vineri, septembrie 22, 2023

Cazul Dinel Staicu deschide uşa infractorilor

Dinel Staicu a scăpat din năvodul justiţiei române, deschizând o poartă largă şi pentru alţii aflaţi într-o situaţie similară cu a sa.

Raportul prezentat de DNA săptămâna trecută oferă un prilej de analiză a politicii sancţionatorii în materie de anticorupţie. Deşi pedepsele rămân preponderent cu suspendare, se observă totuşi în ultima vreme o tendinţă de creştere a severităţii sancţiunilor în cazurile considerate grave. Poliţiştii de la Argeş au primit 14 ani de închisoare cu executare. Cutean, fostul secretar de stat pentru revoluţionari, a fost condamnat definitiv la 5 ani cu executare, iar zilele trecute succesorul său George Costin a fost arestat tot într-un dosar al DNA. Popescu Ion a fost condamnat definitiv în dosarul BIR la 7 ani cu executare, aceeaşi pedeapsă primind-o şi Dinel Staicu, fost preşedinte al SIF Oltenia. Au mai fost condamnaţi la pedepse cu executare  cu suspendare fostul premier Adrian Năstase şi Şerban Mihăilescu, foştii miniştri Remeş şi Mureşan, diverşi foşti şi actuali parlamentari. Virgil Pop, ajuns celebru pentru că a fost ales în parlament direct din arest, a fost condamnat (nedefinitiv) la 5 ani cu executare.

O primă critică formulată cu privire la parlamentarii condamnaţi se referă la faptul că îşi păstrează funcţiile participând în continuare activ la procesul legislativ. Am descris pe larg intenţia domnilor Máté András şi Márton Árpád de a scoate demnitarii de sub incidenţa legii penale şi de a dezincrimina conflictul de interese. Este previzibil votul pe care colegii cu dosar penal îl vor da pe aceste amendamente. Prezenţa în Legislativ a parlamentarilor condamnaţi se explică prin faptul că, în cazul unora, pedepsele cu executare nu sunt încă definitive, iar, în cazul celorlalţi, pedepsele definitive nu sunt privative de libertate şi nici nu sunt însoţite de interzicerea dreptului de a fi ales. Aşa se face că în România adoptă legi persoane condamnate penal.

O altă practică utilizată pentru a scăpa de răspundere este atacarea legilor la Curtea Constituţională chiar de către cei care le-au votat. Fostul premier Năstase a atacat actul prin care a fost înfiinţat PNA, adoptat de guvernul pe care îl conducea, iar domnul Máté András contestă Legea ANI deoarece a fost găsit în conflict de interese pentru că îşi angajase soţia la cabinetul parlamentar. Plângerii formulate de domnul deputat i se alătură şi Avocatul Poporului, care crede că puterile ANI sunt mult prea mari şi deplânge tracasarea unor deputaţi chinuiţi cu întrebări neconstituţionale de către inspectorii de integritate. Deciziile CC au dus nu o dată la reluarea de la zero a investigaţiilor împotriva oamenilor influenţi din România.

Totuşi, cea mai spectaculoasă ieşire din scenă a reuşit-o Dinel Staicu. Condamnat definitiv la 7 ani cu executare, adus cu greu în ţară după ce fugise în străinătate schimbându-şi anterior numele, acesta a reuşit să şteargă cu buretele condamnarea printr-o tehnică de prestidigitator. Metoda folosită: contestaţia în anulare. Domnul Staicu se plânge judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti (CAB) că în cazul său există două soluţii contradictorii pronunţate de instanţele de judecată şi cere ca cea de-a doua (cea de condamnare, fireşte) să fie anulată. În trecut, explică Staicu, a fost acuzat de comiterea unei fapte penale, iar procurorii au decis să nu înceapă urmărirea penală. Decizia procurorilor a fost atacată în instanţă, iar judecătorii au menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale (NUP). Ulterior Staicu este anchetat de DNA, care îl trimite în judecată pentru o serie de infracţiuni, CAB condamnându-l definitiv la 7 ani cu executare.

Într-un recurs în interesul legii obligatoriu pentru instanţe, ÎCCJ explică faptul că hotărârile date în plângerile împotriva NUP-urilor nu au autoritate de lucru judecat pentru că nu dezleagă niciodată fondul cauzei. Aşadar, între acestea şi hotărârile ulterioare date de instanţe pe fondul unei cauze nu pot exista niciodată contradicţii care să permită anularea deciziilor de condamnare prin utilizarea contestaţiei în anulare.

Această soluţie este uşor de înţeles dacă analizăm un exemplu simplu: X este bănuit că a omorât pe Y. În urma anchetei, procurorii decid să nu îl trimită pe X în judecată din lipsă de probe. Părinţii lui Y se plâng la instanţă, dar instanţa confirmă NUP-ul. Peste un an, procurorii descoperă probe noi care îl incriminează pe X şi îl trimit în judecată pentru uciderea lui Y. Instanţa îl condamnă. Ar fi absurd să acceptăm în acest caz că X nu mai poate fi condamnat pentru simplul fapt că la momentul iniţial procurorii nu au avut suficiente probe pentru a-l trimite în judecată.

În cazul domnului Staicu, judecătorii contestaţiei în anulare se comportă ca şi când acest recurs în interesul legii nu ar exista şi anulează decizia de condamnare la 7 ani cu executare. DNA deschide o anchetă penală pentru a lămuri dacă s-au comis fapte penale în legătură cu acest dosar, iar Inspecţia Judiciară începe verificări disciplinare. Dacă se va ajunge sau nu la sancţionarea judecătorilor care au admis contestaţia în anulare nu ştim încă. Ce ştim este că Dinel Staicu a scăpat din năvodul justiţiei române, deschizând o poartă largă şi pentru alţii aflaţi într-o situaţie similară cu a sa. //

Articol preluat din Revista 22

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. „Au mai fost condamnaţi la pedepse cu suspendare fostul premier Adrian Năstase şi Şerban Mihăilescu, foştii miniştri Remeş şi Mureşan …”

    cu executare, nu cu suspendare

  2. Nu-mi vine sa cred ca niste judecatori si-au permis sa arunce la gunoi o decizie de condamnare facute pe baza unor probe. CSM de ce tace din gura, sunt toti mana in mana?

      • Chiar și așa, cu ce mă încălzește pe mine ca membru al societății faptul că niște judecători sunt cercetați, atâta timp cât făptașul pleacă liber acasă? Nu înțeleg cum poate fi acceptată această soluție ca finală…

        • Nu prea ne incalzeste… Dar e mai bine ca CSM si DNA fac investigatii decat sa nu faca nimeni nimic, nu? Vom vedea rezultatul acestor investigatii si, mai ales, ce implicatii va avea acest rezultat asupra mentinerii solutiei date in contestatia in anulare…

  3. Cand Curtea Suprema il condamna pe Motanel drept turnator de drept comun si apoi aceeasi Curte isi invalideaza propriul verdict scotandu-l basma curata (caz unic in lume!), de ce sa ne mai miram ca printre judecatorii de prin teritoriu misuna hotia, incompetenta, coruptia si delasarea?

    Conceptul de „Justie” e mai relativ ca miscarea la viteze luminice, atata timp cat se afla pe teritoriul mioritc. Aferim Costiniule!

  4. Felicitari pentru articol ! Stirea privind solutia CAB in cazul Dinel Staicu m-a indignat peste masura si am tot urmarit presa, insa nu au fost foarte multe comentarii. Mai trebuie adaugat si faptul ca faptele cercetate erau complet diferite: NUP s-a dat pe evaziune fiscala iar in dosarul BIR a fost condamnat pentru complicitate la abuz in serviciu.

  5. Cand un judecator pronunta o asemenea solutie ori e prost ori e complice cu infractorul. Ceea ce explicati dvs. ca la scoala, este atat de evident incat, devine la fel de evident faptul ca niste judecatori de instanta de ultim grad nu puteau fi atat de prosti.

    Dumneavoastra fiind o persoana ce ocupa o functie publica v-ati facut datoria sa subliniati faptul ca acest precedent este extrem de periculos pentru ordinea de drept.

    Eu, ca om liber, pot sa spun ca cine a dat solutia asta a luat mita.

    M-a dezamagit enorm DNA care nu a fost atent la ce se intampla.

  6. Nu luati in calcul ipoteza ca Staicu este om al serviciilor si nu a facut ce a facut de capul lui. Trebuie vazut unde au ajuns banii. Pai, ce , FNIul l-a facut Vantu, Bancorexul, lista aia de debitori? Tabelul poate continua si cu „afacerile” de succes ale mitologiei nationale actuale. Adica lua Staicu, Vantu, etc. milioane si milioane si golanii ailalti se uitau si se minunau cat de destepti e aia!

  7. Acuma sa fie clar: decizia Curtii de Apel privind pe Dinel e o magarie absoluta, dar nu din motivele indicate de autoare, care uita de un articol din Codul de proc.penala: art. 278/1 alin.11 – „In situatia prevazuta in alin. 8 lit. a), persoana in privinta careia judecatorul, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul dintre cazurile prevazute in art.10”.
    Asta a fost articolul invocat de Curtea de Apel. Partea infecta e ca in speta Dinel nu a fost urmarit pt. aceeasi fapta in cauza in care a fost condamnat. Evident, ce am scris eu nu schimba fondul problemei, decizia e o ticalosie totala.

  8. Daca simplii cetateni au reactii atat de vehemente citind despre comportamentul absolut sfidator si revoltator al celor care de ani de zile impart dreptatea oficial in asa fel incat in mod evident „…cand un judecator pronunta o asemenea solutie ori e prost ori e complice cu infractorul „, oare ce sentimente traieste un profesionist onest ratacit in aceasta jungla ?!
    Greu de spus, dar probabil ca sunt relativ similare cu cele ale cetatenilor revoltati.
    Intrebarea interesanta este daca ar fi posibil ca cetatenii revoltati de activitatea justitiei respectiv a unor judecatori ( poate ca sunt cateva milioane de revoltati nimeni nu s-a obosit vreodata sa-i numere pentru ca nu exista interesul… ) , si profesionistii onesti ( nu stim cati sunt , dar probabil ca sunt foarte putini ) sa-si reuneasca fortele…intru apararea legii si impotriva incompetentei , relei vointe si coruptiei . Nu credeti ca daca 1.000.000 de cetateni de exemplu, ar cere recuzarea sau excluderea din magistratura a unor judecatori dovediti incompetenti sau corupti ( iar profesionistii onesti ar confirma incalcarea legilor de catre acestia,etc. ) sistemul care pana acum merge inca dupa principiul „corb la corb nu-si scoate ochii „, ar putea ceda, in sfarsit , la presiunea normalitatii sociale ?

  9. Adevarul e ca toata lumea asteapta cu interes motivarea pentru decizia CAB. Domnul Staicu a mai invocat faptul ca exista o decizie care confirma un NUP, iar instantele care l-au condamnat au aratat ca acel NUP priveste o alta fapta motiv pentru care au inlaturat aceasta aparare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Laura Stefan
Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza pentru Expert Forum (EFOR) si alte diverse organizatii din tara si internationale pe programe privind lupta anticoruptie si reforma sistemului judiciar.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro