vineri, aprilie 19, 2024

Cauza Buhuceanu vs. România de la CEDO obligă sau nu România să permită căsătoria persoanelor de același sex?!

autori: Alin Orgoan, I. Busila

La nici 5 ani de la faimosul referendum al Coaliției pentru familie care a fost puternic politizat și care a eșuat cu trâmbițe din cauza lipsei prezenței suficiențe pentru validarea constituțională, vine o decizie de la Curtea Europeană a drepturilor Omului (CEDO / Curtea de la Strasbourg) care spune că România violează articolul 8 din Convenție.

CEDO tocmai a condamnat România pentru violarea articolului 8, ”dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”, în cauza Buhuceanu și alții vs România. Reclamanții sunt toți în cupluri cu persoane de același sex. Cauza a vizat accesul la recunoașterea și protecția juridică a relațiilor reclamanților.

Curtea a constatat în special că România are datoria de a oferi recunoaștere și protecție efectivă relațiilor persoanelor de același sex, deși rămâne la latitudinea statului alegerea formei și a conținutului protecțiilor acordate.

Mai precis, decizia Curții de la Strasbourg face referire la obligația de a acorda drepturi cuplurilor formate din persoane de același sex și care sunt într-o relație de lungă durată, similare cu cele ale cuplurilor formate din persoane de sex opus și căsătorite, indiferent de cadrul juridic în care aceste drepturi pot fi accesate și fară să facă referire expresă la acordarea dreptului la căsătorie.

Pentru a ilustra un exemplu de bune practici, în Franța a fost inițial creat PACS (le pacte civil de solidarité), un contract / parteneriat civil între părți private, care le permite inclusiv cuplurilor de același sex să își organizeze viața comună, stabilind drepturi și obligații. Mai târziu, în 2013, prin reforma lui Christiane Taubira, “le mariage pour tous”, când societatea a fost pregătită pentru o evoluție în acest domeniu, clasa politică din Franța a considerat că este necesar să se treacă la următorul nivel de protecție, adoptând legislația care permite cuplurilor de același sex să se căsătorească.

Nici la nivelul celorlalte țări din Europa, aceasta recunoaștere nu a existat ab initio, ci vedem odată cu timpul, cu schimbările societale și evoluția din țările occidentale, că treptat s-a sedimentat un consens și o direcție constituțională în statele membre ale Consiliului Europei care au permis CEDO să recunoască, în jurisprudență sa, dinamica acestei tranziții ale acceptării și recunoașterii drepturilor cuplurilor formate din persoane de aceleași sex, până la a impune obligații statelor membre de a lua măsuri în această direcție.

În 2010, CEDO a analizat direct pentru prima dată problema recunoașterii cuplurilor de același sex în cauza Schalk și Kopf c. Austria. Atunci, CEDO a concluzionat că statele membre nu sunt obligate să ofere posibilitatea de a intra într-o căsătorie sau un parteneriat civil cuplurilor formate din persoane de același sex, dar trebuie să asigure o formă legală de protecție a relațiilor acestora.

A urmat cauza Oliari și alții c. Italia din 2015, în care CEDO a constatat că Italia încălcase dreptul la respectarea vieții private și de familie a cuplurilor LGBTIQ+ prin lipsa unei forme legale de recunoaștere a relației lor. Curtea a indicat că statele trebuie să ofere un nivel adecvat de protecție juridică pentru relațiile cuplurilor formate din persoane de același sex.

Există de asemenea și o decizie importantă din 2018, pronunțată de Curtea de la Luxemburg a Uniunii Europene (CJUE), în cazul Coman-Hamilton în care CJUE a obligat Statele membre UE să recunoască căsătoria între persoane de același sex dacă a fost oficializată pe teritoriul unui stat membru UE.

În ceea ce privește România, inițiativa cetățenilor prin care se dorea modificarea Constituției în așa fel încât să permită exclusiv căsătoria între persoane de sex opus a căzut, ceea ce ne permite să deducem indirect că societatea românească este deschisă și pregătită pentru a oferi o protecție persoanelor de același sex, aflate în cuplu. O cercetare sociologică din 2021 a fost realizată de Cult Market Research și The Street pentru Asociația ACCEPT, cu suportul financiar al Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate arată că mai mult de 70% dintre persoanele intervievate susțin că adoptarea unei astfel de legi nu ar avea niciun impact asupra vieții lor.

Este o evoluție remarcabilă, ținând cont că, în urmă cu mai bine de 20 de ani, în România, homosexualitatea era considerată a fi infracțiune în Codul Penal. Articolul 200 CP a fost abrogat în 2001 în urma presiunii politice efectuate de Consiliul Europei. Iată că, la 22 de ani de la dezincriminarea homosexualității, românii s-au opus modificării Constituției, în sensul restrângerii drepturilor cuplurilor LGBTIQ+. Cu toate acestea, clasa politică nu s-a grăbit să creeze un cadru legal care să confere protecție juridică și cuplurilor formate din persoane de același sex.

De ce este atât de importantă adoptarea unei legislații pentru recunoașterea și protecția juridică a cuplurilor formate din persoane de același sex? În prezent, în Romania, cuplurile LGBTIQ+ nu sunt recunoscute în fata legii, ceea ce înseamnă că partenerii de același sex, aflați într-o relație de lungă durată, nu pot beneficia de drepturile pe care le au cuplurile heterosexuale căsătorite, cum ar fi, spre exemplu, drepturile de moștenire, pensie, sănătate, partaj în caz de divorț, adopție, libera circulație etc. Nu este vorba doar despre valori morale, ci despre democrație și despre faptul că toți cetățenii care trăiesc într-o țară a statului de drept, care plătesc același taxe și impozite, trebuie să fie egali în fața legii, atât în ceea ce privește obligațiile, dar și drepturile. Oferirea unei protecții juridice le-ar conferi acestor cupluri o certitudine că sunt protejate de lege în orice situație, ceea ce le-ar permite să construiască o viață de familie împlinită.

Concluzia cauzei Buhuceanu vs. România de la CEDO: România trebuie să adopte o legislație care să acorde o formă de recunoaștere și o protecție juridică cuplurilor LGBTIQ+.  Era o decizie așteptată, mai ales în contextul unei jurisprudențe deja consecvente a CEDO în acest tip de cauze, respectiv în cauzele Oliari vs. Italia și Fedotova vs. Rusia.

Ce se întâmplă dacă România nu va respecta decizia?

Deși, două decizii ale Curții Constituționale din România, 562/2017 și 534/2018, spun că România are obligația pozitivă de a recunoaște și cuplurile formate din persoane de același sex, în România nu există un astfel de regim. Ne întrebăm dacă nici deciziile CCR nu sunt respectate, ce ar determina clasa politică să respecte decizia CEDO în cauza Buhuceanu?  Ce se întâmplă dacă România nu respectă această decizie?

Statele membre s-au angajat să respecte hotărârile definitive ale CEDO prin care se constată încălcări ale Convenției Europene a Drepturilor Omului (Convenția), precum și deciziile CEDO prin care iau act de înțelegerile amiabile în conformitate cu articolele 46 și 39.4 din Convenție.

În prezent, România este în procesul de supraveghere a executării hotărârilor CEDO într-un număr mare de cauze. Procesele de implementare a hotărârilor CEDO sunt lungi și, în situația în care necesită adoptarea unor legi, ca în cazul de față, pot dura și ani. Cu toate acestea, presiunea societății civile și a organizațiilor internaționale, precum Consiliul Europei și Uniunea Europeană, poate grăbi acest proces. Este important de precizat că, în calitate de stat membru al Consiliului Europei, România poate beneficia de asistență tehnică pentru elaborarea cadrului juridic care să asigure recunoașterea și protecția cuplurilor persoanelor de același sex. De asemenea, societatea civilă este foarte activă și dispune de mijloacele necesare pentru a sprijini acest demers.

Altfel spus, România riscă sancțiuni, însă în realitate poate să mai tragă de timp. Având în vedere că executarea deciziei CEDO ar însemna o lege care să creeze un fel de parteneriat civil care să acorde o protecție juridică cuplurilor formate din persoane de aceleași sex, primul pas ar fi ca actuala majoritate politică să vină cu o astfel de propunere. Ori astfel de proiecte legislative există în sertarele Parlamentului, însă nu există voință politică și majoritate politică care să-și asume acest lucru la nivelul Parlamentului României, mai cu seamă în an pre-electoral. Decizia CEDO este de așteptat să fie utilizată de partide pentru a câștiga puncte electorale în 2024, atât de cele populiste, cât și de cele care doresc să atragă acest electorat de partea lor.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Nimeni nu se va sinucide electoral legiferând așa ceva înainte de alegeri. Iar după alegeri, cu un AUR la 20% cu atât mai puțin. E o fantastică dovadă de orbire, parcă toate acțiunile organismelor europene sunt concertate în favoarea AUR, povestea cu Schengen, „orașul de 15 minute”, acum și decizia CEDO, parcă își doresc în mod expres creșterea euroscepticismului în rândurile românilor!

    • Aveți perfectă dreptate. Pentru a contracara AUR, organismele europene ar trebui să priveze de drepturi toate minoritățile. Atunci domnii Târziu și Simion vor fi satisfăcuți, vor declara că și-au făcut datoria și se vor retrage liniștiți la pensie. Iar poporul va vota din nou autenticii democrați rămași acum fără spațiu de desfășurare din cauza Europei care nu înțelege sentimentul românesc al ființei.

    • Pai daca pe Romani nu-i duce mintea, poate n-au ce caută in Europa. Chestia e ca nu europenii vor sa trăiască ca romanii, la nivel de trai ma refer, ci invers.
      Si cand zic nivel de trai, nu ma refer la salarii ci la mediu (curățenie, aer curat, orașe verzi, etc).

      • Ironia găunoasă este doar refugiul lipsei de argumente…
        Da, românii vor să trăiască similar cu europenii dar nu vor să importe orbește TOATE tarele acestora.
        „Europenii organizează parade, chinezii misiuni pe Lună” vă spune ceva?
        Impresia este că europenii și-au pierdut busola, se ocupă exclusiv de lucruri irelevante pentru majoritate, în timp ce lumea largă „trece pe lângă ei”

  2. Romania nu este pregatita sub nici o forma pentru pasi mari in acest sens.In alte tari aceasta recunoastere a durat zeci de ani si nu poti cere Romaniei cu un specific cultural diferit de cel occidental sa faca acesti pasi peste noapte. Trebuie rabdare si de cateva generatii noi.

  3. „dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”

    Putem cere parteneriat civil sau casatorie între doi bărbați și trei femei? Ca pana la urma ar fi viață privata și viață de familie. Iar dacă cei cinci considera ca ei formează o familie, de ce nu. Care ar fi argumentele împotriva?

    • Sau pentru oricare dintre ceea ce se numea pe vremuri „perversiune sexuala” ori alte comportamente controversate.

    • „Putem cere parteneriat civil sau casatorie între doi bărbați și trei femei?”
      păi din momentul in care legea va elimina o condiție fundamentală a contractului de căsătorie da, desigur. efectiv niciun argument nu va putea sta impotrivă, iar căsătoria va putea fi orice își va dori legiuitorul; probabil că va exista o oarecare opoziție la legalizarea mariajelor intre adulți și minori, dar nu prea eficace dacă ne gândim cât de conformiști și creduli sunt acum oamenii ținuți in școala publică mai mult de 12 ani și cât de iute marșează la orice aberație guvernamentală cu titlu sforăitor de genul salvarea națiunii ori a planetei ori triumful științei asupra gărgăunilor virali ori salvgardarea democrației și eliminarea discriminărilor și intoleranței.

  4. Haideți să vedem unde se va ajunge . Se va ajunge ca în cazul profesorului din Anglia căruia recent i-a fost revocat in instanță dreptul de a mai profesa , pe viață , pentru că nu sa adresat unui bărbat la clasă( ce se crede și declară femeie) , cu prenumele pe care acesta și la ales ! Adică fie un pronume inventat (da, mai nou au pretenția să li te adresezi cu pronume personale inexistente in limbă , egal care ) fie unul feminin sau la plural, in cazul in care se declara non binar ( adică nici bărbat nici femeie) sau gender fluid (adică se duce la culcare bărbat, pe la amiază este femeie și se duce la culcare nici una nici alta ) .

    • Unii oameni isi schimba numele de familie. Am cunoscut persoane cu numele de “Puț”, “domnișoara Găurica”. Daca persoanele respective si-ar alege alt nume, dar eu le-as folosi vechiul nume, as făce-o ca sa-i hărțuiesc! Daca as face asta din poziția de angajat al unei scoli, as merita sa fiu dat afara.

  5. Vorbim doar despre niste drepturi general valabile pentru toate categoriile de cetateni .Aici nu este vorba despre homosexuali sau lesbiene este vorba despre un drept cetatenesc ce nu poate fi partajat .Nu este vorba nici despre familie si nici despre motivatiile religioase ce nu ar permite unor persoane de acelasi sex partenerate civile .
    Este vorba depre o lege ce este aplicabila tuturor formelor existente in societatile umane .Ceea ce crede fiecare despre asta este cu totul alta treaba .Statul are o obligatie fata de toti cetatenii lui .Intodeauna vor exista oameni de o parte sau alta a baricadei .Statul nu are acesta problema .Decizia statala este una si parerile pro sau contra sunt alta .

  6. Câteva considerațiuni la subiect:
    1. Faptul ca referendumul din 2018 n-a trecut nu înseamnă ca majoritatea romanilor sunt de acord cu căsătoriile persoanelor de același sex. Peste 90% din cei care s-a prezentat au votat pt revizuirea Constituției, iar cei care au boicotat nu au dat niciun vot, nici pro, nici contra;
    2. CEDO nu obliga România prin aceasta decizie sa reglementeze căsătoria si pt cuplurile formate din persoane de același sex; nici n-ar putea-o face pt ca ar încalca art. 12 din Convenție, care spune ca bărbatul si femeia au dreptului se căsătorească. Prin aceasta decizie, continuând o jurisprudența anterioară, nefericita, CEDO o da cotita, obligând România sa reglementeze o forma juridică de recunoaștere a relațiilor intre persoane de același sex (homosexuale), astfel încât acestea sa beneficieze de drepturi SIMILARE, nu identice celor de care se bucura soții in căsătorie.
    3. Soluția este sa li se dea dreptul sa încheie la notar o uniune consensuala care sa stea la originea unei situații juridice din care sa rezulte o serie de drepturi expres si limitativ prevăzute de lege (sa se mosteneasca intre ei, similar soților; sa poată beneficia de pensie de urmaș si alte drepturi de asigurări sociale – indemnizație de însoțitor pt persoana cu handicap, concediu la deces etc; sa dobândească bunuri in timpul concubinajului, care sa devină comune pe cote părți dacă nu se stipulează in act că-s proprii unuia din ei; sa fie protejați asemenea soților in caz de violenta domestică). Ar trebui sa fie exclus expres dreptul de a adopta impreuna sau de a adopta unul copilul celuilalt.
    4. Cuplurile formate din bărbat si femeie trebuie excluse expres de la posibilitatea încheierii de uniuni consensuale deoarece acestea au la îndemâna instituția căsătoriei, detaliat reglementată, decizia CEDO NU SE REFERĂ LA
    ACESTE CUPLURI, iar reglementarea uniunii consensuale si pt ele ar însemna dublarea instituției căsătoriei, care nu ar mai avea nicio semnificație, si ar fi contrara principiului legalității, contravenind normelor de tehnica legislativă.
    5. Dacă România face greșeala sa reglementeze uniunile consensuale si pt cuplurile heterosexuale aceasta va crea premisa necesară, urmărită de comunitatea LGBTQ si sponsorii lor, de a obține recunoașterea dreptului de a se căsători (vor susține ca sunt discriminați in raport cu cuplurile heterosexuale, pt ca acestea au si varianta căsătoriei, pe care cuplurile formate din persoane de același sex nu o au).
    7. Decizia CEDO vine in disprețul opiniei majorității societății românești si va avea efectul contrar celui pe care tinde a-l impune; va radicaliza si mai mult si va creea premisele unei furtuni sociale la momentul potrivit.

    • Ce te face pe tine sa the erijezi in a decide tu pentru altii? Am colege care stau in parteneriat cu un bărbat fără a fi căsătorite. Au copii împreuna. Nu vor sa se căsătorească pentru ca vor sa-si păstreze numele de “domnișoara”. Si sotia regreta ca nu si-a păstrat numele de fata. Sincer as fi de acord sa si-l ia înapoi. Nu m-ar deranja. Pentru unele femei, a lua numele bărbatului e echivalent cu un fel de marcare, ca animalelor dintr-o turma, de genul “femeia asta aparține soțului ei”! Pentru bărbați nu e aceasi chestie.

      • La casatorie, sotii pot alege sa ia numele sotului, numele sotiei, sau ambele. Nu mai inventati probleme. Nu se poate inventa cate o forma de protectie legala pentru fiecare combinatie de mofturi posibila.

    • Între punctele 1 și 7 este contradicție: dacă prin 1 nu se poate stabili opinia majorității românilor, atunci nu se poate nici afirma că „Decizia CEDO vine in disprețul opiniei majorității societății românești”. Care e acea opinie a majorității?
      În plus, CEDO nu ia decizii exclusiv pentru România, a.î. să fie nevoită a prezuma ce efecte ar putea ea aceste decizii. Poate că in Olanda, Franța sau Suedia efectele ar fi pozitive.

  7. Niște meritate clarificări si nuantari

    Ultima inițiativa de revizuire a Legii noastre fundamentale, care a fost încununată de succes, a fost posibila doar in condițiile in care referendumul a durat 2 zile si cu sprijinul activ al puterii legiuitoare, al guvernului si al conducerii de partid si de stat – era acum vreo 20 de ani

    Tot astfel in măsura in care referendumul pt familie a durat doar o zi este evident ca nu a reușit sa strângă nr suficient de voturi – după “ajutorul” oferit de guvern, autoritatea legiuitoare si conducerea din acel moment a tarii

    Pe de alta parte, avem referendum validat pt reducerea nr de palavramentari dar autoritatea legiuitoare si guvernul își fac nevoile pe dorința natiunii exprimata prin referendum – nu se încurca ei cu ceea ce dorește de fapt poporul

    Fiecare are dreptul sa aleagă drumul pe care vrea sa meargă in viața, cu limitările prevăzute la art 57 al Legii fundamentale

    Numai ca societatea noastră are ca etalon morala creștină, ca asta e alegerea natiunii române

    Apoi, o colectivitate, o natiune si o tara are un moment incipient de naștere sau agregare, o perioada de creștere si un declin sau o dispariție
    Ca așa e din comuna primitiva si pana azi
    Istoria este ciclică
    Nu descoperim noi apa calda
    Deșii unii mai tineri își închipuie ca ei pot inova ceva in relațiile din colectivitatile umane
    Visează tinerețe veșnica sau aspira spre idealuri care au mai existat si in trecut
    Inovația nu exista, a mai existat si in trecut si a dus, de regula, la distrugerea comunităților si a natiunilor

    Din nefericire, pt fanii lgbt, istoria ne spune ca toate națiunile care au ales aceasta cale s-au pierdut, au dispărut in negura istoriei sau au o strălucire palida față de apogeul lor din trecut
    Si cele mai la îndemâna exemple sunt culturile antice sumeriană, aramaică, egipteană, greacă și romană
    Ma refer la perioade istorice lungi nu câțiva ani sau câteva decenii
    Sigur ca si azi Egiptul e populat de oameni, numai ca populațiile actuale nu mai au nici o identitate de limba, cultura, civilizatie, aspirații fata de vechea cultura egipteană antica
    Sigur ca exista muzee, se fac cercetării, etc dar populatia actuala nu are nici o legatura cu vechile credințe religioase si morale din vechiul Egipt antic
    La fei, populatia actuala a Greciei nu are nici o legatura cu credințele, obiceiurile si aspirațiile grecilor antici – ca de aceea sunt majoritar creștini si țin la chestia asta
    La fel in Iranul si Irakul de azi nu mai exista nici o legătura cu vechile civilizații sumeriene, akadiene, babiloniene, etc
    Despre Roma antica nu mai e nimik de zis, ca a dispărut total, populatia actuala nu are nici o identitate de aspirații morale sau culturale fata de populatia Romei antice

    Contrar susținerile din articol, la noi, libertatea sexuală depășește de departe evocărilor CEDO
    Tocmai de aceea avem atatea pedepse cu suspendare, dar in special achitări, in cazul
    Infracțiunilor legate de viața sexuală
    Recent a fost publicată o hotărâre CEDO împotriva României pe tema asta
    https://www.juridice.ro/684283/cedo-a-e-j-impotriva-romaniei-lipsa-unei-anchete-penale-efective-cu-privire-la-acuzatia-de-viol-formulata-de-reclamanta-minora.html
    Sigur ca violu, pedofilia, traficu de persoane, nu sunt importante
    Conducerea autoritatii judecătorești nu se încurca cu astfel de lucruri neimportante

    Uitând un lucru elementar: orice persoana abuzată are șanse mari sa devină la rândul lui abuzator

    Iar existența unui nr mare de abuzatori nu duce la progres ci duce la distrugerea colectivităților, a natiunii si a tarii

    Așa ca legalizarea implicita a violului, a pedofiliei, a traficului de persoane, a tâlhăriei, a furtului din bugetul de stat, sunt din acest punct de vedere probleme de departe superioare reglementarii parteneriatului persoanelor lgbto
    Dar normal ca palavramentu, guvernu si autoritatea legiuitoare nu se încurca cu lucruri de astea banale, ei lucrează pt dreptu la plagiat, dreptu infractorului de a abuza victima infracțiunii, etc

    Iubesc tradarea dar urasc pe tradatori

    • Tot astfel in măsura in care referendumul pt familie a durat doar o zi este evident ca nu a reușit sa strângă nr suficient de voturi – după “ajutorul” oferit de guvern, autoritatea legiuitoare si conducerea din acel moment a tarii
      Așa numitul „referendum pentru familie”, adică cel de modificare a articolului 48 din Constituția României, deci a unui singur articol din respectiva constituție, a beneficiat tot de două zile pentru votare (6 și 7 octombrie 2018) și pe lângă susținerea puternică a guvernului PSD a avut și sprijinul activ al BOR și BRC.

  8. Nu există vreun principiu de drept care să clameze egalitatea in fața legii a cuplurilor. Ca atare, cuplurile pot exista și se pot manifesta și patrimonial prin exercitarea drepturilor individuale deja protejate de lege, in temeiul unor contracte civile ce pot fi sau nu autentificate. Și nu numai cuplurile se pot bucura de cadrul legal existent, poate fi vorba, de pildă și de un grup amoros format din 3 bărbați, un câine și o barcă. Chiar și dreptul la căsătorie e garantat cetățenilor cu orientare specială, căci nimeni și nimic nu-i oprește să se căsătorească, desigur, cu o persoană de sex opus cu care pot avea o relație platonică sau doar o latură bleagă intr-un triunghi amoros (iar adulterul, după cum știți, nu mai este faptă penală, cu atât mai mult dacă este vorba de un adulter/concubinaj asumat in prealabil). Legea nu spune și nu obligă pe nimeni ca in cadrul familiei întemeiate contractual să existe și o relație sexuală, ori copii produși pe cale naturală de către soți. Dacă totuși acești dez-orientați sexual își doresc pe lângă activitatea de alcov și beneficii materiale post-mortem de pe urma partenerilor, ei pot fi înfiați de către aceștia ori pot aranja donații cu clauze. Alte beneficii de pe urma terților, precum transmiterea drepturilor sociale, mai exact a pensiei, îi califică la statutul de ultraspeciali, pentru că nu e treaba noastră, a cetățenilor contribuitori la buget, să răsplătim activitatea de alcov, club și budă publică a altora. Cei 21 de gay casnici ai țării să facă bine și să-și caute un job, cu contract de muncă fiscalizat, ca să aibă pensie la bătrânețe. Și cred că sunt destule ong-uri, ba și organe de stat dispuse să angajeze secretare/-i fără nicio calificare dar extrem de…influente/-ți.

    Iar despre CEDO – probabil că acei judecători și-au uitat menirea asumată prin titulatura instituției, Statut și Convenție. Nu numai că nu au ocrotit niciunul din drepturile enunțate in Convenție, dar au început de ceva vreme să inventeze drepturi -de cuplu, de grup, colective, să răstălmăcească Convenția și să redefinească termeni precum familie și căsătorie, ba chiar să oblige statele să accepte aceste noi definiții și să legifereze in noua limbă de lemn ce transformă ratarea in succes. In care ratarea se referă la atingerea propriilor obiective setate de politicienii, intelectualii și juriștii ce au supraviețuit războiului in momentul in care erau incă terifiați de ce s-a putut intâmpla in dictaturile fasciste (și, pentru uhii din ei, comuniste). Toate obiectivele modernității vor fi ratate și nimic nu o să mai rămână in picioare, valid, din textul Convenției, cât de curând. Niciunul din drepturi nu va mai avea substanță și protecție, nicio libertate nu va mai putea fi exercitată, niciun individ nu va scăpa (intreg la minte) terorii dezlănțuite de noul val revoluționar. Deja s-a întâmplat asta vreme de 2 ani și…senzațional…sute, mii de vechi militanți pentru drepturile omului s-au transformat peste noape, fără să simtă absurdul și grozăvia, in activiști și propagandiști ai statului, terorizînd și susținînd permanent diluarea, restrângerea sau chiar anihilarea drepturilor și libertăților cetățenești. Asta se poate intâmpla pentru că in mintea lor insăși sensul noțiunii de ‘drept’ a fost pervertit, devenind obiectul unui act administrativ, un soi de cadou al generoaselor guverne…pentru cetățenii merituoși, cuminți, cu note bune la purtare sau o facilitate modernă pentru penalii post-moderni (gen brățară electronică pentru tâlhari blajini sau garsonieră cu birou pentru criminali insulari).

    • „nimeni și nimic nu-i oprește să se căsătorească, desigur, cu o persoană de sex opus cu care pot avea o relație platonică sau doar o latură bleagă intr-un triunghi amoros”

      Adica si pestele si maimuta au dreptul sa urce in copac, nu e nici o discriminare. Asta nu tine.

      • păi discriminarea stă la baza dreptului, orice normă stabilește o arie de drepturi și obligații circumscrise unei categorii de persoane. Absolut orice ramură a dreptului va opera cu discriminări, nu se poate altfel. Chiar și dacă legea va introduce o modificare a definiției familiei in sensul eliminării unei condiți puse la încheierea contractului tot vor exista discriminări, in continuare, de pildă copii sub 15 ani vor fi in continuare discriminați fiindu-le interzis mariajul (de ce oare, nu sunt și ei oameni?), la fel și gorilele (păi ce, astea nu-s un soi oameni mai păroși?) și, binențeles, peștii (niște ființe inteligente cu care oameni pot întreține relații, chiar și sexuale. sau nu-i așa?).

        E clar acum? Discriminarea e un proces firesc, caracteristic nu numai dreptului, ci oricărei persoane dotate cu rațiune.

        • Orice norma inseamna o discriminare, dar oamenii si-au impus niste norme constitutionale prin care isi judeca normele in functie de cum discrimineaza ele. Cele care discrimineaza pe motive nedorite sunt eliminate. „Nor shall any State deny to any person within its jurisdiction…”, sau, in varianta rudimentara romaneasca, „Se interzice discriminarea pe baza de …”.

          Cand se discuta daca o norma „discrimineaza”, in limbaj comun, e vorba daca se ridica la obligatiile asumate constitutional de a discrimina doar pe criteriile permise.

          Cu alte cuvinte, daca copiilor sub 15 ani le e interzis mariajul, avem o discriminare=diferentiere acceptata, dar daca eunucilor le este interzis mariajul, avem o discriminare neacceptata.

          • „daca copiilor sub 15 ani le e interzis mariajul, avem o discriminare=diferentiere acceptata”
            de ce este acceptată? cumva pentru că legea a statuat acest lucru? păi așa e și cu actuala ‘discriminare’ a homosexualilor, unde legiuitorul a considerat că prin normă protejează o instituție -căsătoria- iară nu drepturile civile ale unor persoane. A ocroti viața privată a tuturor cetățenilor nu înseamnă și nu se poate traduce prin absolutizarea unui drept -civil,nefundamental- in dauna unei instituții esențiale pentru viața cetății. Dar asta a făcut CEDO, a transformat o potențialitate intr-un drept absolut eliminînd o condiție de formă a căsătoriei (care nu se referă in mod expres la orientarea sexuală), căci viață privată și familie oricine poate avea fără ca un contract de mariaj să fie necesar (de unde și proliferarea concubinajului in societățile moderne). ca atare, dacă homosexualii doresc o protecție suplimentară, statuată prin norme, a vieții lor private puteau foarte bine să solicite o Lege a Concubinajului care să-i oblige să se înregistreze la primărie în schimbul unor garanții speciale acordate raporturilor juridice ce derivă in mod natural dintr-un amantlînc. Sună dubios? păi…

            • Este acceptata pentru ca institutia abilitata sa stabileasca daca e acceptata hotaraste, in urma unui proces juridic clar, ca e acceptata. Ce anume contesti aici?

              Dreptul la viata privata este mentionat in constitutie, nu e potentialitate. Si chiar daca ar fi, nu-l poti restrictiona pe orice criterii, asa cum nu poti cere mirilor sa aiba peste 8 la Bac si 50k in cont si basca verde, desi si astea sunt lucruri care protejeaza viata cetatii si pe care oricine la poate avea, daca vrea.

              Dar culmea e ca CEDO nici nu se leaga de institutia casatoriei cu toata incarcatura ei in viata cetatii, tot ce zice e ca lipseste o oricare forma similara pentru respectarea vietii private pentru cuplurile homo. Nu neaparat casatoria, ci poate fi exact acea amarata de lege concubinajului sau a parteneriatului civil, care nici aceea nu exista. Deci obiectiile tale sunt cu totul pe langa.

            • Întemeierea unui mariaj și viața de cuplu sunt potențialități, nu drepturi, și nicio constituție din lumea asta nu le prevede ca fiind drepturi, ar fi și absurd ca statul să-și instituie o obligație corelativă de a se ocupa cu pețitul și de a determina cetățenii să trăiască in cupluri, in cadrul unor contracte înregistrate la primărie.
              ‘Dreptul la viață privată’ nu există nici el ca atare, ci dreptul la „respectarea vieții private”, așa cum este formulat atât in Convenție, cât și in Constituția României. Respectarea impune, in principiu, niște obligații negative din partea autorităților (gen ‘promit să nu mă bag in concubinajul vostru’), iar obligația de a înregistra concubinajul este una de tip totalitar, in răspăr cu viața privată, nicidecum in favoarea ei, căci, simplu: din privată o transformă in publică. Am crezut că ați prins ideea.

              Prin urmare, dumneavoastră nu aveți cum să înțelegeți obiecția mea, pentru că nu a existat nicio obiecție, ci o explicitare (plus niște acuze la adresa CEDO). Ca să înțelegeți mai departe despre ce vorbeam e nevoie să studiați ceva teorie asupra conținutului acestor drepturi și nu ar fi rău să vă însușiți și ceva noțiuni de drept constituțional.

  9. O argumentatie alambicata care incearca sa ascunda faptul evident si binecunoscut: CEDO nu poate obliga nicio tara sa se ralieze acestui curent neostangist, iar „dreptul cuplurilor” nu exista nici juridic si nici in Carta Drepturilor Omului. Insasi decizia lor, pentru cine stie sa o citeasca, demonstreaza clar aceste lucruri. Sigur, ei ar vrea, dar nu pot.

  10. Cred ca viitorul aparține cuplurilor in parteneriat civil nu căsătorie. Aici in vest majoritatea femeilor isi păstrează numele de fata din cauza diplomelor si a activității profesionale anterioare formarii cuplului. Daca s-ar căsători si-ar complica mult situația profesională. Unele pus si simplu nu văd de ce ar lua numele de familie al soțului. De acea, mai toate femeile de aici sunt in parteneriate civile. Daca esti un cuplu căsătorit e posibil sa te întrebe unii daca tu si sotia sunteți frați.

    • mda. foaaarte grav.

      articolul 282 din Codul Civil:
      „Alegerea numelui de familie
      Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.”

      cine nu cunoaște Legea țării poate nu ar trebui să insiste prea mult asupra schimbării ei. zic și eu…

  11. E interesant de constatat ca romanul plecat in occident tot roman ramine. Cel putin aici pe contributors.ro majoritatea, indiferent de unde locuiesc, sint fermi in a nu acorda cuplurilor gay nici macar o minima protectie sociala/recunoastere a faptului ca perechea respectiva formaeza o pereche. Trist. Pt mine e clar ca legislatia romaneasca ar trebui schimbata.

    Sa vedem insa si latura cealalta, mult mai interesanta dpdv etic si pt care poate dl autor poate ne impartaseste impresiile sale.
    E vorba de cazul de mai jos in care doua persoane nascute femei s-au autoidentificat ca barbati fara a avea loc o schimbare de sex.
    https://e-juridic.manager.ro/articole/romania-condamnata-la-cedo-pentru-ca-n-a-schimbat-cartea-de-identitate-unor-persoane-transgender-27746.html
    Vi se pare normal?

  12. Eu cred ca doamna Firea ar trebui sa se implice. In primul rand, prin definirea rolului familiei. Daca scopul familiei este clarificarea juridica a anumitor drepturi, atunci ar trebui definit un „parteneriat juridic”, posibil pentru oricine cu oricine (chiar si cu sau intre minori, cu acordul tutorelui legal). Daca scopul esential al familiei este procreerea si asigurarea unei identitati urmasilor, atunci „familie” ar putea avea un alt sens decat „parteneriat juridic”, chiar daca ar avea si caracteristici comune cu parteneriatul. :)
    Probabil ca anumite basme vor fi modificate („Fata mosului si fata babei”, de exemplu), astfel incat copiii sa invete sa gandeasca incluziv, de la o varsta frageda. Si, desigur, intrebarea „cum se fac copiii?” va trebui sa aiba un raspuns mai complex, pentru tinerele vlastare ale societatii de maine.
    (Acest comentariu este un pamflet si trebuie tratat ca atare.)

  13. Cred ca toate părerile de aici pleaca de la o premisă greșită! …. acea că, privim viata umană ca pe un set de reguli care exced ordinii naturale, biologice! Vrem să impunem dominația intelectului uman asupra ordinii naturale! Sustinem, contrar naturii, ca ar exista vreo relatie sentimentală reala, concreta, între persoane de acelasi sex, respectiv, atracție fizică, iubire, dragoste, …. Biologic, nu este posibil! Dati un singur exemplu macar! Sa nu imi dati exemple de rame, viruși, bacterii, plante, ca nu vorbim de căsătoria/ relatiile dintre aceștia! Da pot exista accidente biologice … gen tigru alb, zebră fără dungi, …. hermafroditi, lipsa/ subdezvoltare unui organ …. chiar și sexual! Situația celor din categoria lgbt e clar o problemă psihologică sau psihică, nu fiziologica! Nu exista sex, neutru! Nu te naști homo sau lesbi sau trangender, sau ….cum vrei tu! Nu inteleg de ce ne ascundem dupa vorbe și drepturile juridice ale omului!? Haideți să acceptăm această idee! Esti lgbt! Nu conteaza de care! Te casatoresti! Drepturi depline si egale…. Nu il mai iubesti și divortezi! Te îndrăgostești de o fată sau un băiat și va căsătoriți ca și cuplu hetero! Ramanei ntrebarea! Ce ești? Lgbt, hetero, fluid…. Sunt noțiuni inventate de noi, oamenii, …. De fapt există doar femei și bărbați! Atât! Noi ne negăm propria existenta ca rasă! Sustinem ca nu am apărut natural ci ca o invenție juridică a cuiva! Poate a lui …. Dumnezeu!?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alin Orgoan
Alin Orgoan
Alin Orgoan a obţinut licenţa în Drept și Știinţe Politice la Université de Bordeaux și deține un Master 1 în Drept internațional public la Université de Bordeaux și un Master 2 pe Drept european și dreptul Uniunii europene, specializarea lui fiind pe Guvernanța Agențiilor de reglementare ale Uniunii Europene. Din 2015 până 2019 a predat ca asistent universitar drept administrativ francez, drepturile Omului, dreptul Uniunii Europene, dreptul pieței unice și dreptul relațiilor externe ale Uniunii Europene la Université de Bordeaux. În 2014, s-a remarcat prin câștigarea locului II la Concursul de elocință și pledoarie Lysias, organizat la Bordeaux. În 2014, prin câștigarea locului III la Concursul international de drept european, organizat la Lille. Actualmente lucrează la Parlamentul european ca asistent parlamentar.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro