luni, mai 20, 2024

Câteva lecții despre alegeri din Estonia

Estonia este una dintre cele mai mici țări europene, cu o populație de aproximativ 1,32 de milioane de locuitori, dintre care aproape un milion de votanți. În același timp este unul dintre exemplele pozitive de creștere rapidă și consistentă din punctul de vedere al organizării alegerilor. Mai mult, Estonia este singura țară din lume care folosește votul electronic pentru toate tipurile de alegeri; această opțiune de vot s-a extins constant din 2005 până în 2015. Cifrele arată că numărul voturilor electronice a crescut de la 9.287 în 2005 la 176.491 în 2015.

După mai mulți ani de monitorizat alegerile în România și regiune, ziua votului în secțiile de votare (1 martie 2015) în Estonia pare aproape un vis pentru orice țară care vrea să organizeze alegeri fără probleme grave și profesionist. După mai bine de jumătate de zi în secții de votare în Tallinn și în împrejurimi, nu am putut observa decât că birourile electorale lucrează profesionist, secțiile de votare sunt dotate în mod materiale electorale în mod uniform, iar cetățenii respectă procedurile electorale. Nu există presiuni exterioare, iar primarii nu stau în secția de votare pentru a stabili opțiunea ‘corectă’ în locul votanților.

Deși poate fi o imagine distorsionată, datorită numărului limitat de secții de votare monitorizat, organizarea alegerilor pare a fi una corectă, la standarde ridicate, din mai multe motive, pe care le voi enumera în cele ce urmează. În această perioadă Parlamentul României este în plin proces de reformare a legislației electorale, iar Estonia are multe bune practici care merită preluate.

1) Diversificarea metodelor de vot

Estonienii pot vota în mai multe modalități, permițând astfel unui număr mare de cetățeni să își exprime opțiunea electorală (http://vvv.vvk.ee/voting-methods-in-estonia). Astfel, pot vota în secțiile de votare, în duminica votului, anticipat în țară și în străinătate sau pe vase. Votul anticipat poate fi de mai multe feluri: în circumscripția de reședință, în afara circumscripției de reședință sau la domiciliu, cu urna specială. În străinătate se poate vota prin poștă, electronic sau la secțiile de votare.

Sursa: http://vvv.vvk.ee/

Votul la domiciliu poate fi solicitat inclusiv telefonic, până la ora 14 în ziua alegerilor. Acest model ar trebui utilizat și în România, unde momentan cererile se pot face doar în scris și doar în preziua alegerilor între orele 18 și 20. De asemenea, utilizarea de formulare on-line pentru înscriere și definirea mai clară a unor parametri care definesc termenul ‘nedeplasabil’ ar simplifica procedurile.

Estonia nu este o țară cu diaspora semnificativă sau un corp electoral național mare, însă a înțeles nevoia de a oferi cetățenilor cât mai multe metode de votare care să le permită să își exercite opțiunea fără a li se pune bariere de niciun fel. Deși votul electronic rămâne contestat în România și mai este nevoie probabil de discutat în ce măsură sistemul estonian poate fi extins la nivelul unei țări cu un număr de votanți mult mai mare, cu siguranță votul anticipat în secțiile de votare poate fi preluat pentru alegătorii din străinătate.

Votul electronic ar putea fi o variantă în măsura în care va fi pilotat progresiv pentru mai multe cicluri electorale și se va lua în calcul introducerea unor documente de identitate care pot fi folosite și pentru vot, ca în cazul estonian. Pe scurt, cetățenii se pot autentifica pentru a vota cu cărțile de identitate, care au inclus un cip ce conține informațiile personale și care sunt folosite în Estonia pentru aproape toate serviciile publice, un card Digi sau prin telefon, cu ajutorul unei cartele speciale. Pe lângă partea tehnică este absolut necesară creșterea încrederii în autoritățile electorale care gestionează procesul; aceasta este și baza funcționării sistemului în Estonia.

2) Utilizarea de instrumente electorale profesioniste

Unul dintre lucrurile care ar trebui să se întâmple prioritar în România este să se uniformizeze logistica electorală din secțiile de votare. Deși Autoritatea Electorală Permanentă a emis Decizia 4/2008 prin care stabilea câteva criterii referitoare la materialele electorale, în multe zone din țară se folosesc urne de carton și cabine de vot prinse cu sfoară.

Estonia folosește urne albastre din plastic, cu fantă îngustă și securizată. Utilizarea unui material transparent sau opac ar crește și mai mult gradul de încredere în proces. Urnele sunt asigurate cu sigilii de plastic care nu pot fi desfăcute și care sunt auto-blocante. Fiecare sigiliu are inscripționată o serie.

Buletinele de vot sunt eficiente și ușor de folosit. Bineînțeles, sunt gândite pentru sistemul electoral folosit de estonieni. Parlamentarii sunt aleși printr-un sistem proporțional pe liste de candidați atât deschise, cât și închise, cu trei niveluri de distribuție a mandatelor. În prima faza, distribuția se face în funcție de numărul individual de voturi obținut de un candidat, pe o anumită circumscripție. Astfel, fiecare candidat primește un cod numeric din trei cifre, care trebuie să fie mai mare de 101, numărul de membri ai Riigikogu. Numele și numerele candidaților pentru fiecare circumscpriție sunt afișate pe pereții secției de votare și în cabina de vot. Fiecare buletin de vot, care cuprinde elemente de securitate cuprinde doar un spațiu unde se trece numărul candidatului ales de alegător. Buletinele de vot nu cuprind liste de partid sau sigle, lucru care conduce la economisirea unei cantități semnificative de hârtie și simplificarea procesului de votare. Același fel de codificare se poate folosi și pentru listele închise, prin eliminarea numelor candidaților de pe buletinele de vot.

România trebuie să renunțe la utilizarea ștampilelor electorale, care reprezintă un instrument care îngreunează procesul de votare și care produce confuzii sau chiar probleme de ordin juridic. Nu puține au fost cazurile în care alegătorii au scăpat ștampila în urnă; calitatea acestora a fost subiect continuu de critică publică. De asemenea, prin utilizarea unui sistem asemănător celui estonian se pot scădea costurile cu logistica electorală.

3) Organizarea secțiilor de votare

Estonienii utilizează spații cât se poate de neconvenționale și de practice pentru organizarea alegerilor. Secțiile de votare sunt organizate în școli, grădinițe, dar și în supermarketuri sau biblioteci. Deși supermarketul poate părea un loc riscant din punct de vedere al controlului asupra procesului electoral, autoritățile electorale estoniene consideră că este un mijloc de atragere a votanților și de creștere astfel a participării la vot. Având în vedere faptul că în România există deficiențe legate de localurile secțiilor de votare din perspectiva accesibilității spre exemplu, identificarea unor astfel de spații alternative poate fi utilă.

4) Liberalizarea procedurilor de observare a alegerilor

Estonia este una dintre cele mai liberale țări cu privire la observarea alegerilor. Autoritățile de management electoral nu solicită niciun fel de document de acreditare, iar singura procedură pe care trebuie să o respecte un observator este să se prezinte președintelui Comisiei Electorale. Observatorii pot fi membri ai partidelor politice, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale sau simpli cetățeni.

Deși pentru România poate părea o variantă extremă în viziunea politicienilor, acreditarea observatorilor trebuie liberalizată și deschisă către un număr cât mai mare de persoane. Odată cu modificarea legii partidelor și o posibilă creștere a numărului de reprezentanți în birourile electorale, trebuie oferite metode alternative partidelor de a observa procesul electoral. Mai mult, având în vedere situația din România, în care partidele sunt de multe ori cele care furnizează (în mod ilegal) observatori organizațiilor neguvernamentale care figurează de fapt cu numele, eliminarea barierelor ar rezolva problema.

EFOR a propus Comisiei parlamentare pentru legi electorale introducerea unui capitol separat pentru organizarea alegerilor (http://expertforum.ro/recomandari-locale) . Recomandările includ acreditare centralizată, la nivel național de către AEP și crearea unui registru electronic public unde să se regăseasca toți observatorii. În plus, am propus deschiderea pieței de acreditare către toți cei interesați, inclusiv partide și cetățeni.

Fiecare stat are propriile bune practici legate de organizarea alegerilor, care merită mai multă sau mai puțină atenție. Cert este că România are nevoie de câteva îmbunătățiri semnificative care trebuie produse cât mai curând. Dacă lipsa de viziune a politicienilor a condus la o nouă modificare a legislației fără a avea în vedere Codul electoral (http://expertforum.ro/video-codul-electoral-nu-mai-poate-astepta/)  trebuie luate în calcul practicile descrise anterior. Nu toate ar trebui introduse prin lege, pentru că supralegiferarea nu are de cele mai multe ori un impact pozitiv; ele trebuie preluate parțial în lege, dar trebuie în cele mai multe cazuri reglementate prin decizii ale Autorității Electorale Permanente, care ar trebui să capete puteri pronunțate în decizii legate de organizarea alegerilor, inclusiv în timpul zilei votului.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Septimius Parvu
Septimius Parvu
​​Septimius​ Pârvu​ este expert în bună guvernare și procese electorale​ în cadrul Expert Forum​. Are o experiență de peste ​nouă ani în coordonarea proiectelor ​legate de cetățenie activă, educație, monitorizarea alegerilor​ și clientelism politic​. Este trainer experimentat și coordonează de ​șase ani Școala pentru Democrație, un ​program dedicat tinerilor​ activisti civici​ și profesorilor ​din Romania și Republica Moldova. Începând cu 2009 a participat ca expert sau a coordonat mai multe campanii de monitorizare a ​alegerilor din România și la nivel internațional. În​tre​ 2012 și 2016 a coordonat 7 campanii de observare a alegerilor, la care au participat mai mult de 4000 de observatori interni. Septimius are experiență electorală internațională în țări precum Republica Moldova sau Muntenegru​. În 2015 a observat utilizarea votului prin Internet în Estonia. Septimius ​analizează clientelismul politic, finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale și a publicat un număr important de rapoarte cu privire la aceste teme, precum și o platformă interactivă care ilustrează rezultatele. Septimius a absolvit un master în Politică Europeană și Românească la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro