sâmbătă, februarie 8, 2025

Ce anume poate declansa un razboi valutar

A forta cresterea economica creand un razboi al valutelor nu e o idee noua. Mecanismul este simplu. Statele incearca sa castige competitivitate prin tiparire de moneda/devalorizarea propriei monede/stimularea exporturilor. O moneda devalorizata ieftineste exporturile in termeni relativi, stimuland cresterea economica. Desi controversata, o astfel de metoda poate fi folosita pe termen scurt in cazul in care fenomenul este izolat. Pentru a se proteja insa de statele care isi manipuleaza astfel valuta si le creeaza concurenta neloiala, tarile dezavantajate pot apela la protectionism. Fenomenul poate lua astfel proportii, lucrurile scapa de sub control, monedele se depreciaza concomitent, moment in care vorbim deja de un razboi valutar.

De cele mai multe ori aceste razboaie incep pe fondul cresterii economice insuficiente. Cel care incepe razboiul este cel care are probleme legate de productia autohtona, ocupare, somaj, sau pur si simplu se confrunta cu dificultatea implementarii reformelor structurale. In aceste conditii, stimularea artificiala a cresterii economice prin devalorizarea monedei pare o solutie facila, cel putin pe termen scurt. Statele au de ales practic intre tiparirea de moneda si reforme structurale rapide. De obicei, acestea din urma sunt dureroase si nepopulare.

In momentul de fata, riscul declansarii unui razboi valutar international vine din mai multe directii. Ca solutie de iesire din criza, statele incearca si acum, ca si in cazul Marii Depresiuni  sa castige competitivitate prin tiparire de moneda. Riscul “deprecierii competitive” vine acum dinspre marile economii, care au ajuns practic la limita instrumentelor pe care le pot folosi pentru a sustine cresterea economica. Japonia a fost cea care a dat startul acestui tip de razboi prin transformarea politicii sale valutare intr-una de interes national, incurajandu-si exporturile prin deprecierea yenului.

Peste riscul descris mai sus se suprapune acum riscul economiilor emergente. Acestea se confrunta de ceva vreme cu un trade off important – acomodarea tendintei de baza de atragere de capitaluri (care este de dorit) cu riscul iesirilor bruste de capitaluri declansate in cazul de fata de retragerea stimulului monetar al FED. Mai multe economii emergente au avut deja episoade repetate de deprecieri – Turcia, Ungaria, Rusia, Argentina, etc. sunt doar cele mai recente. Pentru a contracara prabusirea propriilor monede, bancile centrale din economiile emergente fie cresc dobanzile, fie introduc masuri de control al capitalului, fie ambele variante. In momentul de fata riscul cel mai mare vine dinspre reactia “la pachet” a pietelor emergente, care odata declansata poate avea consecinte mai grave chiar decat retragerea stimululuii monetar american. Daca fenomenul capata proportii – toate monedele se depreciaza concomitent/dobanzile cresc agresiv/se introduc masuri de control al iesirilor de capital, pietele nu mai diferentiaza deja economiile cu fundamente slabe de cele mai putin riscante – vom putem vorbi de un razboi valutar din care toata lumea va avea de pierdut.

Riscul politizarii bancilor centrale. Pe de alta parte, angajarea oficiala a celor mai importante banci centrale ale lumii in a creste ocuparea (fie si intr un anume context), ne place sau nu, este o schimbare de paradigma in politica monetara cu avantajele dar si dezavantajele ce vin la pachet. In contextul de fata bancile centrale au exercitat cea mai mare influenta asupra monedelor si economilor nationale, ceea ce reactiveza suspiciunea politizarii bancilor centrale cu riscurile ce deriva de aici.

Ce solutii se intrevad

Se contureaza tot mai mult ideea restrictionarii iesirilor de capital, ca solutie de ultima instanta necesara in special in economiile emergente si acceptata de statele dezvoltate pentru a stopa riscul de contagiune. Trinitatea imposibila (imposibilitatea de a avea in acelasi timp curs de schimb stabil, politica monetara independenta si mobilitatea perfecta a capitalurilor) a stat la baza izbucnirii crizelor valutare din anii 90. Acelasi principiu este invocat si acum din ce in ce mai frecvent.

In literatura de specialitate au aparut deja studii stiintifice ce au testat diferite tehnici de control al capitalului, efectuand simulari pe grupe de tari. Rezultatele au fost urmatoarele: tarile care au avut reglementari prudentiale adecvate specificitatii propriului sector financiar si control (fie chiar si sensibil) pe fluxurile de capital pe termen scurt au fost cel mai putin afectate de criza financiara internationala. Politicile de reglementare a fluxurilor de capital au vizat in special presiunile speculative, riscul valutar, atragerea de forme preferate de investitii straine, pe fond reducerea fragilitatii sistemului financiar intern.

Evident, nu exista un singur tip de gestionare a capitalului general valabil, care sa functioneze cel mai bine pentru toate statele. Cert este insa un lucru. Daca pana acum controlul capitalului a fost privit de o parte dintre economisti ca o propunere de tip totul sau nimic, realitatea arata ca lucrurile stau altfel. Iar una dintre solutii este cu siguranta re-adaptarea reglementarii prudentiale si re-gandirea controlului capitalului in noul context.


Distribuie acest articol

8 COMENTARII

    • Daniel Daianu , a castigat 17.096 de euro brut in noiembrie si 50.946 de euro brut in decembrie 2013. Contributori intre contributori.

  1. Solutia este simpla si la discretie: infiintati repede un organism national de supraveghere macroprudentiala (dominat de oamenii vostri de incredere) care sa se bucure de imunitatea neaparat necesara ca sa ne poata feri de orice primejdie. Si sa fie remunerati corespunzator, s-a vazut ca daca se vrea se poate, totul este sa aveti suficienta dorinta.

  2. Din punctul de vedere al Romaniei este destul de simplu: sa intram cat mai repede in Euro, adica in acea zona economica ce reprezinta 75% din tranzactiile externe ale Romaniei. Intrebarea este de ce nu grabeste guvernul aceasta data, are absolut toate parghiile.

    Si mai este o chestie: astfel de razboaie confirma niste esecuri sau lipsuri ale economiilor si societatilor din tarile care le declanseaza. Cred ca ar trebui sa vedem ce anume determina aceste esecuri. In cazul Romaniei este destul de clar: proasta guvernare, de ex. in cazul ASF mediatizat zilele astea si unde am aprecia un comentariu din partea dvs.

  3. va fi prapad, razboi valutar, liquidity trap culminind cu sudden stop.
    50 de ani au fost necesari pentru a distruge comunismul (vorba vine, in romania nu s a facut curatenie pina la capat). citi ani vor trece pina cind lumea va matura hienele din sistemul financiar bancar (ca sa fiu mai precis – fire – adaugati asigurarile si negustoria cu case) ? pentru ca de la astea (vietati lacome, mincinoase si fara onoare) pleaca toate catrastofele (si nu doar economice)

  4. Cu sinceritate, un astfel de articol publicat in contextul actual m-a uimit si voi incerca sa explic si de ce.
    Mai intai pentru ca , dupa o veche vorba romaneasca, „tupeul bate inteligenta”.
    In al doilea rand, pentru ca o tautologie ca cea de mai jos citata in articol, respectiv de genul „apa este lichida”, poate fi sesizata de catre orice cititor atent :

    ” A forta cresterea economica creand un razboi al valutelor nu e o idee noua. Mecanismul este simplu. Statele incearca sa castige competitivitate prin tiparire de moneda/devalorizarea propriei monede/stimularea exporturilor. O moneda devalorizata ieftineste exporturile in termeni relativi, stimuland cresterea economica. Desi controversata, o astfel de metoda poate fi folosita pe termen scurt in cazul in care fenomenul este izolat. Pentru a se proteja insa de statele care isi manipuleaza astfel valuta si le creeaza concurenta neloiala, tarile dezavantajate pot apela la protectionism. Fenomenul poate lua astfel proportii, lucrurile scapa de sub control, monedele se depreciaza concomitent, moment in care vorbim deja de un razboi valutar.”

    In al treilea rand , pentru ca dincolo de orice tautologie , doamna conferentiar doctor si vicepresedinte al ASF are , si inca mai poate avea , privilegiul de a-si prezenta propria pozitie fata de unele abordari non-tautologice referitoare la statutul si pozitia pe care le detine in ASF :

    http://www.contributors.ro/economie/de-ce-este-salariul-presedintelui-asf-mai-mare-decat-al-chairman-ului-sec-sau-al-fed/
    http://www.realitatea.net/salariile-nesimtite-de-la-autoritatea-de-supraveghere-financiara_1380576.html
    http://www.contributors.ro/fara-categorie/reglementare-prudentiala-cu-soacre-neveste-si-nepoti-de-var-getica/
    http://sergiusimion.blogspot.ro/2014/02/asf.html

    Din nefericire, in loc sa-si argumenteze statutul si pozitia ocupata in spatiul public , doamna conferentiar doctor are drept obiectiv de autor doar prezentarea unor tautologii , paralogisme si generalizari ad-hoc.

    • Asa se perpetueaza istoria noastra:cu complicitatea celor mai buni dintre noi. Fata de dictatura precedenta, complicitatea nu se mai impune, se cumpara…

  5. Sa inteleg ca pe undeva, pe la nivelul „salariilor absolute”, se preconizeaza o noua nationalizare a valutei? Ca doar s-a mai vazut si sub domnia lui Theo, deci n-ar fi de mirare un nou puseu nationalist-colector…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Aura Socol
Aura Socol
Conferentiar universitar doctor, ASE Bucuresti cu specializari Macroeconomie, Macroeconomia Integrarii monetare europene. In prezent Consilier Vicepresedinte Autoritatea de Supraveghere Financiara A lucrat 2 ani in cadrul Directiei de Analiza Macroeconomica din Ministerul Finantelor Publice A urmat stagii de specializare si cercetare in macroeconomie in cadrul unor institutii internationale de prestigiu precum FMI, Comisia Europeana, etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro