miercuri, octombrie 27, 2021

Cazul Stoianoglo. Este posibilă reformarea justiției moldovenești cu mănuși de catifea?

O scurtă introducere a situației de fapt


            În ultimele zile, opinia publică moldovenească clocotește pe tema reținerii procurorului general al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo.

            Acesta a fost reținut și suspendat din funcție în urma începerii urmăririi penale, pe 7 capete de acuzare, de către Procuratura Anticorupție ca urmare a analizării de către Consiliul Superior al Procurorilor (CSP), a denunțului deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Lilian Carp. Potrivit art. 34 alin. (5) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură „Urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor”.

            Investigarea procurorului general a fost pornită sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și corupție pasivă. În denunțul său, acesta invocă legături dintre Veaceslav Platon și Alexandr Stoianoglo în spălătoria de bani, celebrul dosar al „Laundromat-ului rusesc”. Însă, principalul argument al deputatului PAS este reprezentat de faptul că în anul 2011, Alexandr Stoianoglo, fiind președinte al Comisiei parlamentare pentru securitatea statului, a creat pârghii juridice pentru ca spălarea sumei de aproximativ 22 de miliarde de dolari să fie făcută prin Republica Moldova. Interimatul funcției de procuror general pe perioada suspendării din activitate a lui Alexandr Stoianoglo este ocupat de către procurorul Dumitru Robu, care de altfel a mai ocupat interimatul acestei funcții pe perioada Guvernului Sandu, în anul 2019.

Reținerea lui Stoianoglo – O nouă răfuială politică?

            În opinia mea, de această dată nu este vorba despre un dosar politic sau cum afirma și Alexandr Stoianoglo în ultima sa apariție, o revenire la “statul captiv”. Consider că este absolut legitimă și este de datoria politicului sarcina de construire și reformare a justiției, este pertinent a cere instituțiilor să obțină rezultate, iar dacă această chestiune nu se întâmplă. trebuie modificată chiar și Legea Procuraturii, trebuie înlocuită chiar și o persoană atât de importantă în stat precum persoana procurorului general.
            Da, este adevărat și fără îndoială că actuala putere este interesată de înlocuirea acestuia, însă “lovitura de grație” nu a fost dată de Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, ori de Guvern, ori de Parlament. La solicitarea CSP-ului, Procuratura Anticorupție a început urmărirea penală asupra procurorului general pe baza unor fapte, nu speculații, răzbunare sau comenzi politice. Cu toate că de-a lungul anilor activitatea CSP a fost una îndoielnică, vedem că acesta în sfârșit a “reacționat” la revendicările opiniei publice. Dar această chestiune s-a datorat și recentelor modificări în componența acestui organ reprezentativ şi de autoadministrare a procurorilor. Și anume, dacă înainte, acesta era constituit din 15 membri, observăm că actuala componență a CSP este formată din 12 membri. Astfel, după modificările operate de majoritatea parlamentară la Legea cu privire la Procuratură și în urma verdictului dat de Curtea Constituțională, declarând inadmisibile sesizările lui Alexandr Stoianoglo, din CSP au fost excluși procurorul general, procurorul-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia și președintele Uniunii Avocaților din rândul membrilor de drept.

De ce actuala putere nu îl agrează pe Alexandr Stoianoglo în funcția de procuror general al Republicii Moldova?


            Este simplu. Acesta nu a dus la bun sfârșit nici măcar un dosar de rezonanță. Ba din contra, l-a lăsat pe Veaceslav Platon – raiderul nr.1 în spațiul CSI să fugă la Londra, dosarul fostului primar al Orheiului, Ilan Shor, a rămas prăfuit în sertarele Procuraturii, a închis ochii la eliberarea fostului premier al Republicii Moldova, Vlad Filat și nu a întreprins nicio acțiune în dosarele fostului „stăpân” al Republicii Moldova, Vlad Plahotniuc și acoliților săi Vladimir Andronachi, Andrian Candu și Constantin Botnari  – cu toate că probe pentru reținerea tuturor celor menționați, cel mai probabil au existat din plin.

            Mandatul de 7 ani al procurorului general al Republicii Moldova arată, de fapt, cât de inamovibilă poate fi ocuparea acestei funcții atât de importante în stat. Totuși reținerea lui Stoianoglo poate fi și o lecție pentru toți actorii din justiția moldovenească – și anume, dacă nu renunți la practicile rușinoase din trecutul Republicii Moldova – ești pedepsit, iar corupția și înțelegerile cu sistemul mafiot care au căpușat această țară nu mai sunt deloc tolerate. Și aici, să ne întrebăm, nu credeți oare că politica „toleranței zero la corupție” a Președintelui, Maia Sandu, și a PAS-ului, angajament pentru care au fost aleși cu un scor atât de zdrobitor, începe să dea roade?

            Desigur, trebuie urmărită îndeaproape aplicarea corectă a legii în acest episod, pentru a nu permite abuzuri, mai ales că acest caz setează un precedent periculos. În eventualitatea în care, pe viitor, pârghiile politice ar fi deținute de către decidenți politici cu interese obscure, atunci, modificarea Legii cu privire la Procuratură și evaluarea performanțelor procurorului general ar putea deveni o „armănucleară” în mâinile unei puteri rău-intenționate.

Stoianoglo, un om al legii sau mai degrabă un actor politic?

            O chestiune este limpede ca lacrima. În ultimele sale apariții, Stoianoglo și-a pregătit terenul pentru a intra în politică. Atunci când a atacat partenerii de dezvoltare, pe Peter Michalko, fostul ambasador al Uniunii Europene în Republica Moldova, Președinția, organizațiile non-guvernamentale, dar și presa independentă, a prezentat semnale clare de depășire a mai multor “linii roșii” și indirect de lansare a sa în politică. Cu siguranță, din cauza „reușitelor” sale, acesta ar avea un mult mai mare succes ca și politician, pentru că în activitatea sa de procuror general eșuat lamentabil.
            Dar haideți să aruncăm o privire și la principalii susținători ai lui Alexandr Stoianoglo. Socialiștii sunt cei mai interesați de menținerea procurorului general în funcție. Pentru că în eventualitatea în care am avea un procuror general cu adevărat independent, acesta ar deschide mai multe dosare de rezonanță, printre altele și dosarele în care este vizat fostul Președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon.

            Mai mult, socialiștii au început atât de mult să se îngrijoreze încât au anunțat un protest masiv duminica aceasta în susținerea și eliberarea lui Stoianoglo. Să nu uităm și de faptul că după reținerea lui Stoianoglo, Igor Dodon a plecat imediat la Moscova, probabil pentru a-și asigura spatele și a pregăti următoarele acțiuni politice.
            Un alt susținător este Veaceslav Platon, care astfel îi mulțumește procurorului general pentru faptul că a încetat urmărirea penală asupra sa în dosarul fraudei bancare. Și aici trebuie menționată și declarația lui Stoianoglo în care afirmă că: „Veaceslav Platon a fost condamnat absolut ilegal în dosarul fraudei bancare”, afirmație care ne ridică multe semne de întrebare.

De asemenea îl mai susțin și oamenii din sistem rămași încă de pe vremea lui Plahotniuc, a căror integritate este îndoielnică. Aceștia se împotrivesc schimbării, deoarece conștientizează că ar putea răspunde în fața fără-de-legilor pe care le-au săvârșit atâția ani, iar Stoianoglo, ultimul bastion al fostei puteri, ar putea fi singura persoană care i-ar putea absolvi de răspundere.

Derapaje de la respectarea statului de drept ori răul necesar în cazul Republicii Moldova?

            Reținerea unui procuror general în funcție este o premieră nu numai pentru Republica Moldova, dar și pentru întreg spațiul european. Astfel de cazuri răsunătoare s-au mai întâmplat în istoria recentă, însă niciodată nu a fost suspendat ori urmărit penal un procuror general în funcție. Avem cazul Armeniei în care în luna septembrie, Aghvan Hovsepyan, fostul procuror general al Armeniei în perioada 2004 – 2013, a fost arestat și acuzat de spălare de bani, luare de mită și furt de bunuri.
            Un alt caz este acela al lui Rashid Kadyrov –  procuror general al Uzbekistanului în perioada anilor 2000-2015, care a fost arestat și el pentru luare de mită, spălare de bani, totuși acolo trei procurori generali au fost închiși în ultimii doi ani, de aceea nu putem trage o concluzie clară dacă au fost sau nu dosare politice, mai ales având în vedere și situația politică din această țară.

            Urmare a exemplelor menționate anterior și a situației politice din aceste două țări, consider că în cazul Republicii Moldova se impune o abordare mai sensibilă, însă, în această procedură sofisticată, ar trebui respectate cu cea mai mare diligență principiile statului de drept.

Ar trebui să ne dea de gândit: Este reținerea procurorului general al Republicii Moldova un rău necesar?

În loc de concluzii

            Cred cu certitudine că reformarea justiției moldovenești cu mănuși de catifea nu este posibilă, este imperios necesară aplicarea legii, dar în același timp trebuie acționat rapid, dur și curajos pentru a schimba instituțiile Republicii Moldova din temelie. Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu a promis lupta anti-corupție, iar acum vedem că aceasta începe să livreze rezultatele pe care le așteaptă toți cetățenii moldoveni.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Bravo, Maia Sandu!Sunteti de departe, cel mai bun presedinte din intreg arealul romanesc!Basarabenii ne dau lectie dupa lectie:alegeri anticipate-la noi nu au reusit,atunci cand ar fi fost necesar,in vara lui 2019-nerisipirea voturilor,plecarea acasa a parlamentului daca suspendarea presedintelui cade la votul popular etc.Acum,probabil pentru prima oara-in spatiul romanesc-promisiunile electorale sunt indeplinite in mod concret si fara intarzieri suspecte-vezi Romania!Mult succes si curaj pe mai departe!Patria mama nu poate sa va ajute, nu-i in stare sa se ajute singura!

  2. Felicitari pentru aceasta analiza. Din pct.meu de vedere omul sfinteste locul. Daca institutiile statutului doresc sa actioneze pentru mai binele natiunii o pot face. Cred ca si pentru R.Moldova a venit momentul unor schimbari. V. Putin si rusnacii lui din R.Moldova nu vor fi vesnici.

  3. Un articol bun, dar lipseste un pic dimeniunea filozofica a dreptului. Nu sunt expert in domeniu ca sa ma pronunt, dar aparent nu numai in R. Moldova, dar oriunde in lume legile au evoluat diferit, uneori sub influenta politicului (codul civil), alteori din interior (reforme facute de experti juristi ca in common law).
    Cea mai mare reforma juridica in Europa a fost efectuata de Napoleon, care se stie nu umbla deloc cu manusi de catifea. Acum nu vreau sa o compar pe Maia Sandu cu Napoleon si nici nu e clar daca inlaturarea lui Stoianoglo e inceputul unei reforme radicale, dar as zice ca Romania si R. Moldova se inscriu in lista tarilor europene unde traditional sistemul juridic a evoluat sub influenta politicului. Dar e foarte posibil ca asistam doar la eliminarea din joc a omului rusilor si inlocuirea lui cu un altul, loial puterii locale, ceea ce nu e un lucru rau in sine, dar nicidecum o reforma substantiala .

  4. 1) “Reformarea justitiei moldovenesti” nu este totuna cu o actiune penala impotriva unei persoane. Exact genul asta de rationament de-a valma le asigura inca de pe acum, lui Plahotniuc si Platon, refuzul de extradare daca sunt prinsi in orice loc de pe planeta unde se intelege ce inseamna „rule of law” (termen pe care il traduc prin „suprematia dreptului”). Precedente exista la vecinii de suflet : Popoviciu, Savulescu, Adamescu jr. Singurele extradari de criminali cu guler alb obtinute de justitia romana sunt cele de la malgasi (Mazare) si papuasi (Popa – jumatate din insula Papua apartine Indoneziei)

    2) Nu poate exista suprematie a dreptului acolo unde gagauzul cu pricina este, il citez pe autorul articolului, „retinut […] in urma inceperii urmaririi penale […] ca urmare a analizarii de catre Consiliul Superior al Procurorilor a denuntului” unui deputat al majoritatii. Aproape ca nu au lasat neintoarsa nicio piatra in incercarea de a se auto-compromite. In plus, din ce am mai citit, Consiliul Superior a numit inainte de amiaza un procuror care, pana la vecernie, a apucat nu doar sa studieze dosarul, ci si sa emita mandatul de retinere. Daca ar fi existat un concurs de caricaturizare a ce inseamna suprematia dreptului, nu cred ca ar fi gasit cineva o poveste care sa o bata pe asta.

    3) Autorul articolului mai considera si ca „este pertinent” ca politicul sa ceara institutiilor „să obțină rezultate, iar dacă această chestiune nu se întâmplă, trebuie modificată chiar și Legea Procuraturii”. Foarte corect. Doar ca legile nu au efect retroactiv, iar gagauzul incepuse deja sa corespondeze cu Comisia de la Venetia, un totem la care „cei ce gandesc romaneste ” se inchina sau se stramba, dupa cum edictele de acolo le convin sau nu. Ca tot romanul impartial. Asa ca, aparand impedimente insurmontabile in calea cosirii gagauzului cu mijloace cat de cat respectabile, s-a trecut la solutia romaneasca (doar suntem frati) a crizei : „umflati-l!”

    4) Personal, nu am nicio indoiala ca gagauzul s-a folosit de pozitia de sef al procuratorii cu rea credinta si a comis si ilegalitati. Problema e insa ca, intr-un stat de drept, trebuie sa il combati cu mijloace legitime, chiar daca asta inseamna sa boxezi cu o mana legata la spate. Altminteri, esti ca cei pe care ii combati si care, mai versati in turpitudini si beneficiind de precedentul pe care l-ai creat, ti-o vor plati cu varf si indesat tura urmatoare. Nu am nicio indoiala ca ea va exista, pentru ca pendularea intre pro-rusi si pro-europeni (dintre care o minoritate sunt si pro-romani) nu va inceta intr-un stat ai carui locuitori nu il definesc nici dupa 3 decenii de independenta ca fiind o „tara”. Au fost o republic (una din 15) si raman o republica. Cu incapatanare…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Laurențiu Pleșca
Laurențiu Pleșca este asistent de proiect în cadrul Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile. Este doctorand al Facultății de Științe Politice, Universitatea din București. Vorbește 3 limbi străine: engleză, italiană și rusă. Principalele sale puncte de interes în domeniul politic sunt: dezvoltarea economică a României în cadrul UE, securitatea UE, Parteneriatul Estic. De asemenea, îl preocupă integrarea europeană și analizează politica internă și externă a României, cât și a Republicii Moldova.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.