luni, decembrie 9, 2024

Câteva cuvinte în amintirea lui Nestor Rateș

Nestor Rateș, vreme de zeci de ani corespondent la Washington al Departamentului românesc al Europei libere, a fost unul dintre primele nume de ziariști pe care le-am ținut minte atunci când mi-am început cariera de lung și fidel ascultător al postului ce emitea din Capitala Bavariei. Poate și pentru faptul că Nestor Rateș avea un fel special de a-și semna cele două intervenții zilnice din structura uneia dintre emisiunile fanion ale postului. E vorba despre Programul politic. Corespondențe cărora li se mai adăuga Comentariul săptămânal pe o temă strict legată de realitatea politică americană, comentariu transmis în premieră sâmbăta seara de la ora 18, 50. Ceva mai încolo în sarcinile ziaristului a căzut și magazinul Univers american. Ocazional, acestor contribuții obișnuite, li se mai adăugau interviuri. Observasem încă de pe atunci, adică de la finele anilor ’70, încă de pe vremea când Nestor Rateș nu era încă neapărat o vedetă a Europei libere în românește, două mari calități ale jurnalistului. Concizia din comentarii și capacitatea de a-și asculta cu mare atenție interlocutorul. Interlocutor pe care evita să îl întrerupă pentru ca mai apoi să îi pună o întrebare, uneori capcană, derivată din răspunsul ce tocmai se încheiase. Pentru Rateș nu conta neapărat punctajul, ci fluența discuției. Inteligibilitatea ei pentru ascultătorul din România,  

Nestor Rates a preluat în două rânduri conducerea Departamentului românesc al Europei libere. Mai întâi cu începere de la 1 ianuarie 1989. Într-un moment de cumpănă din existența postului. Vlad Georgescu murise în urma unui cancer galopant la13 noiembrie 1988, iar moartea lui intervenea după ce alți doi directori, inegalabilul Noel Bernard și succesorul lui imediat, Mihai Cismărescu, cunoscut ascultătorilor sub numele de Radu Gorun, decedaseră de aceeași boală. Nu exista, așa cum nu există nici astăzi o dovadă concretă că în respectivele decese ar fi fost mâna Securității, însă nemaiîntâlnita incidență a bolii la vârful Europei libere în românește nu avea cum să nu pună pe gânduri și să provoace teamă. Așa că nu erau prea mulți cei ce își doreau funcția directorială. Unde mai pui că moartea neașteptată a lui Vlad Georgescu care nu avea decât 51 de ani și care era unul dintre cei mai eficienți directori de departamente naționale din complexul Europa liberă- Libertatea luase cam pe nepregătite conducerea americană.

Înainte de a-și prelua în primire cu titlu de interimar postul, Nestor Rateș a avut o întrevedere cu fostul general de securitate Ion Mihai Pacepa care l-a sfătuit să nu accepte cu nici un chip oferta americanilor. O acceptase deja.

Odată ajuns la München, Rateș a avut de surmontat o seamă întreagă de dificultăți. Trebuia să se familiarizeze cu arta de a conduce alți 46 de colegi, cu ritmul muncii care presupunea o disciplină a ok- urilor. Și cu problemele românești. În scurt timp această din urmă dificultate a fost depășită cu succes. Editorialele sale săptămânale, în marea lor majoritate pe teme românești, deveniseră extrem de interesante și penetrante. În plus, anul 1989 a fost unul plin de provocări. Amintesc celebra Scrisoare a celor 6 sau manifestele semnate Frontul Salvării Naționale difuzate pe post și analizate cu multă acribie.

Un complex de fapte l-a determinat pe Nestor Rates să  părăsească directoratul la 1 noiembrie 1989. Nici două luni mai târziu începe Revoluția română. L-am întrebat ani buni mai incolo pe Nestor Rateș dacă a regretat reîntoarcerea la Washington și mi-a răspuns afirmativ. Din toată intima.

Cel de-al doilea directorat al lui Nestor Rateș a început la 1 ianuarie 1995. Soarta Europei libere era deja pecetluită. Mutarea definitivă a postului de la München la Praga era iminentă. Ultimele șase luni petrecute de Europa liberă în Bavaria nu au fost nicidecum simple. Dincolo de toate problemele ce țineau de organizarea mutării, de logistică, s-au adăugat cele ale oamenilor. Puțini dintre vechii angajați optaseră pentru plecarea la Praga, viitorul celor mai multora dintre ei nu era deloc sigur. De aici o omenească agitație, de aici nemulțumiri și chiar reproșuri la adresa directorului.

Din iunie 1995, odată cu mutarea operațiunilor postului la Praga, Nestor Rateș a trebuit să formeze și să coordoneze o echipă redacțională majoritar nouă. Ascultătorii înșiși nu mai erau ca înainte de 1989. Aștepările lor erau deja cu totul altele. Directorul tranziției a trebuit să caute soluții. Nu toate pe placul unora și altora. Între altele,  nu se mai auzeau atât de des semnalele cu muzica lui Enescu și asta i s-a imputat lui Nestor Rateș. Decizia avea temeiurile ei tehnice ce țineau de preluarea programelor de RFI, însă când vrei să cauți nod în papură…

Cum -necum, Europa liberă în românește a rămas o vreme pe mai departe o prezență. Pentru mine a fost astfel cel puțin până în clipa în care i-am mai putut asculta editorialele lui Nestor Rateș. După care…

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!   

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Am iubit mai mult comentariile lui Nestor Rates comparativ cu cele ale lui C-tin Alexandroaie. CInd auzeam la sumarul lui Mircea Carp (inainte Mihai Soimu) ca de la Washington corespondenta era citita de dl Nestor Rates asteptam cu nerabdare ora 18:50. Erau mai percutante, mai pline de viata, iar vocea aceea specifica, usor graseiata avea farmecul ei.
    De fapt devenisem experti in a-i recunoaste dupa voce pe toti. Imi amintesc si acum acea zi din 1990 cind erau buna parte din ei si cind nu am avut nevoie de prezentarile gazdei, i-am recunoscut dupa voce si asa acele voci au capatat chip.
    Din pacate, mie lipseste postul de radio Europa libera.
    Domnule Rates va multumesc pentru tot ce ati facut si insemnat pentru mine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro