În atmosfera de liniște a acestor zile, recitind Caietele lui Cioran, am dat peste un loc în care e evocată o vorbă a lui Platon: „Socrate către Criton înainte de a muri: «Reaua folosire a cuvintelor nu este numai o greșeală de limbă, ci și un chip de a face rău sufletelor ».” Dar de ce, m-am întrebat, insultată, gramatica ne poate handicapa pe toți? Un prim răspuns care mi-a apărut în minte ar fi: pentru că de la ea ne vin primele reguli pe care le primim în viață. Prin ea domesticim animalul din noi care intră în lume împachetat în țipete, scâncete și onomatopee. Limba e prima con-venție pe care copilul o învață, primul nostru mod de „a veni laolaltă cu ceilalți”. Primii pași în educație se fac prin corectarea greșelilor de limbă. Doar învățând limba, copilul este adus la numitorul comun al umanității. El intră în lume în numele limbii pe care a învățat să o vorbească și iese din lume lăsând în urmă amprenta limbii pe care a vorbit-o. Așa cum într-o țară străină limba te exclude din comunitatea celorlați, limba vorbită la tine acasă e cea care te include, te integrează și te face egalul celorlalți. Ea e marea „trăsură de unire” a societății.
Înseamnă atunci că, dacă pocești limba, toate regulile pe care se înalță societatea vor fi nesocotite pe modelul limbii schilodite. Reflexul rigorii va fi izgonit din suflete și toate convențiile ulterioare ale vieții vor intra pe făgașul lui „merge și așa”. Ne vom închina la idolii aproximației. Vom fi nepunctuali, vom face totul de mântuială, nu ne vom ține de cuvânt, vom face reguli pentru a nu le respecta, în cele din urmă vom fura și ne vom minți unii pe alții zi de zi. Vom face să sufere sufletul fiecăruia dintre noi. Vom fi o silabă pe dos, un accent greșit pus, un inoportun „ca și”, un dezmățat „care”, un „vizavi” grețos, o „locație” lăbărțată peste lume. Vom fi crescuți prost, cu mintea necurățată. Vom sfârși prin a trăi atât de urât pe cât de urât vom vorbi.
Și-apoi limba este și nu este a noastră. E a noastră în măsura în care o folosim, dar nu noi am făcut-o. Nu putem dispune de ea după bunul nostru plac. E casa care ni s-a dat în folosire pe timpul unei vieți. Și pe care o locuim împreună. Nu e totuna dacă o ținem curată sau murdară, dacă aruncăm sau nu în stradă gunoaiele noastre verbale. Se spune că avem o limbă frumoasă, că Homer, Biblia și Shakespeare sună bine în română, că poezia noastră e bună și că scriitorii mari au fost provocați de cuvintele ei. Când pocești ceva ce nu e doar al tău, îi faci să sufere pe toți cei care posedă bunul acela în comun cu tine. Îi tragi în jos, le nesocotești un standard. Le ameninți infrastructura civilizației. Le dărâmi un templu. Devii profanator. Ajungi un dușman al civilizației locului.
Și mai e ceva, mi-am zis. Regulile de îmbinare a cuvintelor urmează logica gândirii. Când pui cuvintele prost laolaltă, înlănțuirea gândurilor se va face și ea prost. Judecata va suferi și va deveni din ce în ce mai strâmbă. Vei vorbi în dodii, halandala, fără șir. Și vei gândi la fel. Vei fi năuc. Vei spune tot mai des prostii și, cu vremea, vei deveni prost.
Este apoi și o chestie de igienă. Greșelile de limbă sunt ca virușii. Se dau și se iau. Poți infesta o întreagă comunitate cu un strănut lingvistic. E de ajuns ca un repetent la gramatică – mai ales dacă are o funcție! – să deschidă gura și aerul din jurul lui va deveni infestat. Ceilalți nu-l vor corecta, dimpotrivă, îl vor imita. Vor strănuta ca șeful. Gândiți-vă cum e când omul acesta își exhibă funcția la televizor. Spunând la fiecare trei-patru cuvinte „ca și”, va da virusul celor din jur. Iar de virusul lui „ca și”, odată luat, nu se mai poate scăpa. „Ca și” – un alien lingvistic. Iese din gura cui nu te-aștepți. România e deja contaminată. 90% din populație suferă de gripa lui „ca și”.*
Felul în care am ajuns să ne vorbim limba ar trebui să fie grija și rușinea noastră de fiecare zi. Căci totul se trage de aici. Înaintea bădărăniei și a corupției, a minciunii și a prostiei – și explicându-le pe toate – vine schilodirea limbii. Iată cum se exprimă șeful celui mai mare partid de la noi: „Oamenii politici trebuie să facă decât promisiunile care le pot ține”. Cum să te lași pe mâna unora ca el? Pe mâna unora ca ei?
Trebuie să recunoaștem că lucrurile au ajuns departe cu limba română. Nu numai bazele ei gramaticale sunt subminate; luate cu asalt sunt înseși redutele alpine, limbajul academic. Dacă cuvintele nu mai fac doi bani, dacă pot fi spuse și puse pe hârtie oricum, de către oricine și luate de oriunde, atunci, ambalate sub eticheta „lucrare de doctorat”, ele pot aduce o diplomă devalorizând un titlu. Tot ce se petrece este coerent: așa cum discursul public se poate lipsi, în gura politicienilor, de cunoașterea gramaticii, lucrările de doctorat pot fi scrise acum de polițiști și cărțile de știință de către borfași în închisori.
Cândva, înainte de ’90, limba română a fost obligată să se prostitueze câteva decenii la rând. Pervertirea limbii în spațiul public este de altminteri primul lucru cu care se ocupă orice regim comunist odată ajuns la putere. Trebuind să construiască totul din capul locului pe minciună, el nu are cum să-și procure materia primă a sistemului altfel decât prin siluirea limbii. Așa se face că, de pe o zi pe alta, cuvintele sunt constrânse să spună altceva decât ai sub ochi. Au fost nu puțini scriitorii care s-au simțit bine în bordelul comunist al limbii. Se plătea bine o pagină de cuvinte prostituate. Câte unii dintre cei care le-au scris atunci au astăzi statui în parcurile capitalei. Ce semn mai bun al continuității cu ceea ce a fost ne-am putea dori?
Toate limbile lumii care au trecut prin comunism au ieșit din această experiență șubrezite. Minciuna ofilește. Pe acest corp umilit al limbii care a pierdut relația cu adevărul apar astăzi toate bolile ei și, prin ele, tot ce e maladiv la noi. Cei care se exprimă astăzi la rampă sunt pegra lingvistică a fostei societăți: activiștii și securiștii de ieri, cu limba lor de lemn și cu înjurătura facilă, au devenit politicienii și „oamenii de afaceri” de azi. Limba publică vorbită astăzi în România s-a cernut din limbajul cinic și golănesc cu care ei au trecut pe celălalt mal al istoriei. Acești descălecători de pripas, care întrețin un raport cleios și huliganic cu limba, sunt dușmanii civilizației din România. Nu ne vom putea redobândi țara decât recuperând româna din gurile lor. Vom fi urâțiți, jefuiți în continuare și vom rămâne cea mai săracă țară a Europei câtă vreme vom asista neputincioși la triumful discursului sordid în spațiul public. La fel de sordid – și în fapt generându-le – ca „afacerile” care-i fac să defileze zilnic prin fața procurorilor.
Iată ce gânduri mi-au venit, în aceste zile de liniște, pornind de la o vorbă a lui Platon, citată de Cioran în Caietele sale.
NOTE_______________
–––––––––-
* Vezi în acest sens excelentul text al lui Lucian Boia https://www.contributors.ro/cultura/romania-lui-%E2%80%9Eca-si%E2%80%9D-mic-studiu-de-sociologie-a-inculturii/
„Așa cum într-o țară străină limba te exclude din comunitatea celorlați, limba vorbită la tine acasă e cea care te include, te integrează și te face egalul celorlalți. Ea e marea „trăsură de unire” a societății.Înseamnă atunci că, dacă pocești limba, toate regulile pe care se înalță societatea vor fi nesocotite pe modelul limbii schilodite. Reflexul rigorii va fi izgonit din suflete și toate convențiile ulterioare ale vieții vor intra pe făgașul lui „merge și așa”.
Un articol foarte pertinent; ceea ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult, domnule Liiceanu, este faptul ca am ineput sa ne „englezim” limba din ce in ce mai mult. Eu nu inteleg aceasta chestie. Chiar titlul acestei publicatii reprezinta un exemplu in acest sens. Eu nu locuiesc in Romania de foarte multa vreme, dar nu mi-am uitat limba materna si nici nu o „englezizez, chiar daca as avea acest „drept” ca vorbitor zilnic al limbii engleze…
La fel cum acum 150 de ani a inceput „frantzuzificarea” limbii pe care o vorbeau oamenii….nimic nou sub soare, cand in interior cultura e la pamant, influentele externe se fac simtite.
ne identificăm la pocirea limbii cu etapa istorică parcursă… fuseră mai multe în vogă… slavă, otomană, poloneză, franceză, germană, rusă… iar acum romgleza….
Felicitari autorului! Un articol excelent care imi aduce aminte de domnul lingvist George Pruteanu cu emisiuni la fel de interesante.
Un lucru prea putin cunoscut de populatie este controlul populatiei prin ban: cine bate moneda si cine redistribuie moneda asa cum vrea prin taxe si prin inflatie, dar si prin atentie.
Ce lagatura are acest lucru cu articolul de mai sus ? Simplu: O greseala de gramatica cu intentie sau nu, inseamna o reactie emotionala, care inseamna atentie. Atentia inseamna vizualizari, care se transforma in bani. Din aceasta cauza au aparut in ultimele doua decenii in mass-media tot felul de titluri si emisiuni cu Senzationescu, stirile de la ora 17 sau divertisment care se hraneste cu greselile (gramaticale ale) altora.
Cercul vicios functioneaza asa: Dansii fac greseli gramaticale care va atrag atentia si va fac sa radeti sau sa va simtiti superiori. Dvs le oferiti atentie pe care dansii o convertesc in bani. Pe urma lucrurile de valoare pe care le produceti dvs sunt cumparate cu acei bani murdari. Cu alte cuvinte v-ati vandut sufletul dracului.
Este timpul sa ignoram nonvalorile. Banii si acel gen de atentie care tin oamenii lipiti de televizor sunt nonvalori. Iar cei care sustin orientarea politica de stanga (comunisti, biserica si alte institutii) se hranesc pe spinarea dvs. Va sfatuiesc pe cei care mai sunteti la scoala, sa inlocuiti studiul istoriei cu studiul stiintelor politice pentru ca veti invata mai mult decat sa memorati niste razboaie. Singurul razboi care exista este cel dintre clasa care guverneaza si clasa muncitoare.
interesanta analiza
io ma intreb deseori la auzul unor manipulari; oare pe cine sa dispretuiesc mai mult ? pe manipulator care destept, prezinta o minciuna drept adevar ! sau pe ascultator care din prostie sau ignoranta se lasa manipulat ?
cititi,cititi,cititi ca bine spunea Lenin,invatati
Incepe prin a spun eu, nu io, ca doar nu oi fi tu Mihai Viteazu!
ha,ha ha
Si daca” io” e cel corect avand in vedere ca f. multi zic „io” , nu „eu”? Iar „eu” cel gresit! Sa nu uitam italiana unde „ego” latin a devenit” io”.In vremea trubadurilor se intalnea si versiunea „eu.” Atunci ? Ca in cazul lui amic si inamic. Ar trebui sa fie inimic! Nu credeti ca uneori „intelectualii” impun reguli gresite care apoi devin norme lingvistice? De ce o fac ? Ignorantia….Nu avem lingvisti toba de carte, adica cunoscatori de limbi vechi, cum au alte tari. Pentru a-i avea, e nevoie de traditii seculare , de chin si truda, de greseli si corectari pana la stabilirea adevarului lingvistic. E mult pana departe!
@ dusu
Buna intrebare !
Io as zice ca manipulatorul merita dispretuit , pentru ca profita de slabiciunea celui pe care il manipuleaza ; in principiu , asta indica un caracter infect .
Robert Schwartz – un pedagog american – sustine ca 90 – 95 % din oameni nu stiu sa gandeasca ; io , daca tin cont de ceea ce am vazut in jur pana acum , nu am argumente ca sa-l contrazic – din pacate .
Legendele (și psihologii) spun că hainele ar fi prima convenție / constrângere cu care se întâlnește omul pe lumea asta. Și la fel cum hainele bebelușului nu depind de el, ci le aleg părinții, tot așa se întâmplă și cu limba. Poate e o casă, dar asta în sens funcțional: așa cum casa ne asigură un adăpost pe care însă îl construim sau îl demolăm când e cazul, tocmai pentru a-i asigura funcționalitatea, tot așa limba trebuie modernizată sau adaptată pentru a-i asigura funcționalitatea.
Limba e o unealtă (de comunicare) și fiecare o folosește cum se pricepe mai bine. În buna tradiție comunistă, putem să standardizăm o unealtă și să obligăm fiecare cetățean să o folosească doar pe aceea. Putem inventa examene de limbă, putem inventa o versiune literară nemaipomenit de strălucitoare, însă toate astea sunt apă de ploaie: limba autentică e cea pe care o vorbește omul în cercul lui de cunoștințe. Nu cea din cărți, plină adesea de prețiozități inutile.
Eu nu pot sa cred ca un intelectual ca si dl Liiceanu se asteapta la poduri de flori cand utilizeaza in textele dansului cuvinte extrem de pozitive.
‘Lichele, handicapati,borfasi prostituate’
Scuzati, dar atitudinea nu e tocmai constructiva, e un pic chiar stupida.
Urmeaza mirarea profunda, de ce ironiile si injuraturile directe atrag automat ironii si injuraturi directe. Si un ciclu al violentei verbale care se escaleaza.
Oamenii trateaza pe ceilalti la fel cum sunt tratati.
Nu trebuie titluri academice, sa pretinzi unui om sa existe.
Dar bun simt cu un pic de umor ar fi recomandat.
Si acum un bun cunoscator al domeniului lingvistic, Steven Pinker. Tradus in romana de Oana Uiorean.
https://www.ted.com/talks/steven_pinker_on_language_and_thought/transcript?language=en#t-33000
Observatii universale fundamentate pe studii. Nu pe impresii personale. Pe verbe.
Care face o observatie foarte pertinenta.
Pana cand o Academie realizeaza o actualizare asupra cuvintelor folosite, asupra regulilor gra,atoca;eé deja sunt perimate. Strada modeleaza limba. Si nu exista o limba statica.
Urmariti diferenta.
Explica. Explica cu exemple.
Nu judeca subiectiv, cu cuvinte urate strecurate statistic la o rata destul de ingrijoratoare in texte.
Acesta e un intelectual.
„…un intelectual ca si domnul Liiceanu…”. De ce ” ca si”?QED
Stimate abc,
Sunteţi dovada vie că tristeţea, din care s-a născut textul domnului Liiceanu, stă pe motive foarte întemeiate.
Da dle, daca ajungeti la concluzia ca tot eu i-am pus pe buze cuvinte si fraze extrem de pozitive gen genul borfasi, prostituate, lichele etc.. m-as simti subit mai mare decat sunt. Asa, imi asum greselile si tristetile altora. Eu traiesc cu ale mele.
Bravos !
Bravos, CICERO ! sa fie clar !
@abc
„Eu nu pot sa cred ca un intelectual ca si dl Liiceanu ”
Are you real !?
Nu pot sa cred… Sau te-a pus Liiceanu sa-i ilustrezi textul ? Oricum, esti dulce nene, ai haz, parol !
Halal si la mai mare !
Si ce credeti ca un text si ideile dlui Liiceanu nu pot fi criticate?
Chiar de la inaltimea unui biet muritor….doar nu,este o platforma deschisa tuturor, democratica.
Personal, asa mediocru cum pot judeca altii..am avut comentarii si intrebari in direct la nume academice mari contemporane pe idei …fara sa fie nimeni ofuscat..in aule de universitati. Pui intrebarea pe subiect si ti se raspunde cu seriozitate si argument. Fara mistocareala de la inaltimea unor nasuri prea fine.
Ca si sfat personal, va recomand dle Dan sa prindeti curaj. Curaj, dle.
Cam asta lipseste educatiei in Romania.
Ploconitul la usa autoritatii e inca un obicei prost.
Evident, curajul de a spune ceea ce crede fiecare,dar in mod civilizat fara a fi suferi de complexe de inferioritate . Si abandonarea obiceiului de a functiona doar un sistem ierarhic cu sa traiti si pupincuristi pe banda. Dependenti de cel de sus.
Noroc cu online-ul, emigratia masiva, scolirea in universitati occidentale a provocat ierarhiile, intradevar. Si cu votul emigratiei masive.
Altfel si aici pe contributors , scriam cu adoratie da, sa traiti, aveti dreptate.
De ce sa spunem la nivel international, la nivel de best-sellers(cultura populara) sunt putin autori contemporani vizibili si cu notorietate, exceptand poate pe dl Cartarescu…In schimb in domenii unde cunoasterea sa spunem nu tine de limba ci de cifre, sunt nume remarcabile citate in indexurile internationale.
Absenta de marketing sau absenta de idei, abordari noi si consistente cu tendinta occidentala ???
Sau poate ca, remarcabilele opere nu sunt indeajuns mediatizate, sustinute.
Credeti ca un roman cu o filozofie inspirata din ortodoxism ar face furori in lumea academica americana??.Eu nu cred.
Iar apoi, si totusi , de ce a trebuit un Jonathan Littell( un american) sa rezume in franceza , rolul birocratului nazist plimbat pe fronturile de Est (cand evident doar judecand istoria deportarilor si atrocitatilor din Transilvania au fost multi contemporani) , de ce a trebuit o Herta Muller in germana sa prezinte fatetele neagra a ocupatiei sovietice in Romania…Daca nu intervenea premiul Nobel ramanea o celebra anonima publicului romanesc.
Limba romana nu putea cuprinde intr-un roman scris aceste tragedii, deviatii anormale de la istorie??
Nu ma refer la perioada pana la revolutie 1989, ma refer la ultimii 26 de ani, cand totusi se spune ca libertatea exprimarii e un drept garantat. Desi anul 2012 ne-a oferit adevarata fata a ‘democratiei’ romane. Un scuipat drept in fata. Daca nu era frica de Rusia si interesul de a avea un scut la Deveselu…romanii erau direct inapoi in epoca sovietica unde toti trebuie sa gandeasca si sa simta in acelasi fel.
Da, la traduceri, editurile functioneaza la maximum. Desi si acolo tendinta e de a traduce oarecum romancieri care sunt in main-stream cu logica si viziunea asupra lumii a editorilor.
Daca nu am critica. cealalta varianta ar fi pusul in vitrina si adoratul cu pupatura la icoana culturala. Nici o diferenta fata de celebrele opere comuniste cu limbaj de lemn.
Si da nu ma descurajeaza critcile pe forma, prefer cele pe fond.
.
Ca și domnul, ca și idee… – domnule / doamnă abc, despre asta-i vorba. Discursuri lungi, dar semidocte. Puneți, mai bine, mâna pe-o gramatică, până una – alta.
Discursuri lungi?:))) Pune-ti mana pe gramatica? :))))
Bravo.
Atasati-va partea audio, vocile din cap lla randurile mele si mangaiati-va in continuare, cu inalta considerare, gramatica in Braille. Manual, bineinteles, fara magic handuri.
Bravos, Xantipa !
a b c bate campii, a deviat de la subiect – lipseste putin si textul ar putea fi apreciat ca divagat si anacolut ! o demisie onorabila ar mai salva situatia !
@ abc
Uauuu….
Exceptional !!!!
Dl. ” abc ” ii recomanda domnului ” Dan Lungu ” sa aiba curaj !
Pe dv. ( doar ) modestia va impiedca sa va folositi numele cand ne impartasiti aceste adanci cujetari ?
Sau ( doar ) va lipseste curajul ( minim ) al asumarii opiniilor dv. si – de aceea – preferati anonimatul ( total ) oferit de un pseudonim ?
Domnul Dan Lungu va comunica faptul ca l-ati amuzat cu aerele dv intelectual – critice .
Faptul ca dv. interpretati interventia domnului Lungu drept o incercare de limitare a ” dreptului la critica ” ilustreaza oare incapacitatea dv. de a intelege un text simplu / incapacitatea dv . de a accepta ca puteti gresi / faptul ca sunteti o persoana ( excesiv de ) sensibila /
faptul ca suferiti de mania persecutiei / existenta unor probleme legate de raportarea la Realitate / o incercare de mutare a discutiei dintr-o zona neconvenabila ?
Sunt de acord cu dv. : exercitarea spiritului critic este un element esential pentru igiena / sanatatea / progresul societatii .
Problema ( principala ) ar fi ca exercitarea eficienta / utila a dreptului la critica presupune existenta discernamantului .
Iar in materie de discernamant , pedagogii / psihologii sustin ca omenirea are o mare problema ( cauzata de lipsa cronica a acestei resurse esentiale ).
Lipsita de minimul discernamant necesar , critica facuta doar de dragul exercitarii unui drept , este – de cele mai multe ori – pierdere de timp .
Exercitarea unui drept presupune – intotdeauna – ( si ) asumarea responsabilitatii legata de exercitarea acelui drept .
Critica facuta in prezenta discernamantului – si a bunei credinte – duce la clarificarea / indreptarea lucrurilor / progres .
Critica facuta in lipsa discernamantului ( sau a bunei credinte ) are ca rezultat doar marirea confuziei in randul ( majoritatii ) oamenilor .
Presupun ca unele persoane vor utiliza o expresie consacrata – ” a te baga singur in seama ” – cand vor evalua „criticile ” dv. .
se scrie/spune „exceptandu-l pe dl. Cartarescu”, nu „exceptand pe dl. Cartarescu”! dumneata esti un monument al sfertodoctiei fudule :)))
Nu sint 100% de acord. Multi dintre cei pe care i-am corectat de-a lungul vremii mi-au replicat ca „importanta e ideea”. Dvs. ziceti ca limba e o unealta.
Sa luam, de exemplu, ciocanul. Sau sula. In mina unuia de la ISIS ciocanul e o unealta distrugatoare. In a unui sculptor e una creatoare. La fel, o sula in mina unui programator poate produce rani grave (orbire, de exemplu), pe cind in mina unui cizmar bun poate produce o cusatura care va tine departe zoaiele.
Standardizarea unei unelte nu e un lucru care tine de comunism. Ia inchipuiti-va ca fiecare producator de unelte ar pune pe piata propriul model de ciocan: am avea un tip de ciocan pentru darimat statui, unul pentru sculptat, altul pentru batut cuisoare in stinghii inguste de lemn. Ar fi haos!
In ceea ce priveste faptul ca limba e cea pe care o vorbeste omul in cercul lui de cunostinte sint de acord, aveti dreptate, cu o singura conditie: sa nu iasa cu ea in gura din cercul respectiv.
Nota: scriu cu î din i pentru ca asa m-a invatat Pruteanu si fara diacritice pentru ca nu scriu de la calculatorul meu de acasa.
Faptul că există sute de feluri de ciocane pe lume vă „demolează” analogia… :)
Şi maimuţele gelada folosesc un limbaj care coagulează comunitatea lor. Afinităţile noastre ne duc fie într-un cerc în care sunt folosite preponderent interjecţiile, fie într-unul în care descoperim calitatea gândirii expusă în cuvinte.
Daca e sa judecam arhivistic, limba literara romana a fost poluata nu de comunisti.
Ci mult inaintea lor.
Chiar in zorii primului razboi mondial cand identitatea nationala se forja agresiv.
Exemplu concret
1.Google Books Ngram Viewer
2 Termen cautat ‘.Lichele’
Rezultat Viata romineasca; revista literara si stiintifica 1916
Cuvinte comune si fraze.
acea aceia aceiaşi acelaş aceşti acolo acuma adecă adevăr adică altă
Anna Comnena anul apă căzută aşa Athanarich avea Basarabia Bucureşti bună cari căci cătră ceia ceva Chiralina Chirică cind cîte clipă Cumani curent curent electric cuvîntul d-lui d-sa Dacia Traiană dela dintr’o Dl lorga două Dunărei electric energie există faţa faţă făcut Fritigern găsim Goţi ibid Ionică Fătu îmi încă însă întăiu într’o într’un îşi laşi legea salică limba gotică limba latină lulie lunie m’am Mamina măcar mică Miluţă Moesia multă n’am n’ar n’au nevoe Nicetas Choniates niciodată nimic nişte noastră nouă ochii odată parcă pămînt pănă părea peninsula balcanică ploae Plrvan presa puţin romînească Romînia Rudy Rusia s’ar s’au samă Sanielevici să-i său Şbilţ ştie ştiu terra toată Tofana totuşi toţi trebue ţara ţară urmă uşor văzut viaţa vieţii Voineşti vr’o vre-o zemstvo zice
Si mai mult.
Stilul.
Stilul e …… ACELASI.
”’ciuda acestor lifte venite din lumea lui dumnezeu, contra acestor venetici, lichele imparatesti fugite de acasa” 1916
”Acești descălecători de pripas, care întrețin un raport cleios și huliganic cu limba, sunt dușmanii civilizației din România” 2016
Si tot asa vulgar, tot acest text despre corectitudine si gramatica , identitate colective cladite pe caramizile gramaticii corecte este demolat complet de oameni exceptionali cu dificultati evidente la nivel de pronuntie si gramatica, dar care sunt totusi nume de referinta.
Albert Einstein , Ernest Hemingway, Jane Austen, Jean Keats, Leonardo da Vinci. pana si inventatorul Scrabble a avut dificultati gramaticale.
Bun, nu stiati.
Cautati si veti gasi.
Lista ar putea continua.
Cu studii, referinte privind adevarata natura a limbajului si limbii :https://www.britishcouncil.org/voices-magazine/does-being-bilingual-make-you-smarter
Dar nu.
Noua ne plac autoritatile. Si judecata lor.
Chiar daca e stramba.
Si inghitim pe paine, autoritatea.
Ba mai mult, avem nevoie de ea, ca sa existam.
Oricât încerc să aflu ce doriţi de la noi, nu reuşesc. Vă doresc o zi bună şi să vă limpeziţi
categoric, domnul Liiceanu are dreptate si buna intentie – as spune … intotdeauna !
si dl Harald are dreptate – dar mai cred ca a luat-o in directia opusa, totusi !
Recunosc ca nu am fost prea tare preocupat de limba si literatura romana in scoala.
M-au fascinat alte materii: matematica, fizica, chimia.
Dar, mai tarziu, limba romana s-a razbunat de atunci, de mai multe ori…
Recunosc ca am luat ceea ce mi-a placut mai mult, si cred, de abia acum, ca pentru limba romana trebuia sa depun mai mult interes si efort… Ulterior am incercat sa imi indrept greseala si m-am preocupat de ghidarea educatiei copilului meu unde folosirea corecta a limbii a ocupat un loc central.
Acum, cand sunt puse in discutie curriculele scolare, si pare ca societatea se preocupa de formarea tinerilor un moment de reflectie asupra modului in care folosim limba noastra este binevenit.
As mai adauga ca un limbaj clar, corect formulat inseamna un mesajul limpede, usor de inteles si de urmarit si asta poate sa conduca la o raspandire facila si rapida de idei/concepte.
Actuala criza este in fapt si o criza de idei – numai merge cu copy-paste – pe care mintea ordonata ce stapaneste limbajul o poate depasi.
Actuala inventata criza e datorata globalizarii , pericolul unei limbi comune si unice e foarte real.
Limba engleza genereaza majoritatea termenilor noi vorbiti de umanitate. Termeni pe care tehnologia si stiintele le-au oferit in ultimele doua secole umanitatii prin simplul fapt ca majoritatea lucrarilor si inventiilor s-au produs ca urmare a discursului si traditiiei cunoasterii stiintifice de la Royal Society, model preluat de majoritatea comunitatilor de oameni de stiinta.. Accentul s-a pus la un model mult mai profund, pe idei si argumente verificable prin metodologia stiintifica, in a avansa cunoasterea dincolo de aparenta lucrurilor. Motto -ul lor rezuma perfect atitudinea care genereaza cunoasterea Nullius in Verba(Take nobody’s word for it). Permite provocarea in sens critic si civilizat al oricarei pozitii anterioare intr-o ramura particulara de cunoastere.
In schimb, trebuie spus ca referintele in spatiul ideilor scrise din Romania, abunda cu referinte la Platon , Socrate si in general la antichitatea greaca. Referintele sunt..cuvantul e propriu antice…chiar daca unii le inobilieaza in termeni consacrati- clasice- si nu aduc mai nimic nou in perspectiva cunoasterii, conceptele sunt perimate chiar daca observatiile par valabile in mod general. Pentru majoritatea concetatenilor romani, conceptul de Dumnezeu (particularizat ortodox ) e suficient de general , vag si simplu ca sa explice totul desi contradictiile fundamentale si nivelul de cunoastere lasa porti largi deschise negarii si infirmarii ipotezei unui Dumnezeu, dar elita academica impune asta in discurs.
SI din cauza asta populus prefera o viziune simplifcata bipolara, cu categorii binomiale binele -raul , concepte , prieten dusman, cu care poate jongla cotidian foarte confortabil pentru a avea o viata functionala.
Revenind la limba si gramatica, la romani domina teza centralismului bucurestean. Tot ce se construieste si studiaza in institutiile si spatiul geografic bucurestean trebuie sa fie musai ardelenesc mai bun si superior provincialismelor transilvanene. Centralismul asta e asa de batator la ochi ca pana si acuzatii de terorism nu pot fi judecati local in comunitate trebuie musai transferati la Bucuresti, acolo unde capetele luminate ale natiunii stau comod prin birourile de judecatori supremi ai actualitatii.
Dreptatea nu se poate realiza decat la Bucuresti.
Si totusi sa ne amintim, pe cand un negustor Neacsu din Campulung scria unui Johannes Benker din Brasov o scrisoare cu o chesiune triviala, de negot si bani,un text fara semne de punctuatie (ce sacrilegiu gramatical azi) un anume Johannes Honterus din Corona(Brasov) publica Rudimenta cosmographica carte care inglobeaza si exprima ceva mai mult la nivelul epocii decat o simpla discutie despre bani.
Revenind la text, poate dl Liiceanu ar fi putut sa documenteze textul facand referinte la Michel Foucault si a operelor sale „Les Mots et les Choses” „L’Archeologie du Savoir”, dar nu metodic observam ca face referinta la filozofii antici, ceea ce nu este un lucru rau in sine, dar intrebarea este de ce?
Acum cand pe Facebook zburda pasajele celebritatile nationale sa vedem cum folosirea unei limbi romane curate si frumos acordate gramatical de catre persoanele pe care le consideram exceptionale in contextul identitar la care ne raportam.
Dimitrie Cantemir a scris in latina.
Stefan Odobleja(precursorul ciberneticii) in franceza. Nicoale Paulescu(considerat cel care a descoperit insulina) in franceza. Emil Cioran, operele care l-au consacrat sunt in franceza. Mircea Eliade se pare ca la un moment dat si-a ratat examenul la limba romana, probabil ar trebui renegat. LIsta poate continua.
Miturile despre cat defrumos ar fi daca numai in romana curata si ingrijita la nivel de forma am trai.
Stimate ABC, dar dumneavoastră în ce limbă scrieți? Că nu mi-e clar absolut deloc. M-am străduit să vă citesc lungile, foarte lungile comentarii ca să mă dumiresc. Am rămas doar cu impresia că vă rostiți discursul într-o limbă străină pe care computerul l-a tradus automat.
Bravos, Cornelia !
stimate doc t a b c , ne -ati luat fata cu citatele ! dl Liiceanu cred ca avea altceva in minte cand a scris articolul , era ca un remember apostrofator, puncta ceva si trebuia luat ca atare ! sunteti doar gica-contra sau aveti o functie de conducere pe la vreun club … fotbalistic ? dl Liiceanu face uz de citate strict tehnic – nu face uz de cultura dansului doar ca sa aiba postanacii ce combate ! Va doresc numai succesuri pentru 2016 !
Probabil nu ati sesizat dar eu critic demersul-atitudinea in texte a dlui Liiceanu de a folosi in morala si judecata exagerata, chiar rigida de o intrasigenta extrema, pentru a indrepta ceea ce dansul defineste anormalitate, dar utilizand tocmai cuvinte anormale cu conotatie negativa contrare societatii pe care si-ar dori-o.
Da cuvintele fac rau, dar repet izolarea in cetatea regulilor si a gramatici fac si mai rau.
Intoleranta naste intoleranta si nu corecteaza absolut nimic.
O minoritate se va regasi in texte, dar Cotidianul (textele si schimburile verbale intre membrii societatii) implacabil va continua sa sfideze lumea academica si regulile care sunt facute pentru a fi incalcate inevitabil de Timp.
Cautarea unei Perfectiuni Estetice, care se incadreaza intr-un tipar despre Cum ar trebui sa fie Ideala Societatea, duce prea simplu la definirea celorlalte Imperfectiuni, caderea intr-un Autoritarism intolerant cu Diversitatea si chiar la ingroparea dreptului la Eroare Umana.
Un demers pedagogic ar fi mai apropiat, in opinia mea, sunt putini oameni care explica de ce cuvintele sau regulile sunt construite ca sa functioneze ca si o conventie.
Conventia Sociala este ceea ce noi acceptam, prin educatie nu neaparat cea mai buna varianta de functionare a unor societati.
Si China functioneaza bine, si cei de la Daesh pot spune ca functioneaza perfect sistemului lor de credinte din Interior.Si ca ceea ce fac in cotidian are justificare morala.
O autoare americana, Katherine Verdery a remarcat perfect futilitatea demersului filozofic anticomunist in Romania, de ce nu s-au nascut rezistente colective, miscari sociale pe scara larga in Romania, care sa mobilizeze masele contra totalitarismului, similara Revolutiei ungare, Primaverii de la Praga, sau Solidaritatii Poloneze.
Intelectualii, dezbateau estetic problemele filozofice in creierii muntilor, izolati de realitatea oraselor si centrelor mari. Ideile era sadite, ingrijite ca o floare rara in paduri, nu dezbatute si raspandite la nivelul oamenilor simplii . Erau in opinia mea, prea aproape de o Biserica Duplicitara care le incurajau un demers izolat si in acelasi timp retelele de preoti informau periodic Securitatea pe orice miscare antitotalitara, pentru ca in sine Totalitarismul Bisericii Ortodoxe este egal cu cel al Securitatii la nivel de Obiectiv. Nu, doar trebuie toti sa credem in acelasi Dumnezeu si aceiasi Univers ordonat de regulile implacabile ale unei Divinati definite strict…ereziile nu isi au locul. Se vroia o revolutie de constiinte, meditand si argumentand in cabane, in cercuri mici de prieteni sperand o contagiune miraculaoasa. Asta nu inseamna ca acei oameni ar fi vinovati de ceva ci doar ca strategia aleasa pur si simplu nu a fost realista sau poate ca irealizabila in conditiile Securitatii de atunci. Sau poate ca Securitatea si oamenii care o sprijineau era mai inteligenti , competenti . Sau poate ca inegalitatea resurselor la dispozitia Securitatii , desi pentru o idee nu trebuie milioane. Ce e mai bine, pentru o natiune, sa aiba anumite calitati intelectuale inoculate prin educatie apropiata, de receptivitate, deschidere toleranta fata de diversitate sau pur si simplu sa fie incorsetata si izolata intr-un set de reguli sociale, gramaticale de comportare?
Profesorul meu de metode numerice de la Politehnica si-a luat doctoruatul cu o lucrare scrisa integral sub forma unei epigrame – sigur ca nu facuse copy-parte, ma scuzati, evident copiase probabil de nicaieri.
Cert era ca predarea materiei consta intr-o alta epigrama – pe unii ii enerva, pe altii ii distra.
Octavian Stanasila a venit sa verifice ce se intampla acolo – mie imi placea predarea asta provocatoare: ma tinea treaz, fara sa casc in timpul predarii, mereu conectat sa prind teorema/lema si demonstratia.
Toate se incadreaza in ganduri dedicate limbii romane.
Fiecare foloseste limba asa cum doreste – uneori mai bine, alteori ma putin bine.
Ceea ce comunicam este important si evident gramatica si forma ne poate duce in alte locuri decat in cele pe care ni le dorim/imaginam.
Deci sa purcedem in a scrie si a vorbi pentru a incerca limba romana moderna!
Multumesc!
„Vom fi o silabă pe dos, un accent greșit pus, un inoportun „ca și”, un dezmățat „care”, un „vizavi” grețos, o „locație” lăbărțată peste lume. Vom fi crescuți prost.”
Acest pasaj din textul domnului Liiceanu imi place în mod deosebit… Dacă ar fi doar atât, parcă tot n-ar fi rău, căci, oricât de inoportune, dezmățate și stridente ar fi pleonasmele, ticurile verbale, clișeele noii limbi de lemn, absența diacriticelor, convingerea multora că semnele de punctuație și de ortografie sunt pur decorative, ce ne facem cu jargonul de dată recentă, pătruns în limba vorbită (deocamdată), via facebook și alte rețele de socializare? Pe lângă deja clasicele BRB, OMG (cu varianta OMFG), BFF și alte inovații lingvistice și îmbogățiri lexicale, avem altele și mai și. Astfel, nu adăugăm pe cineva în lista de prieteni, ci îi dăm un add, nu ne place o fotografie, ci îi dăm like , nu rupem relația de prietenie, ci ne des-friend-uim, nu împărtășim, ci share-uim etc. Culmea stupidității, am văzut like-uri aplicate la niște postări despre decesul cuiva…Ce-o fi însemnând asta? Că ne place plecarea dintre noi a celui în cauză, că ne place modul în care a fost redactat anunțul, că îi compătimim pe membrii familiei? Greu de spus ce e in mintea fiecăruia. Un cuvânt care, în limba de origine, are o încărcătură semantică pozitivă, dobândește, în acest context, o dimensiune macabră, traductibilă prin „Doamne ajută că s-a dus” sau „Îmi place această veste” etc.
Dacă adăgăm și faptul că această comunicare online este spațiul cel mai propice pentru a se manifesta și lenea lingvistică, prin mutilări ale cuvintelelor (cf, bn, scz, nb etc) avem suficiente motive de îngrijorare.
Domnule Moldovan, v-a „scăpat” selfie; orice ai face pe facebook, dacă nu vii cu un…”selfie”, nu ești nici „cool” nici in „trend”. Sărmanul Ștefan Luchian, nu știa că, realizând faimosul „Autoportret”, de fapt a făcut un/o …”selfie” (cu scuze că nu cunosc genul acestui cuvânt).
Și când ne gândim ca limba română are unul din cele mai bogate, vaste și frumoase vocabulare prin care am putea exprima cu atâta lejeritate o bogație de idei și sentimente.
Dar noi nu, englezismele să ne stăpânească. Păcat că cei ce folosesc expresii și cuvinte din engleză, habar nu au de limba Regatului Unit.
Cu respect, un an frumos si plin de bogăție spirituală !
@ vasile – aveți cumva impresia că ”autoportret” e cuvânt românesc? :)
La fel ca ”brânză” sau ”capră”?
”Autoportret” e tot împrumut, la fel ca și ”selfie”, numai că ”selfie” presupune și atributul de ”informal, ocazional”, ceea ce ”autoportret” nu presupune. În rest, mai există o diferență de ordin subiectiv: ”autoportret” exista în limba română când ați învățat-o dvs., în timp ce ”selfie” a fost adoptat recent.
Erată…
.propice
cuvintelor
Multumesc.
Magister dixit!
Iată textul care, necruţător, ne alină în suferinţa noastră cea mai adâncă.
Cuvântul ne-a zămislit pe noi ca oameni. Dacă-l nesocotim, tot el ne va pierde.
Domnule Liiceanu,
totul porneste de la gand, urmeaza reflexia , dupa aceea intelegerea ,iar in cele din urma, cuvantul mintal si cuvantul rostit.
Un parinte grec spune, citez:”exista o legatura interioara intre cuvant si fapta, intre spirit si trup..Fapta se cuprinde potential in cuvant si in spirit si-l implineste pe acesta.Cuvantul deplin sau eficient este cel materializat in fapta.”( „Curatirea inimii” de parintele Hristofor Panaghiotis)
Inima curata duce la o minte curata si la fapta buna.Cuvantul adevarat e intotdeauna insotit de mangaiere pentru toti oamenii, aduce bucurie acestora..
Cat despre modul de a vorbi, e indispensabil sa cunosti gramatica limbii pe care o folosesti , la noi , pe cea a limbii romane.Practic, cunosti omul dupa cum vorbeste, din toate punctele de vedere.
Pentru ca va stimez si va admir, va rog sa primiti din partea mea, cele mai calde urari de sanatate, viata foarte, foarte indelungata si bucurie! Mi-as dori sa fiti intotdeauna in mijlocul nostru .
draga Oana, toata consideratia si toate cele bune !
Eu am desprins din eseul de față un fragment și vreau să-l comentez:
„Trebuie să recunoaștem că lucrurile au ajuns departe cu limba română. Nu numai bazele ei gramaticale sunt subminate; luate cu asalt sunt înseși redutele alpine, limbajul academic. Dacă cuvintele nu mai fac doi bani, dacă pot fi spuse și puse pe hârtie oricum, de către oricine și luate de oriunde, atunci, ambalate sub eticheta „lucrare de doctorat”, ele pot aduce o diplomă devalorizând un titlu”.
Mă nedumeresc următoarele:
1. Cum adică au fost subminate bazele gramaticale ale limbii române? Nu mai există gramatici, norme, reguli, au fost abolite?
2. Cine a luat cu asalt „redutele alpine”? Nu e clar. Doctoranzii care se exprimă dificil în românește? Sau cine?
3. Cum adică „cuvintele nu mai fac doi bani”? Așa să fie oare? Înseamnă că judecătorii, avocații, cei care fac contracte și-au pierdut obiectul muncii?
4. Nu cumva devalorizarea titlurilor se datorează altor motive decât limba?
(Poate găsiți o cale să afișați acest comentariu lipsit de orice postură țâfnoasă și de orice harțag).
Tariceanu a introdus in vocabular cuvantul „sustenabil”.
Multumesc in fiecare clipa pentru existenta si luarile de pozitie a unor adevarati oameni de cultura, precum Dl.Liiceanu si imi doresc ca cei ce au urechi sa auda si sa incerce sa se indrepte, macar in al doisprezecele-al ceas. As aprecia insistenta dascalilor in formarea scolarilor si o exigenta marita in cazul studierii gramaticii. Observ cu revolta si regret greseli gramaticale elementare chiar si in redactarea unor acte publice, care ar trebui sa reprezinte persoane cu pregatire universitara. Pacat!
mi-a placut mult articolul. Pentru mine prioritara este comunicarea cat mai exacta a ideii. Daca limba mea nu are cuvantul care exprima exact cea ce vreau sa comunic si cunosc un cuvant din alta limba care o face nu sunt impotriva imprumutului de cuvinte. Dupa cum nu ma supar daca altii imprumuta de la noi cuvinte ca : tuica, sarmale,mamaliga. Exagerarea insa dauneaza.
Dupa ce am citit articolul am simtit cateva clipe bune , linistea salii de spectacol inaintea ropotului de aplauze…..uimirea ca asa ceva frumos exista….
Vă mulțumesc pentru că existați.
Domnule Liiceanu,
cand m-am referit la cuvantul adevarat care aduce mangaiere tuturor oamenilor, ma gandeam ca asa ar fi bine sa -l foloseasca toti oamenii. Numai ca unii nu inteleg acest lucru si nici nu actioneaza conform adevarului, deci gandesc rau si savarsesc fapte rele.Acestia sunt extremistii in general, printre care, comunistii si fascistii.Nici eu nu fraternizez cu acestia.
In primul rand un 2016 grozav de bun pentru dumneavoastra, Domnule Gabriel Liiceanu si pentru toti cititorii dumneavoastra!
La cele spuse as adauga inca un aspect esential al limbii nationale: este instrumentul necesar si suficient cu care se scriu legile unei societati, ale unei tari. Atat Constitutia cat si legile emise de parlamentari sunt constructii lingvistice cu valoare legala adaugata. De aici decurge bineinteles NECESITATEA ca un politician sa fie un bun vorbitor al limbii in care vrea sa legifereze. Nu mentionam aici interpretarile legale ale unei virgule, conjunctii, particule sau sintaxe (apanajul justitiei), ci doar o exprimare gramaticala decenta (nici macar riguroasa), cu recunoasterea si scuzele de rigoare atunci cand limba materna este siluita prin ignoranta si/sau lipsa de bun-simt.
Recent presedintele Iohannis a primit aplauze entuziaste din partea parlamentarilor (mai viguroase decat cele primite la inceputul mandatului cand le-a acordat incredere netarmurita) spunand ca doreste reabilitarea politicienilor. Aici este in asentimentul populatiei intrucatva, insa trebuie amintit ca reabilitarea implica recunoasterea greselilor si indreptarea lor. Cum poate un politician care a contribuit la fraudarea a zeci de milioane de euro din banii publici sa fie reabilitat fara sa fie recuperati acesti bani? Facand cateva luni sau cativa ani de inchisoare (eventual in arest la domiciliu in vila construita cu acesti bani?)? Sau votand pensii speciale pentru parlamentari care absenteaza la vot, sunt prezenti fizic mai putin de 50% din sesiuni iar mental …(s-a afirmat ca dupa aprobarea legii interzicerii publicitatii la medicamente parlamentarii …”nu au stiut ce voteaza”…partea tragica este ca nu este prima oara cand se aduc astfel de motive…)
Se poate spune ca respectarea legilor intr-o societate este lucrul care o diferentiaza de jungla. La fel de important este ca aceste legi sa fie facute de oameni care reprezinta cu adevarat interesele societatii, nu ale unor grupuri oarecare de interese. Si bineinteles responsabilizarea corecta, ca mod necesar de a reabilita o persoana care a facut ceva rau.
In sfârsit!
Ma bucur ca dedicati cateva randuri limbii romane contemporane, aceasta ruda saraca a românului putin cultivat, care se crede insa cosmopolit, fara sa stie exact, ce inseamna asta si, cu atat mai putin, ce responsabilitati implica aceasta noua calitate..?
in virtutea statutului de european liber intr-o lume globalizata, omul nostru isi neglijeaza si isi desconsidera originile, de care probabil ca ii este rusine, deci, ca sa se razbune ca este „doar” român isi stalceste si isi mutileaza limba materna, cu indiferenta si condescendenta.
Aud mult prea des „nu asta conteaza” sau „e normal ca limba sa evolueze”, si sunt foarte dezamagita de rezultatul primordial al acestei atitudini : desconsiderarea identitatii nationale!
Apoi, unii români se intreaba de ce nu sunt respectati de straini, in ciuda eforturilor pe care le depun ca sa le semene? Probabil, tocmai pentru acest motiv… :(
Un nou an fericit, tuturor!
Abuzul de virgule este de asemenea o problemă asupra căreia vă invit să reflectaţi…
Eu n-am întâlnit în textul amendat decât un singur caz în care virgula nu era necesară. Deci „abuzul de virgule” e o exagerare.
De asemenea, e păcat că, de dragul contrei, ați ratat ideea centrală a comentariului!
Hantzy, m-ai scutit de un mic efort ! Bravos !
Macar o data trebuia sa nu fiu de acord cu magistrul Liiceanu.
Pervertirea limbi nu este un fenomen specific societatilor care au trecut prin comunism.
Am observat acest fenomen in mai multe tari, atat in spatiul anglofon cat si in cel francofon.
In spatiul anglofon se raspandeste dumbing down-ul, cu o limba plina de cool, wicked si obscenitati. Un limbaj mai sofisticat este descurajat. Am folosit intr-un raport cuvantul dichotomic si la proof reading cuvantul a fost taiat, mi s-a spus ca e prea elitist.
Engleza curenta este un fel de argou, cu cuvinte prost folosite, abrevieri gresite, erori de gramatica si asta nu doar la nivelul adolescentilor care trimit mesaje pe telefonul mobil. Comparati un articol din marile cotidiene (inclusiv The Times) de azi cu unul de acum 30 ani si veti vedea cum a saracit limba , articolele sunt pline de limba de lemn (o alta limba de lemn, dar tot derivata din scheme mentale primitive).
Political correctness este noua limba de lemn, asta atat in spatiul corporatist occidental cat si in cel al adminstratiei publice. Nu poti azi scrie AD ci trebuie sa scrii Common Era, Merry Christmas este inlocuit cu Happy Holidays, sex cu genre, etc. Politicienii abia de folosesc 500 de cuvinte de parca tot vocabularul trebuie sa incapa pe Twitter, iar unii au au ajuns sa vorbeasca precum adoslecentii, cu fraze fara o gramatica riguroasa si pline de banalitati. NB cei pe care-i cunosc eu sunt toti absolventi de cel putin universitate. Toate aceste se intampla pentru ca in multe tari anglofone s-a renunat la studiul gramaticii in scoli.
In spatiul francofon la nouveau langue de bois este amestecata (ca si in Romania de azi) cu o influzie de englezisme fara rost (si asta nu doar in Quebec). Politicieni de calibru precum Laurent Fabius fac sistematic greseli de gramatica a la Marean Vangelie.
Referitor la Romania : limba romana vorbita in viata de zi cu zi in perioada comunista era mai bogata si se scria mai bine (atat lexical cat si gramtical) decat azi. Deteriorarea calitatii educatiei in ultimii ani isi pune amprenta pe limba vorbita azi. Ziaristii care scrii corect gramatical sunt cei educati in perioada pre-1990, unii, paradoxal chiar activand anterior in presa de trista amintire. Audio-vizualul de acum 30 ani era dominat de limba de lemn, dar sociatatea dezvoltase antivirusi (mai precis greata) si contaminarea era mai rara. Audio-vizualul de azi este mai pevers, e plin de manele, violenta, sex si spectacole de mahala cu limbajul asociat. Si acest limbaj prinde.
Daca domnul Liiceanu era educat dupa 1990 n-ar fi stiut greaca sau latina, poate nici germana, pentru ca societatea de azi nu da doi bani pe aceste limbi si asta nu numai in Romania sau in Estul decomunizat.
Inca o data domnule Liiceanu, nu va impartasesc convingerile, limba de azi este o simpla reflectare a societatii de azi si nimic mai mult.
stimate Clinic, in loc sa finalizati cu pacat … ca s-a ajuns aici si ca ar trebui totusi facut ceva pentru reabilitarea limbii si a personalitatii noastre, cadeti in greseala in mod constient concluzionand ca „limba de azi este o simpla reflectare a societatii de azi si nimic mai mult” – fara suparare, tocmai asta era problema , „las` ca merge si-asa” ar trebui desfiintat complet !
A aproba automat, fara sa analizam faptele, tot ceea ca scriu magistrii, este un pacat de-a dreptul clinic, ca sa citez intepatura dvs veninaosa. Dvs imi cereti sa specific ce e de facut pentru a indrepta lucrurile, n-am gasit nici in articolul domnului Liiceanu mentionata o solutie.
Daca citeati cu atentie comentariul meu am afirmat ca mizeria limbii romaine de azi este rezultatul mizeriei societaiti de azi si nu o mostenire a unei societati anterioare, oricat de pacatoasa si criminala a fost cea comunista.
Din pacte mai recent ne-am obisnuit sa punem faptele neplacute sub pres pentru ca nu cadreaza cu ideologia la moda.
Da!
Întâi înveți limba, de la părinți, prin imitație și foarte probabil INCALCÂND regulile, si abia apoi, la cutare varstă inveți regulile limbii, la școală. „Animalul din noi” se domesticește în româna familială, care e, de cele mai multe ori RĂU vorbită. Părinții mei ziceau „indentitate”, „ștofă”, „complect”, „mușchetari” (cei trei) sau, când obiectul s-a democratizt, prin anii `60, „șprei” („spray”)….ceea ce nu i-a împiedicat să fie persoane oneste, nu numai în mediul suburban în care trăiam, și care era populat în general de agramați bine intenționați și onorabili, ci și în lumea mai exigentă a celor „cu studii”. E exagerat să crezi că TOATE regulile vor fi „schilodite” daca cele ale limbii sunt ignorate, e o MECANICĂ imaginară a lucrului, așa cum se credea candva ca fetele raman gravide în vis.
E adevarat însă că nu ar trebui să-i găsim (pe agramați) în fruntea bucatelor.
Dar am acceptat asta, „intelectualii” au acceptat-o, ultima dată chiar cu oarecare entuziasm (Băsescu zicea „intalnirea pe probleme A schimburilor comerciale”, d. ex, si n-am auzit vreo reacție). „Ca și”-ul este într-adevar penibil, dar benign: nu cred că bădărănia și corupția se trag necesarmente din „ca și”, și nici din prepoziția care-i dă de furcă lui Tariceanu. Îl aveam înainte pe Pruteanu ca milițian al limbii, dar nu mi s-a părut niciodată că ar fi un pasionat al regulii morale (dimpotrivă).
Una peste alta, trebuie echilibru: cele semnalate sunt juste dar n-au nici pe departe greutatea pe care vrea să le-o dea dl. Liiceanu. ARE în schimb (greutate) corupția câtorva personaje fața de care dl. L ca și alți „intelectuali” rămân imperturbabili.
Parţial de acord; părinţii dumneavoastră, însă, presupun că nu au fost celebrităţi formatoare de opinie.
Aceasta e marea problemă. Omul „de rând” (aşa-numitul John Q. Taxpayer) a avut întotdeauna un limbaj oarecum corupt, un vocabular mai limitat, ceea ce nu l-a împiedicat să funcţioneze bine în societate. Pe de altă parte, formatorii de opinie (inclusiv mass-media) au devenit de-formatori de limbă. Asta e trist: că avem drept exemple nişte indivizi de care mi-e ruşine.
dvs domnule Rusu sinteti un deviationist ;e normal sa apere autorul limba nou creata;este fundamentul pe care se construieste noul popor;ce ar ramine din argumentatia mari uniri? rominul Decebal si Misu Curajosu !?
uite azi io vorbesc cred mai bine dialectul ardelenesc decit fii de taran; boci,dinci,rusi,ciolosi care s au aliniat oportunist noii idei
@ Adrian Rusu
” ARE in schimb greutate coruptia catorva personaje fata de care dl. L ca si alti ‘intelectuali ‘ raman imperturbabili . ”
1. Fac apel la oleaca de rigoare : raportat la Realitate , dv. vorbiti despre
a) ” coruptia catorva persoane ”
b ) ” presupusa coruptie a catorva persoane ” ?
Pentru a fi in situatia descrisa la a) , nu ar trebui oare sa existe cate o sentinta judecatoreasca – definitiva – pentru fiecare ” persoana ” ?
Daca – deocamdata – suntem ( doar ) in situatia descrisa la b) , nu este oarecum exagerat ( adica cel putin prematur ) sa ii cerem domnului Liiceanu si celorl ‘ alti ” intelectuali ” ‘ sa iasa din starea de ( presupusa ) latenta ?
2 . Nu stiu daca am inteles corect sensul : oare dv. sugerati ca domnul Liiceanu si ceil ‘ alti ” intelectuali ” ‘ au – cumva – obligatia sa se pronunte fata de ( presupusa ) „coruptie ( a ) catorva persoane ” – in sensul de a condamna coruptia ( presupusa ) & persoanele ( presupus ) corupte ?
Asta este o teza foarte interesanta ; am vazut ca o promoveaza si distinsii intelectuali din zona A 3 & USL – de vreo 7-8 ani .
Din pacate , io nu am capacitatea de a descifra rafinatele rationamente care stau la baza acestei teorii ( oarecum ) contraintuitive ; ar fi grozav daca m-ati ajuta sa inteleg de unde rezulta presupusa obligatie a domnului Liiceanu si a celorl ‘ alti ” intelectuali ” ‘
a ) – de a se pronunta intr-o ( presupusa ) chestiune pe care le-o indica unii intelectuali autentici / lideri de opinie lipsiti de orice dilema
b ) – de a se pronunta in sensul pe care unii intelectuali autentici / lideri de opinie coplesiti de convingerile lor ferme il sugereaza ( pentru uzul persoanelor sensibile ) ca fiind singura optiune ( morala ??? ) posibila
Io credeam ca ( si ) domnul Liiceanu si ceil ‘ alti ” intelectuali ” ‘ sunt – ca si noi – doar niste cetateni ( oameni ) liberi , care
a . au dreptul – ca si noi – la propriile opinii / optiuni
b . au dreptul – ca si noi – sa aleaga ( singuri ) chestiunile asupra carora doresc sa se pronunte in spatiul public .
Io credeam ca fiecare din noi este liber sa-i aprecieze – sau nu – pe ceilalti , in functie de propriile criterii si valori .
Io credeam ca nimeni nu este obligat sa-l aprecieze ( admire ) pe domnul Liiceanu sau pe ceil ‘ alti ” intelectuali ” ‘ ; in spatiul public exista o oferta diversa , din care noi putem sa alegem ( liber ) .
Io zic ca nimeni / nimic nu ne impiedica sa-i admiram pe rafinatii ganditori dr. Ciuvica , Codrin Stefanescu , maestrul Mihaita Gadea , dr. Val Valcu , maestrul Chireac , marele gurnalist SRS , dom’ profesor Felix Voiculescu , maestrul Mircea Diaconu , dom’ profesor Horia Marga – Calorifer , d-na Dana Grecu , imbatabilul VVP , Dan Sova , distinsul Liviu Dragnea , etc . …
Alegerea poate sa fie o chestie de gust sau poate de inteligenta / de caracter ( ” marile probleme de inteligenta se rezolva cu calitati de caracter ” – desi aici nici macar nu este o mare problema de inteligenta ).
Sunt sigur ca maestrul Mihaita Gadea o sa supravietuiasca , chiar daca – pe mine – prestatia & persoana sa ( doar ) ma amuza ; sper ca domnul Liiceanu – si ceil ‘ alti ” intelectuali ” ‘ – sa reuseasca sa supravietuiasca , chiar daca dv. nu ii apreciati .
Io zic ca aici este vorba , ca intotdeauna – despre o alegere ; nu ma pronunt in locul domnului Liiceanu , dar nu cred ca ar fi avut ce sa caute langa niste caraghiosi si obraznici de mana a saptea , cum sunt cei amintiti mai sus .
Io zic ca domnia sa se simte cu totul confortabil langa ceil ‘ alti ” intelectuali ” ‘ – domnii Patapievici , Plesu , Cartarescu , Cornea ,… .
Oare faptul ca distinsii intelectuali autentici / adevaratii lideri de opinie lipsiti de orice dilema continua – de vreo 7 ani , imperativ / obsesiv / maniacal – sa-l someze pe domnul Liiceanu si pe ceil ‘ alti ” intelectuali ” ‘ sa le confirme ” opiniile ” semnaleaza existenta unei suferinte de tip nevrotic ?
Oare oamenii simt nevoia ca persoane recunoscute pentru discernamantul lor sa le confirme public viabilitatea ( ??? ) aberantei lumi paralele cu Realitatea pe care au plasmuit-o – si in care traiesc – de vreo 10 ani ?
Ce mai conopida, d-le Butoi….Stam rău la concizie. Nu spun si nu sugerez nimic in legatura cu toate astea – prea multe ca sa le fi spus in atat de puține randuri. Spun ca: 1. Teza ca invatam primele reguli ale vietii prin limba – zisa in primul paragraf, e falsa, pentru ca cei mai multi dintre noii-veniti, invata limba prin imitatie (a unei limbi adesea RAU vorbite), si abia APOI ii invata regulile ei (la scoala, adica). 2. Că nu e relevanta (limba) in chestia „badaraniei, coruptiei…si minciunii”. Comme preuve Udrea care e intr-un proces ptr coruptie o vorbeste mai degraba bine, in vreme ce Vanghelie, la fel, prost….etc. Restul, Gadea, Ciuvica et compagnie…delirul obisnuit la „dreapta” alfabetizata romaneasca (dintre ăstia, de altfel, iar: unii o vorbesc bine si altii prost).
Mr. W: Cu totul de acord cu d-voastră.
de variabilitate si (de) compunere stranie intr-o limba in curs de schimbare, de modernizare si, de ce nu, de europenizare:
1. pluraluri diferite la cuvinte similare,ex. ladă/lăzi, nadă/nade, cadă/căzi, radă/rade. Pot continua cu sutele. Forma cu ă o consider un ruralism generalizat;
2. celebrul ”pe care” tradus in limbi europene – Ro: omul pe care l-am vazut ieri este…/Fr: l’homme que j’ai vu hier est../Eng: the man I saw/have seen yesterday is…/It: L’uomo che l’ho visto ieri e…
Ad litteram din Ro în Fr: L’homme sur lequel je l’ai vu hier….hmm.
Si oricum, nu ne mai indeletnicim, ci ne ocupăm, nu zăbovim, ci întârziem, mai puțin duhovnicesc, mai mult spiritual, nu mai punem în aplicare, ci implementăm. Aștept cu interes momentul în care slavonismele vor fi mai mult istorie, iar latinismele și neologismele vor fi actuale și uzuale (că tot s-a eliminat latina din curicula preuniversitară)
La mulți ani!
Multumim, domnule Profesor! Cred cā a rāmas neobservatā drama disparitiei diacriticelor! Pare o chestiune tehnicā, dar nu e! Este o boalā grea, un fel de filoxerā rāspânditā pe telefoane si calculatoare de toate neamurile! Vorbitorii de maghiarā, ca mine întelegem poate cel mai bine spusele Dumneavoastrā privind infestarea gândirii prin limba sleamātā! De aceea ne este nouā jenā de felul în care unii români îsi bat joc de limba lor! Scuze pentru lipsa semnelor tz si sh…
Aveți mare dreptate, NEROMÂN! Lipsa diacriticelor este un lucru foarte grav. Textele scrise astfel dau naștere la confuzii care de multe ori sunt chiar de un comic absolut. E vorba de un soi de comoditate, ca să nu zic chiar lene, de care dau dovadă chiar persoane foarte instruite. Mă refer mai ales la publicațiile online.
consider ca intre limba vorbita in familie si cea vorbita in public este o diferenta si comoditatea nu ar trebui sa intervina nicidecum ! vorbim cu batranii sau cu copilasii pe intelesul lor, dar in spatiul public si mai ales oficial trebuie vorbita o limba corecta si decenta ! pretentia este cu atat mai mare de la functionarii care umbla cu documente legale !
in ceea ce priveste diacriticele nefolosite in spatiul virtual – fiecare si le pune pe tastatura cum i se pare mai comod sau usor de retinut ! un text cu diacritice transmis pe net apare ca un limbaj matematic si uneori nu prea este inteligibil – textul ar trebui cumva „tradus” ! Pace tuturor !
La Multi Ani,
domnule Gabriel Liiceanu.
(Si cititorilor Contributors.)
Din pacate, cei din tabara lui „ca si” nu citesc contributers.ro
Comunicarea corectă e o datorie, iar respectul față de tine, apoi față de ceilalți e o condiție sine-qua-non. Prin media ne rămân în memorie tot mai puține modele etalon de urmat de către noi, omul de rând, de popor, deși sunt convins că ele există … pe undeva, dar nu ies la suprafață deoarece televiziunile-și umplu spațiul și timpul cu figuri care reprezintă grosul populației. Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, rămân însă printre puținele excepții pozitive. Omul de televiziune nu se ridică la pretențiile postului, nu are cultura necesară și, cel mai grav, nu folosește vorbele adecvate, otrăvind sufletele ascultătorilor.
Bine gandit, bine zis !
pentru rotunjirea informaţiilor ar mai fi de adaugat…
1. https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2012/09/16/pentru-alfabetul-latin-bulgarii-le-taiau-romanilor-limba/
2. impunerea alfabetului chirilic a fost rezultatul unor politici externe-extreme de a rupe spaţiul românesc (vlah) de zona european-latină… (Datorită faptului că în limba română se găsesc sunete ce nu au corespondenţă în alfabetul chirilic clasic, grămăticii s-au văzut nevoiţi să inventeze o serie de semne, pentru a le putea reprezenta
Trecerea de la folosirea alfabetului chirilic la cel cu litere latine s-a realizat treptat, prin alfabetul
de tranziţie. Decretul de înlocuire a alfabetului chirilic cu cel latin a fost dat de către
domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în anul 1862. Cel mai vechi text cunoscut, cu dată sigură,
redactat în limba română, este scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung adresată în 1521 lui
Johannes Benkner, judele Braşovului.).
3, deşi mai bine de 300 de ani limba vorbită s-a scris cu litere chirilice, şi cam de 150 de ani folosim grafia latină, în programa şcolară actuală nu se învaţă (la nivel minimal) buchiseala cuvintelor neaoşe străvechi scrise cu slovă chirilică, fapt ce duce la neputinţa accesării în original a multor texte valoroase…
4, vorbirea academică actuală e rezultatul unor conceptualizări teoretice, ducând la cofrări şi trunchieri ale unei bogate şi variate exprimări lingvistice populare… pierzându-se astfel multe rădăcini ancestrale…
(Există ált límbdj cúmu’i mnemţásca şi există límba nuoástî, dar límba nuoástî se vorbeşte pă duomnjéşti cum auz la tilivizór şi pă bătrânjéşti, bătrânjáscî pe care unii o consideră strâcátî, dar alţii cred că aşé so vorovít djintătdja.úna numa dji˚amú să vorovéştji pă duomnjéştji.
(Miron Blaga, Octavian Blaga – Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor)))
…. şi ar mai fi multe de spus…
pentru cei interesaţi, aveţi încropit un Dicţionar Ardelean (Popular) – Român aici:
http://milisoft.ro/MainPage.php?iditem=4a5d0c96f76c7a31a70462e8da0edf6bd9715111
Cred ca problema limbajului care deriva dintr-o societate construita ideologic este decuplarea lui de realitate pe de o parte iar acolo unde el nu este decuplat de realitate cade, in general, in grobianism.
Faptul ca limbajul nu se mai refera la realitate si ca e doar in sfera ideatica are efecte similare cu cele descrise de comentatorul Cinicul, la care as mai adauga inca doua: refugierea in virtual si formalismul decuplat de realitate, adica legile sunt ceea ce se scrie nu ceea ce este. Rezultatul este ca limbajul care nu face referire la realitate si care nu spune povesti frumoase este pur si simplu delir.
Domnule Profesor,
De acord cu multe dintre observaţille dvs. din articol, dar cred că atribuiţi prea multe calităţi şi prea multe roluri şi implicaţii cunoaşterii şi utilizării limbii materne. Cred că, uneori, grija exagerată faţă de cunoaşterea/utilizarea limbii române îi poate conduce pe unii în zona pedanteriei. Fără a intra în detalii, aş vrea să vă atrag atenţia asupra faptului că mai mulţi foarte buni cunoscători ai limbii române (scriitori, profesori, filologi, actori, etc.) au ajuns să fie rupţi de realitate şi au pretenţii exagerate, pe care, uneori, nu le respectă nici măcar ei înşişi (de exemplu cunoaşterea sensului unor neologisme, arhaisme ş, a., sau a anumitor situaţii, mai deosebite, în care se utilizează virgula – uneori înaintea conjuncţiei copulative „şi”).
Pe de altă parte, aveţi la îndemână numeroase exemple de personalităţi (scriitori, actori celebri), despre care în niciun caz nu s-ar putea spune că nu cunosc limba română şi care, având un caracter mizerabil, sunt capabili de gesturi reprobabile.
Cu alte cuvinte, în multe dintre cazurile semnalate de dvs., mult mai importante decât cunoaşterea şi/sau utilizarea limbii materne sunt caracterul omului şi, după cum foarte bine ştiţi că scria Immanuel Kant, bunavoinţă (bunăvoinţa).
La Multi Ani!
PS. Cuvintele pangarite in epoca comunista trebuie redate limbii romane caci nu ele sunt cele vinovate .
Limba vorbita iti da indicii asupra caracterului unui popor. Nu am folosit niciodata, ba m-a enervat groaznic expresia unanim folosita (deci nu de catre anumite categorii ale populatiei):
„Sa faci o treaba ca lumea!”
Alte popoare „fac o treaba cumsecade”.
Deci: Care este criteriul evaluarii la romani, fata de alte popoare?!
Spiritul de turma…
Excelenta observatie, demna de un tratat de istorie a mentalitatii la romani.
Dar poate ca asta ne-a mentinut ca popor caci si o turma de oi chiar si cand este atacata nu se razleteste mai mult decat este necesar si bucatile ca si la amoeba (asa cred) sau si mai bine la un lichid se recompun dupa incetarea pericolului.
Adica mai degraba decat un popor vegetal untem si un popor lichid. :)
Dar azi cred ca aceasta paradigma umilitoare dar salutara din trecut ar trebui putin amendata.
In timp, prin scoala si educatie bine condusa, caci altfel la nivelul pericolelor existente chiar si o turma poate fi total spulberata.
Domnule Liiceanu, citesc fiecare cuvant pe care il publicati
cu bucurie. As vrea sa stiti ca nu sunteti singur, asa cum simtiti in cartea
„O idee care ne suceste mintile”. Va multumesc.
Va mai amintiti de epidemia „deci”? Nimeni n-a observat cand a trecut. Tot invatul are si dezvat. Exista in fibra nationala un reflex superficial de factura mimetica. La prima vedere pare a fi o slabiciune. Poate fi vorba de un „popor tanar”, cum zicea Rdulescu-Motru. Eu cred ca avem aici o trasatura benefica asupra careia ar trebui sa reflectam mai adanc si fara inversunare. Sa nu uitam, domnule Liiceanu, ca amicul Platon insusi a facut gafe amestecand filosofia cu politica.
„De la ea (de la limbă) ne vin primele reguli pe care le primim în viață.” Pronumele personal de politeţe are în limba română două grade, unul apropiat: dumneata şi unul care păstrează distanţa: dumneavoastră. Mai există şi reverenţa, dar nu se foloseşte decât pentru titluri. Nu este nevoie de ea în limbajul curent, pentru că oricum dumneata vine de la domnia ta, iar dumneavoastră, de la domnia voastră. Greşeşte mama care permite copilului să-i spună tu. Portugheza, o limbă rafinată, l-a eliminat. Você înseamnă şi tu şi dumneata. Você îi spune copilul mamei şi iubitul iubitei. Relaţia e şi apropiată şi respectuoasă. Aveţi dreptate, de la limbă ne vin primele reguli de viaţă.
Destul de multă confuzie în comentarii: textul nu este nici despre diacritice, nici despre corupţie, nici despre fluiditatea limbii, nici despre academie, nici despre impostură.
Limba, cuvântul, este unealta noastră interioară prin care prindem gândul şi-i dăm viaţă. Aşadar, dacă mânuim o unealtă rudimentară, ceeace putem extrage din gând va lua forme groteşti. Pledoaria nu este pentru atât vorba rostită, cât pentru grija cu care îmbrăcăm încă-nerostitul spre a-l aduce în lume. Şi asta pentru că lumea va lua forma acelor cuvinte care au fost mai înainte gândurile noastre. Astfel, putem avea o lume butucănoasă, ne-aşezată, strâmbă, sau din contră – după cum ne cultivăm discursul interior.
Greselile gramaticale te descalifica ca intelectual,dar si adaptarea stilului de a vorbi intr-o situatia data trebuie corelata cu ea.Ei si de aici ,trecand prin filtrul culturii proprii,a propriilor sentimente,a starii de sanatate mintala ,educatie si varsta,exprimarea ne esta afectata , iar amprenta lipsei de timp e cat se poate de prezenta..Vorbim in propozitii,frazele presupun comparatii,adjective,repetitii,precizari inutile in conditiile in care putem in acest timp acumula cunostinte noi,alti bani,sau odihna.Asta-i realitatea si copiii se spune ca sant cei mai buni profesori.Limba literara e tot mai putin folosita tot datorita lipsei de timp si de cultura ,de un stil nou de comunicare care exclude de foarte multe ori dialogul, si risti sa fii ridicol,depasit -,ma rog-esti ” naspa” imediat.Se folosesc englezizme, asa ca niste accesorii ”cool „de imbracaminte ca sa accentuezi .Sincera sa fiu nu ne vom recupera limba romana pe care ar trebui sa o folosim in veacul vecilor pentru ca santem tot mai putini cei care o cunoastem si o pretuim.Nu se mai poarta ,d-lor,iar daca maine s-ar vota ca limba oficiala, in toata Europa sa fie engleza cel putin 90% dintre cei tineri ar fi de acord.Nu le plac granitele,obstacolele,lucrurile inutile si ma intreb cata rabdare o sa mai aiba cu clasa asta politica care- i dezamageste si-i incurca ,dincolo de faptul ca unii politicieni sant agramati.
„Limba literara e tot mai putin folosita…” – este adevarat, dar nu despre asta cred ca discutam! A vorbi corect româneste nu inseamna, neaparat, a face literatura :)
Cat despre adaptarea de care vorbiti, o conditie prealabila ar fi stapanirea bazelor limbii materne, altfel nu aveti ce adapta…
Ipoteza cu limba engleza oficiala nu ar trebui sa impiedice pe cineva sa-si pretuiasca si sa-si cunoasca limba materna, e un plus!
Dupa observatiile mele, omul modern de succes este si va fi poliglot, tocmai pentru ca majoritatea vorbeste engleza…Or, pentru ca „a 2a limba” pe care o practicati sa reprezinte un interes real, o forta suplimentara care sa va departajeze de o masa de anglofoni, cunoasterea respectivei limbi nu poate fi…aproximativa, adica mediocra! Balbaitii nu intereseaza pe nimeni!
Ne place nu ne place astea se intampla. Globalizarea va metisa rasele si limbile.In cate sute de ani asta nu stiu si nici daca va mai ramne ceea ce s-ar mai putea numi metis sau frangleza sau cum s-ar putea numi daca chiar s-ar produce. :)
Globalizarea nu este ceva abstract, vreo forta obscura care actioneaza impotriva vointei noastre,care ne smulge din radacini ca sa ne amestece intr-un shaker din care sa iasa o masa informa si lipsita de individualitate,nu cred! Oamenii pasivi au fost,sunt si vor continua sa fie asimilati si dizolvati,pentru ca asta vor! Romanii care-si desconsidera limba,o stalcesc si o batjocoresc din pura si suverana ignoranta.Ei spun ca e hype sa se exprime in engleza,numai ca o fac mai mult in Ro decat afara,unde aceeasi engleza nu mai este la fel de fluenta…Am avut cateva experiente jenante cu oameni cu pretentii,medici care in Ro preferau conferinte in engleza,si ajunsi in SUA nu reuseau sa repete nici macar punctele principale ale respectivelor conferinte si cereau interpret sa le traduca…inca o data! Trist.
Desigur nu este abstracta ci doar inexorabila dar mai este ceva foarte important are precum si fata de hartie doua fete ,si nu prea stim cum va pica .
In rest, nu contrazic cele spuse, care nici ele nu contrazic cele spuse de mine. :)
Îmi aduc și eu umilul aport aici, repetând o observație: în multe comentarii lipsesc diacriticele! Și limba scrisă trebuie îngrijită, nu doar cea vorbită. Credeți-mă, orice sistem de operare folosiți, e foarte simplu să adăugați limba română pe tastatură, iar după o zi vă veți obișnui suficient de mult cu tastele… Iar noile aplicații reușesc să afișeze cu succes diacriticele, deci nu mai e o scuză că nu s-ar putea citi un text cu diacritice. Acum câțiva ani, la un comentariu asemănător, am primit seninul răspuns „Lasă că se înțelege și așa!” (scris, evident, fără diacritice). Adică „las’ că merge și-așa!”, răspuns care, sunt sigur, v-a răsărit instinctual în minte!
Sunt de acord ca si limba scrisa trebuie ingrijita. Inca nu am diacritice, dar am sa caut sa invat cum se adauga limba romana la tastatura, nu e cred ca e prea complicat. In acelasi sens , adica al imbunatatirii limbajului scris si vorbit, va atrag atentia domnule Edi, ca formularea ” imi aduc si eu umilul aport” este un pleonasm , din simplul motiv ca „aport” inseamna deja „aducere”. Formularea corecta ar fi : ” imi aduc si eu umila contributie”, sau daca va place foarte mult cuvantul „aport”, se poate spune „am si eu un umil aport”
Superb articol!