vineri, iulie 10, 2020

Cavalerul Neagu Djuvara

L-am cunoscut pe profesorul Neagu Djuvara în garsoniera sa de la Paris, înainte să îmi fie referent la doctoratul meu în arhitectură pe care îl pregăteam în capitala Franței. Dezbăteam împreună relația dintre istorie și arhitectură. Micul spațiu reunea contrariile românului aflat în exil: pe de o parte farmecul parizian, pe de altă parte constrângerile unei suprafețe reduse. Pe de o parte libertatea de a fi trăit dincolo de Cortina de Fier, pe de altă parte suferința de a fi departe de țară.

Revenit în patrie, Neagu Djuvara a continuat să trăiască pentru alții: „am venit înapoi în țară ca să ofer, nu ca să primesc.” După o emisiune TV la care mă invitase, filmată în plin centrul Bucureștiului, la Palatul Șuțu, voia să străbatem drumul acasă pe jos, deși ploua teribil. A fost greu să îl conving să luăm un taxi. În mașină discutam despre destinul României și al Occidentului, cu realism, dar fără regrete. După cum spunea altădată, „civilizația europeană este menită să dispară. Asta este o lege universală.” Taximetristul asculta, întrerupând muzica complet. În acel moment, îi sună telefonul șoferului care ne inundă cu un ton de apel plin cu manele ce combinau iubirea, prietenii și dușmanii. Ne-am uitat cu înțeles unul la altul și ne-am continuat drumul ce ne mai rămăsese, în tăcere.

Într-o seară mi-a lăudat cu ardoare talentele sale de bucătar: „nu se poate, dragul meu, să vii de la studenți si să nu mănânci până la ora asta”. Îmi oferise să îi mănânc supa pe care și-o preparase, sub pretextul că trebuie să gust din experiențele sale gastronomice. Era o ființă generoasă.

Știind că oamenii sunt în căutare de modele, m-am întrebat ce poate fi luat drept model de la Neagu Djuvara? Iată câteva direcții simple care pot fi urmate:

LIMBA

Soluția pe care a folosit-o Neagu Djuvara pentru perfecționarea limbii franceze este cea învățată la liceul său Janson de Sailly de la Paris: „să alegem un mare stilist […] Odată culcat seara, ca o pregătire de adormire, să citești încet, timp de o jumătate de ceas, doar o pagină în fiecare seară. Adormi cu acea muzică a frazelor.” Pentru a rămâne impregnat de limba română, Neagu Djuvara afirma: „Am cumpărat o carte cu poeziile lui Eminescu și am cărat-o cu mine peste tot, inclusiv în cei 23 de ani de ședere în Africa!”

L-am văzut în mai multe rânduri pe profesorul Djuvara luând dicționarul aflat la îndemână ca să aprofundeze sensul vreunui cuvânt zicând „să cercetez în dicționar”. Mai adăuga „n-am încetat niciodată să fac studii”.

Martor al schimbărilor unui veac, observa cum „comunicarea reală este invers proporțională cu facilitățile tehnice. Faptul că nu se mai scrie așa de mult și de consistent, că nu se mai trimit acele scrisori amicale, care sunt un gest de confident, adică împărțirea unor lucruri intime, a cam afectat comunicarea. Și în societate se vorbește mai puțin ca înainte, în primul rând din cauza telefonului. De când au apărut telefoanele portabile e o isterie întreagă.” Au mai trecut câțiva ani până ca statele să ia măsuri în acest sens. Din septembrie 2018 telefonul mobil va deveni complet interzis în școlile și liceele din Franța, incluziv în pauze, cu scopul de a „favoriza raporturile interpersonale”.

TINEREȚEA ȘI CURIOZITATEA

Neagu Djuvara spunea: „Curiozitatea mea intelectuală se întinde în toate domeniile. Dacă vine instalatorul să îmi repare ceva în baie, stau cu el de vorbă, fiindcă mă interesează meseria lui.” Cine vrea să își păstreze tinerețea ar trebui să știe că toată viața trebuie să aibă nivelul de curiozitate al unui tânăr: „Hermann Graf Keyserling, un filosof german care era la modă prin anii ‘20-’30, a spus că oamenii au o singură vârstă toată viața. […] eu cred despre mine că am avut mereu 26 de ani…”

Profesorul Djuvara nu se temea de nou: „Peste tot unde se introduc lucruri noi, există la început impresia că forma nu are fond. Nu are, dar și-l construiește în timp.”

Într-o zi mi-a spus cu aceeași tinerețe: „Eu aș merge să dansez în discotecă, deși lumea ar considera asta ciudat”. Afirma „Dansez singur din când în când, dacă aud niște discuri… Mi se mișcă picioarele singure.”

Iar într-o altă zi m-a lăsat din start fără răspuns: „Cum o să fim noi în 2020?” Aproape a ajuns să vadă.

ADEVĂRUL

Profesorul Djuvara afirma cu tărie: „Să fii întotdeauna onest, să spui adevărul, Să nu cauți să iei bunul altuia. Sunt foarte multe persoane, dar foarte multe, care tânjesc după bunul pe care-l văd la vecin. Nu doar avere ci orice, situație, reputație… Mie nu mi-a fost niciodată poftă de ceea ce are altul.” Sau „Nimic nu servește mai bine țara decât cunoașterea (sau necunoașterea) adevărului, pe cât putem noi, oamenii, să-l deslușim – fiindcă adevărul în totalitate numai Dumnezeu îl cunoaște.” Și „Eu, unul, nu vreau să cunosc în istorie lucruri care să fie politically corecte, și altele nu.”

DATORIA FAȚĂ DE ROMÂNIA

L-am întrebat odată într-un interviu ce mesaj poate da românilor plecați în străinătate? A răspuns ca și în alte dăți „Pentru mine cea mai mare dramă pe care o trăiește România în momentul de față este că tinerii vor să părăsească această țară și dacă pleacă în străinătate şi găsesc de lucru acolo nu se mai întorc în România. Noi, generația mea și toți predecesorii mei, cele trei-patru generații care m-au precedat și care au făcut studii în străinătate, nici unul din ei nu avea de gând să stea acolo după ce își termina studiile. Se întorcea cu acel bagaj intelectual și, în ochi, cu imaginea altor peisaje urbane decât la București și încercau să facă același lucru la ei acasă. Dar niciodată nu se gândeau să plece și să părăsească țara. Așa ca mesajul meu este: «Tinerilor, dacă puteți, chiar dacă o duceți mai rău la noi în țară, e o datorie supremă să vă întoarceți și să reclădiți România»”.

A face ceva pentru țară este însă altceva decât a fi mândru de România. După Neagu Djuvara, „«Mândria de a fi român» este un anacronism într-o epocă în care încercăm să nu mai fim atât de naționaliști fiecare, ci să fim europeni și să ne înțelegem cu vecinii noștri europeni.”

UN CAVALER ÎN NOAPTE

După cum avea să povestească mai târziu, „în 2003, Bogdan Fezi m-a invitat în calitate de referent (eram la Paris într-un fel de vacanță) să asist la prezentarea tezei sale de doctorat […] Când s-a terminat, au început mici discuții cu asistenții, cu publicul care era acolo și cel mai tânăr dintre cei doi membri ai juriului francez mi s-a adresat mie. Zice: „Domnule profesor, e un lucru foarte interesant […] Cum vă explicați că în acest oraş relativ vechi nu aveți nici un monument civil care să fie mai vechi de jumătatea veacului al XIX-lea?” Discuția se întinde, profesorul Djuvara reface istoria României și sala însăși pare că devine franco-română. După delicatesele și amabilitățile specifice unui astfel de eveniment, pleacă singur în noapte… La cei 86 de ani ai săi se simțea ca la 26 de ani, așa cum s-a socotit toată viața.

Rămân cu speranța că Neagu Djuvara avea dreptate când afirma că tiparele istoriei se repetă. Cred că la momentul necesar vor apărea alții ca el, care să se comporte precum li se cerea vechilor cavaleri: „îți vei iubi țara unde ești născut”, „nu vei minți și vei respecta cuvântul dat”, „vei fi generos și vei fi darnic cu toți”, „vei fi, peste tot și totdeauna, apărătorul Dreptului și al Binelui împotriva nedreptății și a Răului”.

Neagu Djuvara si Bogdan Andrei Fezi in 2011 dupa lansare cartii Bucurestiul European
Neagu Djuvara si Bogdan Andrei Fezi in 2011 dupa lansare cartii Bucurestiul European

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. L-am iubit pe omul asta……mi-l imaginez in cer spunandu-le ingerilor povesti savuroase despre extraordinara sa viata.
    Am pierdut un om iubitor de ADEVAR si de povesti spuse cu drag…am fost ca un copil care sta la gura sobei ascultandu-i pataniile dar si deslusirile istoriei neamului meu.Datorita lui stiu mai bine CINE SUNT.
    Dumnezeu sa-l odihneasca !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Bogdan Andrei Fezi
Bogdan Andrei Fezi
Bogdan Andrei Fezi este diplomat în arhitectură al Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu”, în 1998, după studii la Bucureşti şi la Universitatea din Nottingham. Obține Diploma de Studii Aprofundate în arhitectură şi urbanism a Şcolii de Arhitectură de la Paris-Belleville, în 1999, şi titlul de doctor în arhitectură şi urbanism al Universităţii Paris VIII, cu menţiunea très honorable avec félicitations, în 2003. În 2013 obține abilitarea de a conduce doctorate. Lucrează ca cercetător asociat la Institutul de cercetare parizian I.P.R.A.U.S, departament al C.N.R.S, între anii 1999-2003 și ca director de proiect la UAUIM. Este în prezent conferențiar la UAUIM. Activează în domeniul proiectării de arhitectură în Franţa şi în România participând la concursuri internaţionale: Mediateca din Levallois, Franţa, colaborator al Archi-tecture, Paris, premiul I, în curs de construire; Concurs pentru extinderea Palatului Victoria, în asociere cu arhitect principal Archi-tecture, Paris, proiect finalist, 2007; Concurs pentru Liceul Francez la Bucureşti, în asociere cu arhitect principal Archi-tecture, Paris, proiect finalist, 2005. Obține în România nominalizări la Anuala de Arhitectură București a Ordinului Arhitecților din România și la Romanian Building Awards. Proiecte publicate în: Igloo, Arhitext, 50 de birouri de arhitectură din Romania. Principalele publicaţii: FEZI, Bogdan Andrei; IROLLO, Jean-Marc. Résidence de France en Roumanie. Reşedinţa Franţei la Bucureşti, Editions Internationales du Patrimoine, Paris, 2013; « De la systématisation de Bucarest à la destruction des villages roumains », In Situ, 21/2013; Bucureştiul european. Bucureşti, Curtea Veche, 2010; „Bucarest, « le Petit Paris ». Un siècle de voirie, réseaux, hydraulique, 1831-1939”, Edifice & Artifice. Histoires constructives, Paris, Picard, 2010; „Bucarest – le « Petit Paris », entre mythe et réalité” în Influenţe franceze în arhitectura şi arta din România secolelor XIX şi XX / Influences françaises dans l’architecture et l’art de la Roumanie des XIXe et XXe siècles, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2006; „Bucureştiul, regele şi Europa” în Carol I, amintirea unei mari domnii, Bucureşti, Biblioteca Centrala Universitară „Carol I” din Bucureşti, 2006; „Manifest pentru Bucureşti” în revista Igloo, Bucureşti, nr. 54, iunie 2006; Bucarest et l’influence française. Entre modèle et paradigme urbain. 1831-1921, Paris, Harmattan, 2005; « Bucarest, le "petit Paris des Balkans". L'architecte roumain Duiliu Marcu, diplômé de l'Ecole des beaux-arts de Paris » în Livraisons de l’histoire de l’architecture, Paris, nr. 8, 2004.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)