vineri, iunie 25, 2021

Cati jurnalisti trec Bac-ul pe politica externa


Putini, foarte putini in mass-media din Romania. Summit-ul NATO de la Bucuresti din 2008 a fost hartia de turnesol a priceperii si limitelor jurnalistilor romani aflati la fata locului, in competitie cu mass-media de pe tot mapamodul. Relatarile lor au dat in vileag  lipsa de exercitiu al ziaristilor nostri de a prezenta consistent si totodata inteligibil marile evenimente ale politicii globale. S-au distins cateva voci, dar pentru asta si jurnalistii, ca si elevii aflati in fata examenelor, pun mana pe carti si invata: de la capitale, nume si pozitii ale liderilor, scrise, rostite corect, la concepte geostrategice, si pana la dedesubturile relatiilor, intereselor, scopurilor bine mascate de mesajele zambitoare ale diplomatiei.

Marina Constantinoiu, care si-a consolidat cariera de ziarista  pe politica externa,  isi marturisea intr-un interviu  dificultatile fiindca, spunea ea,¬Politica externa este domeniul cel mai complex al presei. Cel mai complicat, dealtfel. Nu exista atotcunoscatori aici, iar greselile, atunci cand se fac, sunt mult mai usor de remarcat si te fac de ras in mai mare masura, daca le-ai comis. In domeniul asta trebuie sa stii si istorie, si geografie, sa ai si cunostinte medicale, si de economie, si de geopolitica etc. O vasta cultura generala. Oameni cu adevarat buni in domeniul asta sunt foarte putini. In presa din Romania exista cativa specialisti, pe care-i numeri pe degetele de la o mana, poate. Faptul ca la noi se substituie, cel mai adesea la televiziune, comentatorul, specialistul pe probleme de politica externa cu aceeasi invitati care comenteaza subiectele pe sanatate, economie, politica, agricultura, monden, adica trompetele de circumstanta, aduce un deserviciu atat credibilitatii canalelor, cat si publicului, privat de informatii esentiale pentru intelegerea unei lumi complicate, in schimbare.

Printre putinii jurnalisti competenti, care au cultura, viziunea si capacitatea de a analiza mersul imprevizibil al mapamondului azi este Emil Hurezeanu, o voce remarcabila, pastrand, din pacate doar pe comentariile de politica externa, codul elegantei si limpezimii in exprimare, cel care ii obliga pe jurnalistii Europei libere sa-l critice pe dictator numindu-l invariabil „domnul Ceausescu” sau „presedintele Ceausescu”. Faptul de a fi girat un proiect esuat etic si jurnalistic in televiziune, i-a diminuat credibilitatea si este totodata un lucru trist, dar nu i-a diminuat competenta pe un domeniu atat de complex. Un comentator redutabil este Corneliu Vlad, rar invitat in emisiuni, in vreme ce Bogdan Chireac, descalificat ca ” jurnalist de alta liga” si comentator de circumstanta, colportor de soparle,  fara nicio sclipire in domeniu, este preferatul diverselor canale, de la televiziunea publica pana la cele de stiri. Institutul Diplomatic Roman ar putea furniza resursele de informare daca in mass-media ar fi interes pentru asta si nu pentru can-can. Lipsesc din peisaj cateva voci ca Traian Ungureanu, Armand Gosu, Nicolas Don sau chiar Melania Medeleanu, care promitea in transmisii din lumea larga.

Intrarea Romaniei in UE a obligat jurnalistii sa ia cunostinta de mecanismele si institutiile Europei unite, sa nu confunde Comisia europeana cu Consiliul Europei dar mai ales sa explice publicului cu ce se aleg din apartenenta  Romaniei la Uniune. Au existat cateva programe de training din care au rezultat programe de informare pe TVR (Gabriel Giurgiu merita mentionat), sau emisiuni dedicate afacerilor europene pe PRO TV sau pe canalele publice centrale si regionale. Dar in general subiectul preferat fiindca e dramatic ramane slaba absorbtie a fondurilor europene si, uneori, pozitia codasa a Romaniei in Barometrele EU.

Jos palaria in fata corespondentilor de razboi si a corespondentilor  in strainatate ai canalelor de televiziune, atati cati au mai ramas, categorie unde Adelin Petrisor ramane nu doar un veteran, dar si un model de inteligenta si disciplina, obligatorii in situatii de conflict, identic pentru jurnalisti si soldati. Ar fi de adaugat Radioul public, Radio France International, BBC care nu au pierdut in anii de glorie ai stirii de agentie luata de gata, practica buna a stirilor si comentariilor de afaceri externe.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Discutia pe aceasta tema trebuie sa se desfasoare pe doua planuri. Primul priveste competenta, cea care si in acest domeniu, dar mai ales aici, pesupune cultura generala, cultura istorica, o oarecare experienta de viata. Astea nu se deprin la nici o facultate de jurnalism, unde de fapt se invata tehnici : a scrisului corect, a redactarii, a interviului, etc. In al doilea rand comentariul cere o etica, neangajarea politica ci doar urmarirea interesului national. Din cate stiu, in USA politica externa este de regula „bipartizana”, urmarind doar interesul politic al natiunii si nu cel de partid. Din pacate la noi politica externa si reflectarea ei in presa a devenit un camp de lupta politica ascunzand . doar interese de partid, fara urmarirea, dezbaterea si relevarea interesului national.

    • Corecte observatile insa ele sunt valabile in conditiile in care consideram ca actuala Romanie este o natiune. Mi-e teama ca vorbim aici de o POPULATIE mai degraba decat de o NATIUNE. O populatie ce se autoflageleaza, autoindobitoceste si autoexclude din randul tarilor civilizate si functionale spre care pretinde ca se indreapta…

      Interesul national presupune o CONSTIINTA NATIONALA! Cata CONSTIINTA NATIONALA exista azi in Romania? Interesul national presupune VALORI, DEZIDERATE COMUNE constientizate de la nivelul presedintelui pana la ultimul muncitor. Exista asa ceva, azi, in Romania? Ma indoiesc…

      Exista, desigur, trompetisti pe post de bufoni penibili care de aproape 22 de ani, dupa Dec. 1989, canta aceeasi partitura falsa a „interesului national”. In fapt, ei sunt niste cabotini jalnici, niste impostori de duzina care au un singur tel: INTERESUL PARTICULAR!

      Interesul national mai inseamna, dupa parerea mea, A LUCRA LA REALITATILE INTERNE ALE TARII, NU LA IMAGINI EFEMERE CARE SE PRABUSESC INTR-O SECUNDA! O REALITATEA BUNA A ROMANIEI (o tara prospera, cu oameni civilizati, cu institutii functionale, etc…) ESTE INFINIT MAI BENEFICA DECAT O RETORICA PENIBILA, GOALA DE ORICE CONTINUT. Se intampla asa ceva?

      Si atunci…despre ce NATIUNE vorbim aici??? Care INTERES NATIONAL???

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Vânzarea de automobile „Dacia 1300”, aparate de radio, televizoare şi maşini de cusut, în rate lunare (octombrie 1973)

Pentru amatorii de istorie a autovehiculelor fabricate în România, exporturile semnificative de automobile „ARO” şi „Dacia” în Columbia nu constituie o noutate....

Să ascultăm instituțiile de știință din România. Spunând… ce?

Anunțurile de pe paginile de internet ale societăților de știință din România, sau cele ale universităților și institutelor...

„România educată”? sau „România furată”?

Și o vorbă în treacăt adresată președintelui Johannis            Pentru mine, cea mai frumoasă promisiune politică din câte am auzit...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro