Astăzi, domnul Mihai Șora împlinește 106 ani. Grație Domniei Sale, am înțeles ca a te opune extremei drepte fundamentalistă, adeseori clericalistă, xenofobă, fascistoidă, alergică la alteritate, fixată pe convențiile, emoțiile, aversiunile si superstițiile unor timpuri apuse, obsedată de puritatea neamului, de protejarea gliei strămoșești, a frontierelor pasămite amenințate de năvala „alogenilor”, nu te face om de stânga, ci de centru. Faptul că te opui stângii radicale, colectivistă, fals egalitaristă, maniacal ostilă economiei de piață, antisemită sub masca „anti sionismului”, dispusă să exonereze si să actualizeze liberticida „ipoteză comunistă”, nu te face om de dreapta, ci de centru.
Asemenea unor Boris Souvarine, Panait Istrati, François Furet, Arthur Koestler, Tibor Déry, Edgar Morin, Ágnes Heller, Annie Kriegel, Aleksander Wat sau Leszek Kołakowski, domnul Mihai Șora ilustrează, cu o superbă noblețe, tradiția apostaziei, a acelei iluminări care i-a făcut pe atâția intelectuali din veacul douăzeci să-și depășească limitările doctrinare și să pășească demn în imperiul adevărului.
În cultura românească de astăzi, domnul Mihai Șora este simbolul și încarnarea eticii responsabilității. L-am vizitat in biroul său de la MInisterul Educației la începutul lunii martie 1990. L-am întrebat care este, in viziunea sa, slăbiciunea cea mare a democrației in curs de constituire in România. Răspunsul sau de-atunci este încă valabil: „Absența unei viziuni comune despre binele public”.
Am invatat de la domnul Mihai Șora ce inseamna modestia epistemica, refuzul posturii oraculare, a profetismelor apodictice. A fost ținta unor atacuri imunde. A rezistat cu demnă verticalitate. Am invatat de la Domnia Sa ca nu merită sa te cobori la josnicul nivel al unor pigmei ignari, netrebnici si aroganti. Am invatat semnificațiile reale ale verbelor a reflecta, a protesta si a rezista.
Faceti un test cu primii 10 lideri politici din Ro.
Ce inteleg ei prin binele public?
Vetti primi raspunsuri:
– pensii speciale, indemnizatii publice mari.
– borduri si panselute,
– doctorate plagiate,
– bani publici la discretie pentru alesii neamului.
si dreptul de-a fura, abuza de functii, incadra rudele; fara sa fie pedepsiti, ca e „democratie”….
LA multi ani!
(Problema nu consta in lipsa unei viziuni unitare -ar fi si periculos sa gindim toti la fel-, despre binele public. Problema consta in demolarea sistematica a tot ce fac „ceilalti”, odata ajunsi la putere. Lipsa tolerantei si inteligentei de a promova propriul proiect, fara sa distrugi.-Cu exceptia proiectelor falimentare, dovedite in practica.- De fapt, cea mai grava problema e promovarea lichelelor trecute si formare altora noi. De catre toate partidele. Din necesitati….. „politice”.)
Viziune unitară nu înseamnă viziune comună.
Viziune unitară înseamnă o concepție coerentă – în care părțile se potrivesc una cu alta.
Pot exista mai multe viziuni unitare diferite.
O punere la punct foarte necesara pentru cei care, intentiont sau din prostie, incurca borcanele …
Mi-au placut si exemplele pe care le-ati dat, viata nu e deloc simpla .Si vremurile …
Din gandirea unui politician roman, mai de mult …. Doar boul e consecvent !?
Deci, era in biroul sau la Ministerul Educatiei la varsta de 74 de ani! Avusese mai mult decat suficient timp sa exerseze binele public! Si pana atunci si de atunci pana astazi … unde este acest bine, exersat de acest domn?
In ce lume ati trait,doamna,inainte de 1990 si dupa?
In anul 1990,l-am auzit pe domnul Iliescu,presedintele pe care cred ca il admirati si acum,spunand intr-o vizita la Iasi: Suntem in democratie si poti face CE VREI ! Sesizati diferenta de gandire democratica intre cei doi? Aveti tot dreptul sa va revoltati pe politica domnului Iliescu si a acolitilor sai (fosta securitate) care nici nu stiu ce inseamna „binele public”,decat interesul personal ,dar e bine sa stiti ca in tara aceasta mai traiesc si oameni al caror discernamant nu a fost alterat de propaganda comunista!
Nu, de cealalta! Din pacate avem prea multi alterati de toate felurile…
@Iliana, în „Absența unei viziuni comune despre binele public” nimeni nu poate introduce un bine public.