vineri, martie 29, 2024

Ce e vechi și ce e nou în povestea cu “ordinea post-occidentală” a lui Lavrov… Altul e pericolul

Puncte cheie:

  • De câteva zile se scrie cu emoție și cu frenezie despre noua ordine post-occidentală”, așa-zisul concept (cam mult spus) lansat de ministrul de Externe al Rusiei la Conferința de Securitate de la München;
  • Ministrul Lavrov a sugerat, în discursul său, că această ordine post-occidentală ar corespunde unui sistem al relațiilor internaționale în care Occidentul nu și-ar mai impune unilateral voința, nu ar mai domina instituțiile și aranjamentele/deciziile internaționale, practic nu ar mai avea superioritatea politică, strategică, economică și militară binecunoscută asupra întregii lumii;
  • Transpare fără niciun dubiu, din această definiție îngustă a ordinii globale dată de experimentatul ministru rus, un fel de wishful thinking al Moscovei, altfel spus dorința Rusiei de a redeveni o superputere, reconsiderată de America, de toate marile puteri și de statele mai mici, egală la masa negocierilor cu Statele Unite, eventual în termeni asemănători ordinii bipolare din timpul Războiului Rece (ordinea bipolară a fost, în esenţă, tot o versiune a ordinii occidentale, bazată pe balanţa de putere şi pe echilibrul între blocuri, negociată de marile puteri câştigătoare în 1944-1945);
  • Formula avansată de Serghei Lavrov ține mai degrabă de competiția pentru recuperarea influenţei şi pentru putere globală pe care Putin a lansat-o anii trecuți, adică de un joc strategic în cadrele fundamentale actuale, decât de o reală schimbare a ordinii globale, în esența, mecanismele și regulile ei consacrate (evident, pentru regiunea noastră chiar şi această repoziţionare şi consolidare a Rusiei în sistemul internaţional este periculoasă, chiar fără a lua în considerare pierderea supremaţiei Vestului);
  • Temerea mea majoră este că Lavrov a intuit doar o jumătate de adevăr, anume aceea că ordinea globală se schimbă. Aici cred că are dreptate. Dar Rusia își face iluzii în privința celei de-a doua jumătăți a enunțului, fie ea doar sugerată. Ordinea mondială nu va deveni „post-occidentală” în sensul impunerii supremației Rusiei asupra Vestului, ci în sensul în care politicile și societățile occidentale se schimbă periculos și abandonează modelul ordinii liberale, virând amenințător spre naționalism, autoritarism, protecționism și populism, combinația „perfectă” pentru intrarea într-un nou ciclu istoric al confruntării;
  • Nici Rusia, nici China, nici Islamul nu vor conduce lumea, dacă la asta s-a referit Lavrov în ordinea lui post-occidentală. Occidentul nu va pierde supremația tehnologică, militară sau economică asupra lumii, din motive ce țin de acumulări istorice fabuloase și de calitatea resursei umane. Dar, dacă urmează liniile actuale de involuție politică, date de frustrări absurde care erodează ordinea prezentă, Occidentul ar putea deveni curând iliberal, intolerant și conflictual (dar în continuare dominant), așa cum a mai fost, de altfel, în istoria sa premodernă. Încă de acum două sute de ani, sau trei sute de ani, Occidentul domina lumea. China şi-a oprit pe la 1500 strălucitoarea sa ascensiune culturală şi ştiinţifică şi prevalenţa asupra lumii;
  • În fond, “ordinea” mondială este de esență occidentală de la Cristofor Columb încoace, fără să fi adus întotdeauna perioade fericite și liniștite pentru oamenii de rând. De la Pacea din Westfalia (1648) încoace, ordinea politică inter-statală nu a mai cunoscut revoluţii conceptuale uriaşe, rămânând, în chintesenţa ei, aceeaşi. De nenumărate ori în istorie s-a vorbit de declinul ordinii occidentale. Dacă forţăm puţin discuţia, Hitler a fost, la rândul său, exponentul ordinii occidentale (vest-europene) iliberale din secolul XX, înainte de instaurarea ordinii liberale occidentale. Occidentul a dat așadar tonul în lume, și la bine, și la rău, și așa va rămâne o lungă perioadă de timp, spre deziluzia lui Putin, Lavrov şi Dughin, și a generațiilor de conducători, aparatcici şi diplomați ruși care vor veni după ei;
  • Altceva nu spune clar Serghei Lavrov: ordinea occidentală iliberală a făcut întotdeauna Rusia puternică pe plan internaţional. Recunoaşterea Rusiei ca mare putere, în 1815 la Viena, a venit după înfrângerea cuceritorului Napoleon. Stalin ca „lider mondial” a fost un produs al visului bolnav al lui Hitler şi al generaţiei sale, al delirului Germaniei naziste. Altfel, ar fi rămas un satrap autarhic, izolat în propria mocirlă şi înapoiere, ca dinastia Kim în Coreea de Nord, până când un atentat sau o lovitură de stat ar fi pus capăt regimului. Derapajul Europei de Vest l-a scos din lumea mujicilor şi l-a făcut mare, „global”. Tot aşa, aşa-zisul succes internaţional al lui Putin este favorizat de declinul liberalismului în Occident. Cu cât ordinea liberală este mai funcţională şi mai acceptată la nivel global, cu atât Rusia, profund incompatibilă istoric şi cultural cu valorile liberale, este mai slabă şi mai puţin influentă în sistemul internaţional. Lavrov face intenţionat confuzia între ordinea occidentală şi ordinea liberală, tocmai pentru a masca neputinţa organică a Rusiei de a se integra într-o lume dominată de valorile liberale şi pentru a se ascunde în spatele unei pretinse competiţii geopolitice cu Vestul. De fapt, bătălia este culturală, în sensul cel mai larg al termenului, cel de influenţă, nu este strict geopolitică;
  • Discursul despre declinul Occidentului are o vechime considerabilă și este în esență unul occidental, nu rusesc. Fără a-l mai lua în considerare aici pe Oswald Spengler și faimoasa sa ca carte din 1918 Declinul Occidentului (de multe ori interpretat simplist și nepotrivit în contextul tensiunilor geostrategice recente, Spengler neavând nimic de a face cu politica internațională, ci cu filozofia culturii), să-l menționăm doar pe Fareed Zakaria și Lumea postamericană din 2008, carte apărută în contextul crizei financiare globale și al contestării cvasi-generale a președintelui Geroge Bush Jr., aflat la finalul mandatelor. Și nici Zakaria nu se referea la pierderea supremației Americii, ci la pierderea hegemoniei americane, ceea ce este cu totul altceva. Au trecut nouă ani de atunci iar Statele Unite au rămas prima mare putere a lumii…;
  • Ordinea post-occidentală este așadar o formulă “fumată” cam de multişor, și niciodată împlinită, o profeție falsă, lipsită de fundament, o speculație care sună bine pentru cei care știu puține dar cred că știu multe, așa cum arată Joseph Joffe în Mitul declinului Americii (o jumătate de secol de profeții false), din 2013, sau Robert Kagan în Lumea clădită de America din 2012;
  • Nu de o ordine post-occidentală mă tem (căci nu va fi așa ceva, cel puțin la orizontul generației copiilor noștri), ci de declinul liberalismului, de o ordine iliberală, care va readuce treptat în prim plan autoritarismul, naționalismul, intoleranța, închiderea graniţelor şi baricadarea statelor, abandonarea regiunilor periferice (cum este Europa de Est, de exemplu), spectrul confruntării și competiției între marile puteri și, spus direct, chiar perspectiva războiului. Și care va fi, surpriză!, tot o ordine occidentală.

*

Ca s-o spun direct, nu m-a impresionat foarte tare profeția ordinii post-occidentale” făcută de ministrul de Externe al Rusiei la Conferința de Securitate de la München (a 53-a ediție), de acum câteva zile. M-a atins însă discursul scurt dar puternic al lui John McCain (merită citit[1]), un lider republican înțelept, pe care îl văd astăzi mult mai bine, mea culpa!, decât l-am văzut în campania prezidențială din 2008 (să fi fost de vină Sarah Palin?), cu regretul de a constata că are o vârstă la care nu mai poate intra în calcule pentru viitorul politicii Statelor Unite și al lumii.

Văd că unii se arată, totuși, cutremurați de discursul lui Serghei Lavrov, de perspectivele intrării în ordinea rusească, în care lumea întreagă se va inspira din valorile, modelul cultural-politic și sistemul de viață de tip rusesc. O prostie. Nici măcar Lavrov și Putin nu şi-ar dori, de fapt, asta. Rusia ar dori, dacă se poate (dar, evident, nu se poate) să redevină egala Americii și să împartă această lume, creată după tiparele capitalismului liberal și ale globalizării anglo-americane. Rușii vor putere, desigur, dar nu mai vor să o exercite cu cizmele mujicilor cufundate în noroiul înapoierii lor istorice, ci eventual în costume Armani și limuzine germane, utilizând tehnologie de comunicare americană și relaxându-se în vacanțe pe Riviera franceză. Unde e aşadar lumea post-occidentală pe care ar propune-o regimul lui Putin? Lavrov voia doar să spună că ar dori un pic mai multă putere pentru Rusia în lumea actuală, nicidecum o “Revoluție a mizeriei” ca cea din 1917, singurul produs cu adevărat rusesc în istoria politică a lumii moderne.

Nici China nu doreşte, de fapt, o ordine post-occidentală, cum fals se afirmă. Cea de acum îi prieşte cel mai mult. Globalizarea şi comerţul liber i-au adus un profit masiv în ultimii 30 de ani. În plus, Beijingul este astăzi marele avocat al ordinii westfalice, bazată în esenţă pe suveranitatea statelor şi „neamestecul în treburile interne”, care îi permite să întreţină principiul unei singure Chine şi să nu dea socoteală pe plan internaţional pentru abuzurile de putere internă ale regimului. Singura propunere de ordine alternativă la ordinea occidentală este, vai, cea a Statului Islamic, este „viziunea” fundamentalismului islamic, a Califatului care şterge graniţele între statele naţionale, este modelul de lume iraţională, înapoită, supusă, care sfidează libertăţile şi demnitatea umană, proiectat de Sharia. În rest, şi China, şi Rusia se pliază pe ordinea occidentală, nedorind altceva decât mai multă putere şi influenţă în această lume, aşa cum e ea construită de ordinea occidentală, cu balanţe de putere, cu sfere de influenţă, cu state laice, cu organizaţii internaţionale, cu negocieri şi înţelegeri între guverne (mai mult sau mai puţin favorabile nouă, oamenilor de rând), cu pieţe mai mult sau mai puţin deschise comerţului.

Teza declinului Occidentului e veche. Cel puțin o duzină de cărți cu impact mai mare sau mai mic la public s-au scris pe ideea prăbuşirii Americii[2], numai în ultimele decenii. Și, cam toate, în Occident. Lavrov nu a fost nici măcar original sau “foarte rus” cu această profeție. A vrut doar să spună că America nu mai poate face totul de una singură, ceea ce în parte este adevărat, și că are nevoie de Rusia pentru a echilibra și remonta lumea, ceea ce nu este adevărat. America are nevoie doar de continuarea proiectului ordinii liberale şi de aliaţii săi tradiţionali, care au înclinaţie şi resurse cultural-educaţionale pentru a crede în aceste valori (în principal Europa, Japonia, Marea Britanie, Canada, Australia) pentru a da în continuare direcţia lumii.

Cel mai mare pericol pentru viaţa noastră şi a copiilor noştri este erodarea accelerată a valorilor liberale, a ordinii liberale, erodare care face, printre altele, să cutremure Uniunea Europeană, să pună în discuţie utilitatea NATO, să scufunde America în confuzie, să îndepărteze tot mai vizibil Statele Unite de Uniunea Europeană şi invers, în cea mai riscantă şi mai ameninţătoare aventură politică de după 1945.

Populismul şi naţionalismul, ambele, în fond, ideologii ale spaţiului occidental, au mai distrus de două ori lumea, în secolul trecut. 70 de ani de pace sunt abia o fulguire la scara istoriei unei lumi marcată în principal de tensiuni şi confruntare. „Ordinea post-occidentală” de care vorbeşte Serghei Lavrov nu este altceva decât reflecţia (wishful thinking) unui proiect de slăbire a democraţiilor liberale, de rupere a alianţei transatlantice şi eventual a Uniunii Europene, cu apariţia unei noi versiuni a „ordinii occidentale”, de data aceasta autoritaristă, în care Putin şi prietenii săi iliberali şi eurofobi de la Washington, Paris, Berlin, Amsterdam, Viena sau Budapesta, unii deja la putere, alţii în campanie electorală, să preia controlul, să stingă visul generaţiei mele şi să reîmpartă lumea.

NOTE _____________________


[1] http://www.mccain.senate.gov/public/index.cfm/2017/2/remarks-by-sasc-chairman-john-mccain-at-the-2017-munich-security-conference

[2] https://www.goodreads.com/shelf/show/us-decline

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. „Aici cred că are dreptate. Dar Rusia își face iluzii în privința celei de-a doua jumătăți a enunțului, fie ea doar sugerată. Ordinea mondială nu va deveni „post-occidentală” în sensul impunerii supremației Rusiei asupra Vestului” – evident, Rusia nu-şi propune aşa ceva. Ordinea mondială „post-occidentală” a lui Lavrov înseamnă o lume multipolară.

    Asta scrie şi d. Naumescu mai jos în articol:
    „Nici măcar Lavrov și Putin nu şi-ar dori, de fapt, asta. Rusia ar dori, dacă se poate (dar, evident, nu se poate) să redevină egala Americii și să împartă această lume”.

    • Este practic lupta intre valorile filozofiei crestine si fortele malefice ale acestei lumi. Cine va avea suprematia in lume pe termen scurt si lung ? Vom vedea !

  2. Foarte bine spus, e unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit in ultima vreme. Rusia nu poate castiga decat din aplicarea metodei devenita rusesti de dupa Batu Han in tari periferice precum Romania. Ce este trist e faptul ca politicieni locali nu inteleg, sau se fac ca nu inteleg (nu stiu care e mai grav) directia in care ne poarta declaratiile lor. Si ma refer in primul rand la tov. Dragnea. Ceilalti sunt convins ca nu au capacitatea intelectuala sa vada dincolo de varful portofelului. Iar votantii…
    Cred ca ar trebui sa-i repetam public „ambasadorului” rus ca nu ne plac autocratia de sorginte post-mongola, opricinina si zemscina, strelitii, lenin si stalin, comunismul, ceka-gru-kgb-fsb, asasinatele in strada, bombele la parlament, culturile miciuriniene, vodka sau mai stiu eu ce inventii nemaipomenite rusesti ci preferam democratia chiar asa imperfecta cum e ea. Si asta trebuie facut des, de intelectuali, de influenceri, de social media. Si in cele din urma daca tovarasul nu intelege, trebuie „indiguit”. Iar reactia societatii trebuie sa se indrepte si spre Melescanu. PSD-CR sigur n-o va face.

  3. Excelent ca intotdeauna!

    Nu stiu ce a spus Lavrov in original, adica in lb. rusa, pentru ca nu cunosc aceasta limba, si nu sunt absolut sigur ca traducerile si interpertarile jurnalistilor sunt absolut acurate, iar „simpatia” romanilor fata de rusi este…legendara. Cred insa ca sensul real al mesajului diplomatului rus este de multipolarism, ca etapa ulterioara ordinii post-occidentale.

    Conceptia sau proiectul multipolarismului/multipolaritatii mondiale este elementul pivotal al politicii externe rusesti dupa anul 2000, insistent mentionat de Putin, Medvedev si de establishmentul rusesc actual. La care se adauga, mai recent, cel chinez si unele adeziuni ale unor minti mai flexibile din establishmentul UE. Poate pe termen scurt, acest proiect nu va fi activ, dar cert va deveni realitate in urmatorii 10 – 20 ani. Si ar fi extrem de dezirabil ca sa nu fie nevoie de un conflict global care sa precipite implementarea fortata a lumii multipolare!!

  4. Ei nu mai vor curti internationale, nu mai vor sa fie aratati cu degetul, nu vor drepturile omului. Vor raporturi bazate pe forta, globul impartit in 2-3 zone. In zona lor ei sa faca cam ce vor. Desigur vor comert cu celelalte zone dar sa-l controleze ei. Pretind la continentul euroasitic, partea de nord.

    Culmea e ca UK prin brexit vrea sa iasa de sub curtea europeana de justitie si multe alte, fiindca cam multi militari se lupta in instante pe dosare cu victime din conflicte. Multi migranti dau in judecata statele europene pentru nerespectarea acestor drepturi universale.

    Nu stiu, vom vedea

  5. Domnule Naumescu, de la bun început, vreau sa punctez ca sunt un pro-occidental convins.
    Analiza d-voastra e pertinenta si relativ bine argumentata, dar omite toate cauzele declinului societatilor liberale occidentale :
    – cultural, prin îndepartarea de valorile traditionale (judeo-)crestine, în favoarea curentelor atee si, mai grav, a ofensivei islamului radical ;
    – economic, prin asasinarea sectorului industrial occidental si delocalizarea lui (cu precadere în Asia) ;
    – social, prin cresterea alarmanta a somajului, dar si prin ghetto-izarea populatiilor rezultate din imigratie (la a doua si a treia generatie), raportul acestora cu statul si falia asfel creeata în societate.
    Or, pe acest fundament în decompozitie, toate argumentele populiste, nationaliste, izolationiste, protectioniste, identitare, autoritariste gasesc un teren extrem de fertil.
    Iar propaganda rusa, unanim recunoscuta ca cea mai performanta pe plan mondial, nu face decât sa valorifice un cadou nesperat.
    Deriva aceasta ultra-liberala a dus la un dezechilibru dramatic, acesta stând la baza amenintarilor globale de azi.
    Solutia se gaseste deci în interiorul societatilor occidentale si numai ele pot, daca îsi propun aceasta cu determinare, sa revina la echilibrul liberal-conservator-social care a stat la baza pacii si a bunastarii occidentale în ultimii 70 de ani.
    Altfel, cum foarte bine concluzionati, ne paste razboiul !

    • Raul, argumentele Dvs. privind „cauzele declinului societatilor liberale occidentale” sunt bine venite, dar nu cred ca au fost „omise” de dl Naumescu.Cred ca domnia sa a luat in considerare faptul ca cititorii acestei platforme sunt, cei mai multi, oameni informati in domeniul politicii internationale.
      In ceea ce priveste „indepartarea de valorile traditionale (iudeo-) crestine” sunt de acord cu Dvs. (chiar daca nu sunt crestin practicant).Mie mi se pare mai grav ca ateii Europei, SUA, Australiei nici macar nu mai recunosc contributia iudeo-crestinismului la civilizatia de tip european, la urma urmei, a lumii moderne.Sa fie o moda ? Sa fie lipsa de cultura ? Amandoua ?

      • Nu contest ceea ce spuneti, dar ma suprinde ca autorul constata doar situatia în care se regaseste astazi lumea occidentala, fara sa sufle o vorba despre cauze si eventuale solutii.
        E ca si cum occidentul ar sta la mâna Rusiei (sau a Chinei, Indiei, etc.) incapabil sa-si proiecteze singur viitorul. Sau poate ca asa este ?!?

        • Cred ca actuala calitate a politicienilor occidentali nu da sperante ca pot/stiu sa proiecteze viitorul.
          Le lipseste, in primul rand, anvergura intelectuala.(Poate cu exceptia dnei Merkel.) Reactioneaza, si atunci defazat, numai la stimulii sociali captati din mass-media.Bunastarea le-a lenevit intelectul.Desi au la dispozitie cohorte de specialisti/consilieri de calitate, nu-i asculta, nu-i citesc.Cei mai multi se comporta, la scara, la fel ca politicienii nostri.Sunt convinsi ca ascensiunea politica le-a marit IQ-ul.Aveti vreo speranta din partea dlui Trump ? Ati avut vreo speranta in legatura cu dl Hollande ? Vi s-a parut ca dl Cameron e preocupat de soarta Europei, a civilizatiei occidentale ? De unde sa apara un Churchill dintr-o mare de chamberlaini ?
          Imi cer scuze pentru vehementa.Sunt ingrijorat.
          O seara buna.Cu prietenie.

    • Domnul Raul are perfecta dreptate. Doar ca as adauga doua lucruri: Mai intai, cantecul de sirena al partidelor populiste, eventual de extrema dreapta (e discutabil) e ascultat tot mai mult de un electorat deloc extremist dar care se regaseste in valorile conservatoare: identitatea nationala, credinta crestina si famila traditionala. Acest electorat, din pacate, e tot mai putin reprezentat in conditiile in care partidele traditional conservatoare (crestin democrate) nu mai raspund, de vreo 10 ani, acestor asteptari. Asta e prima problema, si e una politica. A doua problema e de natura spirituala: excluderea lui Dumnezeu dintr-o societate tot mai mult seculara si atee. Or, asta nu poate ramane fara consecinte (evident, din perspectiva unui om credincios).

      • Si, as adauga la cele scrise anterior, Rusia profita din plin de aceasta situatie, erijandu-se in pastratoarea valorilor traditionale. Prajitura otravita.

  6. Un articol binevenit ,explicit pentru toti cei care se grabesc sa se bucure de afirmatiile lui Lavrov si de un loc pe podium pentru politica lui Putin.Nuantele sant hotaratoare pentru ca marea masa a socialistilor au propria lor viziune stramba ,iluzorie ,fundamentata pe niste aparente si mai ales pe iluzii ,ignorand cu buna stiinta consecintele dezastruoase ale izolarii,nationalismului si dezmembrarii UE.

  7. „Regiunile/blocurile de analiză geopolitică la nivelul cel mai elementar, cel demografic, arată la ora asta cam așa: Occidentul: 1,4 miliarde; Rusia: 0,1 miliarde; Islamul: 1,4 miliarde; China: 1,4 miliarde; India: 1,4 miliarde; Africa Subsaharină: 1 miliard; Asia de Sud-Est și Japonia: 0,6 miliarde. Să ne punem în locul Rusiei. Trebuie să facă ceva. Lucrurile nu pot rămâne multă vreme așa. Cu cât timpul trece, situația ei se deteriorează.” (sursa: http://revista22.ro/70260543/paul-drago-aligic-n-dialog-cu-ramona-ursu-votul-liber-nu-d-un-cec-n-alb-nimnui.html)

  8. as putea fi de acord cu postulatele autorului, daca n-ar scapa din vedere elementul cheie ca Rusia a pus din greu umarul la „declinul liberalismului”.
    insusi occidentului i-a fost greu sa inteleaga si mai apoi sa admita, cat de eficient este razboiul informational pe care Putin si aliatii sai l-a inceput cu multi ani in urma – cam 20 -, cu multa vreme inainte de a-si face vizibile primele semne.
    imbatati de anii de belsug si bunastare, occidentul si sua au vazut ce se intampla in jurul lor cu ochelari de protectie. imaginea tot mai impunatoare a dusmanilor democratiei occidentale – in frunte cu putin si aliantele sale conjuncturale – s-a izbit de incapacitatea lor de a accepta ca democratia poate fi invinsa de fortele greu vizibile ale razboiului informational, fosta coloana a 5-a a comunistilor.
    acum situatia s-a limpezit. occidentul a devenit constient de pericol si a inteles – ma tem ca foarte tarziu – ca a fost infiltrat de fortele ostile democratiei, deschiderii, liberalismului. ca sa-i dea un nume acestui fenomen, analistii vestici i-au spus „ordinea post-occidentala”.
    Lavrov vorbeste de „ordinea post-occidentala” pentru ca observatorii occidentali au fost cei care i-au dat acest nume. Nu este inventia lui si nici „wishful thinking”.
    ca niste contemplativi naivi ce suntem, vom vedea cum fortele politice si civice nationalist-conservatoare din occident vor instala ele insele cortine de fier, pe care imperiul post-sovietic n-ar fi putut sa le ridice singur atat de bine. si asa dispare satul global si odata cu el toate lucrurile bune pe care le-a adus omenirii.

    • Adelina, eu am inteles ca Dvs. nu sunteti de acord cu postulatele autorului, numai „pentru ca a scapat din vedere elementul cheie ca Rusia a pus din greu umarul la „declinul liberalismului”” !
      Nu cred ca il banuiti pe dl Naumescu de prorusism ! Asa ca, pentru a da dovada de fairplay, va rog sa dezvoltati textul comentariului Dvs. intr-o postare de sine statatoare pe aceasta platforma.Scrieti bine si de aceea astept cu nerabdare.Va multumesc.

    • Sunt de aceeași părere cu dumneavoastră. „Infiltrările” creează surprize. Statele federale din Federația Rusă sărbătoresc creșterea producției de petrol a Rusiei pentru că sancțiunile internaționale nu le-au picat deloc bine. Dacă cele în care religia musulmană este predominantă mai sunt „infiltrate” și de „liberalii” Daesh, un vânt subțire de independență s-ar putea simți. Altfel spus, Rusia se poate întări prin democratizarea relațiilor în sânul federației. Ar putea începe cu statele din Caucaz, spre exemplu, dl Dughin explicându-le avantajele ortodoxismului.

  9. Ce înseamnă totuși mult lăudata „ordine liberală”?!

    Dacă ne uităm la leader-ii ce sunt și vor mai fi măturați de voința democratic și liber exprimată a popoarelor vedem mai degrabă o reacție disperată de autoapărare a uni organism amenințat și chinuit. Oamenii încep să se trezească și să conștinetizeze amenințările mortale ce le pun în percol modul de viață. Exact așa cum organismul uman elimină pe toate căile dejecțiile toxice spre a supraviețui.

    Acești exponenți ai „ordinii liberale” au început să uite și să disprețuiască tot mai fățiș valorile fundamentale și libertățile constitutive ale civilizație noastre. Ei au încercat și mai încearcă să sugrume libertatea cuvântului înlocuind-o cu conceptul maoist de „corectitudine politică”. Ei disprețuiesc referendumurile și alegerle libere (alegătorii nu-s destul de competenți să decidă chestiuni sensibile) abuzând de mecanismele statului democratic spre a impune prin metode administrative ideile lor demențiale de inginerie socială împotriva dorinței marii majorități a alegătorilor.

    Ăsta nu e deloc un sfârșit, ăsta e un nou început. Dacă însă eliminarea „liberalilor” eșuează, soarta lumii civilizate devine o treabă buboasă și cu multe umflături. :P

  10. Rusii traiesc o mare iluzie. Lumea va deveni din ce in ce mai putin monopolara, dar spatiul cedat de USA nu va fi reocupat de rusi, ci de asiatici (in special de chinezi).
    Civilizatia omenirii a pornit din Asia si s-a deplasat continuu spre vest, via Mediterana de sud-est, apoi Italia de N, Tarile de Jos, Anglia, coasta de E a USA si acum coasta de W a USA. In urmatoarle decenii se va inchide cercul si centrul de putere se va intoarce in Asia.
    Marii perdanti ai acestei deplasari nu sunt doar rusii, Europa de W a suferit deja un declin masiv al pondeii sale in economia globului, dar si o scadere a influentei sale politice.
    Separat UK sau Franta, nici chiar Germania, nu reprezinta azi mai nimic in balanta de forta a lumii, iar britanicii vor invata aceasta lectie foarte curand.
    Napoleon spunea previzionar «Quand la Chine s’éveillera, le monde tremblera». Prin anii 70, Alain Peyrefitte, politician fracez a scris un eseu cu acelasi titlu si mai toti l-a spurcat tratandu-l de nebun si maoist. Ceea ce spunea Peyrefitte este insa ca China va ajunge la un rol major in lume cand va avea access la tehnologie.
    In ultimii 30 ani Occidentul a oferit iresponsabil Chinei gratis acest access si plateste acum o polita scumpa pentru ca una din cauzele declinului ponderei Europei in economia mondiala este cresterea ponderei Chinei.
    Practic China a dezlocuit mai putin ponderea americanilor decat cea a UE. Cei care afirma ca China este un gigant cu picioarele de lut n-au inteles prea bine filozofia chinezeaca, Chinezii nu se grabesc, ei au timp. Occidentali, in special anglo-saxonii, vor rezultate azi, chinezii sunt multumiti sa-si atinga obiectivele si peste 30 ani. Pot suferi o infrangere temporara, dar meciul in care s-au angrenat este de termen lung.

    • Pai tratatele economice transnationale gen TTIP erau menite sa contracareze avansul Chinei si sa faca fata economiei planificate … China nu e o piata libera …

      Americanii sunt preocupati de avansul Chinei in ce priveste robotizarea productiei de bunuri.

      Daca zicala lui Napoleon se adevereste cel mai probabil vom avea bunuri de larg consum din China care va deveni cel mai probabil un fel de Amazon …

    • Teoretic da, practic ba!
      Mai exact chinezii nu au tot timpul de pe lume ca sa devina hegemonii fara drept de apel ai intregii ordini mondiale. Vorbiti de accesul la tehnologie, asa este, chinezii au acces la anumite tehnologii creeate in vest dar nu la cele militare si nu la ultimele tehnologii. In plus, spre deosebire de japonezi, chinezi nu prea au creat nici-o tehnologie proprie, nu inoveaza mai exact. De fapt chinezii au copiat incomplet reteta de dezvoltare a japonezilor din anii 50-70. Copierea tehnologiilor occidentale, controlul strict al economiei si controlarea monedei. Numai ca japonezii dupa ce au copiat au si imbunatatit si creat propriile tehnologii, chinezii ba. La sfarsitul anilor ’80 japonezii si-au dat seama ca manipularea monedei este moarte sigura pe termen lung si au oprit sistemul. Puteau face asta fiindca aveau o imensa piata interna si un sistem democratic. Chinezii daca pun frana acum isi arunca colosul cu picioare de lut in aer. De aceea vor merge ca oile spre prapastie. Probabil criza de acum 7 ani ni se va parea parfum pe langa cea care urmeaza cauzata de China. Toata lumea spera la un soft landing al economiei chineze dar nu stim daca e posibil!

      • Chinezii n-au inventat nimic?
        Mai toate descoperirile majore ale civilizatiei vin din China: hartia, tipar, praf de pusca, busola, ceasul mecanic, etc.
        Capitalismul chinezesc poate fi oricand la fel de inventiv ca si cel occidental. Trebuie doar ca inventatorii sa fie lasati sa castige mai mult.
        Cat despre controlul monedei, mai toate tarile il practica. La cei de la casele foarte nu se prea observa pentru ca mai toti se raporteaza la aceste valute.
        Renuntarea la etalonul aur a fost un semnal ca monedele majore nu sunt chiar atat de sanatoase.
        Un exemplu simplu: daca paritatea dolar-aur din 1970 ar fi amendata anual cu 3% (rata anuala a inflatiei), azi o uncie de aur n-ar trebui sa coste decat 150$. Ce va spune asta?

  11. Un articol excelent !

    Intr-adevar, politica externa rusa, de ~300 de ani incoacre, a fost o politica westfaliana. (China a devenit o putere westafliana mult mai recent, prin anii ’70, in contextul Nixon-to-China).

    Eu nici macar nu cred ca Rusia isi doreste sa devina „egala Americii”, ci isi doreste o ordine modiala de tip Congresul de la Vienna, o lume bazata pe balanta de putere, in care exista si confruntare, dar si cooperare intre marile puteri.

    Problema este ca daca ne uitam la perioada 1815 ~ 1914 , putem argumenta ca a fost o perioada de relativa pace, prosperitate si progres pentru Europa. In acelasi timp, Polonia, Finlanda, Cehia, Slovacia, Croatia, Bosnia, tarile baltice, Bulgaria, nu existau …

  12. Foarte bun articolul şi analiza făcută.M-ar interesa părerea d-lui Naumescu asupra soluţiilor de redresare;oare toate acestea (iliberalism, cu consecinţele de rigoare sunt cauzate de pătruderea(prea) accentuată a liberalismului în domeniu social şi al familiei,dînd apă la moară celor ce se opun ordinii occidentale.Oare doar aşa stau lucrurile?

  13. Ruptura relatiilor bilaterale occident-Rusia a aparut (parerea mea) dupa dorintele prea arzatoare ale unora, mai mult sau mai putin realiste, de a propune si sustine constant foaia de parcurs pentru aderarea la NATO a Ucrainei, Moldovei si Georgiei. Reactia Moscovei a venit imediat prin aplicarea unei corectii usturatoare Georgiei, si totusi nu a fost suficient pentru mai marii occidentali sa inteleaga ca rusii nu admit trecerea unor praguri. Apoi a venit episodul Ucraina, mai grav si inca continuu, lovitura de gratie a deceniului fiind alipirea Crimeei la Rusia mama ziua in amiaza mare printr-un referendum pe care nicio Curte Constitutionala nu la mai intors din drum.
    Reactia occidentului? Sanctiuni economice si diplomatice.
    „Bataita la fundulet” a marilor occidentali continua. Suspiciunile alegerilor din SUA. Demonstratiile de forta, aproape zilnice, ale avioanelor de vanatoare rusesti. Convoiul militar deplasat in Mediterana care a fost insotit de avioane NATO pe tot parcursul drumului( adevarul este ca se putea opri oriunde). Baza militara deschisa in Siria. Relatiile bilaterale cu China sau Iranul. Solutia unui acord la nivel OPEC, prin care au readus pretul petrolului la un nivel acceptabil pentru ei. Suspiciuni de interventie si in alegerile din Franta, Olanda sau Germania.
    Un comportament de mare putere care doreste sa i se recunoasca acest statut.
    In final as spune ca slabiciunea elitelor occidentale care nu au gasit solutii imediate si consistente au fost si sunt prada usoara pentru un om care a punctat decisiv de fiecare data cand a trebuit. Pic cu pic se face mare, zice o vorba din batrani. Prin actiuni inteligente a spart „unitatea” deciziei euroatlantice , dirijand liderii occidentali, rand pe rand, ca un maestru papusar. Grupul dela Visegrad sta drept marturie. Turcia, Grecia, Italia si chiar Germania la randul lor. Sa-l mai pomenim si pe Trump?

  14. Fara democratie nu esti o supraputere ci doar o mare putere care poate fi o structura barbara si periculoasa. Cand va corespunde criteriilor democratice si va avea s un nivel de trai comparabil cu cel mediu din Europa sa emita astfel de pretentii .Altfel este in situatia in care erau si triburile barbare in fata Romei .:)

    Asadar lumea civilizata in viitor va insemna USA ca supraputere si reduta numita Europa care sper sa devina si ea pe componenta militara tot o supraputere . Restul : barbarii la portile Romei si Cezar spunea ca nu negociaza cu barbarii inarmati. Daca dl Mc Cain spune tot asa ceva, jos palaria.:)

    • „Altfel, este în situatia în care erau și triburile barbare în fața Romei”

      Adică, acelea care au determinat prăbușirea Romei?! Nu mi se pare un motiv de liniște.

      Definiția termenului „supraputere” admite unele variații și interpretări. Dacă ne referim la economie, la tehnologie, la armată șamd. China ar putea să fie considerată dintr-o anumită perspectivă „supraputere”, fără a fi considerată, însă, și stat democratic.

  15. Ce vor rusii si ce soparle „baga” Lavrov e limpede, sunt ofticati de ani buni si o intorc si ei cum pot
    Mai importanta, mult mai importanta mi se pare chestiunea cu „ordinea liberala”, ordine care , incet, incet s-a transformat in altceva. Intr-un liberalism altoit cam peste masura cu interventionism, ba chiar peste limita liberalismului social (moderat), acceptabil, sa zicem, in extremis, de un liberal „mediu”, intr-o economie prietenoasa, care nu-l jumuleste aberant.
    Daca ordinea occidentala este vazuta ca ordine liberala Lavrov are dreptate, am depasit momentul si ne inderptam spre altceva, postliberal fiind atunci si postoccidental, dar tot occidental :P nu cum ar vrea musiu.
    Este schema tipic ruseasca, spui o jumatate de adevar si restul, jumatatea de minciuna, devine, prin inertie, posibila, mai greu de demontat, pentru ca intotdeauna vei primi ca argument si unul valabil, referitor la jumatatea de adevar.
    Cred ca alternativa la posibilul autoritarism (in fond ruda buna cu dirijismul, dar cu alta palarie) este revenirea la un liberalism mai decent, care sa nu creeze sentimentul acut ca unii sunt jefuiti pentru nemunca altora. Sau ca piata este distorsionata de, sa zicem, ca un exemplu concret, subventii diferite, pentru acelasi tip de produs…cum poti concura cu unul care are acoperita o mult mai mare parte din costuri, putand cere un pret mai mic? Ce piata libera mai e aia? Cum „globalizam” concurenta cu costuri sbventionate diferit?
    Toate aceste interventii discretionare nu fac decat sa-i nemultumeasca pe mai toti, sa altereze individul, ca principal decident a ceea ce face cu viata lui, si sa-l transforme intr-un vantor de ..”interventii”. Interventii care necesita munti de reglementari si armate de contopisti care inventeaza, si tot inventeaza la reglementari inutile, care sa le justifice existenta aia bine platita si neaducatoare de nopti nedormite.
    S-a deformat peste poate componenta sociala normala, decenta, a liberalismului clasic, cea care contine doar interventii pentru a echilibra inegalitatea de sansa, S-a ajuns pana acolo incat aceste interventii sa provoace de-a dreptul alte inegalitati.
    Exista beneficiari de transferuri sociale care au venituri mai mari ca unul care lucreaza pentru acei bani, nu pentru ca a fost un nefericit al sortii (in fond si in acest caz venitul lui nu ar trebui sa-l depaseasca pe cel minim castigat de unul”nedefavorizat”) ci pentru ca este pionul necesar pentru justificarea existentei unei noi clase de neocontopisti, care nu au nimic in comun cu liberalismul clasic. Oamenii percep costurile intretinerii acestor arrmate ca pe un furt clar din banii lor munciti cu sudoare, sentiment care se acutizeaza si mai mul prin vadita dirijare legala, intentionata, catre anumite parti deloc defavorizate.
    Aici e buba, ce avem noi acum nu mai e demult o ordine liberala decenta… si nu e foarte clar inspre ce ne indreptam. De sorginte occidentala, evident, dar ce? Greu de spus…

  16. Am intrat intr-o ciclicitate de 25 de ani in care totul se polarizeaza. Este un foileton cu episoade clare, acelasi scenarist, alti actori si acelasi regizor. Ma intreb” Daca Germania in 25 de ani a reusit sa-si revina, ce se va intampla cu Germania in urmatorii 25 de ani?”. Transformarea globala este una fireasca, este o continua competitie, cate o data sunt si victime. Problema mea este: „Ce se va intampla cu noi, rasa umana in urmatorii 25 de ani?” Vom deveni ce?

    • A răspuns de mult Huxley, care nu poate fi considerat pro-rus: minunata lume nouă își vede de drumul ei conform planificării de succes…

  17. Vedeţi, ce spuneţi este adevărat, doar că dacă aţi fi scris asta în lumea liberală, aveaţi nişte probleme majore, inclusiv de libertate în Canada.
    Nu ştiu dacă lumea mai este liberală sau marxisto-anarhică în vest, nu vreau să trag concluzii pripite dar adevărul este că vestul are probleme.

    Identificarea Islamului cu inamicul este o identificare reală, de bun simţ, ca identificarea Rusiei, numai că în lumea liberală este interzis aşa ceva.
    Deci dacă sunt sigur că Rusia, China nu pot învinge lumea liberală, nu-s foarte sigur în privinţa Islamului. Fiindcă Islamul are mână liberă, este o doctrină şi o ideologie completă şi foarte puternică, este o doctrină politică sfântă. Islamul poate învinge şi prin demografie, fiindcă deja reprezintă o minoritate consistentă.

    Deci calmul dv. în privinţa Islamului este cam nefondat, din moment ce Europa este în război cu el(cel puţin cu elementele puternice din lumea musulmană) şi primeşte populaţie musulmană.
    Islamul este într-o renaştere, doar că renaşterea lor, o întoarcere la texte, nu-i chiar aşa de fericită precum renaşterea creştină, reformarea creştinismului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro