sâmbătă, octombrie 16, 2021

Câteva observaţii despre votul parlamentului în dosarul Ridzi

1. În declaraţiile publice dl Băsescu s-a pronunţat tranşant în favoarea admiterii cererilor DNA în cazul Ridzi. Pe de altă parte, interviurile ulterioare îl arată într-o postură ambiguă şi confuză.

Preşedintele înţelege votul sentimental dat de unii membri ai PD-L (deşi nu-l aprobă), şi afirmă, cu acelaşi argument ad misericordiam (dna Ridzi este bolnavă), că e deplasat să se vorbească de excluderea ei din PD-L. Da? Atunci l-aş întreba (retoric) pe preşedinte: presupunând că dl Vântu chiar are o afecţiune cardiacă ar trebui oprit procesul penal împotriva sa? Situaţia îmi aminteşte cumva de o argumentaţie oferită de dna Nicolai, atunci când acelaşi preşedinte îi refuza postul ministerial: liderul PNL vorbea ca şi cum demnitatea cu pricina ar fi un fel de drept fundamental. Or, nu, demnitatea în stat, poziţia într-un partid sau protecţia de justiţia penală nu sunt drepturi individuale, universale. Sentimentele nu schimbă asta. Procesul dnei Ridzi ar trebui să ţină cont de starea ei de sănătate exact în aceeaşi măsură în care se ţine cont de starea de sănătate a oricărui inculpat.

Dl Băsescu a mai spus că percheziţia informatică nu ar fi serioasă pentru că, crede el, procurorii s-ar fi uitat deja în calcultatorul respectiv. Dl Morar a clarificat ulterior cum stau lucrurile: calculatorul cu pricina a fost ridicat de DNA şi sigilat. Dincolo de asta, chiar dacă procurorii ar şti exact ce se găseşte pe calculatorul respectiv, nu se pot folosi de conţinut fără o percheziţie făcută conform legii.

Dl Băsescu a mai spus că reluarea votului nu poate avea loc decât dacă parchetul va veni cu ceva nou. Nu, nu ştiu să existe astfel de prevederi. Parchetul poate cere un nou aviz sau poate aştepta un nou vot pe cererea asta. Iar Parlamentul are prerogativa de a cere începerea urmăririi penale împotriva unui ministru; îşi poate reglementa singur condiţiile în care face asta, desigur, dar exercitarea unei prerogative nu poate fi restricţionată de o altă instituţie. Poate să reia votul oricând.

2. Dezbaterea publică, din parlament şi presă, ratează raţiunea existenţei acestei protecţii constituţionale acordate miniştrilor, parlamentarilor sau preşedintelui. O ratează şi cei care discută şi votează ca şi cum ea nu ar exista, o ratează şi cei care discută şi votează ca şi cum raţiunea ei este să transforme parlamentul într-o curte de judecată sau într-un fel de familie unde deciziile se iau pe baze sentimentale. Există o noimă unică şi foarte limpede pentru imunitatea demnitarilor: protejarea prerogativei politice. Dacă justiţia ar avea dreptul să cenzureze deciziile politice pe temei de oportunitate – pe calea unui proces penal, de exemplu – atunci am putea ajunge în situaţia în care mandatul politic ar fi efectiv golit de conţinut. Degeaba aleg milioane de oameni un parlament (şi, indirect, un guvern) şi un preşedinte, dacă ulterior o mână de procurori şi de judecători le pot dicta deciziile.

Exclusiv pe baza acestei noime trebuie să decidă parlamentul şi decizia lui trebuie să fie judecată de presă, societate civilă şi alegători. Mai precis, există doar două situaţii în care decizia procurorilor trebuie refuzată: a) dacă e un caz frivol – asta nu presupune o judecată pe fond, ci doar o constatare a faptului că fondul nu există; b) dacă procurorii incriminează exercitarea unei prerogative politice. Tot ce intră la acest ultim capitol, iniţierea unei legi sau ordonanţe, emiterea unor norme de aplicare sau hotărâri pentru punerea în practică a unei legi, numirea cuiva într-un post sau exercitarea unei puteri oferite de lege etc., toate astea nu pot fi, în sine(!), incriminate penal. Parlamentul trebuie să facă o formalitate la ridicarea imunităţii, nu în sensul că e normal să aprobe automat toate cererile procurorilor, ci în sensul că decizia ar trebui luată pe baza a două teste clare şi, raportat la dosar, foarte superficiale.

3. De asta decizia Camerei în cazul fostului ministru al Tineretului şi Sportului nu este una corectă: cazul Ridzi nu se încadrează în vreuna din situaţiile mai sus pomenite, la fel cum nu s-au încadrat şi dosarele de miniştri ajunse în parlament în ultimii ani. Nu sunt acuzaţii frivole şi nu incriminează decizii politice, prin urmare parlamentul ar fi trebuit să aprobe cererea procurorilor. Respingerea cererilor în plen este nejustificată, iar argumentaţia oferită de comisia juridică este neavenită.

4. Din păcate, cum spuneam, formal vorbind chiar decizia asta e o prerogativă politică, care nu poate fi supusă cenzurii vreunei instanţe de judecată. Nici măcar Curtea Constituţională nu are dreptul să oblige parlamentul să voteze într-un anume fel.

5. În schimb, Curtea Constituţională ar putea interveni, odată ce i s-ar cere asta, pentru a îşi revizui două decizii controversate date în această materie în anii anteriori. Prima a fost decizia din 2007 prin care au declarat neconstituţională legea privind responsabilitatea ministerială, pentru că nu oferea imunitate şi foştilor miniştri (cum era cazul dlui Năstase şi e cazul dnei Ridzi). Argumentaţia judecătorilor nu era întru-totul lipsită de logică, însă era lipsită de temei constituţional. În schimb, mai scandaloasă a fost decizia luată în 2008: judecătorii au decis atunci că, în cazul în care miniştrii sunt şi membri ai parlamentului, procurorii sunt obligaţi să ceară avizul de urmărire penală Camerei din care aceştia fac parte.

6. De asemenea, reacţia trebuie să fie în interiorul partidului. Dna Macovei a cerut excluderea dnei Ridzi din PD-L, dar, fără sprijinul preşedintelui e greu de crezut că cererea va avea un ecou; deşi episodul reprezintă pentru PD-L o pierdere de imagine majoră şi, lucru care ar trebui să îi îngrijoreze şi mai mult, una de durată. De asta, probabil, dna Macovei s-a văzut secondată de Sulfina Barbu şi Elena Udrea.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. (Ce inseamna separarea puterilor in Stat?)

    In articol, la punctul 2., chiar daca nu este explicit, se considera ca este normal sa existe aceasta protectie constitutionala.
    O alta varianta ar fi ca o decizie / judecata de acest fel sa fie de competenta Justitiei (Tribunal/ ICCJ). Daca procurorii gresesc (instrumenteaza o opinie politica sau nu au un caz) atunci un judecator ar putea sa remarce acest lucru. De ce sa treaca o astfel de judecata de la Puterea Judecatoreasca la Legislativ? Da este prevazut in prezenta Constitutie, dar sunt state in care nu au prevazut asa ceva.

    Daca se vine cu argumentul ca un Judecator poate sa greseasca (!) sau sa fie aservit(!!) atunci problema este ca un judecator poate sa greseasca sau este aservit si necesita o corectie in acest sens, nu sa fie incalcat principiul separatiei puterilor in stat.

    De ce trebuie sa fie la Legislativ o astfel de decizie / judecata?

    Tare ciudata Constitutie avem. In art. 1 alin. 4 se spune ceva ca apoi in cuprinsul aceleiasi Constitutii sa scrie altceva.
    Curat Caragiale. Intelighentia, verticalitatea si consecventa ne este consemnata in actuala Constitutie. Sau mai bine spus caractersticile acelora care au nascut-o, nu a mea!

    Ce inseamna sa respecti separarea puterilor in stat? Sa o incalci si sa gandesti ca albul este tot una cu negrul? Gresesc cu ceva?

    • CFG,

      nu am spus ca e normal sa existe prevederea respectiva. Am explicat care e ratiunea ei – pentru ca e o afirmatie incontestabila ca ea exista in constitutia noastra si, intr-o forma sau alta, in constitutiile majoritatii statelor democratice (ma refer la imunitate in general, nu neaparat la cea oferita ministrilor).

      Daca in constitutia noastra e normal sa existe astfel de prevederi sau cum ar trebui ele formulate, asta reprezinta o optiune politica.

      Imunitatea poate fi privita ca o incalcare a separatiei puterilor in stat, o intruziune a puterii legislative peste cea juridica. Menirea ei este sa impiedice o intruziune de sens contrar. E un „trade-off”, un schimb.

      • Multumesc de raspuns :)

        In Romania este o forma de fuga de raspundere (penala).

        Nu sunt de acord ca imunitatea poate fi privita ca o incalcare a separatiei puterilor. Cred ca doar faptul ca judecarea daca un caz / dosar (referitor la o persoana cu imunitate) ajunge sau nu in justitie de catre membri Legislativului este incalcare a separatiei.

        Da, poate fi o intruziune a Puterii Judecatoresti. Ce facem cu abuzul din parte Legislativului in acest trade-off? :)

      • Revin cu o intrebare avand o idee in minte, desi am scris ca poate fi o intruziune a Puterii Judecatoresti …

        Cum este o intruziune a Puterii Judecatoresti? Sunt considerati procurorii subordonati Puterii Executive? Nu sunt procurorii cei care creaza un dosar?

        Multumesc.

        • Cum este o intruziune a Puterii Judecatoresti?

          La fel ca oricare intruziune; in clipa in care, intr-un mod sau altul, Justitia indeplineste roluri care revin altor puteri ale statului. Cenzura politica a guvernului, spre exemplu, este rezervata parlamentului.

          Sunt considerati procurorii subordonati Puterii Executive?

          Nu, cel putin nu in Romania. Faptul ca actioneaza sub autoritatea Ministerului Justitiei nu presupune subordonare fata de ministru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Interviu cu soprana Angela Gheorghiu. „În România am învățat o falsă istorie a muzicii, fabricată și comandată.”

Angela Gheorghiu este acum cel mai cunoscut artist român din lume. Notorietate cuantificabilă, clară, neîndoielnică. Prestigiul ei...

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

Pseudodemocraţie locală, iliberalism şi feudalism politic. Raport anual dintr-un fief PSD

Cu puţin mai bine de un an mă hotăram să fac pasul în politică (într-un micuţ partid local, PACT pentru Galaţi) după...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.