miercuri, mai 18, 2022

Cati jurnalisti trec Bac-ul pe politica externa


Putini, foarte putini in mass-media din Romania. Summit-ul NATO de la Bucuresti din 2008 a fost hartia de turnesol a priceperii si limitelor jurnalistilor romani aflati la fata locului, in competitie cu mass-media de pe tot mapamodul. Relatarile lor au dat in vileag  lipsa de exercitiu al ziaristilor nostri de a prezenta consistent si totodata inteligibil marile evenimente ale politicii globale. S-au distins cateva voci, dar pentru asta si jurnalistii, ca si elevii aflati in fata examenelor, pun mana pe carti si invata: de la capitale, nume si pozitii ale liderilor, scrise, rostite corect, la concepte geostrategice, si pana la dedesubturile relatiilor, intereselor, scopurilor bine mascate de mesajele zambitoare ale diplomatiei.

Marina Constantinoiu, care si-a consolidat cariera de ziarista  pe politica externa,  isi marturisea intr-un interviu  dificultatile fiindca, spunea ea,¬Politica externa este domeniul cel mai complex al presei. Cel mai complicat, dealtfel. Nu exista atotcunoscatori aici, iar greselile, atunci cand se fac, sunt mult mai usor de remarcat si te fac de ras in mai mare masura, daca le-ai comis. In domeniul asta trebuie sa stii si istorie, si geografie, sa ai si cunostinte medicale, si de economie, si de geopolitica etc. O vasta cultura generala. Oameni cu adevarat buni in domeniul asta sunt foarte putini. In presa din Romania exista cativa specialisti, pe care-i numeri pe degetele de la o mana, poate. Faptul ca la noi se substituie, cel mai adesea la televiziune, comentatorul, specialistul pe probleme de politica externa cu aceeasi invitati care comenteaza subiectele pe sanatate, economie, politica, agricultura, monden, adica trompetele de circumstanta, aduce un deserviciu atat credibilitatii canalelor, cat si publicului, privat de informatii esentiale pentru intelegerea unei lumi complicate, in schimbare.

Printre putinii jurnalisti competenti, care au cultura, viziunea si capacitatea de a analiza mersul imprevizibil al mapamondului azi este Emil Hurezeanu, o voce remarcabila, pastrand, din pacate doar pe comentariile de politica externa, codul elegantei si limpezimii in exprimare, cel care ii obliga pe jurnalistii Europei libere sa-l critice pe dictator numindu-l invariabil „domnul Ceausescu” sau „presedintele Ceausescu”. Faptul de a fi girat un proiect esuat etic si jurnalistic in televiziune, i-a diminuat credibilitatea si este totodata un lucru trist, dar nu i-a diminuat competenta pe un domeniu atat de complex. Un comentator redutabil este Corneliu Vlad, rar invitat in emisiuni, in vreme ce Bogdan Chireac, descalificat ca ” jurnalist de alta liga” si comentator de circumstanta, colportor de soparle,  fara nicio sclipire in domeniu, este preferatul diverselor canale, de la televiziunea publica pana la cele de stiri. Institutul Diplomatic Roman ar putea furniza resursele de informare daca in mass-media ar fi interes pentru asta si nu pentru can-can. Lipsesc din peisaj cateva voci ca Traian Ungureanu, Armand Gosu, Nicolas Don sau chiar Melania Medeleanu, care promitea in transmisii din lumea larga.

Intrarea Romaniei in UE a obligat jurnalistii sa ia cunostinta de mecanismele si institutiile Europei unite, sa nu confunde Comisia europeana cu Consiliul Europei dar mai ales sa explice publicului cu ce se aleg din apartenenta  Romaniei la Uniune. Au existat cateva programe de training din care au rezultat programe de informare pe TVR (Gabriel Giurgiu merita mentionat), sau emisiuni dedicate afacerilor europene pe PRO TV sau pe canalele publice centrale si regionale. Dar in general subiectul preferat fiindca e dramatic ramane slaba absorbtie a fondurilor europene si, uneori, pozitia codasa a Romaniei in Barometrele EU.

Jos palaria in fata corespondentilor de razboi si a corespondentilor  in strainatate ai canalelor de televiziune, atati cati au mai ramas, categorie unde Adelin Petrisor ramane nu doar un veteran, dar si un model de inteligenta si disciplina, obligatorii in situatii de conflict, identic pentru jurnalisti si soldati. Ar fi de adaugat Radioul public, Radio France International, BBC care nu au pierdut in anii de glorie ai stirii de agentie luata de gata, practica buna a stirilor si comentariilor de afaceri externe.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Discutia pe aceasta tema trebuie sa se desfasoare pe doua planuri. Primul priveste competenta, cea care si in acest domeniu, dar mai ales aici, pesupune cultura generala, cultura istorica, o oarecare experienta de viata. Astea nu se deprin la nici o facultate de jurnalism, unde de fapt se invata tehnici : a scrisului corect, a redactarii, a interviului, etc. In al doilea rand comentariul cere o etica, neangajarea politica ci doar urmarirea interesului national. Din cate stiu, in USA politica externa este de regula „bipartizana”, urmarind doar interesul politic al natiunii si nu cel de partid. Din pacate la noi politica externa si reflectarea ei in presa a devenit un camp de lupta politica ascunzand . doar interese de partid, fara urmarirea, dezbaterea si relevarea interesului national.

    • Corecte observatile insa ele sunt valabile in conditiile in care consideram ca actuala Romanie este o natiune. Mi-e teama ca vorbim aici de o POPULATIE mai degraba decat de o NATIUNE. O populatie ce se autoflageleaza, autoindobitoceste si autoexclude din randul tarilor civilizate si functionale spre care pretinde ca se indreapta…

      Interesul national presupune o CONSTIINTA NATIONALA! Cata CONSTIINTA NATIONALA exista azi in Romania? Interesul national presupune VALORI, DEZIDERATE COMUNE constientizate de la nivelul presedintelui pana la ultimul muncitor. Exista asa ceva, azi, in Romania? Ma indoiesc…

      Exista, desigur, trompetisti pe post de bufoni penibili care de aproape 22 de ani, dupa Dec. 1989, canta aceeasi partitura falsa a „interesului national”. In fapt, ei sunt niste cabotini jalnici, niste impostori de duzina care au un singur tel: INTERESUL PARTICULAR!

      Interesul national mai inseamna, dupa parerea mea, A LUCRA LA REALITATILE INTERNE ALE TARII, NU LA IMAGINI EFEMERE CARE SE PRABUSESC INTR-O SECUNDA! O REALITATEA BUNA A ROMANIEI (o tara prospera, cu oameni civilizati, cu institutii functionale, etc…) ESTE INFINIT MAI BENEFICA DECAT O RETORICA PENIBILA, GOALA DE ORICE CONTINUT. Se intampla asa ceva?

      Si atunci…despre ce NATIUNE vorbim aici??? Care INTERES NATIONAL???

Dă-i un răspuns lui dorin valeriu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro