Cati jurnalisti trec Bac-ul pe politica externa

Putini, foarte putini in mass-media din Romania. Summit-ul NATO de la Bucuresti din 2008 a fost hartia de turnesol a priceperii si limitelor jurnalistilor romani aflati la fata locului, in competitie cu mass-media de pe tot mapamodul. Relatarile lor au dat in vileag  lipsa de exercitiu al ziaristilor nostri de a prezenta consistent si totodata inteligibil marile evenimente ale politicii globale. S-au distins cateva voci, dar pentru asta si jurnalistii, ca si elevii aflati in fata examenelor, pun mana pe carti si invata: de la capitale, nume si pozitii ale liderilor, scrise, rostite corect, la concepte geostrategice, si pana la dedesubturile relatiilor, intereselor, scopurilor bine mascate de mesajele zambitoare ale diplomatiei.

Marina Constantinoiu, care si-a consolidat cariera de ziarista  pe politica externa,  isi marturisea intr-un interviu  dificultatile fiindca, spunea ea,￢Politica externa este domeniul cel mai complex al presei. Cel mai complicat, dealtfel. Nu exista atotcunoscatori aici, iar greselile, atunci cand se fac, sunt mult mai usor de remarcat si te fac de ras in mai mare masura, daca le-ai comis. In domeniul asta trebuie sa stii si istorie, si geografie, sa ai si cunostinte medicale, si de economie, si de geopolitica etc. O vasta cultura generala. Oameni cu adevarat buni in domeniul asta sunt foarte putini. In presa din Romania exista cativa specialisti, pe care-i numeri pe degetele de la o mana, poate. Faptul ca la noi se substituie, cel mai adesea la televiziune, comentatorul, specialistul pe probleme de politica externa cu aceeasi invitati care comenteaza subiectele pe sanatate, economie, politica, agricultura, monden, adica trompetele de circumstanta, aduce un deserviciu atat credibilitatii canalelor, cat si publicului, privat de informatii esentiale pentru intelegerea unei lumi complicate, in schimbare.

Printre putinii jurnalisti competenti, care au cultura, viziunea si capacitatea de a analiza mersul imprevizibil al mapamondului azi este Emil Hurezeanu, o voce remarcabila, pastrand, din pacate doar pe comentariile de politica externa, codul elegantei si limpezimii in exprimare, cel care ii obliga pe jurnalistii Europei libere sa-l critice pe dictator numindu-l invariabil „domnul Ceausescu” sau „presedintele Ceausescu”. Faptul de a fi girat un proiect esuat etic si jurnalistic in televiziune, i-a diminuat credibilitatea si este totodata un lucru trist, dar nu i-a diminuat competenta pe un domeniu atat de complex. Un comentator redutabil este Corneliu Vlad, rar invitat in emisiuni, in vreme ce Bogdan Chireac, descalificat ca ” jurnalist de alta liga” si comentator de circumstanta, colportor de soparle,  fara nicio sclipire in domeniu, este preferatul diverselor canale, de la televiziunea publica pana la cele de stiri. Institutul Diplomatic Roman ar putea furniza resursele de informare daca in mass-media ar fi interes pentru asta si nu pentru can-can. Lipsesc din peisaj cateva voci ca Traian Ungureanu, Armand Gosu, Nicolas Don sau chiar Melania Medeleanu, care promitea in transmisii din lumea larga.

Intrarea Romaniei in UE a obligat jurnalistii sa ia cunostinta de mecanismele si institutiile Europei unite, sa nu confunde Comisia europeana cu Consiliul Europei dar mai ales sa explice publicului cu ce se aleg din apartenenta  Romaniei la Uniune. Au existat cateva programe de training din care au rezultat programe de informare pe TVR (Gabriel Giurgiu merita mentionat), sau emisiuni dedicate afacerilor europene pe PRO TV sau pe canalele publice centrale si regionale. Dar in general subiectul preferat fiindca e dramatic ramane slaba absorbtie a fondurilor europene si, uneori, pozitia codasa a Romaniei in Barometrele EU.

Jos palaria in fata corespondentilor de razboi si a corespondentilor  in strainatate ai canalelor de televiziune, atati cati au mai ramas, categorie unde Adelin Petrisor ramane nu doar un veteran, dar si un model de inteligenta si disciplina, obligatorii in situatii de conflict, identic pentru jurnalisti si soldati. Ar fi de adaugat Radioul public, Radio France International, BBC care nu au pierdut in anii de glorie ai stirii de agentie luata de gata, practica buna a stirilor si comentariilor de afaceri externe.