joi, martie 28, 2024

Ce-a fost la München

Am citit câteva relatări despre felul cum s-a votat la Consulatul General din München. Nimic clar însă despre închiderea secției, la ora 21, poate și pentru că cei care au scris au avut norocul să voteze până la o oră rezonabilă și să plece. Nu mi se pare însă că ceea ce s-a întâmplat aici a fost mai puțin grav față de ceea ce auzeam că se întâmplă la Paris sau Londra.

Așteptam cu entuziasm ziua votului. Întotdeauna am votat cu plăcere, cu atât mai mult de când sunt în afara țării, pentru că e unul din puținele momente în care simt o legătură cu o țară aproape personificată, cu atât mai stranie cu cât e la două mii de km distanță. Avem norocul să locuim în München, oraș cu Consulat românesc, așa că nu suntem nevoiți să dedicăm întreaga zi votării. Ca urmare, am hotărât să votăm spre seară, când eventualele cozi de peste zi se vor fi dizolvat.

Am ajuns la Consulat pe la 18.30. Citisem că sunt probeleme cu timpul de așteptare peste tot în Europa și că la München, pe la prânz, ar fi așteptat în jur de 1.200 de persoane. Nu ne-a venit nicio clipă să credem că nu vom reuși să votăm, ajunși cu două ore și jumătate înainte de închiderea urnelor. Nu mi-am pus problema și datorită unei încrederi uneori de neînțeles pe care o am în statul român, cum că nu va închide în mod nepoliticos porțile la ora stabilită în nasul atâtor oameni. De cum am ajuns am măsurat coada, până la ușă, unde am și primit câteva formulare, pentru toți patru, fără dificultate. Coada, cam de 200 de metri, oamenii, peste cinci sute, poate o mie. În urma noastră alții continuau să se strângă, într-un aflux tot mai redus.

Înaintam sacadat, câte 2-3 metri la 15-20 de minute. După vreo oră coada se scurtase vizibil în spatele nostru. Intrăm în vorbă cu colegii de așteptare, la fel de entuziaști și cu ochii pe toate ziarele online. Aflăm că s-a permis completarea declarațiilor în afara clădirii abia după ora 17, moment din care procesul s-a fluidizat relativ. Atmosfera entuziastă, unii flutură drapele, se cântă imnul. Spre ora 20 însă viteza s-a redus. Tensiunea a început să se facă simțită. Cei care se aflau în fața ușii, cu un avans de câteva ore față de noi, cum aveam să aflu mai târziu, au început să-și scandeze dorința de a vota. Confuzia era tot mai mare chiar și în fața ușilor. Din când în când, votanți ieșeau din Consulat, împărțind informații contradictorii: ba că vor prelungi programul, ba că vor închide la ora 21. Din partea comisiei, nimic. Făceam în permanență drumuri de la grupul meu spre ușă, sperând să aflu lucruri mai clare de la cei din prima parte a rândului. Ridicau din umeri.

Spre ora închiderii, unii au început să renunțe. Mai ales cei din față, care erau acolo de la prânz. Scandările s-au intensificat, în răstimpuri tot mai scurte. 4-5 polițiști germani, care mișunau de ceva vreme în jurul masei de alegători, au pătruns prin mulțime și s-au așezat în liniște lângă ușă, fără să o blocheze. La început am crezut că fuseseră chemați de vecinii surprinși de marea de oameni. Când s-au apropiat de Consulat, am înțeles că fuseseră chemați de către cei din interior, preventiv. Puțin înainte de ora 21 pe pereții de sticlă prin care se vedea întreagă secția de votare a apărut un mesaj sec: programul de votare nu se mai prelungea după ora 21, conform deciziei Biroului Electoral Central. Ușa totuși a rămas deschisă. Știam de la alegerile trecute că, în astfel de situații, la închiderea secției oamenii au intrat în clădire, așteptând în înghesuială. Prin pereții de sticlă vedeam coada densă de oameni, prin antecameră până în sala cu cabinele. Totuși, loc ar mai fi fost pentru mulți dintre cei care așteptau înfrigurați la ușă. Am îndemnat pe câțiva dintre cei din fața ușii să intre și să aștepte pe unde pot, în interior. În zadar. Poate unii m-ar fi urmat, dacă aș fi reușit să-mi fac drum prin mulțime până la ușă.

Coada s-a menținut până la ora 21.30, cât timp ușa a stat deschisă. Nu am stat tot timpul lângă ușă să văd dacă și câți au mai intrat. Alergam la grupul meu și le povesteam. Cei din interior păreau însă să nu se miște. La 21:30 polițiștii s-au mutat de partea celaltă a uşii și au închis-o. Scandările celor de afară s-au intensificat, acum nu doar în română, ci și în germană. După închiderea ușii, rândul s-a spart, iar cei rămași, câteva sute, s-au strâns cu toții în față. Doi polițiști filmau mulțimea de la etajul superior al clădirii. După ce au votat cei aflați în interior, lumina în secție a fost stinsă iar membrii comisiei s-au retras. La cererea Consulatului, polițiștii ne-au invitat politicos să părăsim terenul din jurul clădirii (nu are gard). Pentru că ne-am constituit într-un protest spontan, polițiștii au blocat strada din dreptul Consulatului și ne-au permis prezența până la ora 22.30. Mai eram în jur de 100 de oameni.

Am protestat, am cântat imnul, am povestit. Persoana în fața căreia se închisese ușa venise la 15.30. O tânără venită din Austria spune că toate celelalte cabine de vot erau goale când a votat. Între timp aflăm că în multe alte orașe europene protestează la unison cu noi. Solidaritatea cu ei și, mai ales, solidaritatea celor din București, din fața MAE, față de noi toți arată că nu venisem degeaba. Aproape de 22.30, primul protest din viața mea s-a stins. În liniștea străzii am observat că răgușisem.

S-a încălcat dreptul de vot din Art. 36 al Constituției? Categoric da. Din partea Ministerului de Externe vin explicaţii cum că deciziile le ia BEC, oamenii lor nefăcând decât să aplice legea. Dar, aşa cum adoptarea unei legi trebuie să respecte prevederile Constituţiei, aşa şi aplicarea acesteia trebuie să nu o încalce. Actele de punere în aplicare ale unei legi, fie că e vorba de amenajarea secţiilor de votare, fie de înmânarea buletinului de vot sau de închiderea uşii la ora 21 sunt acte administrative, venite din partea unor funcţionari publici şi nu au voie să încalce Constituţia. Nimeni nu se poate achita de răspundere cu argumentul respectării unei legi, ierarhic inferioară Constituţiei, cu încălcarea altor prevederi constituţionale. Aici, Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României este o concretizare a funcţiei de conducere generală a administraţiei publice a Executivului, Art. 102 alin. 1 din Constituţie. Rolul ei este organizarea corespunzătoare a procesului de vot. În contrabalans stă dreptul la vot din Art. 36. Este posibil ca printr-o prea meticuloasă organizare, dreptul la vot să fie îngrădit nepermis de mult, de exemplu în cazul în care procedura este atât de înceată, încât unii cetăţeni care au dorit să voteze nu mai ajung să o facă în timpul alocat. Chiar şi dreptul celor care, poate cu copii de mână, vin până la Consulat şi renunţă, văzând coada, intră în aceeaşi categorie. Întotdeauna, şi la aplicarea legilor, ca şi la adoptarea lor, cei responsabili trebuie să facă o astfel de cântărire. Respectarea întocmai a literei unei legi nu îi absolvă de orice altă responsabilitate.

În diaspora sunt peste trei milioane de cetăţeni români. Respectarea absolută  şi strict teoretică a dreptului la vot ar fi însemnat crearea posibilităţii pentru fiecare dintre aceştia să îşi exercite votul fără un efort prea mare, indiferent câţi şi-ar fi dorit asta. Desigur, acest lucru este, în condiţiile inexistenţei votului electronic sau prin corespondenţă, imposibil, atât financiar, cât şi pentru că nu există o evidenţă exactă a numărului şi concentraţiei cetăţenilor români în străinătate. Aici vine cântărirea celor două prevederi constituţionale. Realizăm condiţii pentru ca un număr cât mai mare de cetăţeni să îşi poată exprima votul. La peste trei milioane de români, au fost trimise în străinătate 600.000 de buletine de vot, acestea fiind aşteptările privind prezenţa la vot. La aflux maxim de votanţi, cel puţin la secţiile din Europa, au ajuns să voteze în diaspora întreagă puţin peste 160.000. Balanţa nu este câtuşi de puţin echilibrată.

Şi asta doar când vine vorba de organizare. Pe planul aplicării, şefii de secţii nu au uzat de puterea lor decizională în ceea ce priveşte desfăşurarea procesului aşa cum ar fi trebuit. Decizia de a împărţi formularele în afara secţiei a fost luată, la München, abia la ora 17. Cu o interpretare a legii, ar fi putut să umple la refuz incinta secţiei la ora 21, lăsându-i pe cât mai mulţi să voteze. Art. 46 alin. 2 al Legii 370 prevede că alegătorii care la ora 21 se află în sala unde se votează pot să îşi exercite dreptul la vot. Corespunde antecamera, lipită de sala de votare, descrierii din lege? Se poate discuta. Alţii au făcut-o, cu alte ocazii, nefiind acuzaţi de nerespectarea legii. Ceea ce s-a întâmplat acum este însă departe de orice încercare de apropiere de spiritul constituţional.

La ora 21.30, poliţiştii ne-au invitat să părăsim trotuarul din faţa Cunsulatului, la cererea comisiei. Şi aceasta a fost o încălcare a Constituţiei, în Art. 39. „Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.” Ca protest spontan, aveam dreptul să demonstrăm pentru suţinerea oricărei cauze legitime, chiar şi în imediata apropiere a clădirii. Pentru a ne îndepărta cu ajutorul poliţiştilor, ar fi trebuit să existe o ameninţare cât de cât concretă, care nu a existat nici un moment. Nu au existat arme de niciun fel, a fost o singură bătaie în uşă imediat după închidere, oricum sub nasul poliţiştilor. A fost un protest gălăgios, dar paşnic, aşa cum a suprins chiar presa germană. Unde ar fi trebuit să protestăm împotriva unei măsuri a statului român? În centrul oraşului? Ce efect ar fi avut? Ne-au îndepărtat de pe singura suprafaţă de pe care puteau s-o facă. Poliţiştii germani ne-au recunoscut dreptul la protest conform dreptului german, acolo unde ei puteau să ne lase. În stradă.

Ajunşi acasă, pe la 23, deschidem televizorul. Victor Ponta: „Vedeţi, la Paris dacă nu se fraudează, se face coadă”. Ca și cum numai cele două variante erau posibile. Asta de la șeful Executivului, însărcinat să evite, printr-o organizare eficientă, ambele situații. Liviu Dragnea, întrebat de diapora, a spus,  – redau aproximativ, pentru că nu găsesc declarația – : Oricine poate să meargă acum (după închiderea secţiilor, n.m.) cu pietre (!) la orice secţie şi să spună că vrea să voteze.

Tocmai despre asta este vorba. Dreptul la exercitarea votului garantează fiecăruia libertatea de a vota conform propriei viziuni şi implică şi elemente ale libertăţii conştiinţei, Art. 29 din Constituţie. Sunt liberă să votez cu un candidat despre care ştiu că nu are nicio şansă. Despre care, ipotetic, ştiu că va primi doar două voturi: al lui și al meu. Mi se garantează mulţumirea intelectuală că, prin votul meu, i-am dublat procentajul. Şi de asta nu are dreptul să-şi bată joc nimeni.

Candidatul meu nu va mai fi pe buletin pe 16 noiembrie. Dreptul meu la vot în deplinătatea lui s-a stins duminica aceasta. Pe 16 voi vota strategic. A fost singura şansă să votez pe cel care corespunde cel mai bine conştiinţei mele, până peste cinci ani. Poate nici atunci. Şi nu am ajuns s-o fac.

Premierul a garantat cu demisia Ministrului de Externe că în turul al doilea fiecare dintre cei care vor dori să voteze va şi reuşi să o facă. Ce ar mai însemna pentru mine, în eventualitatea că nu voi putea vota în turul doi, o demisie ulterioară de onoare, din moment ce onoarea a fost pierdută în primul tur?

Domnul Ponta a mai spus că ar fi fost oameni aduşi cu autobuzele pe la orele 19-20. La München n-a fost nici vorbă de așa ceva. Şi de-ar fi fost aşa? Dacă s-au mobilizat dintr-o localitate fără secţie de votare, aşa cum e Frankfurt, unde sunt 10.000 de români, să ajungă cu un autobuz, economic la vot, neapărat au intenţie de fraudă? În ţară oare nu se practică mobilizarea?

Domnul Ponta a sugerat astfel că cei care protestau în fața unor uși închise în timp ce în țară se închideau urnele iar domnia sa își proclama cu mândrie victoria ar fi acționat cu intenție infracțională. Această afirmație poate fi probat, tocmai prin verificarea declarațiilor pe proprie răspundere. Până atunci, insinuarea este nefondată și poate produce efecte sociale monstruoase, pe care nimeni nu și le va asuma vreodată. Tocmai pentru că vrea să îi învrăjbească pe cei din țară împotriva  „provocatorilor“ de afară. Chiar de cel care se laudă că-i unește pe români, pe modelul salamului cu soia.

Până la ce oră e permisă venirea la secţie? Să fie orele 19-20 prea târzii?  Când o mie de oameni nu reușesc să voteze după o jumătatede  zi  de  stat  în  frig  la  coadă,  să  aibă  dreptate  cei  care-i  mustră  cu iresponsabilitate pe votanți că n-au mers mai devreme? Chiar asta este intenţia Legii 370, Art. 46 alin. 2. Oamenii care se află în sală sunt oamenii care s-au deplasat până la secţie până la ora 21. De ce în ţară la ora 20.50 e sigur că poţi vota, iar la München cei veniţi după 15.30 nu au mai putut? În fapt, s-a votat doar o jumătate de zi.

Nu acuz pe nimeni de intenţia de a obstrucţiona votarea unui electorat cu o anumită orientare. Că politicieni aflaţi, din nou, în campanie, au încercat să minimizeze problema cu impertinenţă este grav, dar asta este deja altă poveste. Problema imediată este necunoaşterea cadrului legal şi constituţional de către cei responsabili, ceea ce a dus la organizarea ineficientă, lipsită de viziune, la ezitările și neflexibilitatea de duminică şi la încălcarea gravă a drepturilor fundamentale. S-a persistat într-o eroare, acolo unde spiritul legii cerea, iar litera ei permitea flexibilitate.

Ce vom face pe 16? Vom fi acolo la ora 7. Dar asta nu va rezolva problema, dacă lucrurile decurg la fel şi, în urma noastră, vor rămâne alţii afară.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. nu stiu cum voteaz albanezii, insa turcii s-au organizat asa:
    http://www.reuters.com/article/2014/07/31/us-turkey-election-expatriates-idUSKBN0G01SL20140731
    In Germany, Turkish citizens can vote at seven cities and consulates have hired large stadiums and polling stations.
    au inchiriat stadioane sa poata vota toti, mai bizantini, orientali, cu spirit civic si practic.
    cred ca Ponta, daca vrea sa mai iasa din tara in public, ar trebui sa nu se faca de ras in presa internationala (cum ar fi copii care striga puiemonta la CNN?), care acum va fi la toate consulatele, la ora inchiderii (de recomandat totusi bautul cafelei de dimineata in fata consulatului, cu formularele gata)

  2. „Străinii”, adică românii din diaspora, pot foarte bine să fie împiedicaţi să voteze, chiar dacă se află în ţară. În 2012, am încercat să votez în satul în care sunt rezident în România, legitimându-mă cu paşaportul, singurul act românesc pe care îl deţineam pe vremea aceea. Prima obiecţie: „Da nu sunteţi pe listă” s-a risipit de la sine după un telefon nuştiuunde. A doua obiecţie „Da aici scrie domiciliul în Germania!” am contraacarat-o printr-o adeverinţă de la primăria comunei. Următoarea: „Da n-aveţi buletin” mi-a închis gura. Fiind târziu, n-aş mai fi ajuns la timp înainte de închiderea secţiilor de votare la Cluj. În acest fel, Uniunea Slugoilor şi Lingăilor a beneficiat, indirect, de un vot în plus…

  3. Foarte eficient ar fi ca toti cei din diaspora care tin legatura cu cei din tara sa ii convinga sa penalizeze aceasta bataie de joc prin vot in turul II pentru Johannis.

  4. Excelent articol.
    Ar mai fi de mentionat ca la protest nu au participat toti cei care au ramas pe-afara cand s-a inchis usa.
    Si jos palaria in fata politiei germane, a fost prima oara cand am avut de-a face cu ei si am ramas placut impresionat. Nici un gest nelalocul lui, nici un semn de intimidare, nici o urma de dispret fata de actiunea noastra. A fost ceva de genul: „Vreti sa mai protestati? Nici o problema, dar va rog haideti si protestati in strada, unde noi putem sa va protejam”.

  5. Este o ticalosie de cea mai joasa speta toata aceasta regie a alegerilor prezidentiale in tarile europene, zic regie pentru ca nu pot crede ca se poate organiza ceva atit de prost; in afara cazului in care a fost facuta intentionat, si sint aproape sigur ca a fost! O confirma incredibil de nerusinatele declaratii si aprecieri ale primului ministru si ministrului de externe. O manipulare care te lasa cu gura cascata! Minciuni pentru care ti-ar putea crapa obrazul! Mie, tie, dar vad ca nu lor.
    Sint alaturi de cei care au fost umiliti, simt ce simt si ei, si imi pare rau ca s-a putut intimpla asta , cu atit mai mult cu cit si eu impreuna cu un prieten am votat departe de tara, peste ocean. Prietenul meu a venit de la mai mult de 500 de km de capitala doar pentru asta; eu sint „foarte aproape”, doar la 100 de km. Din fericire totul a fost foarte civilizat si frumos, ambasada e renovata si placuta fata de cum era in vara si chiar ne-am intretinut un timp cu personalul prezent, cu totii amabili si zimbitori.
    Si eu am votat constant in ultimii zece ani si m-am simtit bine, asa cum spune si autoarea postarii, m-am simtit aproape de tara si m-am simtit util. Data aceasta am putut sa vad, cu oarecare surprindere, mai multi romani venind la vot, era ca un flux continuu, desi fara cozi, adevarat.
    Sper ca toate reclamatiile deja facute vor da rezultate in justitie si politrucii vor plati pentru manevrele lor de tip comunist. Pina atunci, haidem la turul doi, stim ce avem de facut : primul pas pentru a matura mizeria rosie din fruntea tarii!

  6. Minciunile PSD-ului prin şi datorită lipsei de reacţie sau a reacţiilor neadecvate ale celor acuzaţi, în speţă a opoziţiei.

    De exemplu, Teodor Baconschi n-a ieşit niciodată convingător să explice „misterul” votării de la Paris, din 2009, ceea ce le-a permis atăzi pesediştilor să invoce „neregulile” din 2009 pentru asprirea condiţţilor de siguranţă a votării.

    În 2009, s-a putut vota în ritmul care s-a votat datorită faptului că declaraţia pe proprie răspundere a fost completată la coadă şi nu în interiorul secţiei, adică exact aşa cum au de gînd să facă acuma, la turul 2 (vom vedea dacă nu vor inventa alte metode de îngreunare a votului). Dacă fiecare vine cu declaraţia gata scrisă şi doar o semnează, trebuie doar trecut în lista suplimetară şi omul poate vota (deci maxim 1-2 minute, faţă de 7-8 acuma).

    Or, la 14 ştampile (cîte au fost la ambasada de la Paris duminică) x 2 minute de om ca să voteze înseamnă 420 de oameni pe oră x 14 ore = 5 880 de oameni care pot vota la o secţie, sau 2 900 cîţi ar fi putut vota în 2009 cînd au fost jumătate di numărul de ştampile. Or atunci au votat 2 700 de oameni.

    Unde e Baconschi să-şi apere singur pielea ?

    • Baconschi a dat un interviu in Evenimentul zilei pe tema asta, in urma cu trei ani. Mie mi s-a parut destul de convingator.

    • Intr-una din acest zile s-a elucidat misterul votului de la Paris din 2009; Baconski a incalcat prevederile BEC si a decis ca notiunea sectie de votare inseamna tot perimetrul ambasadei. Ca urmare toti s-au inghesuit in curtea ambasadei si au votat. S-a precizat faptul ca s-a incalcat prevederile BEC pt ca, in acceptiune lui Baconski aplicata doar in ziua votului, intreaga ambasada trebuia sigilata in noaptea dinaintea votului asa cum se cere a fi orice sectie de votare. In afara de prezentarea la votare pe seara, numarul redus de cabine de vot, numarul scazut de stampile, pierderea timpului cu completarea formularului in fata comisiei de votare, eu ma intreb daca cineva din diaspora a simtit ca acele comisii se misca dinadins lent ca sa creeze disconfort si nervozitate. Ca sa fie ceva in plus fata de neprezentarea reprezentantilor unor partide politice in comisiile de votare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioana Badelita
Ioana Badelita
Ioana Bădeliţă este absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi a unui studiu LL.M. în Drept Economic European şi Internaţional la Universitatea din München. În prezent se pregăteşte pentru admiterea în avocatură în dreptul german.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro