joi, ianuarie 20, 2022

Cazul Kamil Demirkaya

Am primit cu interes și bucurie vestea în conformitate cu care Curtea de apel București a respins, în primă instanță, cererea de extrădare a ziaristului turc Kamil Demirkaya, cerere formulată de Ministerul de Externe de la Ankara.
Și nu este aici vorba eminamente despre solidaritatea de breaslă pe care obligatoriu trebuie să o nutrim față de un jurnalist care ar fi trebuit să plătească sump pentru vina de a-și fi exercitat libertatea cuvântului ori despre bucuria omenească că un semen al nostru este, cel puțin deocamdată, pus la adăpost de primejdia iminentă de a fi încarcerat și torturat. Și aceasta doar fiindcă regimul cu o conduită antidemocratică tot mai agresivă de la Ankara se comportă, după auto-înscenata încercare de lovitură de stat din vara anului 2017, din ce în ce mai sălbatic, mai în disprețul drepturilor omului față de toți cei pe care îi cataloghează drept apropiați ai lui Fethullah Gulen. Pe care îl socotește și îl desemnează public drept inspiratorul, sponsorul și organizatorul sus-menționatei lovituri de stat. În fapt doar o invenție pentru ca regimul d-lui Recep Erdogan să își facă de cap în voie, să decidă numeroase condamnări la moarte, îndeosebi în rândurile armatei, să opereze arestări, să impună concedieri masive în rândul corpului profesoral de la diferite niveluri de educație și, desigur, suprimarea presei independente.
Verdictul în cazul Demirkaya urma să fie unul revelatoriu pentru două chestiuni extrem de importante. Mai întâi pentru fermitatea orientării pro-europene a României, socotită de unii observatori și comentatori de presă din ce în ce mai relativă, unii spun chiar îndoielnică, și aceasta în pofida declarațiile contrarii ale mai marilor coaliției PSD-ALDE sau ale fruntașilor guvernului de la București. Ale doamnei premier Viorica Dăncilă însăși care, una spune în rușinoase, caraghioase, descallificante interviuri aranjate cu o falsă jurnalistă și difuzate cu prioritate de tot mai decredibilizata și politizata Televiziune publică, și alta face în exercitarea funcției ori în vizitele sale externe.
O decizie de extrădare ar fi fost de-a dreptul catastrofală pentru țara noastră îndeosebi din perspectiva preluării președinției rotative a Consiliului european la data de 1 ianuarie 2019. În al doilea rând, o decizie de extrădare ar fi însemnat un imens, un copleșitor semn de întrebare pentru independența justiției pe care guvernanții din Capitala României nu mai știu cum să o încalce, să o „adapteze” intereselor proprii, îndeosebi celor ale inculpatului de rang înalt Liviu Nicolae Dragnea.
Pentru moment, atât România cât și justiția au ieșit cu fața curată. Urmează însă și un recurs, o a doua instanță și tocmai de aceea ca ONG-urile care apără drepturile omului, libertatea de expresie, nelimitarea dreptului la azil politic să nu își reducă vigilența.
Dincolo de aceste fapte concrete, punctuale, rămâne o mare întrebare. Și anume, ce a vrut să spună premierul turc Erdogan atunci când i-a mulțumit doamnei Dăncilă pentru sprijinul românesc în anihilarea făptașilor pretinsei lovituri de stat eșuate din Turcia, de la mijlocul anului 2017. În ce a constat acest sprijin, cât de legal, cât de conform cu normele internaționale, cu drepturile și libertățile omului. Faptul ar trebui lămurit rapid fiindcă din partea celor care se află astăzi la Palatul Victoria te poți aștepta la orice. Din păcate.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Intr-adevar este o veste foarte importanta, un semn ca Romania mai are sanse sa fie privita ca o tara europeana. Din pacate, nu numai situatia jurnalistilor independenti este extrem de dificila in Turcia ci a tuturor intelectualilor, in general.
    Asta vara am fost impresionata de povestea unui universitar turc- matematician- Ali Nesin care a luat premiul Leelavati la ICM, cel mai important congres de matematica, organizat o data la 4 ani si unde se acorda medaliile Fields plus alte cateva premii ca cel amintit mai sus.
    Ali Nesin are o istorie extraordinara: studii de doctorat si postdoctorat in Statele Unite si Franta, post intr-o universitate americana, se intoarce in Turcia la moartea tatalui sau, un jurnalist, aprig opozant al puterii.
    Vrea sa organizeze un fel de ” Mathematics Village’ as an exceptional, peaceful place for education, research and the exploration of mathematics for a wide range of people” pentru tinerii care vor sa studieze in aceasta disciplina. Atat, el cat si prietenul si colaboratorul intra in vizorul autoritatilor, iar satul respectiv ( facut pe cheltuiala lor) este inchis de autoritati. Ajung sa organizeze aceste cursuri intr-o padure, in corturi dar si de acolo sunt expulzati iar cei doi prieteni si colaboratori sunt arestati.
    Istoria e lunga si complexa, pentru cine e interesat sa afle care e viata unui intelectual in Turcia, cineva care vrea sa faca ceva pentru tara sa si care nu joaca dupa cum ii canta Erdogan si acolitii, poate citi articolul de mai jos si viziona un mini-film prezentat la ICM 2018 in care Ali Nesin povesteste drumul din Turcia pana la obtinerea premiului Leelavati.

    youtube.com/watch?v=4Gykqp0grE0

    plus.maths.org/content/leelavati-prize-2018-ali-nesin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro