Discutasem recent procesul torționarilor lui Gheorghe Ursu accentuând asupra a ce am numit, fără reținere, „Decizia înspăimântătoare a judecătoarei Mihaela Niță”. Însă cazul Ursu ridică în plină lumină ceva mai mult decât derutanta gândire a unui magistrat sau altul. El a devenit un rechizitoriu al justiției românești în ansamblul ei. Demersul împotriva responsabililor crimei politice căreia i-a cazut victimă Ursu a fost inițiat acum 33 de ani. A fost blocat, a fost oprit, a fost reluat, deviat și salvat mai mereu „în ultimă instanță”. Doar tenacitatea neverosimilă a fiului celui ucis, Andrei Ursu, a făcut posibilă ducerea procesului până la acest punct, al pronunțării unei hotărâri finale – după o primă amânare, a fost anunțată pentru 27 iulie a.c.
Nu pot fi acceptați ca martori ai torționarilor lui Gheorghe Ursu foști ofițeri de Securitate
Una dintre întrebările pe care le ridică procesul este apariția, pe scenă, ca martori ai inculpaților Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu, a unor foști colegi de instituție. Și nu oricare, ofițeri cu poziții de putere în Securitate: Aurel Rogojan, fost șef de cabinet al lui Iulian Vlad, Vasile Mălureanu, fost ofițer cu rang înalt în Direcția de Informații Interne, responsabil cu urmărirea scriitorilor, Filip Teodorescu, implicat în represiunea din Timișoara din decembrie 1989. Conform bunului simț și legii, nu pot fi acceptate ca martore persoane „aflate în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi” (art. 315, Codul de procedură penală).
Prin însăși natura lor, securiștii erau adversarii lui Gheorghe Ursu, iar el dușmanul lor. Fiind șeful de cabinet al lui Iulian Vlad, cel fără al cărui ordin nu putea avea loc torturarea lui Ursu, Aurel Rogojan se afla undeva în umbra asasinatului.
Filip Teodorescu a avut competențe în urmărirea postului de radio Europa Liberă. Activitatea lui era continuată de acte represive împotriva oamenilor care se adresau postului, în cazurile considerate mai grave, prin Direcția de Cercetări Penale a Securității (exact cum s-a întâmplat cu Gheorghe Ursu). Și oamenii identificați și cercetați de Mălureanu luau tot drumul Direcției unde erau preluați de Hodiș și Pîrvulescu când „vinovăția” era trecută la propagandă împotriva orânduirii socialiste. Toți acești oameni au fost legați între ei în logica sistemului opresiv și toți erau adversarii concreți sau potențiali ai victimei. Toți au interesul ca activitatea lor criminală de dinainte de revoluție să nu fie cunoscută, să nu fie publicitată, ci să fie interpretată sub eticheta falsificfatoare a patriotismului.
Sinceritatea martorului constituie un criteriu cheie a cărei apreciere revine judecătorilor. Membrii Securității au fost dintotdeauna profesioniști ai nesincerității, ai dezinfomării și ai intoxicării. Să accepți foști angajați ai Securității ca martori în procese ce țin de actele criminale ale altor foști angajați este și antietic, și antiprofesional.
Într-un comentariu la articolul pe care l-am invocat în primul paragraf, doamna Simona Deleanu, bună cunoscătoare a cazului Gheorghe Ursu a susținut că, „oricât de imoral ni s-ar părea și oricât de imoral au decurs depozițiile martorilor provenind din fosta Securitate, nu cred că o instanță ar fi putut să nu îi admită ca martori”. Opinia cercetătoarei exprimă neînțelegerea rolului pe care îl au martorii în actul de justiție. Nu există un drept „de a fi acceptat ca martor”, și nici unul, al inculpaților, de „a îi avea ca martori pe cei ce îi propun”. Martorul este un instrument al adevărului juridic aflat la dispoziția instanței. Aceasta are obligația să apere dezbaterea în fața instanței de oricine are intenția să saboteze adevărul juridic. Ne-acceptarea ca martori ai lui Aurel Rogojan, Vasile Mălureanu, Filip Teodorescu etc. era o datorie profesională. Aștept ca într-o zi o decizie a CEDO să trateze folosirea unor astfel de martori, în asemenea situații, drept încălcarea dreptului la un proces corect.
Alte exemple, alți magistrați, alte enormități. Cazul Nechita Vasile
Degradarea gândirii profesionale precum în cazul judecătoarei Mihaela Niță se regăsește și în alte situații. Mă opresc la unul singur, al locotenentui colonel Vasile Nechita, angajat de altă dată al Inspectoratului Judeţean de Securitate Suceava. Una dintre fostele sale victime a cerut CNSAS să recunoască activitatea de poliţie politică a lui Nechita. Probelese aflau în Arhiva gestionată de Consiliu.
Exemple. La 21 februarie 1980, lt.col. Vasile Nechita semnase următorul raport ce-l viza pe subinginerul B.N.: „La data de 7 nov. 1979, informatorul « Stoica Cornel » ne-a semnalat că B.N. … ar comenta în mod negativ unele realizări, precum şi condiţiile de trai existente în ţara noastră. Ulterior, respectiv la 5 ianuarie 1980, sursa « Stoica Cornel » informează că B.N., discutând în prezenţa colegilor de serviciu despre societatea noastră socialistă, acesta a afirmat că « România nu va ajunge niciodată în comunism cu acest fel de organizare, ne chinuim degeaba şi facem eforturi inutile. Faţă de socialismul din România, comuna primitivă este orânduirea cea mai modernă şi dreaptă »”. Propunerea lui Nechita: „să se aprobe cercetarea şi avertizarea celui în cauză, după care să fie menţinut în evidenţa dosarului de obiectiv, pentru urmărirea şi stabilirea poziţiei ce o va avea în viitor”. Avertizarea a avut loc.
Într-un raport din 18 mai 1981, Vasile Nechita a propus avertizarea medicului A.V. deoarece acesta „audiază şi colportează ştirile transmise pe postul de radio Europa Liberă. … După avertizare va fi lucrat informativ în cadrul supravegherii informative pentru a cunoaşte reacţia sus-numitului după măsura întreprinsă”. Nota de buletin din 28 mai 1981 documentează că avertizarea iniţiată de V.N. a fost pusă în aplicare la sediul consiliului popular din comună „în prezenţa organelor locale de partid şi de stat, a directorului coordonator de la şcoala generală din localitate şi a altor persoane invitate pentru a lua atitudine împotriva faptelor menţionate mai sus”.
Locotenent colonelul a revenit la obiectivul B.N. în anul 1983, cerând luarea de măsuri împotriva lui cu argumentele: „B.N., fost avertizat în anul 1980 pentru manifestări duşmănoase, …, are din nou manifestări duşmănoase la adresa orânduirii noastre socialiste, în discuţiile purtate elogiază modul de viaţă capitalist şi afirmă că va încerca să părăsească ţara în mod ilegal, cu scopul de a se stabili în Occident. … Pentru a preveni extinderea activităţii duşmănoase … propun a se aproba cercetarea lui B.N. la sediul organului, împreună cu ofiţerul de cercetare penală, după care să fie avertizat în prezenţa conducerii unităţii şi a reprezentanţilor organelor de partid şi de stat din comuna Grăniceşti. Informativ se va stabili care este reacţia măsurii luate şi poziţia ce o va adopta în continuare suspectul”. O însemnare marginală pe document cerea ca avertizarea „să se facă într-un cadru mai larg, după ce în prealabil va fi anchetat şi determinat să-şi recunoască faptele”.
Colegiul CNSAS a recunoscut evidența, că fostul locotenent colonel Vasile Nechita s-a făcut vinovat de suprimarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. A urmat contestația făptașului, iar cazul a ajuns la judecătoarea Loneta Gavrea de la Tribunalul Bucureşti Secţia a IX-a – Contencios administrativ şi fiscal. Domnia sa a decis:
„În speţă se reţine că nu există nici un document emanat de la pârâta pentru a se aprecia că, în calitatea sa de locotenent colonel a desfăşurat în mod direct şi personal activităţi sau că a avut atitudini care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste”. Ca urmare, „nota de constatare [a Colegiului CNSAS] rămâne un simplu document, fără nici o valoare probatoare, emanat de instituţia reclamată”.
În concluzie, pentru această magistrată, punerea sub urmărire informativă a unor oameni din cauza exprimării unor dubii cu privire la natura orânduirii socialiste, anchetarea şi avertizarea confirmate de documente,determinarea victimei să-şi recunoască faptele, propunerea de a fi folosite mijloacelor brutale împotriva anchetatului, nu au valoare probatorie.
Care este explicația conivenței unor magistrați cu foștii securiști?
Probabil, explicațiile țin de la caz la caz. Nu îmi permit decât să aduc în fața cititorului observațiile lui Tiberiu Lovin din articolul său, „Biografiile judecătorilor CC care au decapitat CNSAS”, publicat în luna iunie 2008. Ziaristul susţinea că nouă dintre judecătorii Curţii Constituţionale care au decis în acel an că legea privind deconspirarea Securității este în totalitate neconstituțională avuseseră relaţii cu fostul sistem. Articolul a dispărut de pe site, însă l-am conspectat la vremea respectivă. Îl citez pe Tiberiu Lovin:
- Ion Vida, fost activist comunist, lector la Academia “Ștefan Gheorghiu”, un apropiat al lui Ion Iliescu, a fost expert în întocmirea Constituţiei din 1991, membru marcant al Consiliului Frontului Salvării Naţionale
- Petre Ninosu, absolvent al şcolii de Securitate de la Băneasa, fost consilier al lui Ion Iliescu, fost ministru al Justiţiei în Guvernul Văcăroiu
- Ion Predescu, un apropiat al lui Ion Iliescu şi Nicolae Vacaroiu, un duşman declarat al reformelor din justiţie, solicitate de UE
- Nicolae Cochinescu, procuror timp de 23 de ani la Procuratura Generală a Republicii Socialiste România, fost procuror general al regimului Iliescu
- Aspazia Cojocaru, declarată colaboratoare a Securităţii, verdict retras al CNSAS în urma unor presiuni la adresa acestei instituţii
- Zoltan Puşkaş Valentin, preşedinte al Uniunii Cooperativelor Meşteşugăresti din judeţul Covasna pe vremea regimului Ceauşescu
- Augustin Zegrean, avocat pe vremea regimului comunist, a fost senator FSN, între 1990 şi 1992
- Acsinte Gaspar, şeful sectorului juridic al Consiliului de Stat pentru pregătirea decretelor lui Ceauşescu. Ulterior, a fost cel care a supervizat întocmirea legilor CPUN şi CFSN. Apropiat al lui Ion Iliescu.
Ratările justiției în România sunt legate de trecutul celor care au avut un rol important în sistemul de justiție postdecembrist. Vasile Manea Drăgulin, care a mușamalizat în anul 1985 asasinarea lui Gheorghe Ursu, a devenit procuror general al României între 1993 și 1996. Rodica Stănoiu, ministră a Justiției între 2000 și 2004, informatoare din 1963 până în 1987, a pus în fruntea unui Serviciu sensibil al ministerului pe fostul ofițer de Securitate Marian Ureche. Cazurile lor și ale altor câțiva au fost bine documentate, dar rămân atâtea conexiuni vinovate în lumea magistraților pe care nu le știm.
Va veni și ziua când vom afla.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Trebuie sa intelegem ca o mare parte a magistratilor de azi sunt fie fosti magistrati ceausisti, fie rude de gradul 1 ale acestora. Iar samavolniciile regimului ceausist erau posibile pentru ca oricand se gasea un procuror care sa ceara sentinte uriase in raport cu faptele si un judecator care sa dea cu ciocanelul si sa emita o sentinta care practic copia rechizitoriul.
Din punctul meu de vedere vinovatia securistilor este mai mica decat vinovatia magistratilor ceausisti. Securistul era un om angajat de regimul comunist cu scopul precis de a apara oranduirea respectiva. Pentru securist cetateanul Ionescu devenea dusmanul tarii daca scria la Europa Libera. Un judecator, in schimb, era angajat pentru a aplica legile tarii, asa cum erau ele. Daca in Codul penal din 1968 se prevedea la art. 166 ca „Propaganda sau întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea orînduirii socialiste, sau din care ar rezulta un pericol pentru securitatea statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.” si tu ca judecator ii dadeai 6 ani si jumatate lui Petre Mihai Bacanu, care era la prima incalcare a acestei legi comuniste, nu avea cazier etc etc in mod clar depaseai cadrul legal si ar fi trebuit sa dai cumva socoteala macar acum, la peste 30 de ani de la caderea regimului. In loc de asta, toti magistratii comunisti care au participat din plin la actele de represiune ale regimului mananca bine-mersi pensii colosale. Iar noi ne miram de ce urmasii lor ii fac scapati pe tortionarii din Securitate. Normal ca-i fac scapati, doar nu vor sa vina aia la proces si sa spuna in fata instantei „noi il batusem pe cutare de 3 ori in arest dar taica-tu i-a dat 10 ani si l-a dat pe mana lui Visinescu”…
Sa zicem ca cei citati de GA sint legati cu fire nevazute de fosta securitate. Citez insa urmatorul schimb de argumente cu dna Doina Jela (in principiu in tabara „noastra”), care face o echilibristica de aceeasi natura cu sus-citatii pentru a-l scoate pe Basescu basma curata:
Cititor critic
Indiferent ca sinteti autoarea Doina Jela or cineva care incearca sa va compromita folosindu-se de numele dv si facind apologia delatiunii (sper ca moderatorii sa verifice daca cineva a comis acest abuz), raspunsul e acelasi.
Atitudinea cea mai onorabila in timpul comunismului ar fi fost cea de protest. Ar fi insemnat automat si pierderea locului de munca, sicane si probabil si arestul sau trimiterea intr-o clinica psihiatrica. Uneori chiar si decesul intr-un accident de automobil. Pt. cei putini care au ales acest drum – tot respectul. Marea masa a trait pur si simplu, neavind vreo atitudine politica deschisa, ceea ce nu e condamnabil. Nu a dat dovada de curaj dar nici nu a mincat fecale. Exista insa si o a treia categorie, a celor care au sprijinit activ, la diverse niveluri, aparatul opresiv. De la turnatori pina la securisti si inalti membri de partid. Nivelul de vinovatie e diferit dar toti din categoria a treia au ajutat activ la perpetuarea sistemului comunist.
In mod ideal dupa revolutie ar fi trebuit ca toti membrii de partid plus cei din aparatul represiv sa fie exclusi pe viata de a mai fi alesi in vreo functie de stat. N-a fost din pacate asa si ne-am ales cu membri de partid presedinti, dintre care Basescu a fost in plus dovedit turnator. Aici intervine remarca mea cu privire la parasirea tarii. Mie mi s-a parut un act de masochism sa accepti sa traiesti in Romania ceausista, sa ai ocazia sa fugi si sa n-o faci. Dar nu toata lumea e facuta pentru exil, cum imi amintesc ca spunea odata dl. Plesu. Asa ca n-am nicio problema cu cei carora le iesea cite o calatorie in strainatate si preferau sa se intoarca la locul mizerabil dar caldut in care traiau.
Am insa o problema cu cei care turnau pentru a obtine privilegii. Basescu face parte din aceasta categorie. Nu l-a strins nimeni cu usa, ca in alte cazuri; omul a facut-o pentru a obtine privilegii.
Scuza pe care i-o gasiti e o ciudata apologie a sistemului comunist si o relativizare a delatiunii. Adica oricine afla ca un coleg sau o cunostinta ar putea fugi ar fi trebuit turnat fiindca securistul care ii dadea pasaportul ar fi avut probleme la serviciu! Cu sublinierea dv si mai ciudata ca scoala era “subventionata integral de stat”. Sa le cerem celor plecati sa-si plateasca studiile, asa cum o facea Ceausescu in ultimul deceniu? Ati fi turnat si dv? Eu in niciun caz.
Turnatoria lui Basescu, asa cum ati descris-o, putea duce la arestarea unui coleg, nu era un raport asupra discutiilor cu cetatenii straini din Anvers sau mai stiu eu ce chestie, si se potriveste foarte bine cu cazul pe care l-am citat. Nu stiu daca colegul a avut de suferit sau nu insa consecintele delatiunii ii erau clare.
Si mai repet o data (cititi si celelalte postari ale mele): Basescu a fost patronul unui sistem corupt foarte asemanator cu cel al lui Ponta ori Nastase asa cum si azi e greu sa faci vreo diferenta intre PSD si PNL (mai ales ca au fot si uniti in USL).
Mi-e sila de apologetii comunismului si turnatoriei din Romania. A fost si motivul pentru care am parasit tara imediat dupa 90.
Vad ca pina si asa-zisa opozitie de azi si apologetii lui Basescu nu sint cu nimic mai buni decit pesedismul pe care l-am urit profund. Rusine!
DJ
Comentariul dvs. ar merita desființat „critic” paragraf cu paragraf, atât de rău amestecați necritic lucrurile în fiecare dintre ele. Dar iti vine să renunți la orice dialog imediat ce decideti in locul omului de care discutăm, oferindu-i propria soluție: „Băsescu putea foarte bine să părăsească România și să ceară azil politic în străinătate”. Este, iertati-mi vorba proastă, așa de stupid, încât descurajează orice comentariu. De ce sunteți totuși așa de sigur că toți românii ardeau de nerăbdare să părăsească România? Și că era chiar normal s-o facă? Nu era mai normal s-o părăsească Ceașcă și toată securitatea lui? Și prin ce seamănă cazul lui Băsescu cu al delatorilor lui Gheorghe Ursu? A turnat el un coleg care ținea un jurnal în care înjura regimul? NU. A zis că un coleg, venit într-o școală subvenționată integral de stat, militară, avea de gând să se folosească de acest statut, pentru a părăsi țara cu nava cu care-l trimitea statul la muncă. Dacă pleca și rămânea acolo, cei care dăduseră aceste recomandări puteau fi dați afară din școală. Or elevul Băsescu nu venise acolo ca să fie dat afară, ci să devină navigator. Și a devenit unul excelent, pasionat de munca lui, dotat pentru ea. Ăsta e „contextul” în care autorul vă invită să plasati cazul, ia dvs. il plasati, fantezist, adică neonest, in cu totul alt context. Și multe alte minuni scrieti…Acela care mângâie pe cap ca pe o pisică gândirea lenesă de azi, care nu dă doi bani pe niciun context, dar se crede gândire critică.
Un singur răspuns am la această lungă și furioasă dovadă că deși ati părăsit țara, rancuna nu v-a părăsit: NU VA FACETI GRIJI pentru reputația mea. Pledez doar împotriva vitejiei după război și pentru citirea trecutului cu ochii trecutului și nu cu cei de azi. În rest, din nou, totul e subred și argumentația dvs. și prefer să nu mă duc in cercetare unde mă trimiteți cu o încântătoare lipsă de modestie la postările dvs. ci unde mi-a tot petrecut ultimii 30 de ani: la documentele și mărturiile (de bună credință ale) epocii. Asta cere mult timp, multă răbdare și mult simț al măsurii și nuanței. Invitația la a verifica dacă eu sunt eu miroase al dracului a sechelă securistică. Dimpotrivă, drept ar fi și echitabil, dacă v-ați spune si dvs. numele. Ganduri bune. Doina Jela (pe fb. cu poze, bibliografie și tot ce vreți, Jela Despois)
Cititor critic
Stimata doamna, dovediti in continuare ca nu stiti sa cititi un text. Nu v-am trimis deloc in cercetare. Nu stiu de ce inventati lucruri nescrise. Singura referinta la dv a fost ca faceti apologia delatiunii. Argumentul privind citirea trecutului cu ochii trecutului e foarte bun in general (la critical race theory si alte chestii care mai bintuie lumea occidentala) dar total malplasat aici. Daca ar fi fost sa judecam turnatorii prin prisma anilor 80 totul a fost legal prin prisma legalitatii socialiste de atunci. Si revolutia a fost ilegala si condamnabila, vazuta cu ochii trecutului contemporan cu ea.
Invitatia de a verifica daca cineva nu s-a folosit de numele dv e exact asa cum am explicat-o. Argumentele dv erau atit de slabe incit nu credeam ca vin de la cineva deprins cu scrisul (desi una e literatura, alta e logica), dar vad ca m-am inselat. Nu stiu la ce va foloseste sa-mi stiti numele. Argumentele nu devin mai bune sau mai proaste in functie de identitatea autorului. Imi pare rau ca nu l-am dat de la inceput, dar fiindca am inceput asa il las asa. Particip insa cu placere la o discutie televizata cu dv sau orice sustinator necritic al lui Basescu si asa imi puteti afla si numele. Doar nu pe Antena 3 ori pe vreun post de-al vreunui securist. Si nu am nici un fel de ranchiuna (apropo, in limba romana e “ranchiuna”, nu “rancuna”) cu privire la trecut. Privesc cu destul scepticism orice alegeri si nu ma arunc 100% iin barca vreunui candidat, indiferent de tarile unde am votat. L-am votat pe Basescu si i-am tinut partea de fiecare data cind a fost atacat (asta in principal din cauza calitatilor umane inferioare ale opozantilor sai), dar asta nu inseamna ca nu sint constient de lipsurile-i majore, evidentiate din ce in ce mai mult in al doilea mandat si dupa. Ca dv si dl Cioaba abandonati simtul critic cind e vorba de Basescu nu va face deloc cinste, dar astia sint intelectualii romani., cei de pe partea mea; ceilalti sint si mai imorali. Aici morala se aplica doar la dusmanii politici, nu si la proprii politicieni favoriti. Cititi textul lui Liiceanu publicat aici acum 6 ani: https://www.contributors.ro/scara-fermecata-a-lui-traian-basescu/ Poate invatati ceva de la dinsul, care mai bine mai tirziu decit niciodata a vazut lumina.
PS Mi-a mai venit in minte o idee. Toti se oripileaza, si pe buna dreptate, de plagiatele comise de politicienii romani. De exemplu i se cerea lui Ponta, un personaj nu foarte inteligent, obraznic si in general detestabil, sa dea inapoi avantajele materiale acaparate datorita doctoratului obtinut prin plagiat. Eu sint foarte de acord cu toate initiativele de izolare si condamnare a celor care au furat, chiar si doar dpdv intelectual. Atunci cum ramine cu Basescu, dovedit colaborator al securitatii? Nu va mai invirtiti ca dl Cioaba cu tot felul de intrebari relativizante. A candidat ca turnator, fie el si nedovedit atunci? A devenit presedinte in ciuda faptului ca fusese turnator? A avut avantaje materiale de pe urma functiei obtinute in mod ilegal? Nu ar fi atunci normal ca aceiasi vajnici acuzatori sa ceara retrocedarea acestor avantaje? Din pacate si viata politica romaneasca si justitia sint cum sint si nici Ponta, nici Basescu nu au avut de suferit material. Cum spunea dl. Plesu, intr-un citat senzational de pertinent pentru problema actuala: „Mereu se spune în chestiunea plagiatului domnului Ponta: “a fost o manevră a lui Băsescu”. Domne’, o fi fost. Dar întrebarea e: a plagiat sau nu? E uimitoare această manevră de transfer a problemei reale și simple într-o complicată problemă politică. Eu sper că oamenii judecă clar și cu mintea lor ceea ce se vede. Plagiatul domnului Ponta nu este o ipoteză. Nu este un lucru discutabil, analizabil. E o evidență crasă.”
Cititi pasajul de sus inca o data. Turnatoria domnului Basescu nu este o ipoteză. Nu este un lucru discutabil, analizabil. E o evidență crasă. Restul sint perdele de fum aruncate pentru a escamota esenta problemei si de a apara indefensibilul.
Veche, nouă, securitatea crede că nefiind decât un singur caz, e neglijabil. Populația nici de mia de morți de la Revoluție nu pare interesată să se facă proces.
Nu prea avem burghezie de merit, deci nici societate civilă respectabilă.
„Va veni și ziua când le vom afla”.
Nu domnule Andreescu, nu le vom afla niciodată.
România comunistă trăiește. E vie. Democrația pe care încearcă de 34 ani să ne-o arunce în față e hâdă, mizerabilă.
Cu duplicitatea, răutatea și delațiunea din ADN-ul acestui neam e greu să aflăm conexiunile din lumea magistraților cu DSS.
În 1995 v-am spus și v-am demonstrat cu persoanele din sală și cu liderii GDS, printre care vă aflați, că „NU VOM REUȘI ÎMPREUNĂ” cu cei (aiurea!) 15.000 de specialiști ai Convenției. Ocazie cu care am fost contrat de românii de bine din orășel. Am vorbit atunci deschis despre securiști, turnători, profesii și oportuniști. Nu știu dacă i-am convins. Pe dumneavoastră, după cuvintele pe care mi le-ați adresat, cred că da.
Întotdeauna cu cele mai respectoase gânduri,
L.Nicolescu
Iată dovada „invincibilității” Securității.
Colonel Filip Teodorescu, unul din martorii enumerați în articol, invitat la emisiunea Profesioniștii. Profesionist al terorii. Pe ytb. După 1990. România țara nimănui. Sau numai a lor și a urmașilor lor.
Iar V Holdis si M. Parvulescu au fost achitati definitiv. Asa ca dreptatea nu se va face in cazul Gh. Ursu nici in trei generatii de acum incolo.v
Ok, articolul este corect. Este un articol despre secretul lui Polichinelle: nu e vorba de conivență, e vorba de apartenență (a celor din justiție) la aceeași structură (Securitatea statului). Sau dacă nu (cel puțin în anumite cazuri), e vorba de strivirea profesională și morală a angajaților justiției de către cei ai Securității. Fără plângeri din partea victimelor.
Mai e ceva: unul din Securitate ancheta Europa Liberă. Ce-au făcut cei care aveau și finanțau Europa Liberă: nimic! Individul e în libertate, bine merci. Mai mult, stăpânii Europei Libere au făcut un pact de facto cu băieții: îi lasă în pace, ei jupoaie, belesc, omoară mai departe, dar asigură o oarecare predictibilitate în dominion (colonie se zice la AUR). Iar ei, băieții, au creat un partid suveranist și naționalist care va avea ca scop să mai întârzie 4 ani (sau 8 ani, ori 12 ani) reformele; vor veni, ca membri ai partidelor curate, și se vor plânge ipocrit la TV că ei vor, că au toată deschiderea, că iubesc Europa și Lumea Liberă, dar mecanismele parlamentare și regulile democratice (pe care le au sfinte!) îi aduc în situația de a nu putea implementa bla-bla-bla. Și mai iau câteva miliarde de Euro din bugetul României sub formă de pensii speciale și multe alte miliarde sub formă de mânării și hoții. În timp ce poporul se abrutizează de sărăcie, telenovele, școală slabă și disperare.
E o rusine pentru mult prea bine platita magistratura romana ca are printre cadre o judecatoare ca dna Nitu. Nu-i cunosc CVul dar e imposibil de imaginat ca e vorba de simpla incompetenta profesionala.
E incredibil ca un judecator, indiferent de virsta, aflat in fata probelor si cu o cit de mica cultura istorica si politica a tarii in care activeaza, sa sustina o enormitate ca aceasta: „Dupa anul 1965 Securitatea nu a mai folosit violenta”
https://gh-ursu.ong.ro/ComunicatPresa20200127.pdf
Inteleg pleduaria lui Gabriel Andreescu pentru elucidarea si clarificarea rechizitoriului ing. Ghiorghie Ursu , dar suntem in fata unui caz mai complex , decat politic. Prin aceea ca avem deaface cu un sistem in care morala politica , juridica si sociala contrasta cu spiritul de gandire al opiniilor publice individuale sau colectiv restranse ( grupuri nai mici de oameni). In care morala individuala era inexistenta si nu putea fi conceputa si pentru marea masa a populatiei parea o atitudine si comportamant abstract in comparatie cu restul populatiei. Acest lucru a existat in administratie care era controlat de activul de partid ( functionari ) , justitie , militie , sevicii de informatii etc . A fost o crima in modul cel mai evident . Problema cu depozitiile martorilor in proces se stie destul de bine ca fosti colegi ai anchitatorilor nu pot fi audiati ca martori decat in conditii care sa nu itineze procesul intr-un mod sau altul. Deci in momentul cercetari penale stabilirea probei cu martori trebuie sa se faca cu martori care nu au interes in proces. Aceasta este o cerinta juridica , care era cunoscuta din dreptul roman si statuata si in dreptul juridic romanesc. Dar avem deaface cu un altfel de proces juridic in care nomenclatura ( sa sa nu o mai numesc altfel ) a fost lovita in propriul concept juridic exprimai in cunostinta si practica juridica. Cazul Ghiorghie Ursu este unul mai grav decat asasinatul politic in sine . Pe langa faptul ca anumiti faptasi isi ascund vinovatia , apare carenta sistemului pe care altfel nu au putut sa-l conceapa. Mam uitat la parerea domnului Troncota pe care spre deosebire de Andrei Ursu nu il suspectez de tortionar . Dar domnul Cristian Troncota face greslii in a evalua buna capacitate profesionala si buna credinta a ofiterilor de securitate in anchitarea unor cazuri de cercetare politica , sociala sau de alta natura . Acest tp de scoala trebuia reformat din temelii.
Va veni ziua cand nu va mai interesa pe nimeni, asta e „lucrarea”, tergiversarea pana la uitare. Pentru ca noi, cei care am trait si suferit (unii direct, anchetati, chinuiti, omarati, altii martori inspaimantati, umiliti pentru ca nu aveam curajul sa ne opunem) vom disparea daca n-am disparut deja. Pentru copiii nostri e o poveste si atat, viata e mai importanta si e atat de stresanta si/sau interesanta ca sa mai piarda timpul dupa „potcoave de cai morti”. Asta e, cei asasinati de Securitate sunt acum omorati a doua oara, de colaboratorii ei, nu va faceti iluzii, asa-zisii judecatori supraincarcati de dosare, beneficiari de tot soiul de privilegii sunt executantii unor ordine, la fel ca inainte!
Până ne veți fi studiat (nu doar lecturat) cărțile lui Pacepa (Orizontri roșii, în primul rând) și cele ale lui Vladimir Volkov, va fi greu de înțeles profunzimea la care serviciile secrete și-au înfipt ghearele în carnea societății. Da, am și eu calendar, știu că au trecut aproape 34 de ani – un motiv în plus ca să nu vă mai mirați asupra conexiilor dintre Magistratură, servicii secrete, clasă politică și media. Ce mai trebuie să facă pentru a vedea Mascarada? Îi aduceți la exasperare!
Eu am citit vreo 2 carti deja ale lui Pacepa (doar una complet). Mi-a raspuns la aproape toate intrebarile pe care le aveam. Pacepa arata perfect cum este poporul roman per ansamblu, ce obiceiuri avem, obiceiuri adanci, care nu se opresc doar pt ca „revolutie”, „nato”, „ue”, etc.
Suntem un popor de mincinosi, psihopati, hoti, indobitociti de Rusia.
Fost-a făcut de mult (să fie juma’ de veac?) un film: „The Domino Principle” (evident, american). Căutați-l, dacă nu l-ați văzut, și vizionați-l. Veți înțelege că Pacepa a jucat în film…
De ce ne miram. Eu am in familia extinsa (verisorul vitreg al tatalui meu) un individ care pana in 1989 ajunsese locotenent-colonel de Securitate. Practic era comandatul Securitatii din al doilea oras ca marime al judetului. Ghiciti ce i-a raspuns tatalui meu la o intalnire la tara in Octombrie 1990? „Mi-am dat examenul in magistratura si devin Judecator”. Si a devenit judecator pt urmatorii 18 ani. Intotdeauna m-am intrebat cati securisti a salvat de la pedeapsa din pozita de judecatori si de cate ori a primit in plic de la noua Securitate (SRI, SIE si restul serviciilor) cate o sentinta? In Romania trebuie sa incepem cu desfiintarea serviciilor secrete daca vrem sa avem democratie autentica si stat de drept.
Bravo pentru exemplul dat din propria familie. Arata coloana vertebrala.
Ai perfecta dreptate, doar ca poporul roman inca este indoctrinat cu kkturile rusesti de zeci de ani.
Dupa experienta din 2020, cu alegerile, imi vine greu sa cred ca romanii vor o tara europeana, romanii vor o tara rusofila, belarus like.
Marius Oprea a documentat faptul că, potrivit unei înțelegeri secrete dintre Mircea Malița și Iulian Vlad, Școala de ofițeri de securitate de la Băneasa a devenit (din 1978?) secție a Facultății de Drept din București. Astfel, automat, după absolvire, ofițerii de securitate au primit și diplome de juriști, de aceea au putut ocupa o poziție în sistemul de justiție.
Mai mult, cei de la Secția a VI-a, Cercetări Penale, au primit carnete de procurori, și tocmai ei sunt cei care au făcut anchetele privind Revoluția.
Acum înțelegem de ce sunt posibile astfel de decizii abnorme și imorale ale instanțelor cele mai înalte.
pai si ei or fi ofiteri legendati…..
„E vechi pacatul, si nu e prima vinovata..” Era de asteptat, deoarece si in cazul judecatorului Mos de la Brasov, s-a incercat acelasi lucru, gheata spargand-o colegul magistrat Cosma, tot de la Bv care desi initial a fost declarat turnator, ICCJ ( locul unde activeaza acum o doamna … ghiciti,da, Cosma) a casat hotararea si a trimis spre rejudecare, in fond, pentru a u d i e r e de m a r t o r. Cum care martor, … ? colegul (sau superiorul) Cenusa, care activa (in 2008) la Constanta … . Toti sunt pensionari cu pensii speciale, si toti au dat declaratii ca nu au turnat, si tuturor nu li s-a intamplat nimic, si uita asa traiesc fericiti pana la adanci batrenete !
Văzând deciziile psihedelice ale „justiției”, române pe deplin independentă, și plătită mult peste posibilitățile țării, începem să înțelegem înțelepciunea și civismul polonezilor, ce în pofida istericalelor marxiștilor de la Brussăl, i-au trimis la pensie pe toți judecătorii moșteniți de Polonia de la regimul comunist. ✌️
I-or fi trimis la pensie, nu zic, dar daca asta e doar ca sa le dea si „pupililor” lor drept sa judece si sa-si manance si ei pensia linistiti, care-i folosul pentru noi?
Dle Gabriel Andreescu, sunteți naiv. Sunteți prea naiv. Sunteți inacceptabil de naiv pentru valoarea d-stră intelectuală, pentru capacitatea d-stră rațională. Ceea ce îndeobște definim „securitatea” înainte de ’89 s-a metamorfozat după ’89 în cea mai puternică/influentă/extinsă lojă masonică din România. Benefică pentru țară și români pe cît a fost și înainte de ’89. Îmi pare rău că am dreptate…
„Cum să înțelegem uluitoarea conivența a unor magistrați din România cu foștii ofițeri de securitate?”
Raspunsul e mult mai simplu si nu are nevoie de nicio analiza. Iar conivența de care vorbiti nu a disparut, o vedem si astazi, uitati-va numai cum s-au finalizat cazuri celebre in care vina era evidenta – acel fost politist care a infectat un spital MINTIND ca nu a fost in strainatate si neefectuândui-se astfel testele Covid e revelator. Ori de cate ori magistratii (fie ei judecatori sau procurori) au de anchetat un inculpat al sistemului, militar, politist, angajat al serviciilor secrete sau judecator cu functie mare CARE N-A CALCAT NICIODATA PE BEC exprimandu-se impotriva sistemului, cel mai adesea e achitat sau, in cel mai rau caz, condamnat cu suspendare.
Iar cauza e simpla, n-are nevoie de nicio analiza complexa : „Corb la corb, nu-si scoate ochii”.
Iar asta e cea mai buna dovada ca in pofida aparentelor, in esența, SISTEMUL POLITICO-MAFIOT CARE VEDE IN POPULATIE DOAR O POPULIME BUNA DE ASUPRIT, e acelasi cu cel dinainte de 1990
Securitatea si Magistratura erau ca doua sectii complementare ale aceleiasi Intreprinderi: Partidul, care trebuia sa ne transforme in Omul nou. Cum ar fi, sa zicem, sectia Electrica si sectia Mecanica: fiecare, pe partea ei prelucreaza cu forta materia prima ca sa scoata un produs, cu totul diferit. Si, daca la momentul decembrie 89 Securitatea a simulat ca se transforma, si s-a dat cumva disparuta (era mai usor, pentru ca asa era specificul meseriei), Magistratura nu a fost nevoita sa faca nicio schimbare. Normal ca au ramas in aceleasi tipare, pe aceleasi scaune, au facut educatie in aceleasi scoli. Chiar daca generatiile s-au schimbat, cei de acum sunt continuatorii daca nu chiar copiile celor de atunci (care i-au crescut) cei ce au pastrat ca misiune indeplinirea politicii partidului, de creare a omului Nou (supus cu forta, de cele mai multe ori…). E unul dintre cluburile cele mai conservatoare, care s-au pastrat peste decenii. Daca mai apare cate unul mai rebel, tot aparatul se pune pe treaba sa-l scoata din sistem.
Cel putin asa se vede de la mine, desi – slava-domnului! – am avut norocul sa nu fiu nevoit sa privesc prea de aproape …
Justitia romana nu este un element singular al societatii romanesti. Impreuna cu toate celelalte institutii ea este in ultima instanta responsabila pentru modul in care Romania evolueaza si in care romanii percep statul de drept. Intreaga organizare a statului este rezultatul vointei populare, manifestata prin vot. Majoritatea cetatenilor constientizeaza deficientele functionale ale institutiilor si ale statului in general, dar dau dovada de incapacitate in stabilirea cauzelor ce le determina. Ele sunt identificate la nivelul comportamentului individual sau de grup – institutii, partide, organizatii.
Cum s-a ajuns la aceasta situatie de acceptare si sprijin al unor decizii discutabile aflate in opozitie cu principiul statului de drept?
In ordine, acestea ar putea fi discernamantul redus al unei popor, prizonier al unei istorii marcate de neadevaruri, exagerari, mituri , omisiuni, rea credinta, discriminari si impostura celor investiti cu popularizarea ei. Este si rezultatul nivelului cultural si al comportamentului civic al acestui popor care nu a parcurs complet etapele unei dezvoltari democrate, al unei disponibilitati extraordinare la manipulare , al unei confuzii grave a notorietatii cu valoarea reala a individului i. Este amintirea puternica a comunismului egalizator, la care romanii inca se raporteaza .
Acestea sunt legaturile puternice intre comunism si situatia actuala. Atata de eficienta a fost activitatea de formare a omului nou incat astazi se gasesc tineri nascuti dupa ‚90 care-l regreta pe Ceausescu, care au o admiratie deosebita fata de indivizi cu trecut comunist de notorietate publica, si plantati de regimurile perioadei de tranzitie in functii publice. Acest aparent paradox a fost posibil prin diverse canale mai mult sau mai putin vizibile, care au promovat ostilitatea fata de valorile democratice implementata cu succes prin, transmiterea idealurilor si aconvingerilor in familie, in mediul privat , prin contaminare intre generatii sau direct de catre profesori sau mentori.
Cu voia majoritatii poporului, manifestata prin vot, in Romania a fost aceeptata o cosmetizare a institutiilor prin schimbarea denumirii, a uniformelor, pensionarea varfurilor, astfel incat din punct de vedere al naravurilor, se poate spune ca avem continuitate a comunismului, un comunism fara pcr in care are loc si proprietatea . Continuitatea aceasta se manifesta la la nivelul functilor publice , astfel incat o parafrazare a unui cunoscut dicton ar putea sa sune: Cauta-i familia.
Solutia este restabilirea adevarului istoric printr-un vot masiv in favoarea democratiei si a statului de drept reprezentata de oameni cinstiti educati si competenti, dar in randul clasei politice ponderea unor astfel de oameni este infima fara sprijin masiv, iar alegatorii romani prefera viciul in defavoarea virtutii. Adica nici o sansa, Scapa cine poate.
Complicitatea securiștilor cu justiția este încă foarte prezentă. Chiar merg mână-n mână. Tâlharii se acoperă între ei, inventând chiar și irealul. Un securist-judecător, în urmă cu doi ani, după ce a dat o decizie prin care scuza partea (firmă cu proptele exclusiv politice) prin faptul că ”autorizația de construire trebuie obținută după edificarea construcției” a fost uns șef de judecătorie privată!
Viața cetățeanului nu contează, iar pledoariile politrucilor de genul celor budăiste/fireaiste: românii, bunii etc arată doar iluzia în spatele căreia haitele de partid și cea securistă sunt părtașe la distrugerea ființei naționale, a societății civile, a persoanlității individuale. Mafia post-decembristă are tot valențe comuniste.
Asa zisii magistrati ai Romaniei sunt fie oameni care au activat in vechiul regim, fie unii care au fost educati in spiritul vechiului regim. Educati, adica, in a cauta chichite procedurale sau de alt tip si de a tergiversa cat mai mult facerea de dreptate reala. Ne mai miram, cand stim bine ca de fapt in tara asta nu a fost niciodata adoptata o Lege a Lustratiei (ceruta de altfel insistent la Timisoara, dar degeaba….)?. Judecatorii sunt corupti, coruptibili, aplecati spre coruptie, trebuie sa fii de-a dreptul naiv sa ai incredere in ei. Am avut de a face de altfel cu personaje din aceasta lume, nu as doi bani pe cei pe care i-am cunoscut, si ma intreb de de as da vreo doi bani pe cei pe care nu i-am cunoscut, ca probabil sunt la fel???
„Verdict final în cazul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu: foștii securiști Marin Pîrvulescu si Vasile Hodis acuzați de „crime împotriva umanității” au fost achitați definitiv”.
La un moment dat te intrebi cine are interesul de a-i proteja pe acesti criminali ai fostului regim si de ce? Le este frica de crearea unui precedent prin care toti fostii securisti care au torturat romani in beciurile lor ar puta fi condamnati, aceeasi securisti care au batut oameni si au impuscat romani in zilele Revolutiei? In acest caz Romania nu se va putea vindeca niciodata din punct de vedere moral si nu va putea fi o democratie veritabila niciodata.
ULTIMA ORA: ca urmare a mentinerii ACHITĂRII si la Inalta Curte , ce este de facut ?
CEDO?
Sentința definitivă de achitare a celor doi inculpați.
Teoria zice că suntem în o democrație cu supremația statului de drept. Teoria.
Realitatea e diametral opusa.
– Conducere cleptocratica unde niste marionete politice vin schimbate periodic și des.
– Statul de drept, un moft. Oricare ” esential” civil sau in uniforma , e protejat. Juritic și financiar.
– Justiția independenta, un basm. Vezi epopeea secția specială, cazul judecatorului Danilet.
– Magistrații majoritar slugi ca pe vremea RSR. Dar cumpărați. Salarii mari, vârsta scăzută de pensionare cu pensii grase.
– foștii securiști , prin fii lor în concubinaj cu turnătorii plătiți și promovați, cu absolvenții civili a varie”academii” de apărare, securitate, etc, controlează tot și toate.
Deci un stat cleptocratic bazat pe o dictatura soft care mimează democrația.
Fraierii sa moară arși in spitale, de lipsa de medicamente, să voteze orbește , să se mulțumească cu punctul de pensie.
In alternativa, ” democrația originala” vă oferă o singura alternativă. Emigrarea.
PS.
Extaziat de cum se evita politic și juritic a pune egal între GESTAPO și Securitatea românească.
Practic au funcționat și acționat identic.
Doar că prima a fost declarată cindva organizație criminala ( cu toți angajații ei ) .
La noi nu cumva sa facem același lucru. Că ar însemna mega pensii reduse la minim pentru niste ” patrioți” dar și niște „bolovane” grele la gatul mândrilor fii de securiști propulsați fulgerător in politica și pe funcții înalte.
Doar Rusia mai are o așa „democrație” și stat de drepti. Pardon drept.
„Prin însăși natura lor, securiștii erau adversarii lui Gheorghe Ursu, iar el dușmanul lor. Fiind șeful de cabinet al lui Iulian Vlad, cel fără al cărui ordin nu putea avea loc torturarea lui Ursu, Aurel Rogojan se afla undeva în umbra asasinatului.”
– sincer ma indoiesc ca era nevoie de aprobare „de sus” ca iei bataie de la Militie sau Securitate
„Conform bunului simț și legii, nu pot fi acceptate ca martore persoane „aflate în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi” (art. 315, Codul de procedură penală).””
– curios fiind, n-am gasit citatul la art 315, ci doar: Art. 315 Noul Cod de Procedură Penală Clasarea.Clasarea şi renunţarea la urmărirea penală Efectuarea urmăririi penale.
– nu am nici o calificare in drept si nici vreo baza in media cat sa-mi dau cu parerea asupra cazurilor expuse, dar, in ce priveste trecutul comunist, inca ma intreb ce si pe cine vrem sa condamnam de fapt: oricine a facut parte si a aplicat sistemul represiv legalizat la vremea respectiva, sau pe cei dovediti ca au facut abuz si exces de zel; spre exemplu, in cazul turnatorilor stiu din propria experienta ca imensa majoritate era in favoarea sistemului, iar turnatoria era perceputa ca o datorie morala si cetateneasca; dovada si lunga agonie a mentalitatilor de dupa revolutie;
– fara a minimaliza importanta trecutului si pana la a pune in vreun fel la indoiala calitatea magistratilor, nici sistemul legislativ actual nu imi pare in regula; spre exemplu, deunazi era „aspru” criticata „politica” unui hypermarket de a nu interveni intr-un conflict, desi nu era vorba de nici un fel de „politica”, ci pur si simplu o bariera legala care nu permite existenta unor forte de ordine private in spatiul public, la fel cum, daca iti intra hotul in curte, nu ai dreptul sa il imobilizezi decat in legitima aparare; sau, cu alte cuvinte, fiind preocupati doar de coruptia din sistem, nici nu realizam ca proprietatea inca e un moft si legile sunt strambe, dovada si noua palma primita din partea CJUE: „Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate.”
Argumentul esential al primei parti a articolului, privind matorii audiati in dosarul Ursu, se bazeaza pe art.315 din Codul de procedura penala citat ca atare, numai ca in realitate el este cel din Codul de procedura…civilă.
Cand critici o hotarare judecatoreasca fara minime abilitati juridice ( rigoarea fiind printre primele ), demersul nu va intrece in valoare o discutie la birtul comunal.
ceea ce schimba fundamental situatia: „în duşmănie sau în legături de interese” intr-o speta civila nu se poate echivala intocmai intr-o cauza penala;
nedumerirea mea era: cum poti castiga un proces privind o fapta comisa intr-un spatiu subteran fara martorii din acel spatiu sau de pe culoarele tangente acelui spatiu ? fara dovezi mori cu dreptatea-n mana in orice speta
Faptele nu contează deloc? Numai procedurile?
Domnule Mihai,
Bine că ați observat: da, am făcut trimitere la Codul de procedură civilă. O greșeală pe care o regret. Prevederea corespunzătoare din Noul cod de procedură penală se găsește la art. 115:
”(2) Persoanele care se află într-o situaţie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a
fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în mod conştient fapte şi împrejurări de fapt conforme cu realitatea”.
Această prevedere este mult mai interpretabilă. Ce înseamnă „situaţie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor”? Aș spune că reperele interpretării sunt principii generale precum apărarea adevărului juridic ori elemente care au intrat într-o formă sau alta în gândirea și practica juridică, precum ce spune la acest capitol, Codul de procedură civilă când cere excluderea martorilor care se află în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi.
Atragerea atenției la folosirea C.p.c. în locul C.p.p. era necesară, dar eroarea nu schimbă fondul, adică, nici punerea problemei, nici argumentația inacceptării martorilor ofițeri de securitate. Luarea în considerare a statutului de martor din perspectiva Codului de procedură civilă este relevantă, dacă nu în litera acestuia, cel puțin în spiritul lui.
Or, dv. interveniți cu comentariul „Cand critici o hotarare judecatoreasca fara minime abilitati juridice (rigoarea fiind printre primele ), demersul nu va intrece in valoare o discutie la birtul comunal”. Este o formulare de golan la care simt imediat gustul securist cu care m-am întâlnit o bună parte din viața mea. A vă exprima astfel, într-un context de o asemenea gravitate, cînd asistăm la o monstruoasă nedreptate, pune în lumină simpatia dv. pro-securistă. Și mai subliniază ceva: nivelul intelectual rudimentar al celui care își închipuie că „rigoarea intelectuală” constă în reușita de a nu scăpa ori a nu adăuga litere la un cuvânt; ori în a nu rata o referință; mai general, în a urma fix mecanica discursului. Or, performanța intelectuală exprimă discernământ intelectual, între multe: observarea detaliului semnificativ împreună cu păstrarea vederii de ansamblu, accesul la sensul ideilor și la motivația conceptelor, distincția dintre nuanță și sensul prim. A percepe intelectual lumea înseamnă să recunoști condițiile logice, etice și ontologice ale gândului potrivit, care sunt dincolo de cerințele limbajului conform – și acesta cu rostul lui.
Referindu-mă la „gustul dv. securist” nu implic că ați fost pe vremuri ofițer de securitate. Este posibil (demersul dv. este în tonul cursurilor de intoxicare ale urâtei instituții), dar nu e deloc obligatoriu. Ați preluat în orice caz spiritul Securității, cruzimea scopurilor ei, fuga de dezbatere (dv. nu dezbateți problema martorilor în procesul torționarilor lui Gheorghe Ursu, ci încercați să o eliminați printr-un subterfugiu), lovitura sub centură, infatuarea, răutatea pur și simplu. Urâtă viață trebuie să fi trăit, domnule Mihai! Căci o viață trăită frumos nu este posibilă decât printr-o interioritate frumoasă. Nu o puteți cumpăra cu pensiile dv. speciale.
@mihaita,sezi mumos, badie! Ce conteaza, categorica, decizia reprobabila, sentinta funambulesca a judecatoarei, sau faptul ca e drept penal au civil??? Care crezi mataluta c-ar fi mai cumsecade????
Ce „rigurosi” deveniti atunci cand sunteti prinsi cu mâța-n sac!
Cum deplasati atentia de la o crima ingrozitoare spre un amanunt! De la complicitatea dintre justitie si clica autorilor morali ai unor astfel de crime spre cel care denunta complicitatea!
Sa ne mai miram de dibacia cu care ati acaparat aceasta tara ducand-o spre ruina, ca sa va aranjati bine voi si slugile voastre bine platite, numite „magistrati”?
E vorba despre un sistem de casta, extrem de rezistent si perseverent si, probabil, anterior Comunismului. Lumea romaneasca, rasariteana, asa a fost, casta/castele functionarilor, ´aristocratia´ birocratiei de Stat, vs. ´poporul´, plebea, – structurile intermediare, o burghezie puternica, urbana si de traditie, fiind practic ca si inexistente sau alogene ( de unde si reactiile adverse), deci o societate medievala si rurala, inapoiata spre primitiva, mutata la sinistrele orase industriale. Securitatea, ´elita´ regimului, armata, militia, cadre didactice, etc., etc., pana la micii functionari, toate aceste ´organe´ (inclusiv religioase) ale Statului si Partidului erau interconexate, solidare, o clasa, a stapanilor, noua nobilime, masiva si ca atare parazita, poate chiar a treia, a patra parte din populatie. PSD-ul a fost partidul functionarilor/sindicatelor, un tip specific rasaritean de ´conservatorism´ popular. De aceea a fost partidul majoritar, cu milioanele sale de functionari si anexe, si probabil ca va ramane asa, niciun alt partid nu poate concura aceasta stihie, mai ales ca la noi partidele tind sa imite Partidul. E extrem de naiva tentativa unor intelectuali de a modela, importa ( ceva contradictoriu in sine ) un Conservatorism pe model occidental, in special britanic. Nimic mai strain de mentalitatea rasariteana, ca si cum ai pune papion la itari, ceva ce spune mai multe despre inadecvarea, frustrarea si ´instrainarea´ acestor intelectuali, ingrijorati mai mult de ´Comunismul american´. Paradoxal sau nu, Comunismul romanesc a devenit nationalist si ´conservator´, tot asa, a devenit capitalist si ´neoliberal´, printr-o ´revolutie´ interna ( iata si ex. chinezesc ! ). Democratia autentica nu e posibila fara civilizatie urbana, e produsul emanciparii indelungate a burgheziei. Partidul unic si totalitarismul s-au prins pretutindeni pe structurile preexistente ale Statului birocratic si autoritar, care in cele din urma le-au asimilat, totalitarismul fiind chipul modernizat al autoritarismului paternalist.
De aceea PSD-ul are trasaturile unui partid popular-conservator, nu socialist, desigur, un ´conservatorism´ mutant si sinistru, post-comunist. Aceste caste s-au perpetuat si chiar au proliferat in post-comunism, isi apara privilegiile, cu orice pret. O ´revolutie´ autentica ar fi insemnat schimbarea totala a regimului, a sistemului, ceea ce, evident, nu s-a intamplat, nu putea sa se intample, Comunismul a produs mutatii sociale si antropologice.
Poate fi ceva banal, tipic romanesc, dar simptomatic, sau una din declaratiile de revizionism, de schimbare sau ´revolutie´ , de la ´varf´ – chiar de la Academie ( un ventrilocism hieratic ) – , si o sfidare. E socanta aceasta renastere postmoderna a protocronismului si nationalismului ´mistic´, dar e o ideologie improvizata, de casta,- instincte de conservare, casta ce vrea sa fie identificata cu ´natiunea´.
@ L.A. : Înspăimântător de adevărat. Pertinent.
Vă mulțumesc.
O radiografie, ba chiar tomografie excelenta a societății românești. Se vede de departe profesionistul unui intelectual ieșean.
Autorul articolului ar fi putut sa ii intrebe pe colegii de la SNSPA.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Andreescu
Tot ce se comenteaza este in zadar. Dupa 1990 nu am avut o lege a lustratiei. Nu s- a facut nicio curatenie. De aici s-a dorit sa nu existe o Constitutie, administratie teritoriala, justitie, armata, educatie, cultura si mass media reformate. Prin urmasii lor, sistemul se va mentine mult si bine. La noi veste galbene nu vor fi niciodata. Ce naste din pisica, soareci mananca!