vineri, martie 29, 2024

Câteva cuvinte în amintirea Ioanei Măgură-Bernard

Cu Ioana Măgură-Bernard, amintirii căreia aș dori să îi dedic însemnările mele de astăzi, am stat față în față doar preț de câteva minute, la începutul anilor 90. Venise la București, la una dintre primele ediții ale Festivalului Național de Teatru, ca invitată a UNITER și a președintelui acestuia din acea vreme, marele actor Ion Caramitru.

Mi se pare util să reamintesc că primii ani de existență ai acestei organizații de breaslă nu au fost nici ei scutiți de intervenția, chiar de persecuția pe stil nou a politicului ce și-ar fi dorit în România o democrație limitată, originală (de pildă, în 1994 UNITER a fost gonit din rândul organizatorilor FNT) așa încât Ion Caramitru avea grijă ca, ori de câte ori se ivea prilejul, fie cu ocazia Festivalului, fie cu prilejul Galelor, să poftească personalități artistice și culturale de peste hotare, oameni-simbol ai acelei Europei libere în care socotea că trebuia să se regăsească obligatoriu și România. Or, Ioana era una dintre marile voci care de-a lungul a câtorva zeci de ani, de la microfonul de la München al unui post de radio finanțat de Congresul Statelor Unite, le reamintise și continua să le reamintească românilor că această Europă liberă există. Și că ne așteaptă.

Sigur, cele câteva minute au avut pentru mine importanța și emoția lor. Nu de alta dar mă întâlneam cu cineva, cu o personalitate și cu o voce ce îmi însoțiseră și copilăria, și adolescența, și maturitatea. Îmi aminteam perfect chipul Ioanei, fostă crainică a TVR în perioada 1965-1969. Adică acei patru ani în care ani a făcut un duo imbatabil cu Sanda Țăranu. Indubitabil, Ioana și Sanda erau marile vedete ale Televiziunii, cele care, seară de seară, ne intrau și zâmbind, și inteligent în case, ambele depășindu-și, prin modul în care și-au făcut profesia, condiția de simple prezentatoare ce trebuiau să ne anunțe ceea ce vom vedea în următoarele minute sau ore.

În 1969 Ioana Măgură și Sanda Țăranu au fost principalele prezentatoare ale celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional Cerbul de Aur. Televiziunea se mutase în casă nouă, era dotată cu echipamente de ultimă generație, avea profesioniști unul și unul, regizorul Festivalului, Alexandru Bocăneț, coordonase o transmisie de excepție, cu multe, surprinzătoare inovatoare efecte video. Pesemne, ele stârniseră curiozitatea telespectatorilor așa că Tudor Vornicu a decis ca la o Poștă tv să îi invite pe Ioana Măgură și pe Ovidiu Drugă, un operator de imagine celebru, să ni le explice. A fost atunci una dintre ultimele apariții pe sticlă ale Ioanei Măgură care, câteva săptămâni mai târziu, a profitat de o viză turistică în Israel și a părăsit fizic România.

Spun fizic fiindcă cu inima, cu sufletul, cu mintea nu și-a părăsit țara de origine și nici limba maternă niciodată. A avut șansa extraordinară de a obține un post de crainică la postul de radio Europa Liberă, în condiții pe care ea însăși le-a detaliat în cartea Directorul postului nostru de radio ca și în cele câteva  interviuri acordate presei românești după 1989.

Între anii 1970 și 1995 a făcut pe unde scurte un alt magnific duo, cu o altă mare voce, aceea a lui Gertrud Dumitrescu (Ioana Crișan). A fost crainică sau realizatoare de emisiuni (Oameni, idei, atitudini) la Europa liberă. Iar atunci când a fost nevoie, cu ocazia tragicului cutremur de pe 4 martie 1977, a fost chiar telefonistă, ea preluând și redirecționând spre studioul în care se afla Noel Bernard primele apeluri ale ascultătorilor din România ce doreau să afle de la postul aflat la vreo 2000 de kilometri de București ce se întâmplase cu adevărat în propria lor țară. În acele zile, când Noel Bernard a avut extraordinara idee de a le cere americanilor permisiunea ca Radioul de la München și cei 47 de salariați ai Departamentului Românesc să emită 24 de ore din 24, Europa Liberă  în românește a devenit cu adevărat postul nostru de radio. Ani buni mai încolo, în seara de 18 decembrie 1989, în clipa în care se pregătea să închidă emisiunea zilnică cu rezumatul principalelor știri ale zilei, Ioanei i s-a dat un bilețel. Trebuia să ne anunțe că emisiunea continuă. Că ceva se întâmplase la Timișoara. Mai departe ștafeta a fost preluată de Gertrud Dumitrescu, Liviu Tofan și Sorin Cunea, iar apoi de toți salariații Europei Libere în românește. România era în Revoluție.

În 1981, Securitatea a izbutit să îl înlăture fizic pe legendarul Noel Bernard. Ioana nu s-a speriat, nu și-a dat demisia, și-a continuat activitatea pe unde scurte. Iar cum nici după 1989 Europa Liberă în românește nu a fost nicidecum amabilă cu regimul neocomunist lui Ion Iliescu, în laboratoarele SRI-iului și în mintea șefului acestuia, Virgil Măgureanu, a fost pus la cale un plan ce urmărea compromiterea a cinci dintre marile voci ale Europei Libere. Printre care și aceea a Ioanei Măgură-Bernard. Calomnia, dezinformarea trecuseră fără probleme și în arsenalul noii Securități. Iar operațiunea ticluită de Măgureanu, Iliescu&co vizau destabilizarea postului. Ioana a strâns din dinți și a trecut și peste asta.

În mai-iunie 1995 s-au încheiat operațiunile de la München ale Europei Libere. Ioana nu a mers la Praga, acolo i s-a dus doar vocea. În 2007 Ioana Măgură a avut satisfacția de a-și vedea tipărită cartea Directorul postului nostru de radio, refuzată vreme de vreo 12-13 ani de la apariție de câteva mari edituri din țară. S-a stabilit în SUA de unde a urmărit pe mai departe actualitatea românească. A fost mamă și bunică. A încetat din viață la peste 80 de ani, vegheată fiind de fiica ei, Andrea, în ziua de 2 august 2022.

Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească!     

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Am citit cu emotie aceste randuri.
    Nu poti altfel, oamenii Europei Libere au făcut istorie si au intrat in istorie. Unii din ei chiar ca martiri!

  2. I-am citit cartea, „Directorul postului nostru de radio”. O pagină de istorie dezavuată constant după 1989.

  3. Aplecat dintre noi persoana pe care am iubit-o prin intermediul vocii de neuitat exprimand idei la pupitrul postului de radio Europa Libera in romaneste, care ne-au tinut in viata in perioada crunta traita.

  4. Sa-i fie tarana usoara si somnul lin. Am ascultat-o cu multa plăcere un număr de ani de zile și a rămas o persoana care nu și-a vândut etica profesionala – cum peste cazul celor de azi din redacții și mai ales Europa Libera. DIn păcate după revoluție toți am aflat cu dezamagire ca REL manipulau la greu jumătăți de adevăruri, adică vindeau castraveții altora nu doar de buni ci doar de singurii castraveți ce merita să-i guști restul fiind aparent acrii din start. Cam asta este încă marele conflict în societatea romanesca și probabil trebuie sa mulțumim nu doar lui Ilescu ci și Europei Libere ca nu am avut o revoluție adevarata, crezând în balivernele lor ca totul va fi OK doar să-l dam jos pe Ceaușescu …și să-i așteptăm pe vestici cu brațele deschise.

  5. Dumnezeu să o odihnească în pace. Condoleanțe familiei și foștilor ascultători ai postului de radio „Europa Liberă”. O mare pierdere pentru noi toți.

  6. Am ascultat-o multi ani la rand cu mult interes si placere!Pacat,azi nu mai avem asemenea personalitati in domeniu!Dumnezeu sa o odihneasca!

  7. Extraordinară familia lor… Păcat de amândoi. Am 😭 plâns mult după ce l-au ucis pe Noel și pe Emil… DUMNEZEU să vă răsplătească tot ce ați făcut pentru noi românii și România, AMIN !

  8. Adevărați Patrioți, Dedicați Cauzei României, DUMNEZEU să vă odihnească în pace pe toți 3 (și pe încă Mulți alții ca Voi…)
    Ne lipsiți de atunci GBY All Together in CHRIST NAME !!!

  9. O familie care a insemnat enorm pentru RO – regrete acum cand si doamna ne-a parasit.

    Avem si a avut mereu exemple langa noi, cu noi, dar a depins si depinde in continuare numai de fiecare ce cale alege in viata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro