Textul de față dospește de câțiva ani, am mai răbufnit câte un pic în lunile trecute (pe Facebook), dar acum povestea cu grupul statuar ”Școala Ardeleană” a umplut paharul până peste margini.
Avem un oraș frumos, splendid, o comoară, un oraș-comoară – și nu este doar o metaforă frumoasă, ci realitatea. Este un oraș pe care îl iubesc, de care sunt mândru și din care nu aș pleca. Chiar nu aș pleca! Este un oraș care are de toate: istorie – urbanitate – monumente istorice – diversitate etnică și confesională – viață culturală bogată – șase universități dintre cele mai bune din țară (o cetate universitară!) – biblioteci și muzee pline de comori – orașul ne este traversat de un râu frumos și cu potențial – avem echipe de fotbal, baschet și alte sporturi – avem festivaluri – avem viață economică – avem prosperitate – avem aeroport de importanță regională și internațională – suntem vizitați de (mulți) străini, universitățile noastre au sute de studenți străini – avem peisaje frumoase. Clujul este binecuvântat cu multe, cu foarte multe. Desigur că mai este loc de destule, de exemplu la capitolul spații verzi, infrastructură și mobilitate stăm (mai) prost.
Dar nu acesta este rostul acestui articol, ca să enumăr ce este bine și ce nu este bine.
Avem o istorie administrativă care după 1990 a marcat puternic viața urbei noastre, a fost epoca Funar cu nebuniile și imobilismul ei, acum trăim de mulți ani în epoca Boc, care a adus o reală schimbare în Cluj după coșmarul funariot, orașul nostru a progresat frumos, a devenit mai curat, mai modern, troleibuze mai bune, autobuze electrice, benzi dedicate pentru transportul în comun (este loc și de mai bine), benzi de bicicletă (idem), malluri și supermarketuri, buna guvernare locală s-a simțit pe stradă și am simțit-o fiecare acasă. Le simțim și acum, dar parcă ceva nu merge.
Sunt mai multe lucruri care nu merg, eu o să mă refer aici la Clujul istoric, Clujul care trăiește din istorie și monumentele istorice. Niciodată nu am avut impresia că municipalitatea este foarte atentă – așa cum mi-ar fi plăcut mie – cu istoria și monumentele istorice. Sigur, la nivel declarativ istoria este pe poziții fruntașe, este bună să ne lăudăm, dar ea rămâne undeva acolo… suspendată în aer. Căci realitatea de pe teren este alta. Peisajul urban al Clujului este într-o uriașă transformare în ultimii 5-10 ani, se construiește în draci, ceea ce nu este o problemă, doar că atunci când vine vorba de conservarea istoriei, a unui specific istoric a unei străzi ni se spune: ”domle, hai că e numai clădirea asta, cât poate să strice în peisaj?, nu vedeți că păstrăm specificul”… facem și dregem … și după câțiva ani și după încă câteva șantiere nu mai recunoști strada. Ceea ce spun eu aici nu e vital, nu e pe viață și pe moarte, doar că la un moment dat tragi linia și constați că nu-ți mai recunoști strada… orașul.
Și nu vreau să dau exemple, ca să nu pierd ideea acestui articol, și totuși, ca să nu fiu acuzat că sunt prea vag sau că lovesc în x sau y proiect imobiliar, o să numesc niște străzi: strada Avram Iancu, strada Inochentie Micu (colț cu Potaissa, desigur), strada Fulicea, strada Babeș, strada Gheorghe Șincai, străzile Decebal și Traian și multe altele.
Pietonalizarea centrului orașului este un lucru foarte bun, este una dintre cele mai bune inițiative pe termen lung ale administrației municipale actuale, multe străzi au prins viață, de exemplu Piața Muzeului și străzile învecinate, strada Inochentie Micu și altele. Aceste străzi pietonale sunt printre cele mai mari atracții pentru clujenii și pentru vizitatorii care vor să se plimbe sau să șadă la o terasă.
În prezent sunt în lucru x străzi, care se reabilitează. Până aici, nimic rău, doar că sunt în lucru prea multe străzi, care sunt ”în lucru” deja de un an de zile și progresul de pe teren este infim. Firmele câștigătoare ale licitațiilor (ca să nu folosesc adjectivul ”abonate”) se aruncă să deschidă șantiere pe multe străzi și apoi nu au capacitatea să lucreze peste tot. Exemplele se văd cu ochiul (și piciorul) liber de către cei care umblă zilnic prin centru. Străzile respective nu sunt închise pietonilor și aceștia aleg să înoate în noroi printre buldozerele și camioanele în mișcare (de exemplu cele două segmente ale străzii Bolyai, strada Iuliu Maniu). O stradă în lucru se închide, domnule primar, ca să nu aibă acces pietonii, pentru că se pot produce accidente foarte grave. Dar măsuri se vor lua, ca la noi, după ce ceva grav se va produce. (Concitadinii mei din Mănăștur vor putea adăuga aici șantierul interminabil al străpungerii care se dorește în zona Fabricii de Bere / Platinia).
Pe strada Kogălniceanu parcă se vede luminița de la capătul tunelului.
Referitor la aceste reabilitări de străzi, două observații. 1) mașinile. Unde sunt mașinile? Nu mai sunt, ceea ce este bine. Dar unde sunt mașinile? Unde parchează cei care chiar au nevoie de mașină? (eu nu sunt unul dintre ei, eu circul prin Cluj cu bicicleta de fix 20 de ani). De pe străzile Universității, Kogălniceanu și Emmanuel de Martonne dispar zeci de locuri de parcare, poate o sută? Unii se vor învăța să folosească transportul în comun, așa cum bine ne tot spune primarul nostru, dar cei pe care transportul în comun nu-i ajută? Cu ei ce se întâmplă?
Pe strada Kogălniceanu s-a vorbit de parcare subterană, care ar fi fost o soluție excelentă pentru ceea ce scriu eu aici. Dar, din motive de costuri și pentru a nu avea bătăi de cap (inclusiv cu istoricii și arheologii), municipalitatea a preferat să uite de această idee foarte bună. Dar alte parcări subterane? Parcarea primăriei și cea din Hala Mihai Viteazul nu sunt suficiente pentru zona centrală, nu va fi suficientă nici cea privată care se construiește pe strada Avram Iancu.
2) betonăm. Senzația mea este că străzile recent reabilitate devin niște uriașe plăci de beton, în care spațiile verzi de altădată sunt înlocuite (eventual) cu tot felul de copaci. Copacii nu sunt totul, spațiu verde înseamnă mai mult decât niște copaci. Dar ceea ce nu-mi place profund este betonarea.
Și apropos de betoane… malurile Someșului. M-am bucurat foarte mult anii trecuți când a început să se vorbească despre reabilitarea malurilor Someșului, punere în valoare etc. etc. S-a început în zona Grigorescu. Excelent. Dar de câte ori merg cu tramvaiul spre Mănăștur mi se face rău la privirea malurilor Someșului nostru pe care, în loc să-l punem în valoare și să-l împrietenim cu clujenii, în loc să-i coborâm pe clujeni să se plimbe sau să facă jogging sau să se dea cu bicicleta lângă apă, noi legăm Someșul în lanțuri de beton.
Întâmplarea face ca în anul 2022 să vizitez trei orașe din Europa de Est (cum ar veni), două chiar din Balcani și în aceste orașe am văzut râuri similare Someșului nostru, care traversau orașe similare Clujului nostru, dar într-un mod prietenos, fără betoane. Este vorba de orașele Ostrava (Republica Cehă), Skopje (Macedonia) și Niš (Serbia). Iată despre ce este vorba:
Ostrava:
Skopje:
Niš:
Oare la Cluj de ce nu se poate? Oare explicația rezidă în miile de tone de beton pe care orașele din Cehia, Macedonia și Serbia au ales să nu le bage în malurile râurilor lor?
Ar mai fi o mică nemulțumire a mea vizavi de administrarea istoriei orașului nostru: numele și mai ales stema Clujului. Dar despre asta am scris pe larg și nu mă mai repet aici.
Scriind despre betoane, mi-am amintit de Cetățuia noastră și despre halul fără hal în care arată și m-am îngrozit că viitoarea reabilitarea a zonei va aduce și acolo betoniere multe, multe. Poate că-i mai bine să rămână nereabilitată? Vorba unui reputat profesor de istoria arhitecturii: ”Sărăcia conservă”. Dar și adâncește ruina.
Dar când mă gândesc la scările-capcană care urcă pe Cetățuie de pe strada Dragalina… și la aleea bombardată care urcă printre copaci din stația de autobuz din dreptul podului Elisabeta…
Iar dacă suntem pe Cetățuie, Sissi are vreo șansă să meargă acasă?, pe postamentul pe care a fost amplasată la 1902? Este vorba de bustul împărătesei Elisabeta (Sissi), realizat pe sculptorul și arhitectul Alajos Strobl și amplasat pe aleea care urca pe Cetățuie.
Acesta este un foarte bun exemplu despre importanța conservării împrejurimilor monumentelor istorice. Nu este suficient să reabilitezi sau să restaurezi un monument (fie că este biserică medievală, fie că este un bust), ci este important să-i oferi un cadru potrivit pentru ca vizitatorii să se bucure într-adevăr de el și ca el, monumentul să-și poată spună povestea.
Momentan, Sissi este găzduită pe galeria de la etaj din curtea interioară a palatului Muzeului de Artă, dar locul ei este… acasă, pe Cetățuie.
Și cu asta ajung la subiectul ”la ordinea zilii”, grupul statuar ”Școala Ardeleană”. Nu intru prea mult în detalii pentru că ele s-au spus foarte bine și competent în spațiul public, de exemplu profesorul Sorin Mitu în articolul său. Cu toții avem foarte multe amintiri și cu toții am trecut de sute și mii de ori pe lângă monument, eu cel puțin de fiecare dată îi aruncam o privire, pentru că-mi plăcea (îmi place în continuare!) și pentru că întotdeauna mi-au fost simpatici corifeii și pentru că monumentul acesta își avea rostul, așa cum era, simbolic, lângă intrarea în universitate.
Acum (zilele trecute):
În trecut:
Am urmărit tot ce s-a scris și spus de către toate părțile, consider obligatorie refacerea 100% a ansamblului în centrul căruia s-a aflat ”Școala Ardeleană”.
Situația actuală este simptomatică pentru ceea ce se întâmplă în orașul nostru. Progresul nu mai este motorul care ne duce înainte, ci este asemeni unei IA (așa se spune, nu?) care prinde viață și începe să facă toate după capul ei. Adică prost.
PS. Nu sunt critic de dragul criticii, știu și să apreciez. De exemplu, aștept cu multă nerăbdare reamplasarea coloanei baroce dedicate Sfintei Fecioare Maria Protectoarea pe locul inițial, în piațeta dintre Universitate și Convictus Nobilium.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Biciclist de douazaci de ani … Felicitari ! Pana cand ? Ca si altii am fost si..trecut-au anii… Si avem, din cand in cand, nevoie si de masina… Si iarna….
Poate ar fi trebuit sa spuneti ceva si despre circulatia in Centru. Ori de unde vii esti obligat sa ocolesti Piata Unirii. Nu s-ar putea gasi o solutie mai practica ?
Cu parcarile in zona centrala e foarte greu. La Oradea, in centru, sunt patru parcari etajate insumand aproape1000 de locuri ! Si a cincea e aproape gata !
Oradea e alta clasa, Cluj-Napoca mai are cale de batut, pana acolo.
Amintiți la începutul articolului faptul că „universitățile noastre au sute de studenți străini”… Numărul studenților străini la Cluj Napoca este de ordinul miilor. Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu este universitatea cu cel mai mare număr de studenți străini din România, cu aproximativ 3000 de studenți, din 62 de țări, de pe 6 continente.
Absolut.
pai se lucreza se modernizeza si e f bine.
partea cu soclu, admnistratia a ascultat gura lumii si reface soclu. deci nu e nici o problema.
Ba este o problema si inca foarte mare. Modernizare nu inseamna distrugerea sau mutilarea monumentelor istorice. Monumentele ar trebui conservate in forma si amplasamentul initial, pentru ca de multe ori ansamblul creeaza acea fascinatie istorica (cautata inclusiv de turisti). Orice monument are o simbolistica estetica si istorica.
Nu trebuie facut un soclu oarecare, ci refacut ansamblul monumental Scoala Ardeleana asa cum a fost initial.
Din pacate acum, presupunand ca se va reface ansamblul intocmai („admnistratia a ascultat gura lumii” ?! – ar fi fost de preferat sa isi fi dat seama ca au facut o greseala, elegant spus), clujenii vor avea un monument refacut ca si originalul – nu monumentul original. Ca in cazul bisericilor refacute dupa un incendiu, doar ca, in cazul Monumentului Scoala Ardeleana va fi fost refacut dupa prostie si nepasare…
Orasul incastrat in placi gri de beton cu aspect de granit mi se pare ca incepe sa semene tot mai mult cu un cavou. Dar ideea are sens daca privesti din perspectiva administratiei Boc. Trebuie sa fie loc destul, mai ales pe strada Kogalniceanu, pentru activitati culturale gen „Zilele Clujului” si festivalurile care aduc zeci de milioane de euroi primariei. Nu sunt pietonale de dragul pietonilor… Scoti placuta si ai cum ancora casuta (cu kitsch-uri). Clujul a devenit un imens targ periodic, cu o periodicitate tot mai ridicata. Cu banii rezultati, finantam alte proiecte de betonare, cum ar fi betonarea si asfaltarea Fagetului, Bailor Someseni sau padurii Baciului. Daramam, nu reabiitam casele vechi din centru, nu le permitem nici locatarilor sa refaca fatadele. Din reabilitare nu ies bani, ci din proiecte imobiliare noi si tot asa. De acord cu domnul Marza, Clujul arata mai bine ca in timpul lui Funar, dar Clujul are nevoie de schimbare, mai mult ca oricand, dar nu a esentei sale, ci a politicienilor sai. Democratia locala ar trebui sa fie, ca si cea nationala, bazata pe 2, hai sa zicem 3 mandate. Dincolo de acestea, vorbim de cultul personalitatii, de propaganda, de abuz de putere coroborat cu impresia ca administratia are intotdeauna dreptate, ceea ce nu e cazul!
P.S. Gri-ul nu este noul negru, ci o culoare ce aminteste de „epoca de aur”, care deprima, nu calmeaza precum verdele!
Felicitari! Ati pus degetul pe rana! Primarul actual si-a atins limitele (chiar de ceva vreme)!
Nu avem arhitecți,in vizită în Viena, Valencia acolo spatiu pietonal nu mizeria asta de pe Someș
Ar trebui discutat si despre inlocuirea treptelor din fata Teatrului National / Operei din Cluj-Napoca. Arata oribil in locul treptelor initiale care dadeau ansamblului un aspect maiestuos.
Statuia lui Emil Racovita trebuie amplasata in fata liceului – propunerea „sa se amplaseze in curte” este in bataie de joc, cunoscand locul.
Aflandu-ma in piata Mihai Viteazul, am ridicat zilele trecute ochii spre „Foisorul de foc” (Turnul Pompierilor) situat pe fosta strada Dubalarilor (actualmente strada Saguna). Am ramas interzis – cine a aprobat monstruozitatea?
De ce strada „Aranyi Ianos” a trebuit redenumita „Cismigiului”. Nu s-a gasit un nume de poet roman daca nu trebuia sa fie ungur sau, de ce nu, un nume de chimist clujean, ca tot este Facultatea de Chimie a UBB situata pe acea strada din marginea Parcului Mare (in pericol sa devina Parculetul Unic).
Si o intrebare la care nu astept rasuns: de ce orice „reabilitare / modernizare” a parcurilor clujene este despre alei pietruite in exces si jumulirea copacilor – vorbesc despre acei copaci care nu sunt nici pe departe in pericol sa cada?