marți, martie 19, 2024

Cazul Oprea şi de-pakistanizarea României ca proiect de ţară

Aflu că o comisie a MapN anchetează zilele astea modul cum a primit generalul Gabriel Oprea cele patru stele şi restul de onoruri în ierarhia militară. Foarte bine.

Insă după cum am avut plăcerea să spun aici pe scurt la TVR, este total insuficient. Cazul Oprea merge dincolo de stele de general primite pe nemerit, înaintea unor militari de carieră care şi-au făcut cu demnitate meseria în misiuni NATO sau UN, în acţiuni de luptă sau de căşti albastre – ceea ce în sine este ofensator şi ruşinos pentru întreaga ţară.

Oprea trebuie să răspundă unor întrebări suplimentare, pe care comisia MapN nu le poate pune:

  • A fost vreodată agent sau colaborator al unor servicii secrete, în timpul ameţitoarei vânturări din armată în civilie şi îndărăt? Poate pe vremea când era bodyguard al lui Miron Cosma, cum sunt zvonurile; sau, contrar legii, când era militar activ?
  • A folosit resurse şi reţele politice pentru a avansa pe repede-înainte în ierarhia militară, sărind peste etape? Şi a perfecţionat şi patronat sistemul o dată ajuns în vârful lui, facilitând şi altora cariere militare false?
  • A folosit resursele armatei, poliţiei, serviciilor secrete, sistemului de învăţământ cu epoleţi, etc, în activitatea de partid, aşa cum există dovezi anecdotice?

Gabriel Oprea este suspectat nu doar pentru promovări sau grade didactice pe care nu le merită, omul fiind evident sfertodoct. Problema gravă pentru ţară este că a pus la punct, împreună cu alţii, un întreg mecanism de patronaj de putere şi promovare socială cu scopul de a conduce România, de la alocări de resurse şi până la numiri de oameni în funcţii, din afara instituţiilor sale oficiale, pe firul scurt.

Cu alte cuvinte, a încercat să creeze un stat paralel, decredibilizând grav pe parcurs meritocraţia militară şi instituţiile de educaţie: un fel de francmasonerie a analfabeţilor cu  girofar. El însuşi a fost produsul unui asemenea stat paralel în stare incipientă, pe care l-a coordonat şi consolidat din momentul când a ajuns în vârful lui.

Cu un an în urmă, semnalând acest pericol, numeam aici fenomenul “pakistanizarea României”, după exemplul unei ţări în care, cum se spune, nu statul are o armată, ci armata are un stat. Cu care face ce vrea, politicienii civili fiind băieţi de mingi ai generalilor, liberi să se joace de-a politica de ochii lumii, într-un ţarc îngust delimitat de militari şi servicii secrete.

Sau, dacă vreţi, putem vedea în cazul Oprea o încercare de tip gülenist de a infiltra structurile publice de putere cu loialişti selectaţi pe alte criterii decât cele scrise oficial în lege. Asta, că tot îi place, lui şi prietenului Victor Ponta, să caute zilele astea conspiraţii după model turcesc. Numai că tocmai ei sunt aceia care au subminat în felul ăsta statul, cu acţiuni şi probe concrete, nu Soros sau societatea civilă pe care o acuză.

Pentru ca de-pakistanizarea să fie credibilă, ea nu se poate rezuma la cazul contra lui Oprea de la DNA şi comisia de grade din MapN. E nevoie de o altă comisie, mai vizibilă, independentă şi la un nivel mai înalt, care să cerceteze toate aspectele acestei afaceri ce trece dincolo de omul Oprea. Partenerii, clienţii şi loialiştii săi sunt încă prezenţi cu sutele prin instituţii, de la primării până la ministere şi, probabil, serviciile secrete; nu în ultimul rând, după cum mi se spune, între cei care îi vor analiza activitatea academică.

Cu alte cuvinte, ne trebuie o comisie prezidenţială de anchetă cu un mandat larg, compusă de oameni independenţi şi cu reputaţie dincolo de îndoială, care să lucreze transparent şi să prezinte societăţii un raport public despre încercarea din ultimii ani, întinsă pe mai multe guverne şi mandate prezidenţiale, de a pakistaniza – sau güleniza, cum ii place lui Ponta să clameze – România.

Asta cred eu că trebuie să fie proiectul de ţară al lui Johannis, şi anume unul urgent.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Generalul „interesului national”, supranumit gralul Izmana, este o problema.
    Dar daca „A fost vreodată agent sau colaborator al unor servicii secrete”, nu cred ca sinteti naiv sa credeti ca ne va spune. Ponta a recunoscut? ba, a fost spalat si apretat de fostul sef SIE, Melescanu. Iar suspiciunea planeaza asupra mai multora, ba jurnalisti, ba oameni din Justitie, etc.
    Ce poate face o comisie prezidentiala, cind inca se ride de comisia prezidentiala de condamnare a comunismului, ori de comisiile prezidentiale pentru sanatate si invatamint?
    MApN, daca se doreste, e singurul care poate face oarece lumina.

    NB,
    – „de a pakistaniza – sau güleniza” !?
    A erdoganiza, nimic-nimic?

    • Nu inteleg nici eu de ce „a güleniza” e in nota negativa, cum am impresia. Nu e vorba doar de invatamint alternativ? Sau aia e o problema?

      • Pentru mine nu e, insa vad ca tocmai pentru Ponta si Oprea a devenit o obsesie. Exact ca la Erdogan. O alta versiune a discursului paranoic cu „agenturili”.
        Or, nimeni altcineva decat Oprea n-a mai organizat pe scara mare infiltrarea statului cu loialisti, asta voiam sa spun

        • N-ati reusit nici cu explicatiile suplimentare sa ma lamuriti: nu de Oprea vorbeam, ci eram nelamurit de pornirea contra lui Gulen („sau güleniza”), cind Erdogan e pretenul plagiatorului.
          Si am inteles ca Erdogan si Gulen nu mai sint pretini si amici :P
          Ministerul invatamintului a dat un comunicat in care spune ca nu a observat nimic in neregula in scolile „gulenizate”.

          • Din pacate „a guleniza” este o chestie reala. Gulen si Erdogan au fost aliati pana prin 2013. Organizatia lui Gulen a infiltrat, intr-adevar, statul, cu voia si binecuvantarea lui Erdogan. Daca vreti, gulenizarea era o parte din erdoganizarea care se desfasoara de peste 10 ani. Ei, intre timp, Erdogan si Gulen s-au certat si acum se desfasoara procesul invers, desigur, plin de abuzuri. Din pacate, nici Gulen nici Erdogan nu sunt cu adevarat sustinatori ai democratiei seculare in Turcia. Este un pur conflict clasic pentru putere.

            • @ Alexandru,
              de ce insisti sa repeti ceea ce spuneam si eu, ca cei doi osmanlîi au fost pretini si tovarasi? e drept, nu am scris „din pacate”. N-am stiut daca ei au formularea asta, care vad ca iti place si o repeti.
              Apoi, daca a fost „cu voia si binecuvantarea lui Erdogan”, nu prea mai seamana a infiltrare. Infiltrarea e parsiva, se face pe ascuns, nu cu voia si binecuvintarea amicului.
              NB,
              avem si pe plaiuri mioritice exemple, dar inca ne mai bintuie teama de a spune lucrurilor pe nume: persistam sa facem alegerile intre Rau si Mai Rau. Sintem masochisti.
              Indraznesc sa fac o paralela observind viata din Romania: gulenizarea turca este basismul romanesc.
              Trebuie stirpit.
              Avem un avantaj, nu trebuie sa facem cereri de extradare. Il avem in curtea noastra si ii putem baga mintile in cap.
              :P

            • http://www.meforum.org/2045/fethullah-gulens-grand-ambition

              http://www.meforum.org/6155/turkey-islamist-vs-islamist

              Perceptia europenilor asupra conflictului dintre Gulen si Erdogan este complet gresita. Sistemul de scoli al organizatiei Hizmet patronata de Fethullah Gulen este doar vitrina pentru naivi si idioti utili dar esenta ramane nevazuta si este terifianta. Este gresita perceptia ca doar Erdogan este monstrul iar Gulen este batranelul simpatic care predica religia pacii: amandoi sunt la fel de monstruosi iar lupta pe viata si pe moarte care s-a dat in vara este intre doua grupari islamiste, la fel de abominabile.

  2. pe teritoriul patriei rominilor exista mai multe rominii, la fel cum exista mai mult de un stat
    amu problema ii ,citi prefera unul sau altul dintre state
    in rest articolul va avea zic io, acelasi efect ca o basina; vorbim de romania !
    unde gasesti dumneata „compusă de oameni independenţi şi cu reputaţie dincolo de îndoială, care să lucreze transparent şi să prezinte societăţii un raport public despre încercarea din ultimii ani, întinsă pe mai multe guverne şi mandate prezidenţiale, de a pakistaniza” romania si acceptati de cei ce reprezinta majoritatea rominilor,talpa tari ?
    si ce putere are un presedinte care nici macar nu a putut sa demita un sef de servici ?

  3. Contrar cărei legi nu ar fi avut voie, ca militar activ, să fie colaborator sau agent al unor servicii secrete? Poate dacă vorbim de alea străine, ale dujmanilor :)
    Să ştiţi că până să nu apară Oprea, sistemul kaki era un paradis al meritocraţiei. Numa’ merituoşi unul şi unul.

    • Ge-ni-al.
      – „Contrar cărei legi nu ar fi avut voie, ca militar activ, să fie colaborator sau agent al unor servicii secrete?”
      „Contrar” legilor tarii: nu poti fi slujbas in doua Servicii, caci Armata are si ea un serviciu secret, iar tu sa fii ofiter acoperit SRI?

    • CSM -ul justitiei a ratificat ca judecatorii (magistratii) pot ca sa faca parte din masonerie, care este o organizatie ”discreta” spun dumnealor , pai discrete sunt si mafiile si clanurile interlope . Apropo ce ziceti de subiectul ; Armata este pazita de civili !! (in Ro totul a devenit o smecherie, o afacere, totul reflecta neprofesionalismul). Trec eu intr-o zi , ofiter cu oase batrane, pe langa o unitate militara din Bucuresti si dupa gard vad un tip in civil statea pe un scaun ,cu un pistol mitraliera pus pe genunchi vorbind la telefon plictisit. Dupa doi pasi inghet ca o statuie si ma intorc, il intreb pe tip peste gard ce face acolo, iar el imi raspunde ca este in post, si ca este de la o mare firma de paza.!!!!!!????:) Sa razi , sa plangi ? Eu am considerat ca juramintele pe care le-am depus de atatea ori sa apar tara si poporul , nu au expirat si ca o sa mor pentru tara mea. In Liceul militar am fost crescut ca nu trebuie sa-mi fie frica de moarte ca noi oricum suntem carne de tun.Acum spun asa: Tara asta isi merita conducatorii si soarta si nu imi doresc decat sa se desfiinteze si sa dispara de pe fata pamantului, pentru ca imi este rusine ca m-am nascut aici.

  4. 1) Este relativ notorie fotografia lui Gabriel oprea calare cu fundul pe masina decapotabila americana, in fruntea minerilor, indemnind „iainte !”. A aparut in presa, acum vreo 3-4 ani. Deci ce cauta tovarasul Oprea acolo, in postura de lider ?
    2) Gulenismul este posibil sa fi fost o infiltrare (cu toate ca eu cred ca acei simpatizanti ai Gulenismului erau deja in posturile respective, si au devenit apoi simpatizanti, deci nu cred ca se poate spune ca au fost infiltrati; iar gulenismul a capatat acest nume probabil numai in urma blamarii sale de catre Erdogan). si, Gulenismul easte (era) probabil un curent pozitiv – dupa care Statul ar fi iesit imbunatatit – iar Erdoganismul (la turci), si Oprismul (la noi) este (a fost) un curent negativ, corupt, care a tras Statul in jos.
    3) Intrebarea care se pune este: e mai bine sa ai un curent relativ ilegal, dar pozitiv, in structurile Statului, sau sa nu ai de loc ?
    4) Iar la noi, Oprismul este doar un curent particular al securismului, si, pe aceeasi linie, a Voiculescismului. Securism impotriva caruia fusese conceput Punctul 8 de la Timisoara, care punct a fost dus in desuetudine chiar de securisti, al caror numar a fost mult prea mare pentru Romania, si care au dus tara in punctul unde este acuma, si unde va mai sta ceva timp, cit va fi inca sub influenta acelui securism.

  5. Si ar fi interesant de depistat parcursul universitar al lui Oprea. Pentyru ca la Facultatea de Drpte securistii erau „infipti”, unii direct in anul 2 sau 3, fara examen de admitere; Deci, cu alte cuvinte: cind a dat Gabriel Oprea examen de admitere la Drept, si ce nota a obtinut ? Daca nu exista un raspuns clar la aceste intrebari, cred ca singura concluzie care se poate trage este ca a fost securist ! Cum se pot altfel explica toate avansarile individului ?!

  6. He, he,, he… Lucrurile sunt ceva mai simple si in acelasi timp infricosatoare. ‘Securismul’ este asa, o vorba de spritz, realitatea concreta este cea unei mafii generalissime care pluteste in voie peste capetele ignorante ale pulimii romane. Vreti sa reconstituiti geneza unui G. Oprea? Faceti rost de cartea col. (r) SIE Cornel Nemetzi „Ultimul curier ilegal”, Ed. Marist, Baia Mare, si veti afla, in afara de multe alte informatii despre care tembeliziunile si ziarizdele si analistii nu va vor spune nimic, cum sforile ce il pun in miscare pe onorabilul domn Oprea duc la Botos Jr., Ilie Botos, general, procuror general, etc. (n-ati remarcat retragerea acestuia inainte de caderea lui Oprea?) si dela acesta la Botos Senior, general armata RSR, si dela Botos Senior se sparie gandul… (moartea generalilor Nuta si Mihalea, Miron Cozma…) Mai vreti? Puneti mana pe carte !

  7. Perfect. Apoi aș vrea să văd că acea comisie ar studia cazurile Tăriceanu, Ponta, și ale multor altora, toți profesori, toți infractori și toți proptiți la masa puterii de către servicii și coterii.

  8. Nu. Nu ne trebuie o comisie de ancheta pe termen lung.
    Daca ai gindaci in casa, dai cu otrava. Dispar o perioada, dupa care iar apar. Mai dai o data. Iar apar. Pina la urma ori te muti, ori astupi gaurile prin care vin de la vecini. Noi dam cu otrava de 20 si ceva de ani. Iar in ultima vreme speram sa sperie DNA-ul gindacii.
    Problema nu e Oprea ca entitate de sine statatoare, cu ochi, miini si picioare. Nu e nici Oprea ca tipologie. Problema e sistemul care ii face posibili. Gaurile prin care se strecoara. Nu ne trebuie o comisie de ancheta, ne trebuie o comisie transparenta care acorda gradele astea si un set de reguli pe care sa le aplice.

  9. O singura observatie, mica: nu credeti ca „semidoct” acopera suficient notiunea? Si ca „sfertodoct” e un fel de „super-extra”? Stiu ca termenul e pe cale sa se impuna, dar…

  10. Cazul Oprea sau diagnosticul de sistem

    Doua articole aparute recent ( Claudia Postelnicescu – Cazul Oprea – o patologie ; Ion Ionita – Cazul Oprea şi de-pakistanizarea României ca proiect de ţară
    ) analizeaza cazul lui Gabriel Oprea dintr-o perspectiva foarte interesanta si in acelasi timp particulara deoarece pun accentul pe persoana si nu pe sistem.
    In viziunea celor doi publicisti cazul Oprea este in esenta unul punctual si definit prin faptul ca o singura persoana ajunge sa dispuna in mod discretionar de toate resursele unei structuri , retele si /sau sistem netransparent :

    „Tentaculele reţelei lui Gabriel Oprea( s.n.) , un om care a accesat, la un moment dat, a treia funcţie importantă în stat şi, fără dezvăluirile unor jurnaliste curajoase, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, avea toate oportunităţile create pentru a prelua puterea aproape totală, ne-au dezvăluit tuturor mecanismul prin care se construieşte o structură de putere nevăzută şi cum aceasta poate acapara un stat democratic (s.n.), în lipsa atenţiei sau interesului din partea noastră, ca cetăţeni şi a câinilor de pază ai democraţiei –jurnaliştii.”
    „Toată operaţiunea Academia de Ştiinţe ale Securităţii, precum şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) s-au dovedit mecanisme perfect legale (s.n.) prin care s-au derulat şi acoperit ilegalităţi şi corupţie la nivel înalt. Corupţie care nu ar fi fost posibilă fără complicitatea unei întregi reţele de oameni cu o anumită tipologie: parvenitul sferto-doct, dornic de înavuţire şi statut social, beneficii şi putere dobândite prin scurtături.”
    „Mai departe, nimic nu a fost suficient: case, maşini, terenuri, fonduri, structuri, doctorate, cărţi scrise, putere şi beneficii colaterale asociate puterii. O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi.”

    Claudia Postelnicescu – Cazul Oprea – o patologie
    ( http://www.contributors.ro/administratie/cazul-oprea-%e2%80%93-o-patologie/ )

    „Gabriel Oprea este suspectat nu doar pentru promovări sau grade didactice pe care nu le merită, omul fiind evident sfertodoct. Problema gravă pentru ţară este că a pus la punct, împreună cu alţii (s.n.), un întreg mecanism de patronaj de putere şi promovare socială cu scopul de a conduce România, de la alocări de resurse şi până la numiri de oameni în funcţii, din afara instituţiilor sale oficiale, pe firul scurt.
    „Cu alte cuvinte, a încercat să creeze un stat paralel, decredibilizând grav pe parcurs meritocraţia militară şi instituţiile de educaţie: un fel de francmasonerie a analfabeţilor cu girofar. El însuşi a fost produsul unui asemenea stat paralel în stare incipientă, pe care l-a coordonat şi consolidat din momentul când a ajuns în vârful lui (s.n.).”
    „Oprea trebuie să răspundă unor întrebări suplimentare, pe care comisia MapN nu le poate pune:
    – A fost vreodată agent sau colaborator al unor servicii secrete, în timpul ameţitoarei vânturări din armată în civilie şi îndărăt? Poate pe vremea când era bodyguard al lui Miron Cosma, cum sunt zvonurile; sau, contrar legii, când era militar activ?
    – A folosit resurse şi reţele politice pentru a avansa pe repede-înainte în ierarhia militară, sărind peste etape? Şi a perfecţionat şi patronat sistemul o dată ajuns în vârful lui, facilitând şi altora cariere militare false?
    – A folosit resursele armatei, poliţiei, serviciilor secrete, sistemului de învăţământ cu epoleţi, etc, în activitatea de partid, aşa cum există dovezi anecdotice?”

    „Cu un an în urmă, semnalând acest pericol, numeam aici fenomenul “pakistanizarea României”, după exemplul unei ţări în care, cum se spune, nu statul are o armată, ci armata are un stat (s.n.). Cu care face ce vrea, politicienii civili fiind băieţi de mingi ai generalilor, liberi să se joace de-a politica de ochii lumii, într-un ţarc îngust delimitat de militari şi servicii secrete (s.n.).”
    „Pentru ca de-pakistanizarea să fie credibilă, ea nu se poate rezuma la cazul contra lui Oprea de la DNA şi comisia de grade din MapN.”
    „Partenerii, clienţii şi loialiştii săi sunt încă prezenţi cu sutele prin instituţii, de la primării până la ministere şi, probabil, serviciile secrete (s.n.); nu în ultimul rând, după cum mi se spune, între cei care îi vor analiza activitatea academică(s.n.).”

    Ion Ionita – Cazul Oprea şi de-pakistanizarea României ca proiect de ţară
    ( http://www.contributors.ro/administratie/cazul-oprea-depakistanizarea/)

    Cu tot respectul fata de evaluarile celor doi publicisti consacrati , cred totusi ca perspectiva propusa in acest caz este una inadecvata deoarece eludeaza fondul problemei . In realitate , focalizarea numai pe acest caz punctual si asumarea prezumtiei ca o persoana de o asemenea factura a creat , a condus sau a dispus de una singura de o asemenea uriasa retea, structura si sistem netransparent , ne aduce exact in situatia de a nu vedea padurea din cauza copacilor.
    Oricat de pitoresc , insolit si anormal este cazul lui Gabriel Oprea si reprezentiv pentru cei cu pete albe in CV si cariere fulminante tip MI (http://www.diasporatv.eu/miron-cozma-nu-eu-am-fost-subalternul-lui-oprea-ci-el-era-subalternul-meu/ ;
    http://m.cotidianul.ro/article.php?id=264000 ) , el este doar un efect ( persoana este indiferenta in acest caz, in locul ei putea apare oricand alta ).
    Mult mai importanta este cauza care l-a generat , respectiv reteaua / structura / sistemul care a creat si propulsat un asemenea personaj .
    Cel mai grav aspect relatat in context este acela ca ilegalitatile si coruptia la nivel inalt au fost acoperite sub umbrela legii ( „s-au dovedit mecanisme perfect legale” – Claudia Postelnicescu ) deci au fost derulate , atentie , in viscerele statului roman ceea ce inseamna ca toata aceasta retea oculta / structura/ sistem a devenit deja o adevarata metastaza in corpul statului si societatii :

    „Partenerii, clienţii şi loialiştii săi sunt încă prezenţi cu sutele prin instituţii, de la primării până la ministere şi, probabil, serviciile secrete ; nu în ultimul rând, după cum mi se spune, între cei care îi vor analiza activitatea academică .”
    Ion Ionita.

    In acest context se schimba cu totul datele problemei . Nu mai vorbim de un caz izolat ci de o patologie extinsa care ameninta sistemul imunitar al intregului corp social. Problema este ca o asemenea maladie nu apare intr-o singura zi , ci intr-o perioada lunga de timp ( un sfert de secol in cazul de fata ).
    Radacinile acestei situatii de tip „gülenist ” ( Ion Ionita ) respectiv maniera „de a infiltra structurile publice de putere cu loialişti ( sinonim pentru ce ?! -s.n.) selectaţi pe alte criterii decât cele scrise oficial în lege”, seamana foarte mult cu cele de tip „putinist” . Singura diferenta majora in acest al doilea caz este ca „loialistii” sunt definiti clar drept celebrii „siloviki”( ofiteri din serviciile secrete ruse aflati sub acoperire si angajati ca civili in institutiile de stat ).
    Ca atare, problema adevarata nu este nici cazul Oprea ( grav, semnificativ , dar numai ca punct de plecare ale unei anchete extrem de serioase ) , nici „pakistanizarea” armatei .
    Prin insasi definitia ei , in toate tarile civilizate armata se delimiteaza in mod net si prin traditie de societatea civila, dar in cazul de fata nu vorbim de fapt despre cresterea rolului armatei ( folosita in acest caz drept paravan ) ci despre cresterea rolului serviciilor secrete respectiv despre unele practici specifice mentalitatii conspirative si fostei Securitati.
    In realitate, reprezentatii societatii civile stiu foarte bine ca asa cum Partidul Comunist Roman s-a evaporat in neant , dar ne-a lasat mostenire cvasi-intact sistemul administrativ-birocratic pe care l-a pastorit ( chiar si dupa 25 de ani de „democratie si capitalism” preturile cresc in Romania tot in mod planificat si centralizat …) , la fel s-a intamplat si cu Securitatea care a disparut ca institutie , dar ne-a donat in mod patriotic securistii ei .
    Probabil ca multi reprezentant de azi ai societatii civile aflati „in statu nascendi” in 1990, nu mai au cunostiinta acum de faptul ca in acei ani Sandra Pralong a recunoscut in fata presei cum a permis angajarea exact in „Fundatia pentru o Societate Deschisa” ( Open Society ) a unor persoane care au lucrat in fosta Securitate „pentru ca nu era sarcina sa si nu a avut cum sa le verifice” (altfel spus, Open Society a rapit in mod implicit unor constiinte oneste posibilitatea de a se manifesta atunci, oferind-o in schimb altora ) si acest lucru poate fi aflat chiar din articolele , dialogurile si comentariile de pe Contributors.ro .
    (http://www.contributors.ro/cultura/cum-credem-noi-ca-ne-vad-strainii-si-cum-ne-vad-ei-cu-adevarat-o-intalnire-online-cu-sandra-pralong-miercuri-ora-12-00/)
    Pe de alta parte , este putin probabil ca aceeasi reprezentati sa nu cunoasca ce se intampla in tot acest timp in societatea romaneasca si la lumina zilei, adica sub ochii tuturor. In primul rand teza „pakistanizarii armatei si serviciilor ” este contrazisa inca de la sursa . Nu armata este problema, si nici „pakistanizarea” ei , ci acapararea armatei si implicit a tarii de catre servicii si/sau mentalitatea lor, respectiv de o mentalitate de buncar specifica fostei Securitati, ceea ce este cu totul altceva .
    Romanii de rand stiu de multa vreme ca suntem in topul mondial la numarul de servicii secrete si la agenti secreti pe cap de locuitor (http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-am-ajuns-lideri-ai-spionajului-mondial-tara-tuturor-serviciilor-cati-agenti-secreti-are-romania-5482995
    ; http://forum.softpedia.com/topic/120890-romania-campioana-mondiala-a-serviciilor-secrete/) , dar reprezentatii oficiali ai societatii civile se pare ca descopera uimiti abia acum.
    In cazul de fata , asta inseamna de fapt ca „loialistii” ( Ion Ionita ) din institutii, primarii , ministere, etc. se calca pe bataturi unii pe altii dand simultan note informative si rapoarte la cel putin unul din cele 6-7 servicii secrete de la noi sau/si la structura paralela a lui Gabriel Oprea.

    In al doilea rand, aceasta realitate nu este decat consecinta finala a unei strategii laborioase clocite exact in timpul lung in care societatea civila a dormitat , in mod dezinteresat, desigur. Totul incepe cu „doctrina naţională a informaţiilor pentru securitate” care oferă o definiţie exhaustivă a conceptului de securitate naţională :

    „…starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură, în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional”.

    Intr-o interpretare cinica , daca inainte de 1989 „securitatea nationala” era focalizata doar pe detinutii politici respectiv „dusmanii de clasa ” care unelteau impotriva oranduirii de stat respectiv pe anihilarea drepturilor si a persoanei lor , acum aceasta s-a reciclat si se ocupa acum exact de” „exercitarea neingradita” a drepturilor si libertatilor tuturor cetatenilor , dar prin „manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului” ” ( desi nu este clar deloc cine sau ce il impiedica sa o manifeste ).

    Ca lucrurile sa fie cat mai clare , delimitarile sectoriale sunt punctate in limbajul specific :

    „ De asemenea, există o anumită confuzie conceptuală şi de cuprindere logică între „apărarea naţională” şi „securitatea naţională”. Suntem de acord cu cei care consideră că „securitatea naţională” este conceptul cu cea mai largă sferă de cuprindere, iar cel de „apărare naţională” reprezintă doar dimensiunea sectorială a acesteia asigurată în principal de către Ministerul Apărării. ”

    Rezultatul este unul apoteotic prin care decidentii politici actuali ar trebui transformati in corpore in potentiali agenti secreti si spioni de elita gen 007 dar intr-o maniera specifica mentalitatii de cetate asediata existenta la noi prin anii `50 cand statul lupta pe viata si pe moarte cu „rechinii imperialisti care sugeau sangele poporului”:

    „ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
    – reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
    – formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
    – implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
    – accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
    – programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.
    Sperăm ca prin includerea în cadrul Consiliului Consultativ al Comunităţii Naţionale de Informaţii şi a unor reprezentanţi ai securităţii private să se asigure atât premisele pentru crearea unui cadru legislativ adecvat cât şi un canal optim de comunicare în timp real cu intelligence-ul guvernamental. În acest fel va fi garantată o dezvoltare corectă a securităţii private din România.
    Formarea culturii de intelligence reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii în domeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informaţii.”

    Sursa : Dr. psiholog Ion Duvac, Comunitatea naţională de informaţii şi cultura de intelligence a decidenţilor politici – actualităţi şi perspective, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Sociologie asistenţă şi socială, Master Studii de Securitate, Bucureşti, 2007

    Strategia complexa amintita mai sus a initiat o ofensiva de anvergura pentru confiscarea spatiului civil la care , din nou, reprezentantii societatii civile au dormitat in front ( neintentionat probabil ) cu liderii lor cu tot , si cam de multisor. In acest caz, mutarea de mare maestru a sistemului , a fost cuplarea tacita a instruirii de securitate, informatii si intelligence cu … spatiul universitar. De aici incolo lucrurile devin cu adevarat palpitante , dar numai pentru cei interesati de subiect :

    De la „pakistanizarea” armatei si serviciilor la societatea civila in civil sau false mirari civile dupa 25 de ani
    https://sergiusimion.blogspot.ro/2015/12/de-la-pakistanizarea-armatei-si.html
    https://plus.google.com/114743965090155738432/posts/ULgbnU6BUtF

      • Mea culpa. Imi cer scuze pentru citarea gresita, dar neintentionata din partea mea , a numelui dumneavoastra cu atat mai mult cu cat v-am citat corect opiniile , nu exista in text vreo aluzie negativa la persoana autorului si cititorii pot constata si singuri acest lucru . Mai mult decat atat, in ceea ce ma priveste sunt impotriva atacului la persoana ( atat de extins in dialogul public de la noi ) pe care l-am denuntat in mod public si l-am inventariat in extenso (https://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html)
        Regretul meu este cu atat mai mare cu cat intr-o chestiune atat de sensibila pentru societatea romanesca cum este cea a acapararii statului de catre structuri netransparente , nu am fost de acord cu perspectiva propusa in articol si v-am criticat in mod civilizat opiniile, dar am ratat ocazia de a afla punctul dumneavoastra de vedere in acest ultim caz.
        In ceea ce ma priveste cred ca discutia in sine era mult mai importanta decat un incident minor si clar neintentionat .

    • @ Sergiu Simion
      v am citit comentariul, foarte bun, pentru care va felicit !
      virusii nu cruta nici un organism viu, dar succesul lor este mult mai facil in cele cu imunitate slabita. or, cine asigura protectia unei societati sanatoase ? educatia, cultura, starea fizica si mentala. tocmai aici s a actionat. generatia PRO (sloganul mizeriei mediatice PRO TV carea a acaparat televiziunea la inceputul anilor 90, si altele desigur, construite dupa acelasi tipar) a fost intoxicata cu minciuna, imoralitate, manele si bollywooduri. toate jagardelele defilau (si defileaza nestingherite) in „prime time”, sint exemplele de succes demne de urmat ! inversarea valorilor a venit natural si odata cu ea ascensiunea fulminanta a lichelelor in virful piramidei sociale. asta ca sa enumar una din cauze (care nu i singulara, desigur)

      • Multumesc pentru apreciere . Aveti perfecta dreptate , stim cu totii ca in realitate este mult mai mult decat atat (https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/10/trivializarea-spatiului-public-romanesc.html) , dar vorba englezului : „ Who cares ?!”
        Sa fim totusi realisti . Au trecut deja peste 25 de ani din viata tuturor ( respectiv cam degeaba… ) si uite-acuş se face o jumatate de secol …
        Este adevarat , la scara istoriei nu insemna mai nimic, dar totusi trebuie sa mergem inainte, nu ? :))

        • @Sergiu Simion – Foarte interesante si utile observatiile, dar eu spun chiar acelasi lucru: ca nu este vorba doar despre Gabriel Oprea, ci despre o tipologie, despre un sistem cu oameni dupa chipul si asemanarea lui, care constituie inca prototipul in majoritatea institutiilor cheie din Romania si ca ar fi bine sa stim sa ii identificam si recunoastem pentru a-i putea expulza si lasa loc liber celor care merita sa fie in posturi de decizie de acest nivel. E o boala care trebuie eradicata, de aici imprumutul din medicina cu patologia. Oprea e doar varful aisbergului.

          • De acord. Si articolul dvs , si articolul domnului Ionita , si comentariul meu vorbesc de fapt despre acelasi lucru respectiv despre “ secretul lui Polichinelle” , singura diferenta fiind recursul sau nu la eufemisme care ne trimit direct in “Alice in Tara Minunilor” : nu stim incotro sa o luam pentru ca nu stim de fapt ce cautam si nici unde vrem sa ajungem .
            In acest caz , ceea ce denumiti drept “foarte interesante si utile observatii” ar fi devenit cu adevarat o analiza eficienta daca ar fi fost facute de catre ONG-uri, think-tank-uri ,etc. institute de cercetare,etc. si de catre persoane cu o pregatire juridica ( eu nu am aceasta pregatire ) , dar cum nimeni nu s-a oferit, acestea raman doar la stadiul de simple opinii si observatii civice , si cam atat.
            Pentru a spune lucrurilor pe nume, ca societate in ansamblu de un sfert de secol ne invartim in jurul cozii , iar aici nu statul ( care in acest caz nu poate sau nu vrea sa se barbiereasca singur ) , ci societatea civila cu reprezentantii ei si zecile de mii de ONG-uri pe care le are , nu au nici o scuza pentru ca, intr-o exprimare foarte brutala “ participa , dar nu se baga” deoarece cartoful este prea fierbinte. Prietenii stiu de ce.
            Ceea ce domnul Ionita denumeste drept “pakistanizare”, “gulenism” , “loialism”, iar dvs denumiti drept “patologie ( a imposturii) , structură de putere nevăzută , interese private de grup mafiot, sistem paralel de căpuşare şi afiliere a Statului, de grup mafiot , stat paralel” , etc. , se poate defini foarte clar drept mentalitatea conspirativa in care „sub ceva se ascunde altceva” si comportamentul de tip securist care paraziteaza si sufoca statul roman , stat care recunoaste simptomele sistemului paranoic in care unii fura caciulile tuturor iar societatea ramane prizoniera in starea de parabioza , dar refuza sa recunoasca si boala , deci nu poate administra singur tratamentul corect :

            „După patru ani și jumătate la Bruxelles, chiar dacă n-am fost deconectat de ce se întâmplă în țară, dar întors acasă și mai ales asumându-mi responsabilitatea asta, e lucru care mă doare cel mai mult probabil și pe care l-am resimțit cel mai mult — lipsa de încredere. Nimeni nu mai are încredere în nimeni, pentru că de prea multe ori li s-a spus un lucru, s-au răzgândit cei care le-au spus anumite lucruri sau chiar nici n-au avut intenția de la început să facă treaba asta. Și atunci toată lumea pornește de la prezumția de minciună…”

            Dacian Ciolos.
            http://www.agerpres.ro/politica/2016/10/06/ciolos-ma-doare-ca-nimeni-nu-mai-are-incredere-in-nimeni-toata-lumea-porneste-de-la-prezumtia-de-minciuna-19-31-52

            In ultima instanta cetatenii au dreptul sa stie ( dar numai daca vor sa afle ) cat de civila este societatea civila si cat de universitare sunt universitatile romanesti ( de Academia Romana nici nu mai vorbim… – http://www.juridice.ro/231688/securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligence-cunoastere-strategica-si-decizie-bucuresti-26-noiembrie-2012.html ).

            In urma cu 4 ani Universitatea Bucuresti organiza un „workshop tematic” de neconceput in timpul comunismului , uluitor pentru o democratie europeana si trecut sub tacere la unison de catre presa, societatea civila si reprezentantii ei oficiali :

            „Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti organizează sâmbătă, 17 martie 2012, workshop-ul tematic – Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă (??!!-s.n.) : prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici! ( sic!) ”

            Cine si de ce organiza un asemenea eveniment chiar in interiorul Universitatii Bucuresti puteti afla din urmatoarele referinte :
            http://ionduvac.blogspot.ro/2012/04/evaluarea-psihologica-pentru-permisul.html
            https://sergiusimion.blogspot.ro/2009/06/democratie-psihologica-prin.html

            …Pe loc repaus ! :)) Totul este cat se poate de bine in ceea mai buna dintre lumile posibile., nu ?!

  11. „Egiptenizarea” Romaniei,poate vreti sa spuneti In Egipt armata sistemul judiciar si serviciile tin in cleste Egiptul!In Egipt nu in pakistan un militar s-a autoproclamat Presedinte!Cat de cat in Pakistan sistemul colonial britanic a lasat un simulacru de democratie

      • La noi, in schimb, persista racilele protectoratului sovietic. Si, pentru a renunta la poliloghie (vorbarie), si a respecta simplicitatea: infiltrarea, in loc de afi facuta de gulenisti (?!) (mai corect ar fi fost – cum spune cineva mai sus -: erdoganisti (national socialisti islamici), este facuta de securisti. Cam acelasi lucru, toti o apa si-un pamint. Rezultatul este oricum unul negativ.

  12. Buna ziua dle Ionita,

    cred ca daca :) CADA ar fi reusit cu programul lor,cateva pete pe obrazul ARMATEI ROMANE nu ar fi fost posibile.. Si nu ma refer strict doar la Oprea.Mai sunt cativa,pe care nu mai vreau sa-i pomenesc….Sunt cei ce apar la televiziunile de stiri ca avocati ,lideri de sindicat etc. Oprea a trait si a fost ajutat de alti militari la fel de lipsiti de demnitate ca si el. Sigur si fosti ofiteri din servicii ( toate) i-au netezit drumul imposturii lui Oprea. Deci sa nu-l „omoram” doar pe Oprea. El a fost ,probabil „selectat” si lansat cu buna stiinta de cei ce isi doresc in continuare un cvasi control asupra vietii politico-economice a tarii. Ar trebui facuta o „aerisire ” a serviciilor;probabil folosindu-se ca model de inceput de curatenie DIPI. Serviciile interne de protectie ( de la toate serviciile !! )ar trebui puternic scuturate pentru a pune TOT pe masa CSAT. Prima masura,ar fi ca sa existe o anumita limita de varsta si limita de ani in ocuparea unei functii de conducere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro