departe!”
    In lipsa inteligentei politice se face apel la instinctele primare ale audientei care raspunde in cor „yes man!”
    Din fericire, nimic nu e etern… ;)

  15. Cred ca ati uitat tocmai de romani, discriminati rasial si religios, pana in 1918, in Transilvania. Dar asta e ceva din trecut, am avut si noi recent un razboi al statuilor, cu co-nationalii maghiari, care ar trebui sa inceteze nu prin demolarea statuilor care deranjeaza pe cineva, din majoritate sau minoritate. Ci prin intelegerea trecutului, a istoriei si prin toleranta reciproca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alina Dobre
Alina Dobre
Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea Al. Ioan Cuza – Iași, 1995-1999, lucrarea de licență în dreptul penal român;
Studii postuniversitare Ludwig Maximilien Universität München- Drept comercial european și internațional, cu accent pe Dreptul internațional, Dreptul IT și Dreptul Mass- Media, 2007- 2008 Vicepreședintă a Societății culturale româno-germane Apoziția München (2005-2008) Membru fondator și secretar al ATORG- Asociația tinerilor ortodocși români din Germania (2008-2011).
În prezent angajată la o instituție publică București. Activități editoriale importante 2001 - „Persia Antică”, (Introducere în cultura și civilizația persană), Editura Arania, Brașov 2004 - Ludwig al II lea de Bavaria, Revista Tafrali Tulcea
2004 - Eseul despre gravura Melencolia I lui Albrecht Dürer, „Melencolia I“, publicat în revista „Dorul”, Danemarca, pag. 56-59 2006 - „ Aspecte ale ritualului”, revista „Apoziția”, München, pag.103-107
2008 – Poezii din ciclul „ Urme pe cuvinte“ și „ Botezul luminii“, Revista Apoziția, München, pag. 115-120
 2009 - „ Despre un drept fundamental”, revista „Apoziția”, München, pag. 107-109 2011- „ Trăirea pe interval”-gânduri despre emigrație, Revista „Spații culturale”, Anul IV, nr. 18, pag 66-67 2015 – ”Trăirea pe interval”, Editura Ideea Europeană

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro