sâmbătă, ianuarie 18, 2025

Nu exista articole pe aceeasi tema.

AcasăCultura
Alex Păun
Alex Păun

Ce este corectitudinea politică?

Alex Păun
334
17213

Pentru mulți români, corectitudinea politică e o ideologie învăluită în ceață. Oamenii nu prea înțeleg ce e cu ea și, cu atât mai puțin, dacă trebuie salutată ori ba. Sintagma circulă, dar smogul de neînțelegeri, aproximații, jumătăți de adevăr, insinuări, piste false o însoțește pretutindeni. În paginile ce urmează mi-am propus să risipesc, atât cât mă pricep, o parte din ceață și să explic de ce fenomenul nu e chiar atât de inocent cum pare. Semnalmentele mele intelectuale? Urmăresc cu atenție dezbaterea de idei din Statele Unite (epicentrul controverselor legate de corectitudinea politică) și, pe un plan mai general, mă simt atașat de valori umaniste clasice precum individul, libertatea, rațiunea, toleranța (valori dinspre care minusurile corectitudinii politice se văd ușor).

Inițial, recunosc, planul era să mă adresez, printr-un ziar de mare circulație, publicului larg. Adică acelui public care, hărțuit de griji, nu are timp să analizeze pe cont propriu toate năzăririle filozofice ale epocii. De aici efortul pedagogic din text: am ales o structură cât mai simplă (întrebări și răspunsuri), am făcut risipă de exemple, am optat pentru un limbaj clar (deși necolocvial). Din nefericire, eseul rezultat este atât de lung, încât nu poate fi găzduit într-un cotidian, alături de puciuri kaki, decolteuri fără prejudecăți și reclame la boabe columbiene. Aflat în încurcătură, a trebuit să aleg între a-l da la casat și a-l trimite unei reviste cum e Contributors, unde cititorii sunt educați și nu au, cu siguranță, nevoie de dăscăleala mea. Am ales varianta secundă, în speranța că până și un astfel de public educat va găsi, ici și colo, ceva de rumegat. Dacă nu informații brute, atunci măcar un anumit mod de a le sistematiza sau unele glose personale. Îmi cer, așadar, scuze cititorului avizat – nu cu gândul la el am scris. Subtitlul cel mai potrivit ar fi „ghid pentru oamenii grăbiți“.


*****

CE ESTE CORECTITUDINEA POLITICĂ?

O mișcare de idei ce pune în centrul reflecției și acțiunii umane identitățile de grup: bărbați și femei, albi și negri, heterosexuali și homosexuali, tineri și vârstnici, slabi și grași, sănătoși și bolnavi etc.


CUM SE MANIFESTĂ?

În materie de reflecție, e vorba de insistența excesivă asupra acestor identități, de transformarea lor într-o grilă universală, de invocarea lor permanentă, indiferent de subiectul discutat. De asemenea, e vorba de sugestia că relațiile dintre persoane cu identități diferite au întotdeauna ceva conflictual, tensionat, de luptă pentru putere. În fine, e vorba de teza că în orice diferend dreptatea e, în mod fatal, la cel ce aparține unui grup oprimat, marginalizat de-a lungul istoriei.

În materie de acțiune, corectă politic este credința că identitățile defavorizate ieri (femeile, negrii, homosexualii etc.) trebuie favorizate azi prin măsuri, legi, practici.


EXEMPLE DE REFLECȚIE CORECTĂ POLITIC?

Nu mai citim o operă literară pentru a vedea cum sunt construite personajele, care sunt figurile stilistice și retorice, cum decurge povestea, care e construcția de ansamblu, ce predecesori îi putem găsi scriitorului etc. Ceea ce interesează e identificarea raporturilor de forță dintre personaje: nu cumva albii îi oprimă pe negri? Nu cumva detectăm urme de misoginie în comportamentul bărbaților? Nu cumva putem vorbi de homofobie? Această cheie de lectură e, desigur, legitimă și interesantă, numai că în ultimele decenii ea a devenit omniprezentă, hegemonică, preferată maniacal în zeci de mii de lucrări. Pentru mulți intelectuali, a devenit singurul mod de a se raporta la o carte, la un film, la un tablou.

Nu mai analizăm un incident pornind de la fapte, ci de la identitățile de grup ale făptașilor. Dacă aflăm că X și Y s-au cotonogit, nu ne mai preocupă să știm ce fel de indivizi sunt cei doi, cine a început, cine a spus ce, cine a făcut ce, cum au reacționat martorii, în cât timp a venit poliția, ce concluzii s-au tras după derularea anchetei etc. În schimb, ni se pare esențial să vedem căror comunități aparțin cei doi. Nu cumva unul e tânăr și unul e bătrân? Și nu cumva tânărul e cel care l-a agresat pe bătrân? Și nu cumva întregul incident poate fi subsumat mai largului fenomen al vârstismului? Inutil de spus, identitățile de grup nu pot fi excluse a priori din analiza unui conflict. Problema apare când această lentilă devine unică. Și când, de dragul ei, există tendința de a măslui concluziile: dacă s-au bătut un tânăr și un bătrân, e musai vina tânărului. Și e musai pentru că urăște bătrânii. Orice altă desfășurare a ostilităților e exclusă, orice altă pricină de conflict e implauzibilă.

Nu mai veștejim scăderile omenești în mod nuanțat, de la caz la caz. Să ne imaginăm că, plecând de la o polemică de idei, un ziarist înfuriat de o colegă publică un editorial și o descrie ca pe o „canalie“. Oribil, evident! Dar cum reacționează sensibilitatea de azi? Stabilește că ziaristul e mârlan? Că e imbecil? Că e sălbatic? Că e isteric? Nu. Vorbește automat de misoginie. Adică se uită la identitățile sexuale ale împricinaților și stabilește că ele, aceste identități, au iscat conflictul. Ori de câte ori un bărbat jignește o femeie, lucrul se întâmplă pentru că el e bărbat și pentru că ea e femeie. Celelalte vicii omenești (proasta creștere, agresivitatea, idioțenia, nebunia, impulsivitatea) nu mai există. S-au volatilizat. Singurul fel de a greși față de semeni este incorectitudinea politică. Din nou: nu spun că misoginia e o ficțiune sau că e tolerabilă. Ceea ce spun e că un bărbat poate greși și în alte feluri față de o femeie. Și, mai ales, că sexele nu joacă întotdeauna un rol. Mai există și alte păcate pe această lume. Răul e felurit, policrom.

Este hip-hopul o muzică reușită? În mod normal, răspunsul la întrebare ține de considerente estetice: linie melodică, versuri etc. Corecții politic au însă alte criterii: ei se uită la cine cântă hip-hop și decid, pe cale de consecință, că nu e în ordine să-ți displacă genul. Negrii, ni se amintește, sunt o minoritate marginalizată, umilită. A nu le gusta muzica e expresia unei antipatii de rasă, o formă camuflată de extremism. Ceea ce, fără îndoială, în unele cazuri poate fi adevărat. Dar nu e mereu adevărat, nu e imediat adevărat. Există și oameni cărora le displace, pur și simplu, hip-hopul. Oameni care îl găsesc ușurel, repetitiv, dizgrațios – independent de orice judecată identitară. E rațional să-i acuzăm automat de rasism? La fel, e rațional să-i acuzăm de rasism pe toți cei care evită manelele? Gusturile variază și – stupoare – sunt orientate în genere de preferințe estetice, nu politice.

Cine are dreptate când un individ cu dizabilități acuză de furt un individ fără dizabilități? De partea cui este adevărul? Bunul simț are un singur răspuns: decidem de la caz la caz. Căutăm să vedem exact ce s-a întâmplat și decidem în favoarea victimei. Adică în favoarea persoanei cu dizabilități (dacă ajungem la concluzia că acuzația e întemeiată) sau în favoarea persoanei fără dizabilități (dacă ajungem la concluzia că furtul nu a avut loc, iar acuzația e o calomnie). Cum reacționează corectitudinea politică? Nu se uită la ceea ce s-a întâmplat între cei doi (adică la fapte), ci la cine sunt cei doi (adică la identități). Consideră că, de vreme ce primul individ face parte dintr-un grup marginalizat de-a lungul timpului, e mai probabil ca dreptatea să fie la el. Trebuie să fim extrem de atenți la mărturia sa, ni se spune, să o tratăm cu un plus de încredere. Din păcate, acest mod de a gândi, potrivit căruia apartenența la grup bate recursul la fapte și argumente, adică cercetarea efectivă a împrejurărilor, s-a răspândit mult. Regula sună așa: în orice litigiu, cuvântul persoanelor din anumite grupuri atârnă mai greu decât cuvântul persoanelor din alte grupuri. Mărturia celui ce vine dintr-o categorie oprimată are întâietate. Există o aristocrație epistemică.


EXEMPLE DE ACȚIUNE CORECTĂ POLITIC?

Am învățat cu toții că o societate normală este cea în care orice bun se câștigă pe merit: regulile sunt aceleași pentru toți, câștigă cel mai priceput și mai râvnitor. Rezultatul unei competiții sportive are noimă numai dacă niciuna dintre echipe nu a fost avantajată. Notele dintr-un concurs școlar spun ceva despre calitatea elevilor numai dacă niciunul nu a trișat. O slujbă se acordă judicios numai dacă pretendenții au concurat de pe poziții egale, fără favoritisme. În opoziție față de acest model, corectitudinea politică propune ca distribuirea bunurilor sociale (bani, prestigii, slujbe, premii) să se facă în funcție de identitățile de grup. X% dintre bursele universitare trebuie acordate hispanicilor, Y% dintre scaunele parlamentare trebuie să revină femeilor, Z% dintre actorii unui film trebuie să fie homosexuali etc. Nu contează că sugestia e contrară mai tuturor constituțiilor și cartelor privitoare la drepturile omului (unde indivizii sunt considerați egali în fața regulilor). Contează doar să arătăm că suntem sensibili, grijulii, nobili.


CÂND ȘI UNDE S-A NĂSCUT ACEST FENOMEN?

În universitățile nord-americane ale anilor ’80.


UNDE GĂSIM VOCILE CELE MAI ARTICULATE ÎMPOTRIVA SA?

Tot în America. Și în universități, dar mai cu seamă în afara lor.


DE CE ESTE PERNICIOS FENOMENUL?

În ordinea reflecției, corectitudinea politică greșește îndemnându-ne să nu mai decidem în funcție de bun și rău, adevărat și fals, frumos și urât. Singurul lucru care contează este cui aparține o anumită afirmație sau acțiune. Ceea ce vine dinspre minorități e bun, frumos, adevărat. Ceea ce vine dinspre majorități e rău, urât, fals.

În ordinea acțiunii, corectitudinea politică le induce minoritarilor ideea că nu pot reuși decât când sunt avantajați. Și le induce majoritarilor ideea că jocul social e reglat împotriva lor.

În ambele variante, fenomenul duce la îngroșarea nevrotică a diviziunilor dintre oameni. Bărbații și femeile, albii și negrii, tinerii și bătrânii, slabii și grașii etc. sunt încurajați să se privească cu o suspiciune din ce în ce mai mare.


CÂT DE RĂSPÂNDIT ESTE FENOMENUL?

Depinde de țara la care ne referim. În lumea anglofonă, e foarte răspândit: școlile, agențiile de presă, Hollywoodul, marile corporații, organizațiile neguvernamentale i-au adoptat masiv marotele. În alte țări, fenomenul e prezent în doze variabile, de la puțin la mult.


CINE SUSȚINE CURENTUL?

Unii progresiști. Și mulți dintre extremiștii de stânga.


CINE I SE OPUNE?

Unii progresiști, toți liberalii, toți conservatorii, toți extremiștii de dreapta.


DE CE SE OPUN ACEȘTI OAMENI?

Corectitudinea politică este gândită ca o soluție la problema urii (rasism, homofobie, vârstism, grasofobie etc.) Extremiștii de dreapta se opun pentru că nu văd în ură o problemă (ei înșiși fiind rasiști, homofobi etc.). Celelalte sensibilități enumerate se opun pentru că, deși văd în ură o problemă, consideră că există soluții mai bune.Există, așadar, diferențe între adversarii mișcării: unii vor să perpetueze ura, ceilalți vor să o combată altfel. Susținătorii corectitudinii politice caută să șteargă această diferență, pentru că le convine să se știe că toți cei ce nu sunt de acord cu ei au apucături extremiste. Criticii extremiști ai corectitudinii politice caută și ei să șteargă această diferență, pentru că le convine să fie asociați cu criticii moderați.


PRINTRE CEI CE SE OPUN, EXISTĂ ȘI PERSOANE ONORABILE?

Desigur. Cu excepția extremiștilor de dreapta, toți oponenții citați (progresiștii, liberalii, conservatorii) sunt onorabili.


CÂTEVA NUME DE PERSONALITĂȚI CARE SE OPUN?

Psihologul american JONATHAN HAIDT, lingvistul canadian STEVEN PINKER (universitatea Harvard), filozoful american SAM HARRIS, comicul irlandez ANDREW DOYLE, politologul german YASCHA MOUNK (universitatea Johns Hopkins), lingvistul american JOHN MCWHORTER  (universitatea Columbia), jurnalistul britanic ANDREW SULLIVAN (șeful revistei The New Republic în 1991-1996), jurnalista australiană CLAIRE LEHMANN (șefa revistei Quilette), comicul american JERRY SEINFELD, romancierul peruan MARIO VARGAS LLOSA, eseistul american COLEMAN HUGHES, economistul american LAWRENCE SUMMERS (rector la Harvard în 2001-2006), economistul american GLENN LOURY (universitatea Brown), biologul britanic RICHARD DAWKINS, jurnalista americană BARI WEISS (New York Times, 2017-2020), comicul britanic ROWAN ATKINSON, sociologul american NICHOLAS CHRISTAKIS (universitatea Yale), eseista americană CAITLIN FLANAGAN (revista The Atlantic), matematicianul american ALAN SOKAL, eseistul american GREG LUKIANOFF, comicul englez RICKY GERVAIS (creatorul serialului The Office), economistul american JOHN COCHRANE, filozoful american MICHAEL SHERMER, jurnalistul scoțian ANDREW NEIL (B.B.C., 1995-2020), eseista britanică HELEN PLUCKROSE, politologul american MARK LILLA (universitatea Columbia), fizicianul american LAWRENCE KRAUSS.


ESTE ADEVĂRAT CĂ NUMAI BĂRBAȚII ALBI, HETEROSEXUALI ȘI CREȘTINI SUNT ÎMPOTRIVA CURENTULUI?

Genul acesta de întrebare ține deja de corectitudinea politică (ne uităm la identitățile celor ce opinează, nu la ce opinează). Dar se poate răspunde lesne recurgând chiar la lista de mai sus. Claire Lehmann, Helen Pluckrose, Bari Weiss și Caitlin Flanagan sunt femei. Andrew Sullivan și Andrew Doyle sunt homosexuali. Coleman Hughes, Glenn Loury și John McWhorter sunt negri. Bari Weiss este lesbiană. Jerry Seinfeld, Steven Pinker, Lawrence Krauss, Sam Harris, Jonathan Haidt, Lawrence Summers și Yascha Mounk sunt evrei. Helen Pluckrose este supraponderală. Lawrence Krauss, Sam Harris, Richard Dawkins și Michael Shermer sunt atei militanți.


CE CUVINTE SAU SINTAGME AR PUTEA SĂ-MI ATRAGĂ ATENȚIA CĂ CEI DIN JUR VORBESC DESPRE CORECTITUDINEA POLITICĂ?

Iată o listă de practici, teorii, discipline, argumente, noțiuni înrudite: acțiune afirmativă, discriminare pozitivă, cote de „gen“, teoria critică a raselor, cancel culture, wokeness, identity politics, social justice, virtue signaling, microaggressions, safe spaces, cultural appropriation, D.E.I. (diversity, equity and inclusion).


CE ÎNSEAMNĂ CANCEL CULTURE?

Susținătorii corectitudinii politice au obiceiul de a-și stigmatiza adversarii. În loc să le invalideze argumentele, îi decretează rasiști, misogini, homofobi ș.a.m.d. Etichetele sunt gândite să ostracizeze social, să intimideze, să scoată din joc (to cancel). În românește s-a impus formula „cultură a anulării“.

Fără îndoială, activiștii pot pretinde că, în fond, nu fac decât să-și utilizeze libertatea de expresie. Dacă ei socot că un ins are idei și purtări toxice pentru comunitate, îl numesc ca atare – și, eventual, îl evită. Baiul este că, posedând criterii excentrice, militanții corecți politic descoperă „păcătoși“ pretutindeni. Scrutată prin ochelarii lor, umanitatea e o adunătură de fanatici. Ceea ce înseamnă că o pârghie legitimă (să-i spunem indignare) ajunge să fie folosită împotriva unor oameni adeseori inocenți.

De altfel, activistul nu se mulțumește întotdeauna să îl evite el pe cel antipatizat. Vrea să îl evite și alții. Și depune diligențe în acest sens. Poate sintagma „cultură a anulării“ nu ar fi avut lipici, dacă nu s-ar fi înregistrat numeroase cazuri de abuz. Cazuri în care activiștii s-au străduit să provoace concedierea celui luat în vizor, suspendarea unor evenimente la care el participa, ruperea de contracte și legături. Presiunea socială ia, în asemenea cazuri, chipul neliniștitor al hărțuirii.


CE ÎNSEAMNĂ VIRTUE SIGNALING?

Fac paradă de virtute (virtue signaling) persoanele care, deși nu sunt foarte interesate de cauzele corectitudinii politice, le asumă în chip zgomotos. Temându-se să nu fie judecate pentru tăcere, ele intră în cor, plusează, caută să se facă văzute. E un conformism al fricii. E un mod de a spune „Iată, ne găsim de partea bună a lucrurilor. Nu ne suspectați!“


CE ÎNSEAMNĂ, ÎN ACEST CONTEXT, „URĂ DE SINE“?

Adepții corectitudinii politice au un mod selectiv de a se indigna. Vorbesc enorm despre „patriarhatul“ din țările occidentale (deși acolo condiția femeii s-a îmbunătățit mult în ultimul secol), dar ezită să condamne patriarhatul din țări extra-occidentale unde femeile nu au voie să meargă la școală sau sunt ucise cu pietre pentru adulter. Adepții corectitudinii politice vorbesc enorm despre trecutul colonialist al civilizației occidentale (deși aceasta a făcut pași serioși pentru a-l lăsa în urmă, ca dovadă însăși apariția corectitudinii politice!), dar ezită să amintească că mai toată istoria omului, în oricare civilizație, este un lung șir de anexări, cruzimi, jafuri, înrobiri. Adepții corectitudinii politice vorbesc enorm despre islamofobia din țările occidentale (unde musulmanii continuă totuși să imigreze, riscându-și chiar viața pentru asta), dar sunt timizi când vine vorba de islamofobia din alte țări (a se vedea China, unde populația uigură face obiectul unor inginerii sociale teribile). Născută în Occident, corectitudinea politică e o mișcare cu un puternic afect anti-occidental. Este motivul pentru care criticii săi invocă „ura de sine“. Și este motivul pentru care a fi împotriva corectitudinii politice, trebuie subliniat, nu echivalează cu a fi împotriva Occidentului.

Ideologia de care ne ocupăm abundă – sper că devine evident – în incoerențe, în teze contradictorii. Contradicția inerentă urii de sine poate fi exprimată și astfel: activiștii găsesc o plăcere imensă în denigrarea Europei, pe care o acuză în cor de toate relele pământului – de unde ar reieși că, din punctul lor de vedere, vinile diferitelor civilizații pot fi comparate și, la urmă, ierarhizate. Pe de altă parte, aceiași activiști sar ca arși dacă cineva afirmă că Europa are realizări demne de admirația întregii lumi (bunăoară, carta drepturilor omului) – de unde reiese că de fapt, din punctul lor de vedere, meritele diferitelor civilizații nu pot fi comparate și ierarhizate. Personal, nu caut aici să încurajez sau să descurajez ierarhiile. Constat doar că, îmbătată de ură de sine, corectitudinea politică se calcă singură pe pantofi: când e să scoată la iveală vinile europene, ierarhiile sunt binevenite; când e să pună în lumină meritele europene, ierarhiile sticlesc imperialist. Avid să denunțe intoleranța, secolul XXI vorbește foarte mult de fobii. Eu aș vorbi, în acest caz, de sinefobie – adică de alergia noastră la noi înșine.


CE ÎNSEAMNĂ MICROAGGRESSIONS ȘI SAFE SPACES?

Un străin care vorbește cu accent limba țării de adopție simte un anumit disconfort când, într-o conversație amabilă, de toată ziua, e întrebat din ce țară vine. Întrebarea nu are nimic răutăcios, dar ea îi amintește că e nițel diferit, că alteritatea sa e observată și, poate, judecată. Același vag sentiment de inconfort îl are un bărbat de doi metri când e întrebat dacă a făcut baschet. Sau o mamă cu mulți copii când e întrebată cum se raportează la femeile de carieră. Corectitudinea politică numește asemenea difuze afronturi microagresiuni (microaggressions). Și le condamnă, fie că sunt intenționate, fie că sunt involuntare. Are sau nu dreptate să le condamne? Părerea mea este că, indiferent ce credem despre cele trei exemple, migroagresiunile sunt o problemă reală. Și că, unsă cu ceva tact, cu un plus de atenție la împrejurări și interlocutori, frecarea socială ar avea de câștigat. Ne-am simți cu toții mai bine. Pe de altă parte, corectitudinea politică tinde să gonfleze această problemă, să facă din țânțar armăsar. Un exces este că ea identifică microagresiuni la tot pasul, adică inclusiv acolo unde nu există. Pentru noua ideologie, interacțiunea de zi cu zi e o ploaie torențială de microafronturi, o furtună de discriminări. Un alt exces, derivat din primul, este că propune ca soluție amenajarea de safe spaces („spații sigure“). Ce sunt spațiile sigure? În unele universități nord-americane, studenții minoritari care nu mai suportă stresul frecării sociale se refugiază în încăperi unde nu au acces studenții majoritari. Sunt spații plăcute, relaxante, unde capeți garanția că, pentru o oră sau două, ești între ai tăi și îți tragi sufletul. Evident, ar fi greșit să credem că aceste „adăposturi“ sunt ubicue în universitățile contemporane. Dar simplul fapt că în urmă cu un deceniu nu existau iar acum există arată o involuție. Tot așa cum arată o involuție faptul că, în aceleași universități, ideea căminelor separate pe rase a încetat să mai fie un tabu. Dacă te retragi o oră în timpul zilei, de ce nu te-ai retrage cu totul în timpul nopții? Alungată din instrumentarul social al majorităților, segregarea dă semne că învie în instrumentarul social al minorităților.


CE ÎNSEAMNĂ CULTURAL APPROPRIATION?

O discretă invitație la segregare este și protestul corectitudinii politice la adresa a ceea ce ea numește „furt identitar“ (cultural appropriation). E, de pildă, normal ca o familie irlandeză din New York să deschidă un restaurant cu mâncare amerindiană? Răspunsul simțului comun: evident. Răspunsul noului activism: nu, nu e normal. După ce europenii au furat pământul indigenilor, vociferează corectitudinea politică, acum le fură și gastronomia. Amerindienii trebuie lăsați să se bucure de identitatea lor. Deschiderea restaurantului ar fi o insultă, un mod de a le jefui obiceiurile. Inutil să comentez că acest mod gelos de a privi relațiile dintre culturi pune căluș înseși firii umane. Istoria speciei noastre e un continuu și frenetic schimb între civilizații. Schimbăm cuvinte, datini, mâncăruri, haine, simboluri, bani, zei. Cum să-ți imaginezi că fiecare trib stă cuminte în pătrățica lui geografică, consumând numai cultura pe care ea însăși o produce? E suficient să privim în jur: omul secolului XXI se îmbracă după croi european, își gătește paste italienești, durează zgârie-nori ca în America, numără ca arabii, deschide săli de arte marțiale japoneze în Africa, scrie romane în stil rusesc, pufăie trabucuri cubaneze, se tatuează cu ideograme chinezești, cântă hip-hop la Seul și, fie-mi îngăduit să observ, preia teorii californiene despre cultural appropriation la București, Cluj sau Iași. Frumusețea culturilor e să comunice, nu să se ghetoizeze. Bizareria timpului actual este însă că ne obligă să apărăm adevăruri banale, lucruri știute dintotdeauna.


CE ÎNSEAMNĂ, ÎN ACEST CONTEXT, „JIGNIRE“?

Trăim într-o epocă a hiper-sensibilității. Oamenii crescuți în spiritul corectitudinii politice se simt foarte ușor jigniți, discriminați, luați peste picior. Cine a văzut scene precum aceea în care, la Yale, în 2015, sociologul Nicholas Christakis a fost muștruluit aiurea de studenți știe că hiper-sensibilitatea merge, uneori, până la isterie. Cea mai banală remarcă, cel mai nesemnificativ gest, cea mai palidă intonație pot fi citite suspicios și considerate ofensatoare. Adică pricină de tulburare interioară pentru „victime“. Celebrate din toate amvonurile, identitățile de grup se dovedesc, prin urmare, extraordinar de fragile. De unde și sugestia unora că noua generație este alcătuită din snowflakes („păpădii“, cu o traducere liberă). Totul o jignește, totul o clatină. Lumea, doldora de micro- și macro-agresiuni, e un iad de care nu te poți păzi decât în interiorul căptușit al „spațiilor sigure“.

Îmi permit să observ că fenomenul are, în sine, ceva paradoxal. Niciodată, în istoria civilizației, oamenii nu au fost totuși mai toleranți decât azi. Dar niciodată, în istoria civilizației, oamenii nu s-au acuzat unii pe alții mai des de intoleranță. În secolul XXI, a pretinde că ceilalți sunt misogini, rasiști, homofobi, transfobi, islamofobi, clasiști, xenofobi, grasofobi, vârstiști a devenit un fel de „bună ziua“. Ne trezim și ne culcăm cu bucuria de a constata că viețuim într-un ocean de fanatism și că îl putem denunța, în cuvinte acide, la fiece pas. Suntem, într-un fel, era fobofiliei. Născuți între oameni imperfecți, dar mai decenți ca niciodată, adorăm să îi descoperim odioși, să le inventăm vini grandioase, să-i ponegrim. Ce plăcere să putem demasca! Acum 500 de ani, când specia șiroia de intoleranță, prea puțini erau preocupați să o arate cu degetul. Astăzi, când intoleranța a scăzut la cote istorice, toți acuză pe toți de intoleranță. Fobofilia este una dintre ironiile veacului.


CE ÎNSEAMNĂ WOKENESS?

Susținătorii corectitudinii politice ajung, uneori, foarte departe cu teoriile lor. Există activiști pentru care noțiunea de „matematică pură“ e suspectă, deoarece sugerează că există și matematici grosolane, inferioare. Există activiști pentru care expresiile „câmp disciplinar“ și „muncă de teren“ ar trebui eliminate din pedagogie, deoarece le evocă elevilor ogoarele pe care munceau sclavii negri. Există activiști pentru care zgârie-norii nu fac decât să accentueze estetica falică a orașelor, manifestă în obeliscuri, foișoare, turnuri, columne, fleșe. Există activiști pentru care faptul că facultățile de medicină ignoră terapiile vracilor din Orient vădește șovinism științific. Există activiști pentru care glaciologia are semnalmentele unei științe machiste, de vreme ce tratează gheața ca pe un obiect pasiv, numai bun de cunoscut prin metode de cercetare masculine (măsurători, predicții, control, penetrare). Există activiști pentru care a folosi tacâmuri nu ține de igienă și eleganță, ci de o anumită rigiditate a burghezului, incapabil să priceapă farmecul mâncatului cu mâna. Există activiști pentru care dorința profesorilor de a avea elevi silitori și disciplinați ascunde un mod „alb“ de a înțelege educația, elevii de altă culoare fiind asupriți cu exigențe străine de ei. Există activiști pentru care a lăuda un mare artist ca pe un „aristocrat al spiritului“ denotă clasism, căci irizează pozitiv ideea de aristocrație. Există activiști pentru care a vrea să știi de unde a izbucnit o epidemie este xenofob, căci revine la a vrea să asociezi răul cu o țară anume. Există, în fine, activiști pentru care Scriptura păcătuiește prin misoginie ori de câte ori pomenește de „Tatăl nostru“ sau de „Fiul Domnului“. De ce nu „Mama noastră“? – sună interpelarea. De ce nu „Fiica Doamnei“? Nu putem avea o filologie mai inclusivistă? A da dovadă de wokeness înseamnă, așadar, a fi vigilent, a fi mereu treaz, a identifica și denunța cele mai mărunte semne de discriminare. Numesc vigilighenție familia celor ce monitorizează neobosit viața socială și se grăbesc să-și acuze semenii de homofobie, rasism, sexism etc.


CE MAI AU ÎN COMUN EXEMPLELE DE LA RĂSPUNSUL PRECEDENT?

Mai cu seamă, faptul că politizează lucruri care nu au legătură cu politica. Epistemologii obișnuiesc să spună că întrebările lipsite de sens sunt întrebările din categoria „ce culoare are miercuri?“ Zilele, în mod evident, nu sunt entități descriptibile cu limbaj cromatic. Ideologia de care ne ocupăm se numește corectitudine politică tocmai pentru că tinde să politizeze orice activitate umană. Noțiunile din matematică, tratamentele medicale, studiul ghețarilor, bunele maniere, pedagogia, arhitectura, investigarea epidemiilor, filologia biblică sunt doar câteva exemple. Oriunde pătrunde, ideologia aceasta începe să descrie în limbaj politic lucruri care au tot atâta legătură cu politica, cât au culorile cu zilele săptămânii. E ca și cum, pentru a duce analogia mai departe, am fi obsedați să aflăm ce culoare are inflația, ce culoare au verbele, ce culoare au negocierile bilaterale dintre state, ce culoare are astenia, ce culoare au numerele iraționale.


CEEA CE INVOCAȚI NU SUNT CAZURI IZOLATE?

Vreme de decenii, opozanții corectitudinii politice au fost întâmpinați cu o sceptică invitație la relaxare: „Sunt cazuri izolate, irelevante. Exagerări ici și colo.“ Dar fenomenul nu a făcut decât să cucerească teren. Se poate compara răspândirea sa în anii ’90 cu răspândirea sa acum? Or, lungul drum parcurs a fost posibil tocmai pentru că oamenii au ridicat mereu din umeri, relativizant.


CE ÎNȚELEGE CORECTITUDINEA POLITICĂ PRIN „DISPARITĂȚI“?

Pentru a explica, vă invit să ne închipuim un oraș a cărui demografie arată așa: 50% bărbați și 50% femei; 70% albi și 30% negri; 90% heterosexuali și 10% homosexuali. Să ne închipuim apoi că, făcând un tur al instituțiilor din oraș, descoperim că slujbele importante sunt împărțite „dezechilibrat“. Descoperim, de pildă, că doar 30% dintre avocați sunt femei, că doar 20% dintre medici sunt negri, că doar 5% dintre profesori sunt homosexuali. Ce concluzie putem trage? Teoria disparităților – centrală pentru ideologia corectitudinii politice – are un răspuns mecanic: orice neconcordanță de cifre denotă discriminare. Dacă homosexualii reprezintă 10% din populația totală a unui oraș și doar 5% din populația sa profesorală, avem de-a face cu o discriminare, cu o injustiție. Cu alte cuvinte, nu e nevoie să se probeze în niciun fel că, în acel oraș, homosexualii au fost împiedicați să se angajeze în spitale. Simpla nesuprapunere de cifre e suficientă. Procurori ai demografiei, teoreticienii disparităților înlocuiesc gândirea cu numărătoarea: cum văd o organigramă, o feliază potrivit identităților, pentru ca apoi, raportând totul la ansamblul populației, să conchidă că avem de-a face cu nedreptăți.


CE ARGUMENTE POT FI OPUSE ACESTEI VIZIUNI?

În primul rând, aș zice că nu e rațional să vorbești de atmosfera discriminatorie dintr-o instituție sau dintr-o breaslă fără să poți proba discriminarea. Dacă nu se sprijină pe fapte și argumente, enunțurile noastre sunt mai curând emisii sonore decât opinii. A echivala în mod mecanic orice disparitate cu o discriminare deschide o ușă către iraționalism. Motivele pentru care procentele dintr-o organigramă pot să nu corespundă cu procentele din totalul populației sunt prea multe pentru a fi enumerate. Suficient să spunem că între ele se găsește și un factor inevitabil în afacerile omenești, de când e lumea lume: hazardul.

Analiza pe bază de numărătoare e nu doar irațională, ci și imorală. Discriminarea în funcție de etnie, religie, sex, rasă sau preferință sexuală e un lucru prea grav, pentru a-l mânui cu ușurință. Frizăm calomnia. De ce să aruncăm un blam atât de negru asupra unei instituții sau bresle, dacă nu suntem siguri că avem dreptate? E corect să ne acuzăm semenii cu atare dezinvoltură? Nu ar trebui să fim mai responsabili în rechizitoriile noastre? Dacă nu ne place să fim acuzați pe nedrept de una sau alta, poate ar trebui ca nici noi să nu acuzăm pe nedrept.

Merită observat că vigilighenția deplânge procentul profesional numai când acesta e mai mic decât procentul din totalul populației. Când e mai mare, se eschivează. Pentru a rămâne la exemplul de mai sus, dacă se descoperă că profesorii dintr-o localitate sunt homosexuali în proporție de 15% (nu de 5%), discrepanța nu mai deranjează. În situațiile de disproporție în jos, se solicită echitate, reprezentativitate, concordanță riguroasă între cifre; în situațiile de disproporție în sus, exigența se evaporă.

Această incoerență se confirmă și în sens invers, anume dacă ne referim la slujbele dificile sau lipsite de prestigiu. Nimeni nu se plânge că prea puține femei lucrează în mină, că prea puțini negri ajung gunoieri, că prea puțini homosexuali aleg cariere de ciocli. Vocală când e vorba de creșterea accesului la meserii cu prestigiu, teoria disparităților ațipește când e vorba de accesul la meserii fără prestigiu.


CE ALTE SCĂDERI PREZINTĂ TEORIA DISPARITĂȚILOR?

Am enumerat până acum neajunsuri ale reflecției preocupate de disparități. Merită să pomenim și neajunsuri ale acțiunii preocupate de ele. De ce socot o idee nefericită să împarți slujbele în funcție de cote, așa cum propun – drept răspuns la disparități – unii activiști ai corectitudinii politice?

Îmi pare rău pentru truism, dar ar trebui să fie deja limpede că, într-o societate dreaptă, împărțirea slujbelor se face în funcție de merit, nu în funcție de culoarea pielii, tipul cromozomilor, preferințele din alcov ș.a.m.d. Dacă nu e drept ca un individ să câștige un concurs pentru că e bărbat, alb, heterosexual, tânăr sau slab, de ce ar fi drept să îl piardă pentru exact aceleași motive? Presupoziția unei organizații ce scoate la concurs două locuri și ține cu tot dinadinsul ca unul să revină unui tânăr și celălalt unui bătrân este nefirească: dacă la concurs se vor prezenta doi candidați tineri buni și un candidat bătrân slab, unul dintre tineri va fi tras pe linie moartă pur și simplu pentru că e tânăr. De ce ni se pare că această injustiție e în ordine?

Soluția cotelor este, în plus, nepractică. Când ți se face o operație, vrei să fii sigur că spitalul a angajat cel mai bun chirurg cu putință; te interesează să ieși de acolo viu și sănătos, nu să participi la un joc social în care anumite grupuri sunt favorizate. Când ai un proces în care îți riști libertatea sau averea, vrei să știi că te reprezintă un avocat competent și experimentat, nu unul ales pe criterii extraprofesionale. Când pleci într-o călătorie, vrei să știi că pilotul te va duce la destinație în condiții sigure, nu că a primit manșeta din nu știu ce calcul identitar. În orice împrejurare de viață, noi socotim instinctiv că meritul este singurul criteriu în funcție de care trebuie împărțite responsabilitățile. Socotim că așa e mai practic, mai eficient, mai aducător de beneficii. A opta pentru cote în defavoarea meritului presupune să ignorăm această veche înțelepciune practică.

Să ne imaginăm că populația unui oraș e alcătuită din bulgari (50%), români (25%) și sârbi (25%). Și să ne imaginăm că, plângându-se de rele tratamente din partea bulgarilor, românii ar obține cote. Ceea ce se spune rar în asemenea situații este că, în mod previzibil, cotele primite de minoritatea română ar lovi nu doar în bulgari (considerați opresivi), ci și în sârbi. Pentru a ilustra, să ne închipuim ce s-ar întâmpla dacă o instituție ar scoate la concurs 100 de posturi, ar dori să respecte distribuția 50-25-25, dar nu ar găsi decât 13 candidați români pregătiți? De bună seamă, ar angaja 12 români nepregătiți în poziții care, altminteri, ar fi revenit unor bulgari și sârbi. Scenariul nu e atât de fictiv pe cât pare. Recent, unele universități nord-americane au fost acuzate că, pentru a admite un număr anume de studenți negri, au discriminat nu doar candidați albi, ci și candidați de proveniență asiatică. Bine pregătiți (mai bine pregătiți decât albii), junii asiatici devin astfel victime colaterale într-un război identitar fără legătură cu ei.

Ori de câte ori se numește un guvern, vigilighenții se grăbesc să numere câți miniștri sunt bărbați și câți sunt femei. Și se pleacă de la presupoziția că o distribuție optimă este jumătate-jumătate. Genul acesta de dezbatere mă ajută să indic ultimul neajuns semnificativ al sistemului de cote. De ce, când se numește conducerea unei țări, unica reprezentare proporțională la care trebuie să fim atenți ar fi cea dintre sexe? De ce dihotomia bărbați-femei ar fi mai importantă decât dihotomiile credincioși-atei, creștini-musulmani, heterosexuali-homosexuali, albi-negri etc.? Și, dacă decidem că toate aceste împărțiri sunt de fapt importante, cum mai arată întocmirea unui guvern? Cum faci să respecți simultan toate proporțiile și să ai atâția bărbați, atâtea femei, atâția credincioși, atâția atei, atâția creștini, atâția musulmani, atâția albi, atâția negri, atâția heterosexuali, atâția homosexuali etc.? Nu se transformă totul într-o acrobație matematică imposibilă? Și nu se nasc întrebări din ce în ce mai rafinate și mai absurde: de ce toți homosexualii din guvern sunt albi? Nu există și homosexuali negri? De ce toate femeile sunt creștine? Nu există și femei atee? Soluția clasică – ’în funcții, guvernamentale sau de orice alt tip, trebuie numiți oamenii cei mai pricepuți și mai cinstiți’ – rezolvă elegant întreaga încurcătură.


DORIM SAU NU REGULI EGALE PENTRU TOȚI?

Întrebarea poate fi formulată și astfel: suntem sau nu de acord că indivizii trebuie tratați în mod egal, indiferent de etnie, rasă, sex, preferință sexuală, religie, clasă? Este sau nu acesta un principiu important pentru noi?

La prima vedere, s-ar spune că, da, e un principiu important. Enumerarea de mai sus ne este imens familiară. Și dragă. O întâlnim peste tot – în constituții, în legi, în cartele etice ale companiilor, în formulistica gata-făcută a presei și a organizațiilor neguvernamentale. Și, de fiecare dată când o întâlnim, ni se pare cel mai natural lucru din lume să consimțim. A trata oamenii în mod egal e un elementar semn de civilizație, o regulă obștească fundamentală, un discret legat al creștinismului și luminismului deopotrivă. Înșirăm identitățile de grup tocmai pentru a declara că ele nu sunt esențiale, pentru a institui o exigență ce trece dincolo de ele. Am depășit tribalismul, înțelegem să fim toleranți.

Pe de altă parte, așa cum arăt, ideile contrare acestui universalism sunt tot mai numeroase. Și prind din ce în ce mai mult. Clamăm cu mândrie indiferența față de identitățile de grup, dar marotele secolului nostru (lupta împotriva disparităților, preferința pentru cote, goana după reprezentativitate) taman în identitățile de grup se împiedică. Când acceptăm că un colectiv trebuie organizat așa încât să includă atâția bărbați și atâtea femei, atâția albi și atâția negri, atâția heterosexuali și atâția homosexuali, ne găsim în cel mai net tribalism. Într-o asemenea ambianță, nu doar că nu am lăsat în urmă identitățile de grup, dar am ajuns să ne rânduim întreaga viață în funcție de ele.

O ultimă, dar importantă precizare: eu nu pretind că principiul egalității universale în fața regulilor nu admite nicio excepție. De la caz la caz, în funcție de context, poate că e bine să se facă concesii, cedări. Semnalez însă că cedările se înmulțesc de la o zi la alta și că nimeni nu pare să mai înțeleagă că ele trebuie să rămână soluții excepționale, reglementări izolate, abateri temporare. Cu alte cuvinte, deși ne încântă enumerarea ritualică „indiferent de etnie, rasă, sex etc.“, părem să o ignorăm glorios în practică. Uităm că e una dintre pietrele unghiulare ale civilizației și că o prea mare îndepărtare de ea ne rătăcește. Conduita optimă? Să facem, când și când, unele excepții, dar să le facem conștienți că suspendăm o regulă-cheie, la care trebuie să ținem și la care trebuie să ne întoarcem întotdeauna, imediat ce putem, ca la însăși ideea de dreptate.


CORECTITUDINEA POLITICĂ NU E UN ALT NUME PENTRU RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI?

Nu. Doctrina drepturilor omului insistă asupra faptului că indivizii au în comun faptul de a fi oameni — aparținând aceleași specii, merită toți același tratament. Doctrina corectitudinii politice insistă asupra faptului că indivizii aparțin unor grupuri identitare diferite — și fiecare grup trebuie tratat diferit, în funcție de profilul său și de istoria sa. Doctrina drepturilor omului nu ne cere nici să fim obsedați de grupuri (cum pretinde reflecția corectă politic), nici să favorizăm anumite grupuri (cum pretinde acțiunea corectă politic). În spiritul drepturilor omului este să atenuăm diferențele; în spiritul corectitudinii politice este să le exacerbăm.


CORECTITUDINEA POLITICĂ NU E UN ALT NUME PENTRU TOLERANȚĂ?

Nu. Se numește tolerantă persoana care își tratează semenii cu o atenție egală, indiferent de grupul din care ei fac parte. Se numește corectă politic persoana pentru care apartenența de grup a semenilor e atât de importantă, încât regula egalității de atenție devine caducă. Exemplu de toleranță: Martin Luther King susținea că oamenii trebuie tratați în funcție de caracterul lor, nu în funcție de rasa căreia îi aparțin. Exemplu de corectitudine politică: adepții a ceea ce se cheamă „teoria critică a raselor“, o doctrină influentă azi, susțin că albii și negrii nu pot fi tratați egal. De vreme ce negrii au fost discriminați în trecut, albii trebuie discriminați în prezent. „Singura soluție la vechiul rasism este un rasism răsturnat.“


CORECTITUDINEA POLITICĂ NU E UN ALT NUME PENTRU EGALITATE?

Nu. Valoarea cardinală a ideologiei e echitatea, nu egalitatea (vezi și sloganul diversity, equity and inclusion). La un examen, egalitatea presupune ca elevii să primească aceleași subiecte, urmând ca, în funcție de pregătirea lor, să capete note diferite. Echitatea, dimpotrivă, ar presupune ca elevii să primească subiecte diferite (adaptate la nivelul fiecăruia), astfel încât toți să obțină aceeași notă. O societate egală este una în care cetățenii joacă după aceleași reguli. O societate echitabilă ar fi una în care regulile diferă, astfel încât rezultatele tuturor să fie identice.


AU DREPTATE ADVERSARII CORECTITUDINII POLITICE SĂ O DESCRIE CA PE UN „TOTALITARISM BLÂND“?

Expresia „totalitarism blând“ e o contradicție în termeni. Regimul dintr-o țară este ori blând (caz în care nu e totalitar), ori totalitar (caz în care nu e blând). Se numește totalitarism situația politică în care o clică pune mâna pe întreaga putere (poliție, armată, justiție, finanțe, presă etc.) și o folosește în mod discreționar, adică fără control din partea cetățenilor. Corectitudinea politică este doar un mănunchi de idei greșite. Presiunea socială exercitată de ele devine uneori greu de suportat, dar nu trăim în totalitarism.


AU DREPTATE ADVERSARII CORECTITUDINII POLITICE SĂ O DESCRIE CA PE O FORMĂ DE „TERORISM INTELECTUAL“?

La nivelul fiecărei societăți, împătimiții corectitudinii politice sunt puțini. Dacă mișcarea reușește totuși să se impună în legislație, învățământ, practici, limbaj, moravuri este pentru că minoritatea e vocală și obișnuiește să-și stigmatizeze oponenții, pe care îi scoate la mantinela dezbaterii publice acuzându-i de clasism, misoginie, xenofobie etc. Acest mecanism – prin care o minoritate activă se impune majorității pentru că reușește să o intimideze, să o constrângă la tăcere – le evocă unora terorismul. Eu prefer să evit cuvântul. Îl găsesc excesiv. Nimic din ceea ce numim „cultură a anulării“ nu îmi sugerează cagule, bombe și luări de ostatici. Pe de altă parte, majoritatea ar trebui să-și facă ea însăși un examen de conștiință: oare nu se lasă cam ușor intimidată? Oare lașitatea cu care acceptă ucazurile minorității nu e parte din problemă?


AU DREPTATE ADVERSARII CORECTITUDINII POLITICE SĂ INSISTE ASUPRA CARACTERULUI SĂU „IDEOLOGIC“?

Mai degrabă nu. Teoriile de la care se revendică adversarii corectitudinii politice sunt tot ideologii. Problema nu sunt ideologiile, ci ideologiile greșite.


AU DREPTATE ADVERSARII CORECTITUDINII POLITICE SĂ O DESCRIE CA PE „O NOUĂ RELIGIE“?

Nu agreez nici această formulă. Sigur că unele scăpărări religioase există: spiritul sectar, iraționalismul (cuplat paradoxal cu dogmatismul), anumite ritualuri bizare din campusurile „emancipate“ (vezi imagini). Dar nu m-aș lăsa furat de cuvinte. În toate întreprinderile omenești găsim unul sau mai multe dintre aceste elemente. Analogia cu religia mai degrabă încurcă decât descurcă. Faptul că ea caută să lovească corectitudinea politică nu o mântuiește de aproximație. Religiile sunt religii, ideologiile rămân ideologii. În general, când vrem să înțelegem în mod precis ceva, e de preferat să distingem, nu să asemuim. Criticii fenomenului trebuie, de altfel, să se hotărască: o mișcare nu poate fi simultan ideologie, religie, terorism și totalitarism, așa-i?


CE SE POATE SPUNE ÎN FAVOAREA CORECTITUDINII POLITICE?

În chestiuni de morală și politică, se cuvine să avem flexibilitate, discernământ, finețe. Cu siguranță că există situații particulare în care reflecția trebuie să ia în calcul identitățile de grup – ar fi absurd să ne prefacem că ele nu există. Și cu siguranță că există situații particulare în care acțiunea trebuie să ia în calcul identitățile de grup – viața socială are o complexitate infinită, nu putem exclude ca, în anumite circumstanțe, favorizarea punctuală și temporară a unor categorii îndelung oprimate să fie în slujba binelui. Necazul este că, prin corectitudinea politică, acest mod de a pune problemele se generalizează. Când interpretează realitatea, corectitudinea politică tinde să vadă numai grupuri, tinde să le prezinte ca fiind neapărat în conflict, tindă să dea dreptate întotdeauna unora și niciodată altora. O triplă inadecvare. Iar, când încearcă să schimbe realitatea, corectitudinea politică tinde să propună peste tot cote, reprezentativitate, felieri ale corpului social – neglijând că, într-o comunitate sănătoasă, asemenea soluții rămân excepții. Și în materie de reflecție, și în materie de acțiune, noul tribalism reduce lucrurile, în chip automat, la sexe, rase, etnii, preferințe sexuale, clase, religii.


CE ESTE, AȘADAR, CORECTITUDINEA POLITICĂ?

A privi lumea prin lentila identităților de grup; a depista, la tot pasul, conflicte între ele; a crede că adevărul, binele, frumosul izvorăsc întotdeauna dintr-o parte și niciodată din cealaltă (ceea ce revine, de fapt, la abandonarea reflecției bazate pe adevărat, bun, frumos în favoarea reflecției bazate pe corect-incorect); a considera că singura soluție la discriminări sunt discriminările inverse. Ne confruntăm cu o manie identitară.


CINE PROFITĂ DE ASCENSIUNEA CORECTITUDINII POLITICE?

În primul rând, cei care adoră să-și judece semenii, să le lipească pe frunte etichete infamante („grasofob“, „clasist“, „vârstist“, „abilitist“ ș.a.) Distribuind anateme, vigilighenții se distrează nemaipomenit și se simt superiori din punct de vedere moral. Câștigați ies și cei care au transformat doctrina în meserie. În unele țări, instructorii de „diversitate, echitate și incluziune“ fac bani frumoși în instituțiile și companiile unde sunt invitați să vorbească (pentru a „forma“ angajații). În fine, un beneficiar paradoxal este radicalismul de dreapta. În zilele noastre, după baia de sânge produsă de intoleranță în secolul XX, radicalilor de dreapta le e jenă să spună întocmai ce gândesc. Ei nu pot striga de la amvon că iubesc rasismul, xenofobia și toate celelalte. Așa că se refugiază în critica corectitudinii politice, adică în critica unei mișcări pline de incoerențe și bizarerii, ideale ca țintă. Ce bucurie, pentru bigoți, să aibă în sfârșit ocazia de a-i denunța pe cei ce denunță bigotismul! Ce inamic la îndemână!


CE ALTERNATIVĂ AVEM LA CORECTITUDINEA POLITICĂ?

În ordinea reflecției, e suficient să rămânem inteligenți și atenți la fapte. Nu toate lucrurile din lume au legătură cu identitățile. Nu tot ceea ce are legătură cu identitățile ia forma diferendului. Și nu toate diferendele trebuie tranșate în beneficiul unora, mereu aceiași.

În ordinea acțiunii, steaua polară rămâne egalitatea indivizilor în fața regulilor. Stropită, dacă se poate, cu niscaiva cumsecădenie.


CUM DISTING ÎNTRE PREOCUPAREA LEGITIMĂ PENTRU MINORITĂȚI ȘI PREOCUPAREA CORECTĂ POLITIC?

La capitolul reflecție, textul de față a sugerat repetat metoda lui „de la caz la caz“. Este rasist să folosim un cuvânt dezgustător precum „cioroi“? Bineînțeles. Este rasist ca toți elevii dintr-o clasă, indiferent de culoare, să primească teste de gramatică? Bineînțeles că nu. Este clasist să tratezi săracii ca pe niște cetățeni de rang secund? Bineînțeles. Este clasist să afirmi că fiecare meserie are o elită a sa și că umanitatea nu va progresa decât prin munca celor talentați? Bineînțeles că nu. Este grasofob să-i refuzi unui angajat promovarea pentru că e supraponderal? Bineînțeles. Este grasofob medicul care susține că excesul de greutate afectează respirația? Bineînțeles că nu. S-a spus despre corectitudinea politică că reprezintă o panică morală. Totul este, pentru ea, exploziv. Identitar și exploziv. Ca alternativă la panica morală, eu propun judecata calmă de la caz la caz. Adică analiza inteligentă a faptelor, discernământul, măsura.

La capitolul acțiune, textul de față a înaintat ca principiu fundamental egalitatea în fața regulilor: nu se cade să dezavantajăm un individ doar pentru că aparține unui anumit grup, dar nu se cade nici să-l avantajăm. Nimeni nu e împiedicat în chip particular să obțină un bun social și nimeni nu e ajutat în chip particular să-l obțină. Concurăm din poziții egale. Cu această busolă în minte, va fi ușor să ne orientăm în peisajul tot mai confuz și mai înfierbântat al civismului de azi.


CE URMEAZĂ?

Nimeni nu știe, desigur. Fenomenul poate să se stingă în următorii ani, tot așa cum poate să prindă aripi. În cazul din urmă, e de presupus că antagonismele vor prolifera. Se va vorbi nu doar despre bărbați-femei, albi-negri, heterosexuali-homosexuali, bogați-săraci, slabi-grași, tineri-bătrâni, ci și despre frumoși-urâți, inteligenți-proști, celebri-anonimi, țărani-orășeni etc. Pentru tensiunea dintre frumoși și urâți, cuvântul există deja: lookism („frumosism“).


CE AVEM DE FĂCUT?

O primă sugestie: e cazul să ne scuturăm de frică și să demontăm – cu acribie, politețe, umor – sofismele noii ideologii. Dacă analizele lucide și detaliate despre fenomen se numără la noi pe degete este pentru că intelectualii se tem. Se tem că, adastând asupra subiectului, vor fi luați la ochi de activiști. În cel mai bun caz, mulți înjură corectitudinea politică scurt și abstract, refugiindu-se apoi în teme mai mătăsoase.

Altă sugestie: ar fi ingrat să ștergem cu buretele toată lucrarea corectitudinii politice. Bine strunite, reduse la unelte cu care înțelegem sau îndreptăm unele situații de excepție, concepte precum „microagresiune“, „furt identitar“, „patriarhat“, „disparitate“ pot avea folosul lor. Eu nu le resping complet. Resping doar sugestia că utilitatea lor e mai mult decât marginală, că trebuie transformate în dinami universali ai reflecției și acțiunii. Resping, de asemenea, felul necinstit, arțăgos, distructiv în care aceste concepte sunt mânuite de vigilighenție.

Sugestie finală: în orice efort polemic ne-am angaja, se cade să nu cedăm niciun milimetru bigoților. Să nu ne învoim cu intoleranții. Xenofobia, rasismul, homofobia, misoginia și toate celelalte sunt orori pure. Faptul că ideologia discutată aici le combate în mod inadecvat nu înseamnă că ele nu trebuie combătute. Mi se pare periculos să uităm că, denunțând corectitudinea politică, unii caută de fapt să le perpetueze. Trebuie, așadar, să ne gândim cu zgârcenie antantele. Nu te aliezi cu cancerul pentru că nu-ți place unul dintre tratamente.


*****


CÂTEVA SUGESTII TERMINOLOGICE. „Vârstism“ pentru ageism. „Grasofobie“ pentru fatphobia. „Abilitism“ pentru ableism. „Instigare la ură“ în loc de hate speech sau „limbaj al urii“ (nu e nevoie să traducem literal numele englezești ale unor realități pe care le cunoaștem de mult). „Cote pentru sexe“ în loc de „cote de gen“. „Egalitate între sexe“ în loc de „egalitate de gen“. „Despăgubiri“ sau „compensații“ pentru reparations (nu „reparații“). „Furt identitar“ pentru cultural appropriation. „Minorități sexuale“ în loc de L.G.B.T. (acronimul e greu de articulat hotărât, greu de trecut la dativ și genitiv etc.). „Paradă de virtute“ pentru virtue signaling. „Păpădii“ pentru snowflakes (chiar dacă e o traducere mai liberă). „Stigmat“ în loc de „stigmă“. „Sinefobie“ pentru înclinația Occidentului recent de a se detesta pe sine. „Fobofilie“ pentru plăcerea cu care activiștii corectitudinii politice descoperă extremism și extremiști la fiecare colț. „Vigilighenție“ pentru casta acestor activiști.



Distribuie acest articol

Nu exista articole pe aceeasi tema.

334 COMENTARII

  1. Dle Păun, in primul rând La Mulți Ani pe 2024. Și mulțumim pentru munca de analiza depusă, un articol sinteza binevenit in general si in particular pentru aceasta platforma. Ați abordat o tematica extrem de complexa, dar f. actuala și extrem de importantă pentru timpurile sensibile pe care la trăim. Felicitări!
    Corectitudinea Politica nu este decât o ideologie noua, care cuprinde lumea vestica cu repeziciune ca un virus letal și care dinamitează pur și simplu normalitatea, regulile seculare, valoarea și nu in ultimul rând umanitatea. Pe principiul “Divide te Impera”, totul și tot se antagonizează, lăsând logica, bunul simt (nu simtul comun/common sense ;) și firescul ca fiind niște noțiuni parca provenite de pe alta planeta. Ilogica, sensibilitatea extrema, paranoia și o serie completa de alte fenomene care aparțin in totalitate listelor de boli psihice ii ghidează și propulsează pe câmpul ideatic al noilor teorii pe vajnicii propovăduitorii ai corectitudinii politice. Culmea este ca inițiatorii ideilor (profesori sociologi și filozofi marcanți de la universităților de top americane (Ivy League et co.) au găsit extrem de ușor multiplicatori tot prin profesori in universităților normale, scoli, pana și in Grădinițe.
    De aici, cu reeducarea societății in noile norme și cu inocularea copiilor de la vârste fragede, nu mai sunt decât cativa pași in a rescrie istoria, a nega tot trecutul și a trece, de ce nu?, cu pași rapizi in definirea unor noi norme societale pentru individul nou, aplatizat, extrem de ușor de condus de către Internetul atotputernic, mai precis de cine cae in mâna steckerul de curent..
    Ca și o concluzie, aveți dreptate, aceata plaga trebuie combătută cu fermitate de fiecare individ care crede in normalitate, in setul de valori seculare și care dorește in continuare sa se bucure de lume, cu ale ei bune și rele, așa cum am fost obișnuiți de generații. Se pare ca nu numai democrația dar și normalitatea trebuiesc astăzi activ aparate…

    • Este forma neomarxista ca cultului egalitatii. Corectitidinea politica este cenzura.
      Acesta forma militanta a culturii de indignare arata cat de aproape este de totalitarism. Corectitudinea politica este legata de statul social si nu degeaba biocratia bunastarii sociale sustinuta de ONG-uri sunt impotriva heterosexualitatii si a familiei traditionale, incurajeaza alte forme prin militanta cunoscuta.
      PC s-a putut si se poate dezvolta in continuare numai sub obladuirea statului caritaiv social, in institutiile superioare in care ideile anticapitaliste si socialiste s-au infiltrat sub acesta falsa premisa a moralitatii.
      Intre timp foarte multe persoane de mediul academic se supun acestei culturi datorita fricii de a nu pierde locul de munca, finantat de de regula de stat care impune acesta cultura, de a fi exclus de a mai putea publica si se exprima public, vezi specialistii si oamenii de stiinta care au exprima alte idei referitoare la Pandemie si incalzirea globala., de a pierde reputatia, contacte sociale etc.etc.
      PC este o mutatie noua a socialismului si n.ar putea avea succes daca nu s-ar finanta cu bani publici, prin banii contribuabilulu cat si cu banii unor persoane private cu idei filantropice socialiste, bani pe care i-au castigat intr.un capitalism desavarsit.
      Pe plan social si politic putem vedea neacceptarea acesto idei mai ales in state din estul european abia scapate de „binefacerile” socialismului, a egalitarismului si totalitarismului prin sutinerea politica unor grupari de dreapta nationaliste, a religiei.
      Cum toate ideile sociale si politice ( socialism, comunism, egalitaritsm, totalitarism, fascism) distrugatoare au aparut in sanul „intelighentiei” occidentale si aceste noua forma a PC a aparut tot de acolo.
      In opinia este dorinta distrugerii capitalismului si liberalismului, distrugere inceputa o data cu ani 60 culminand cu anul 1968 in care tinerii sub indemnul elitelor intelectuale occidentale, mai ales a Scolii de la Frankfurt, au reusit ca idolii lor sa devina cei mai mari criminali au omenirii precum Stalin, Mao Tse Tung, Che Guevara, Ho Si Minh, Fidel Castro s.a. salutati ca eliberatorii de vechea orinduire „burgheza”.
      De atunci acest fenomen a trecut prin institutiile europene astfel incat astazi sa fie sustinut insasi de statele socialiste europene ale UE chiar daca politica economica este capitalista.
      Acest fenomen arata cat de necesara este revenirea la mediul moral natural si nu urmarirea unor idei hipermoraliste, distrugatoare pe modele socialiste sustinute de intelectuali „hraniti” de statul caritativ.
      Este necesara revenirea la valorile crestinisumului european, la moralitatea statului de drept, a unei societati libere pe model liberal.
      Valorile aceste pot fi perpetuate si date mai departe generatiilor tinere de familie de sistemul de educatie.
      In sec 20 dar mai ales la inceputul dec. 21 arata ca sistemele de invatamnt de stat au esuat, din contra, ofera substratul pepetuarii acestor idei socialiste, egalitariste precum PC.

      • Da, soi de cenzura nedeclarata, de autocenzura acceptata dn teama de a fi judecat/blocat de cei din jur. Sigur, sunt si oameni care chiar simt si gandesc in congruenta cu „mainstream -ul cel corect”, dar cred ca sunt foarte putini.
        Ca orice sistem de valori impus, corectitudinea politica poarta in sine germenii autodistrugerii si nu-si recunoaste limitele, alunecand, deseori, in absurd si oferind, gratuit, munitie adversarilor sai.

        • Cei care gandesc in congruenta cu mainstreamului sunt obligati s-o faca, putin cei care sunt convinsi. Este teroarea minoritatii institutionalizate asupra majoritatii.
          Cei care n-o faca, au resurse care le permite supravietuirea, de bani fiecare are nevoie.
          Este autocenuzura din simtul conservarii, frica pierderii serviciului de regula la stat , al reputatiei , frica de retele sociale ,etc.etc.
          Nu seamana a teroare psihologica ?

      • “ ONG-uri sunt impotriva heterosexualitatii si a familiei traditionale”

        Wow! Aveți și un exemplu sau chiar două de astfel de ONG-uri? Ca tot folosiți pluralul.
        Vă atrag atenția ca a nu fi împotriva familiei homosexuale, nu înseamnă că trebuie ca cineva să fie împotriva familiei heterosexuale. Asta ca să evităm din start exemplele incompatibile cu afirmația dumneavoastră de mai sus.

          • Oops! Guvernul german este de fapt o organizație neguvernamentală (ONG). Frumos! Mai aveți dintr-astea?

            Dar fie! A interzis cumva guvernul german căsătoriile heterosexuale, are vreun program care le descurajează? Argumente, nu vorbe goale aștept.
            Până atunci primul exemplu nu este valabil. Alt exemplu?

      • @Ursul Bruno _ „Este forma neomarxista ca cultului egalitatii. Corectitidinea politica este cenzura.”

        Dap! Și eu am zis la fel, mai ales după „Je suis charlie” al lui Joachim Roncin. Atât de mult m-am simțit conectat la mișcarea pentru libertate și democrație!…Încă mă mai furnică emoția când îmi amintesc.

        Știți, adică, adică, vă mai amintiți cum a decedat mișcarea de susținere a Charlie Hebdo și sloganul lui Joachim Roncin a fost uitat, după caricaturile cu Mahomed? … Au publicat caricaturile cu Isus.

    • Democratia si normalitatea sunt pervertite, zilnic si ce putem face daca copiii in scolile de stat sunt inoculati de profesori indoctrinati de pe bancile facultatilor ? scoatem copiii de la scoala ? vom fi aspru sanctionati.
      PC a trecut cu pasi de defilare prin institutiile statului, sansele noastre de a ne opune sunt optiuni private.
      Renuntati la servici daca nu va exprimati conform normelor impuse ? nu cele morale, cei educati le respecta datorita bunului simt si a unei educatii pe masura si nu este nevoie de indicatii, de la nimeni.
      Din 2024 exista o lege la nivel european care se numeste „legea whistleblower” , mai pe romaneste, sunt aparati cei care ” isi toarna” colegii din diferite motive la sefi. Am primit de la serviciul personal acesta instiintare, am optiunea s-o aplic daca ceva nu-mi convine.
      Este o forma a CP.

  2. Bune definiri, bune exemple, bune sfaturi. Toate facute in mod ordonat, concis, limpede. Ca inginer nu pot decat sa apreciez aceasta abordare; ca om cu pregatire superioara, preocupat de accesibilitate generala din punct de vedere intelectual, cu atat mai mult! Unul dintre cele mai utile articole de pe Contributors.

  3. Excelent!
    De fapt, CP este o mutatie marxista/comunista. Reduce existenta si divizeaza societatea in conformitate cu interesul de grup, este activista, conduce o lupta impotriva societatii existente, democratiei liberale, pe care vrea sa o schimbe radical si sa creeze o utopie, fie a existentelor egale, fie a suprematiei „dezavantajatilor” asupra „avantajatatilor” intr-o victorie a „justitiei” sociale sau chiar istorice. Pt ca exact ca si comunistii, vaneaza rude si descendenti ai „asupritorilor” de sute de ani. Ei nu vor egalitate, pt ca egalitate au, conform legii.

    • Acest text scris de domnul Paun sunt convins ca n-ar trece cenzura presei mainstream occidentale europene.
      si imi pare bine ca in Romania mai exista exprimarea libera a ideilor si a parerilor.

      • Intru totul adevarat ! Totusi , lumea se teme sa expuna asemenea idei , dovada ca acest articol este unic( si prin calitate si prin…numar) .
        Am ramas nelamurita la un singur capitol : cine profita de pe urma acestei ideologii ? Raspunsul este mai riscant decat totb restul afirmatiilor?

    • Nu. Ei vor rescrierea regulilor si degradare valorica, prin abolirea meritocratiei. Intrebarea este – vor fi lasati sa ajunga pana acolo? Ii vom lasa? Nu sistemele politice si guvernamentale – acolo nu stim ce fel de interese freatice se liciteaza – ci NOI; noi, oamenii de ‘bun-simt’, nerasisti, nehomofobi, nemisogini ne, ne ne…. – vom tolera mizeria asta? Spun ‘mizerie’ pt ca mie exact asta imi pare: o dejectie morala; un abuz ordinar, deghizat (foarte prost!) in act justitiar.

      • Daca am fi stiut ce sa facem si am fi putut sa facem ce trebuia facut, dupa mai bine de 40 de ani , am fi facut . Asa cred eu, ca nu avem puterea .Din acest articol singular ( ma refer la calitate dar si la …numar: a mai avut cineva curajul si stiinta sa scrie despre acest subiect atat de curajos si exhaustiv?) deci din acest articol nu am inteles cine profita , cu adevarat,de pe urma acestei ideologii .

  4. Domnule Păun, apreciez ca fiind foarte intersant și corect articolul dumneavoastră cu o excepție: repartizarea egală într-un mediu (politic, mai ales) între bărbați și femei nu aparține corectitudinii politice ci, mai degrabă, corectitudinii biologice. Pur și simplu specia unmană este alcătuită din bărbați și femei în număr aproape egal. Ior în societatea occidentală (din care considerăm că facem parte) s-a ajuns la situația corectă ca toți oamenii să fie beneficiarii aceleiași educații, fără discriminări, deci suntem la fel de instruiți, ne diferențiază doar abilitățile determinate genetic. Nu există niciun examen profesional la accederea în Parlament (de exemplu), prin urmare reprezentarea corectă ar fi cea de 50% bătbați, 50% femei. Doar dacă nu considerați că sarcina și nașterea copiilor implică inferioritate intelectuală.

    • Cred ca gresiti. Unele meserii/profesiuni sunt preponderent feminine sau masculine, conform determinismului biologic de care spuneti. Si este firesc sa fie asa, dar fara limitari (acestea nu mai exista nici in domeniul militar!). Iar sportul ramane divizat pe sexe, fara procentaje.
      Dar in privinta inferioritatii intelectuale, este clar ca cei mai inteligenti romani sunt, de ex. in Academia Romana si nu in Parlamentul Romaniei.
      Deci tocmai o repartite egala in toate domeniile ar insemna o mare nedreptate si o piedica in dezvoltarea societatii.
      Va rog sa incercati sa reganditi comentariul.

    • ”Nu există niciun examen profesional la accederea în Parlament (de exemplu), prin urmare reprezentarea corectă ar fi cea de 50% bătbați, 50% femei”

      În democrația autentică există un examen electoral la accederea în Parlament: numărul de voturi obținute individual. În democrațiile de fațadă, cum e cea românească, se practică votul pe liste, iar aceste liste reflectă voința șefului de partid, nu voința alegătorilor. În partidocrația românească, se pot revendica 50% din locurile din Parlament pentru femei, numai că aceea e butaforie, nu democrație.

      Psihologic vorbind, bărbații sunt preocupați în mult mai mare măsură de ”treburile cetății”, de asta majoritatea comentatorilor de pe-aici sunt bărbați și tot de asta în politică vor fi întotdeauna mai mulți bărbați decât femei. Ca regulă generală, femeile nu dețin puterea reală, ele dețin doar puterea pe care le-o acordă bărbații. Chiar și Margaret Thatcher avea un bărbat pe care îl urma în politică: Ronald Reagan. Tocmai pentru că era o femeie normală, cu soț și copii acasă.

      Care era bărbatul pe care Angela Merkel îl urma în politică? Vladimir Putin.

      În problema inteligenței, valoarea IQ-ului mediu este aceeași pentru bărbați și pentru femei. Însă la extreme apar diferențe foarte mari, acolo se regăsesc aproape în exclusivitate bărbați, în timp ce la femei valorile individuale ale IQ-ului sunt concentrate mai aproape de medie. De asta în închisori sunt peste 90% bărbați (deși aici și agresivitatea are un rol important) însă la capătul celălalt al spectrului, tot de asta nu există femei de nivelul lui Newton și Einstein.

      Dezvoltarea tehnologică e cea care a adus egalitate între bărbați femei: odată ce șoferii de camion nu-și mai schimbă singuri roțile pe marginea drumului, femeile pot conduce și ele camioane. Însă pe mașinile de asistență tehnică, acelea care vin efectiv să schimbe roțile camionului pe marginea drumului, nu lucrează niciodată femei. Pentru că femeile tot nu pot schimba roți la camioane, chiar dacă pe cele actuale le pot conduce și ele.

      • Femeile au devenit nefeminine, obraznice, imorale si obscene in lupta lor pentru afirmarea feminismului. Ele nu se mai gandesc la rolul fundamental de de mama, ci il urasc si vor sa ajunga, paradoxal, niste barbati. Rolul de victima permanenta le este impus de elitele din spate care sunt barbati si care se distreaza grozav pe seama lor. Feminismul este o bataie de joc la adresa mamei. Cine a avut cel mai mult de suferit din liberalizarea sexuala? Femeile! Ele sunt carnea de tun ale filmelor pentru adulti, mormanele de bani ale producatorilor de filme si reviste porno. Ele sunt incitate la ura fata de barbati si sfarsesc singure la batranete, cu regrete si fara resurse, sacrificandu-si viata iluzoriu de dragul carierei si ideologiei bolnave de resetare a lumii.
        Daca sunt asa de grozave si egale totalmente cu barbatii, as vrea sa vad un orasel sau macar un cartier construit de la cap la coada numai de femei.
        Exista studii de psihologie ale efectelor feminismului asupra declinului societatii. Va mai amintiti de femeia-barbat, femeia tractorist, femeia sudor din varianta comunista a globalismului? Dar de Leanta, Suzana Gadea si alte asemenea „varfuri” ale ideologiei?
        Feminismul nu lupta pentru imbunatatirea conditiei femeii, ci este o ideologie marxista de cucerire a societatii prin dezbinare pe toate planurile si este dirijata din umbra de barbati care urasc femeile si care se „marita” intre ei.

      • Daca femeile ar fi egale cu barbatii , am fi toti femei sau toti barbati .Doamne fereste !
        Cand vad articole vetimentare “unisex” ma gandesc la PC sau la lipsa de gust din partea designerilor .Preferabil a doua varianta ,atat de adanc sa fi patruns ideologia politica , si in moda?

  5. Felicitări pentru articol! Am apreciat în mod deosebit efortul depus pentru a traduce în română anumiți termeni englezești deja încetățeniți în jargonul internațional de specialitate. Unele traduceri sunt reușite („păpădii” – bravo!), altele puțin forțate („vigilighenția”), dar important e că încercăm să ne cultivăm limba. Dacă am face asta ca regulă, și nu ca excepție, atunci poate că și senzația că unele traduceri sunt ‘forțate’ s-ar estompa simțitor.
    Și puțin asupra fondului, nu doar formei: articolul explică clar, aproape grafic, modul în care CP resuscitează ‘lupta de clasă’, aparent uitată după dispariția comunismului de tip marxist-leninist. Diferă doar clasele: proletari contra burghezi înainte, iar acum toată plethora de dihotomisme descrise în articol. În acest sens, articolul furnizează un solid argument în favoarea includerii CP în categoria noului concept de ‘neo-marxism’.

    • Nu-mi place traducerea lui snowflakes cu papadii. „Fulguşori” era mai bun. Are autorul ceva cu fulgii de nea pt ca sunt albi in totalitate?

    • Se pare ca marxismul era o ideologie a saracilor impotriva bogatilor (bazata pe organizare sociala centralizata si proprietate predominant de stat), spre deosebire de fascism in care bogatii sunt contra saracilor (bazat pe organizare sociala centralizata dar cu proprietate predominant privata). Deci acum ne referim la marxism sau la fascism? Ele se aseamana, difera doar forma de proprietate a „mijloacelor de productie”. Apropos de corectitudine politica….

      • „Se pare ca marxismul era o ideologie a saracilor impotriva bogatilor”
        Doar se pare. Nici Marx, nici Engels, nici Lenin nu erau deloc săraci.

        „spre deosebire de fascism in care bogatii sunt contra saracilor”
        și nici Mussolini, Hitler și Codreanu nu erau niște nababi.

        • Foarte corecta observatia. Si mai in gluma Engels, in calitatea lui de propietar de fabrica s-a opus vehment zilei de lucru de 8 ore.

    • Domnule Tescovin, gasesc comentariul dumneavoastra ca o completare la acest articol ,ca raspuns la intrebarea “ cine profita de pe urma acestei ideologii” . Am gasit explicatia .Dezolant!

  6. Eu voi fi mai eliptic. Voi spune doar că, „corectitudinea politică” este doar una din metodele noii ideologii progresiste îndreptate CONTRA establishmentului clasic construit de capitalism ca urmare a Revoluțiilor Industriale I și II. Acum suntem în Revoluția Industrială III și intrăm în Revoluția Industrială IV. Ca urmare Lumea se va schimba, și asta vrea progresismul. Principalul obstacol: STATELE NAȚIUNE, care trebuie desființate conform noii ideologii. Nenorocirea este că progresismul nu spune ce vrea să pună în locul statelor națiune și ale mecanismelor democratice de conducere socială. De aici, anarhia care a cuprins Occidentul democratic.

    • Mere cu pere, nea Lucifere.
      A patra revoluție industrială n-are nici în clin și nici în mânecă cu statele-națiune, nefiind vreo ideologie, ci un simplu stadiu al evoluției tehnice și tehnologice de care deja beneficiezi fără să fi știut.
      Iar pentru a te fi exprimat eliptic, ar fi trebuit să mai fi trecut pe la un curs de stilistică literară, că nu prea ți-a …

    • Dar despre incorectitudinea politica ce ne puteti spune? Un exemplu de incorectitudine politica este cataratul pe zidurile Capitoliului, spargerea geamurilor si fortatul usilor din interior cu coarnele.
      Care este opusul corectitudinii politice? Ce ar trebui sa ia locul corectitudinii politice? Tacerea? Injuratura? Cenzura?

      • Istoria considera rascoala sau revolutie ratata ca fiind incorecta politic, iar pe cele victorioase ca fiind corecte politic: revolutia americana, franceza, rusa, romana, portocalie etc.

        • …si lupta antinazista din Ucraina se zbate sa castige si sa devina astfel corecta politic, nu-i asa? Daca reuseste sa devina CoPo, cum credeti ca va trebui sa se schimbe CoPo in Ro? Cine credeti ca ar trebui sa devina motorul operatiunii speciale de schimbare a CoPo in Ro?

      • „Care este opusul corectitudinii politice? Ce ar trebui sa ia locul corectitudinii politice? ”
        Râsul, ironia, bășcălia, înțepătura. Și e pe dos: CoPo încearcă să le înlocuiască, lucru dovedit de seriozitatea, încrâncenarea, ofuscarea permanentă a celor treziți, adică afectați (poate in mod inconștient) de dogmă. Intervențiile lor publice subliniază întotdeauna drama și pun pe seama interlocutorilor (anonimi și străini, subliniez) situațiile tragice ale unor năpăstuiți* in favoarea cărora, pasămite, se ridică cavalerii Roții Pătrate. Fără ei obezii din fire, fetele mari, piticii de grădină și alte categorii oprimate ar suferi in tăcere până la dispariție. Cu ei micuții microagresați au găsit o Voce. In donquijotismul lor plenar toți cei ce nu se înrolează in cruciadă trebuie loviți, fiind vinovați a priori de Înalte Crime de Dezumanizare a unei minorități.

        • Mi-e neclar unde vezi tu toate astea (ironia, bascalia, intepatura) incarnate in Trump…doar daca cu tine vorbeste altfel…
          Vom fi perfect de acord daca admiti ca ironia ar trebui sa inlocuiasca cataratul pe zidul Capitoliului, bascalia sa ia locul spargerii geamurilor administratiei publice si intepatura conversationala sa elimine fortatul usilor de catre cornute umane. Oricat de abil ai fi in ocolirea esentei, Trump pune atatia pari si face atatea gropi pe partie ca e imposibil sa eviti cazatura.
          Raspunzand si lui @Viorel Ordeanu, daca in urma asaltului turmei de la Capitoliu ar fi fost reinstaurat Trump, ar fi devenit corect politic sa grabam fetele de…, sa contrazicem doctorii si obsesia lor cu vaccinul si sa inghitim Persil, sa contrazicem oamenii de stiinta cu a lor obsesie despre incalzirea globala? CoPo pe stil nou?

          • „Oricat de abil ai fi in ocolirea esentei, Trump ”
            Dar cine vorbea de Trump? sau de esență? Esența fiind…alpiniștii cu coarne care se cățărau pe un zid și amenințau astfel echilibrul dintre sexe? :) păi, mă scuzați, am să ocolesc in continuare această esență, că prea arată ca o baltă puturoasă (lăsînd deoparte faptul că provine de la un distribuitor local de elixiruri și alte miasme filozofice contrafăcute, de obicei de artizani din orientul…extrem)

  7. Când definiția este (voit sau nu) greșită, toate implicațiile care derivă mai apoi sunt greșite. Să vedem ce este de fapt corectitudinea politică și nu excesele ei, excese care pot fi întâlnite indiferent despre ce vorbim. O definiție simplă și acceptată ar fi cea de pe Wikipedia: Political correctness is a term used to describe language, policies, or measures that are intended to avoid offense or disadvantage to members of particular groups in society. Since the late 1980s, the term has been used to describe a preference for inclusive language and avoidance of language or behavior that can be seen as excluding, marginalizing, or insulting to groups of people disadvantaged or discriminated against, particularly groups defined by ethnicity, sex, gender, sexual orientation, or disability. ” Corectitudinea politică nu a fost și nici nu este ceva dăunător societății, așa cum reiese mai mult sau mai puțin direct din acest articol. CP presupune a fi conștienți de alteritate și de individualitate și de a-i trata pe ceilalți cu respect și demnitate. CP este necesară tocmai că există și vor exista mereu indivizi care își ofensează și denigrează mereu semenii doar pe baza unor diferențe de gen, orientare sexuală, etnie, rasă. etc. Ca oriunde, există exagerări, dar scopul CP este unul cât se poate de bun. Nu este ok să ofensezi și să-ți bați joc de negrii, homosexuali, rromi numindu-i sau tratându-i în fel și chip la fel cum nu este ok nici ca românii plecați la muncă în Europa de Vest să fie numiți hoți iar româncele prostituate. Aceste politici caută să oprească abuzurile, ceea ce e un lucru foarte bun într-o societate globalizată.

    Autorul se orientează mai degrabă spre anumite excese ale CP și preia punctul de vedere al neo-conservatorilor americani atunci când tratează despre acest fenomen. O abordare mai centristă ar fi fost de preferat.

    • carmen
      relatare partinitoare si oarecum ilogica. deci pentru ca sa nu mai fie jigniti non-albii e necesar ca ei sa fie avantajati?

      • Ce anume este părtinitor și ilogic? E normal ca unele grupuri sociale să fie jignite și dezavantajate fără ca nimeni să fie tras la răspundere?

          • Strawman! Prin ce au fost avantajați nevinovații dumitale? Sau mai general: cum avantajează CP pe nevinovați, altfel decât o fac incorecții?

        • Mai fata ! Chiar ma faci sa-tiamintsc : In USA datorita acestei „nascociri politice” = political corectness – s-au initiat si dezvoltat o serie de ilegalitati care avantajeaza anumite minoritati ! O minoritate – de culoare – este mult avantajata – mai mult decat ar asigura „egalitatea” ! Ba s-a inventat si un nou cuvant „equity” care permite discriminarea exagerat pozitiva. Spre exemplu , cei „de culoare pot accesa facultati-universitati de mare valoare, chiar daca „cunostintele necesare admiterii” nu sunt posedate !!! Chiar crezi ca e bine ? Asta imi aminteste de Romania socialista – anul 1951 – cand am dat admiterea la Politehnica Bucuresti – peste 1000 candidati pe 100 locuri Fac. de Electrotehnica – DAR 60 locuri erau pentriu copiii de muncitori, 30 pentru copiii de tarani saraci si NUMAI 10 locuri pentru copi de intlectuali !- Ce se propaga ACUM in USA nu „pute” a socialism ? Traiesc de vreo 10 ani in USA si – va rog sa ma credeti – ma simt ca retraiesc anii ‘946 – 55 din Bucurestiul pornit spre socialism ! Dar de „cancel culture” ce parere aveti ? Statui demolate, carti proscrise, indoctrinarea scolarilor, sau imbecilizarea maselor (si asa destul de reduse mintal !)printr-o abjecta propaganda ! Mai incercati – stimata carmen – sa vedeti si adevarata fata a jalnisi propagande comunistoide , care sapa cu vigoare la temelia natiunii americane ( Eventual si prin ilegala deschidere a frontierelor, ceea ce a permis un urias influx de „ilegali” – fara valoare economica, intelectuala sau stiintifica – masa amorfa de analfabeti, lenesi, fara nici o meserie, veniti DOAR la milogeala, fara dorinta de munca emigrantilor de pe vremuri !) Si cati alti ignoranti, de fapt pleava societatii – asa cum au fost cam toti activistii comunisti, nu se „obrazicesc” azi si ne acuza pe cei ca muncesc greu ca suntem ba albi, ba conservatori, ba ca nu vrem sa impartim castigul nostru obtinut prin munca grea si cunostinte castigate prin indelunga invatare (nu cu intrari in facultati pe „baza de culoare” CA REFUZAM SA IMPARTIM GASTIGUL NOSTRU CU PUTUROSII, BETIVII sau DROGATII care au umplut orasele si strazile tarii ! Mai ganditi odata Carmen !

    • Stimata doamna, insasi acesta exprimare nu este politic corecta, suna mai bine stimata persoana de gen neutru ?
      PC este nimic altceva decat manipularea voita a limbii vorbite in sensul dorintei de schimbare a modului de a vorbi , gandi , scrie , actiona si simti.
      Scopul CP nu este de ne face oameni mai buni si respectuosi, nici sa ne invete manierele bune pt care exista de „cand lumea” una dintre cele mai vechi institutii, familia moral intacta iar daca nu ajunge, exista legi si nu este nevoie de nici o politie a moraliatii care sa ne spune ce este bun sau rau.
      Este proganada si ca fiecare propaganda se bazeaza pe minciuna, de ignorarea realitatii, incercarea schimbarii acesteia cu ajutorul unor legi si comportamente sociale noi.
      PC este un virus care ne-a lovit precum pandemia care abia a trecut. Daca permitem sustinatorilor PC sa preia discursul si opinia publica, sa le controleze pierdem insasi controlul asupra proprilor destine.

    • Nu corectitudinea politica este daunatoare ci modul agresiv in care este folosita de unii din cauza complexului de inferioritate din diferite motive.

      • Corectidudinea politica este daunatoare indiferent ca este agresiva sau soft, este discriminatorie fata de individ, cea mai mica minoritate sociala si intre timp cea mai vulnerabila persoana.
        PC doreste sa apere minoritati dar pierde din ochi cea mai mica, individul.
        Este practica socialista in care individul nu conteaza, conteaza doar grupul si colectivul.
        In orice constitutie asa numita democratica drepturile individuale sunt aparate.
        ONG, sindicate, asociatii, grupuri de interese ( lobbyisti) infiltrate in guverne si instutii au reusit sa submineze activitatile unui guvern ales care este raspunzator numai in fata alegatorului individual pt ca alegerea politica este individuala.
        Asa numitele democratii reprezentative sunt golite de continutul si adevar. golul fiind umplut de interesele celor sus numite grupari, astfel de democratii se numesc de fatada.
        Mai avem nevoie de constitutie daca nu este respectatata ? iar drepturile individului calcate in picioare ?

        • Tocmai că individul și drepturile individuale sunt avute în prim-plan de către CP. Iar grupul din care provine cineva formează identitatea individului, că individul nu e o noțiune abstractă aflată dincolo de societate și plutind ca un duh în afara oricărui grup social.

          • „individul și drepturile individuale sunt avute în prim-plan de către CP”

            Complet fals. În corectitudinea politică legitimă, se spune ”firefighter” în loc de ”fireman” având în vedere femeile în ansamblu, nu vreo femeie anume. Deci e vorba de categoria femeilor, de o abordare colectivistă, nu individuală.

            În corectitudinea politică falsă, aceea instrumentată ideologic de neomarxiști, este vorba de controlul asupra limbajului și asupra discursului public. Niște persoane disfuncționale, incapabile să se încadreze în regulile societății pentru a obține puterea, inventează noi reguli absurde, în încercarea de a ajunge la putere. Iar unora le și reușește. Justin Trudeau e un foarte bun exemplu, dar există destule exemple și prin Europa.

            Discuțiile sterile despre corectitudinea politică au la bază confuzia (voită) dintre cea autentică și cea instrumentată politic. A spune ”firefighter” în loc de ”fireman” nu oferă nimănui niciun câștig politic. Dar a solicita 50% din locurile din Parlament pentru femei are în vedere obținerea unui câștig politic, deturnând însăși esența democrației: votul alegătorilor.

            Mai devreme sau mai târziu, deturnarea democrației degenerează în război civil: în 1936, în Spania, socialiștii au pierdut alegerile, dar au refuzat să predea puterea, au isterizat minerii cărora nu le-au plătit salariile, pentru a-i determina să se revolte și au omorât 6.832 de preoți catolici doar pentru că erau preoți catolici, nu de altceva.

            Prin urmare, cine vrea să ajungă în Parlament, trebuie să ajungă acolo pe baza voturilor reale obținute, nu pe baza unei reguli arbitrare care impune 50% din locuri pentru femei. 40 de ani de regim fascist cu Francisco Franco la conducere a fost un preț cam prea mare și ar fi păcat să nu învățăm una-alta din acea poveste.

      • Eu zic că e de fapt invers: agresivitatea împotriva CP ascunde frica criticilor de concurența în creștere ca urmare a suprimarii privilegiilor.

          • In cazul “incalziristilor” (cum ii numiti voi, contrarienii de rit petrolist, pe cei care vad antropogeneza efectului de sera), @Hantzy are perfecta dreptate. Cum altfel poate fi explicata negarea revolutiei mobilitatii electrice de catre aceiasi contrarieni climatici? Ascunderea in spatele libertarianismului este poleiala prea stravezie…

            • Ascunderea în spatele moderării este și mai străvezie 😀
              Când comentariul serios de la 13:15 zace la moderare, dar comentariul de 2 rânduri adresat lui @Hanzty la 13:18 este aprobat, astfel încât ceata activiștilor neomarxiști ai lui Lucian Bondoc să posteze replici inflamatoare în numele meu, îți pierzi orice urmă de credibilitate, dată fiind echipa cu care te afli aici. Cam asta-i.

          • Comentariu de doi bani și dorința arzatoare de a mai fi bagat un pic în seamă, învățate la Fane Gheorghiu, tot pe vremea lui Ceaușescu.

        • „Eu zic că e de fapt invers: agresivitatea împotriva CP ascunde frica criticilor de concurența în creștere ca urmare a suprimarii privilegiilor”

          Dupa ce afirmi ca CP incurajeaza concurenta, prin urmare creaza o stare de conflict, dupa care suprima privilegii, respectiv tinde spre o egalitate/echitate impusa si nu stabilita printr-un echilibru normal, vii si ne spui ca nu vezi efectele, CP e doar un simplu instrument. Conduci cumva un Tesla cu gainaț pe tot parbrizul si vezi in fața ca in palma? Ti se pare ca ai mereu dreptate? Sa stii ca nu esti singur!

      • Mai ramane sa ne spuneti : Ca nu comunismul a fost catastrofal pentru omenire ci !!! Modul gresit in care a fost aplicat ! NU stimate domn ! Ori ce teorie care se construieste pe GRESITE IPOTEZE NU POATE DECE LA REZULTATE CORECTE ! Ma uimesc tinerii de azi care mai gasesc bune idei in socialism, comunism si alte „ISME” de acelasi tip ! Am 90 de ani ! Am muncit din greu in Romania comunista , n-am „colaborat” cu securitatea si nu am putut sa „cresc in grad” ! Am vazut si inteles „sistemul” si m-am ferit sa „musc dim momeala” . Am pleacat in strainatate – la munca cinstita inca din vara 1990, cad am inteles „directia lui Iliescu” si n-am gresit ! Acum in USA retreiesc anii ‘946 – ‘955 di Romania in comunizare ! Nu va lasati amagit de „cantecur sirenelor lui V. Roaita” ! Si el era tot un turnator la politie transfarmat de comunisti in eroiU ! Deh ! Lipsa mare de eroi !

    • Conform definiției corectitudinii politicii nici marxismul n-ar fi cu nimic periculos, doar punerea în practică e criminală. Da, în urma aplicării teoriei marxiste au fot ”ceva” excese, ”ceva” exagerări care, până la urmă, iată, s-au corectat. E adevărat că au murit zeci de milioane, altor sute de milioane le-au fost deturnat destinul, în rest e perfect! Acum corectitudinea politică pare un samovar inofensiv dar ar fi grozav de-am putea să-l stârpim până ajunge locomotivă…

      • Comentariu fără relevanță sau poate util prin felul în care ilustrează falsele analogii între CP și comunismul aplicat. Pe astfel de „criterii” se poate compara orice cu orice.

        • Dar nu este chiar deloc o falsă analogie. În teorie ambele sunt bune, dar în practică, ambele ne omoară. Sunt două utopii.
          CP este un pumn în gură, în libertatea de exprimare. Mi-am permis într-un mediu public să spun că nu-mi place de o anumită actriță de culoare. Imediat am fost catalogat ca rasist. Nu contează că sunt mulți alți actori / actrițe de culoare mai deschisă, de care nu-mi place. Nu contează că sunt mulți alți actori / actrițe de culoare de care-mi place. Conform acestei prostii de CP am fost catalogat ca un rasist ce nu pricepe viața crudă și amară de care are parte populația de culoare.

          • Am vorbit într-un comentariu de mai sus despre abuzurile/neînțelegerile CP, cu care nu sunt de acord. Cu toate aceste imperfecțiuni, rămâne o formă de protecție împotriva discriminării pe diferite criterii. Analogia este falsă deoarece compară două lucruri care nu au deloc legătură unul cu altul. Câte gulaguri au construit adepții CP? Câte milioane de morți au făcut prin „salturi înainte?” Pe câți oameni uciși prin tortură de adepții CP cunoașteți dvs personal? Aceste analogii false caută să accentueze anumite neajunsuri ale CP prin raportarea lor la regimuri criminale și „certitudinea” cu care „se știe” foarte limpede că, dacă CP va mai fi practicată, ne va paște alt Stalin sau Mao. Astfel de comparații au ca scop doar discreditarea CP și sunt irelevante.

            Cineva poate cel mult să aibă un cont închis pe o rețea de socializare sau poate, în cel mai rău caz, să-și piardă job-ul ca urmare „politiei CP”. Dar de acolo și până a muri de foame sau de bătaie în lagăre de muncă este o diferența enormă.

          • Inima de leu, CP nu suprima libertatea de exprimare. De exemplu, oricine poate spune ca delicvența în rândurile negrilor este mai mare, iar CP nu intervine. Dar dacă vrea de fapt să se subînțeleagă că orice negru este delicvent, alimentând astfel prejudecățile rasiale, atunci nu este libertate de exprimare, ci minciună, iar CP are tot dreptul să acționeze.
            Iar dacă delincvenții respectivi nu vor să fie identificați după conotațiile negative induse prin culoarea pielii, nu e nicio problemă pentru cei care nu sunt rasiști să le spună „infractori musculoși” sau „vânjosi” sau „bine-crescuti”, nu așa?
            P.S. orice libertate vine la pachet cu responsabilitatea utilizării ei. Nu te poți folosi de acest drept fundamental dacă astfel negi un alt drept fundamental, de exemplu cel la demnitate al altuia.

        • D-nă sau d-ră, n-aveți pic de umor… dar să trecem peste asta! Hai să vă mai spun, apropo de femei: puțin îmi pasă dacă parlamentarul poartă fustă ori pantaloni, dacă se respectă procentul de bărbați, femei, negri, galbeni ori LGBT-iști de orice fel. Scurt, pentru mine, politicienii, indiferent de sex, culoare sau religie, sunt prezumtiv vinovați, c-altfel nu s-ar băga-n politică. C-o mână jură pe Biblie și cu cealaltă te-nșală…

    • Ignorați cu desăvârșire că viața este competiție, de la baza lanțului trofic până la vârf. Alegeți de bună voie să nu vă raportați la viața reală ci le cea închipuită în dogmele unor campusuri închise. În viața reală, cine nu e la masă este în meniu.

  9. Pot fi de acord cu parerea autorului despre aproape toate notiunile legate de corectitudinea politica, in afara de discriminarea pozitiva.
    In anumite limite, discriminarea pozitiva e un lucru bun. In primii ani de scoala, toti copiii vor primi „coronita”, pentru a incuraja si copii mai slabi la invatatura. Persoanele cu handicap au acces la locuri de parcare la intrarea institutiilor, copiii mici au prioritate la medic, cei cu venituri mici, pensionarii sunt discriminati pozitiv la impozitare, studentii saraci primesc burse sociale.
    Dar sa luam un caz concret de discriminare pozitiva incriminat, accesul la invatamant. Cati dintre tigani (doar un exemplu) ajung sa aiba studii superioare? Foarte putini. Nu ii duce capul? Nu cred ca asta e problema. Si daca am lua viata unuia la puricat, as putea paria ca nu am putea „pune degetul” pe momentul in care acea persoana a ratat sansa. E un cumul de factori sociali, economici, psihologici, etc care se acumuleaza infinitezimal si micsoreaza statistic probabilitatea de a termina studii superioare. Care e solutia concreta? Nu putem corecta acesti factorii, nu putem interveni bland in toate aspectele vietii lui, astfel incat sa egalizam sansele. Ce putem face e sa intervenim in anumite momente cheie incat sa marim sansele acestora. Refuz sa cred ca sunt persoane cu mai putine calitati sau talente. Pur si simplu unii nu au avut conditiile sa ajunga la potentialul lor maxim. Alternativa e sa nu facem nimic, sa risipim potentialul uman si sa perpetuam aceasta conditie in randul acestora.
    Veti zice ca nu poti avea incredere in abilitatile acestor absolventi. Fals. Studentul trebuie sa absolve cursurile. Si ma indoiesc ca exista cote de absolvire. Va fi mai slab pregatit? Poate ca da, poate ca nu. Ar fi poate util de vazut daca exista statistici cu felul in care acesti studenti admisi preferential au tinut pasul, cati si cum au absolvit, cu ce note, cum s-au descurcat in piata muncii. Adica daca erau intrinsec mai slabi, sau au recuperat handicapul cu care au inceput.

    • „…Folosind criteriul rasial, serviciile de admitere au stabilit două bareme inegale: unul ridicat pentru studenții albi, altul mult sub nivelul primului, pentru minorități. Așa se face că studenți de origine asiatică, hispanică sau de culoare au fost admiși la universități de elită, în timp ce studenți albi, cu medii mult superioare celor ale minoritarilor intrați la facultate, dar sub baremul pentru albi, nu au fost primiți.
      În loc să desființeze rasismul, metoda acțiunii afirmative a introdus rasismul inversat: favorizarea studenților minoritari prin care, implicit, studenți albi, mai buni ca ei au fost și sunt nedreptățiți….
      …Pe lângă lipsa de echitate socială, acțiunea afirmativă a mai avut un efect negativ. Ea a creat „sindromul de nepotrivire” din cauză că mulți studenți admiși pe baza acțiunii afirmative la universități de elită nu au putut face față nivelului de predare, au avut rezultate proaste și s-au retras în număr mare. Este regretabil pentru ei, dar și pentru marele număr de studenți cu merite mai mari ca ale lor, cărora nu li s-a dat șansa să studieze la universitatea în cauză, unde locurile au fost ocupate de studenți incapabili să ajungă la absolvire.
      – Martin S. Martin- Republica.ro- 16.09.2018
      Un interesant efect pervers al C.P.
      Felicitari d.lui Paun pentru probitatea profesionala a articolului.

    • Sa ne gandim mai aproape de casa. Si la noi s-au practicat medii diferentiate de admitere in liceu, facultate, doctorat etc. intre copii de muncitori si cei de „functionari” (intelectuali) sau pe criterii politice (si Ana Blandiana este un exemplu). Iar in Scolile militare unii picau cu 8 iar altii intrau cu 2, iar competentele s-au vazut inclusiv la Revolutie. Iar in prezent studentii „bogati” pot sa urmeze facultatea, chiar daca picasera la admitere. Ar mai fi si altele de comentat, dar nu stiu daca ar fi corect politic…

      • https://youtu.be/cU257_Ma7EA?si=if4YRmHBthtuDdUG
        Urmariti campania infiripata in ultimul deceniu, sesizati stilul comunicarii si accentul marcat al limbii materne vorbita de sociolog si spuneti-ne daca considerati ca exista o continuitate a fenomenului pus in evidenta de dumneavoastra.
        In ce mod se justifica privilegierea tinerilor apartinand minoritatii rrome la accesul la titluri universitare cand este istoric dovedit ca in anii comunismului au beneficiat de absolut aceleasi drepturi cu tinerii etnici romani, maghiari, germani. Singura dificultate in instruire a tinut de inexistenta unei limbi literare unitare rrome , a profesorilor si manualelor specifice.
        In acest moment pe postul de televiziune LCP al Adunarii Nationale din Franta are loc o dezbatere pe tema revelatiilor despre teroarea comunista puse in evidenta de ” Arhipelagul Gulag”
        Romanii isi refuza dreptul sa discute public despre decimarea opozantilor comunismului totalitarist, despre complicitatea occidentului la instaurarea terorii bolsevice si despre colaborarea minoritatii rrome cu Securitatea sub guvernarea Ceausescu .
        In 93 Pierre Miscovici declara public.ca ” problema rromilor „in Europa nu se poare rezolva decat prin crearea unei Republici Autonome Rrome in Sudul Romaniei.
        Este normal ca noi romanii sa toleram toate obrazniciile unor penibile marionete manipulate de marionetisti analfabeti istoric platiti de indivizi bizari care se drogveaza ascultand in casti Valsul lui Ravel?! Adica a unor bolnavi obsedati de distrugerea lumii?

    • „In anumite limite, discriminarea pozitiva e un lucru bun. In primii ani de scoala, toti copiii vor primi „coronita”, pentru a incuraja si copii mai slabi la invatatura.” – Fundamental greșit! Asta-i face pe copiii dotați să nu mai învețe iar pe cei mai slabi să nu mai depună niciun fel de strădanie. Viața e competiție, când ajung în producție angajatorul nu le „dă coroniță tuturor”. Și ce facem? Vai, penalizăm angajatorul!

  10. ”
    mongolul • 2024-01-07 08:25
    corectitudinea politica este o otrava ideologica, ce naste monstri; pentru ca nu accepta alta ideologie si mentalitate decat a lor; prin urmare, devine instrumentul unei dictaturi in societate; pentru ca nu este interesata de stabilirea egalitatii intre cetateni indiferent de……; ea favorizeaza din start unele grupuri, in defavoarea altora; partea proasta e ca politrucii lor au puterea sa ceara orice, si turma ii asculta si ii urmeaza orbeste; seamana cu „revolutiua culturala” din China anilor ’60; posibil sa aibe si sponsori (fosti) comunisti… mai sunt, dar n-am loc; si mai las si pe altii „

  11. Domnule Păun,

    cred că articolul dumneavoastră nu își găsește loc într-un ziar de mare circulație din cauza temei abordate și nu neapărat a lungimii articolului.
    Teama de gălăgioșii apărători a corectitudinii politice sau o agendă dinainte definită de către conducerea editorială face ca articole ca ale dumneavoastră să apăra din ce in ce mai rar.
    Felicitări pentru curaj si forma bine structurată a articolului!
    P.S. Mi se pare foarte importantă clarificarea, distanțarea de extremiștii de dreapta. Mai ales că cea mai importantă acuza adusă autorilor care critică corectitudinea politică e că sunt in slujba extremiștilor de dreapta. E important a se preciza că există posibilitatea a fi critic vis-a-vis de corectitudinea politică fără a fi extremist de dreapta.

  12. Excelent și binevenit articol!
    Totul își are originea(ghiciți unde?) în anii 1922-23 când noua orânduire instalată, și-a propus subminarea ‘orânduirii capitaliste” din restul lumii prin urâțirea artei,înlocuirea acesteia cu divertismentul ieftin, crearea haosului social,combaterea principiilor iudeo-creștine subminarea familiei,schimbarea sensului cuvintelor și altele asemenea pe care le vedem aplicate sistematic astăzi de promotorii din umbră a acestei ideologii radical-sexo-marxistă.Scopul ei este tocmai crearea haosului social, pentru a-și impune ei dominația absolută.Și vor reuși dacă noi nu vom fi mult mai solidari în combaterea acestei ideologii care, ca orice ideologie sfârșește în totalitarism.Oare asta ne dorim?

  14. Să mă fi întrebat un psihanalist, aș fi răspuns că leacul meu la mode de acest fel este unul curat neaoș, adică ignorarea, ba chiar nesimțirea! Eu, în subterana mea, să-mi beau liniștit ceaiul… Treaba lor, în casa lor pot face ce vor; n-au decât să nu mă primească acasă la ei, dar dacă vin la mine eu pot râde de ei, îi pot batjocori, îi voi jigni și-i voi înjura ca un prost crescut ce sunt. Mă doare în trei litere de politica lor foarte corectă, cu motivațiile lor teribiliste, răzbunătoare pe o istorie întreagă. Iar dacă insistă, să nu se mire că le dau peste mână… Ce mai, pe înțelesul dumneavoastră sunt un reținut cu reziliență – până la complianță și le spun verde-n față că, în judecata mea, nu au dreptate. În rest n-am nici un respect pentru etnie, credință religioasă, obiceiuri sexuale, mode și alte prostioare de moftangii. Până să aflu dacă-i femeie sau bărbat, LGBT-ist de orice soi, negru, alb sau galben, eschimoși sau zuluși, comunist sau progresist ori numai democrat – eu respect înainte de toate ființa umană, semenul. Cu siguranță mă deosebesc cu ceva de aproapele de aici sau de străinul de dincolo. Dar tocmai în această diferență stă valoarea mea, a celuilalt și valoarea, când există, mă interesează. Mulțumit cu starea în care mă aflu ca din naștere, în comunitatea mea, mă împac cu ce am. Și eu sunt supărat pe femei dar nu pe toate și nu-ntr-atât încât să mă dau la bărbați… Înțeleg că nu voi fi invitat de Andrew Solomon la festivalul curcubeului, dar asta nu înseamnă că nu-i voi citi cărțile, că nu îi voi aprecia cultura, deschiderea către experiențe de orice gen; am o slăbiciune aparte pentru Michel Foucault și mă seduc subtilitățile lui intelectuale de mare rafinament; niciodată n-am să resping literatura plină de o virilitatea voluptoasă a Simonei de Beauvoir care, să fim drepți, ca bisexuală aparține deja unui… al treilea sex. Această doamnă a fost o luptătoare de prim rang pentru emanciparea femeii și am tot respectul pentru ea… A, să nu uit: sunt un admirator al lui Leopold Sedar Senghor care, fără pretenția că făcea o politică corectă, și-a afirmat ”negritudinea” fără a nega, ba chiar excelând în ”cultura stăpânilor de sclavi”, cultura franceză în care a fost educat. Aceștia sunt oamenii la care țin pentru că, înainte de toate, sunt oameni apoi aparțin unei comunități specifice în care ei cred până la a-și asuma identitatea acelui grup, mai mare, mai mic. Știam pe cineva care ținea să precizeze că, înainte de a fi român el este comunist… A fost și asta o ideologie care a trecut. Socrate, se pare, avea obiceiul să mulțumească zeilor că s-a născut grec și nu barbar, om liber și nu sclav, bărbat și nu femeie. Doar Xantipa se plângea vecinelor că ar fi meritat un soț mai bun…
    În rest, cred că o să cer să fiu respectat ca o minoritate, tot mai mică, dar încăpățânată să-și revendice normalitatea. Voi cere pensie specială pentru asta… Da, da, mă socotesc un om normal și n-am de ce să cer iertare cuiva, n-am de ce să mă simt handicapat dintr-atât. Nu am nici de ce să mă rușinez că părinții mei, care-or fi fost, au mâncat, poate, aguridă iar eu, astăzi, trebuie să mimez că mi se strepezesc dinții…
    Încă mă țin de criterii estetice și de gust când citesc literatură, fără să mă așez ”pe poziții de clasă” și, dacă scriitorul nu are talent, poate înfiera sclavagismul, de orice culoare, poate să preamărească cât o vrea iubirea pe toate părțile dintre bărbați ori femei, dintre un om și un animal, dar dacă nu o face cu talent, toată opera cade într-un ridicol fără margini amintindu-mi, mai degrabă, de perioada proletcultistă, de arta cu tendință, îmi amintește de o perioadă istorică revolută, de care credeam că am uitat cu toții. Văd că unii retrăiesc avântul revoluționar și patosul păgubos ba de la 1789, ba de la 1917, mișcarea politicii corecte fiind plină de tot felul de caraghioși, deocamdată, dar știu, din istorie, că asemenea mișcări se pot transforma repede-repede într-un genocid dezastruos. Mai știu, tot din istorie, că nimeni nu poate evita dezastrul… Specia asta sinucigașă, căreia-i aparțin, nu-i suficient de înțeleaptă încât să învețe din istorie să nu-i repete greșelile; învață doar cât să înțeleagă că nenorocirile se vor repeta, agravându-și amploarea.

  15. Felicitări! Un eseu cu totul remarcabil: analiză lucidă a fenomenului, opinii echilibrat exprimate. Sugestie: ar trebui extins la dimensiunile unei cărți; impactul ar fi semnificativ mai puternic. La mulți ani!

  16. Concluzia finala m-a dezamagit. Se incadreaza in exact ce blamati mai sus, la intrebarea „ceea ce invocati nu sunt cazuri izolate?”. Cadeti in pacatul relativizarii de genul acela care spuneti ca nu ar trebui sa fi fost facut, pt ca astfel a castigat teren ideologia PC. Caci asta e: o ideologie cu manifestari religioase, care promoveaza terorismul psihic (dar si fizic) pentru a obtine puterea totala.

    • Habar nu ai ce vorbesti! Domnul paun e un domn care nu meriti sa-ti raspunda, habarnistule! Cum indraznesti sa te iei de domnul paun care e cel mai tare cand isi da cu parerea, nu ca tine, un nimeni care vorbeste degeaba!

  17. Felicitari! Un articol foarte util si bine informat asupra a ceea ce a pornit la distrugerea civilizatiei occidentale pe care ne-am bazat pana mai ieri.
    Dictatura minoritatilor si a celor dedati la rele, agenda 2030, transhumanismul, practic satanicii, sunt instrumentele prin care lumea va cadea. Demult timp infractorii, renegatii normalitatii, uzurpatorii fiintei umane vor la butoane. Conflictele fabricate artificial in toate domeniile existentei umane vor erode structura sociala a omenirii, haosul controlat va fi preamarit si ok-iul la vanatoarea unor semeni, cat mai multi, va satisfice obsesia puterii celor care vor sa conduca numai ei. Legi care sa anuleze dreptatea, adevarul, binele, frumosul, iubirea de semeni ne vor soca initial, dar in scurta vreme armata celor faradelege, slabutilor de minte si a oportunistilor de toate culorile vor acoperi vocea ratiunii. S-a mai intamplat in trecut, dar nu la scara planetara si culmea, e anuntata de la tribuna WEF, o entitate a unor indivizi nealesi de nimeni si care se bucura de imunitate diplomatica. Conflictul intre saraci si bogati nu este atat de propovaduit de marxistoizii de azi pentru ca miliardarii din umbra ne spun tocmai ei-ce tupeu!- ca resursele nu sunt distribuite echitabil. Ei sunt – nu-i asa? – cel mai indrituiti in ale viului, umanului, ei pot sa foloseasca pe cat le doreste inimioara combustibilii fosili, sa cumpere proprietati pe coastele pe care apele vor domni generate de topirea ghetarilor(!), ei vor fi neatinsii legilor amprentei de carbon, fatala pentru restul omenirii, ei vor fi „the untouchable” devreme ce restul nu va detine nimic intr-o fericire de pilule roz. As vrea sa stiu daca vreunul dintre aceste elite mesianice este negru, spre-o pilda, pentru ca din familia alfabetului cu siguranta sunt toti (a se vedea lista unui celebru oprimat, inlaturat ca incomod pentru „cauza”).
    Aceasta nebunie a fost treptat introdusa in lumea occidentala pentru ca numai aici conceptul de libertate, drepturile omului/individului si principiile moralitatii crestine au generat dezvoltare si siguranta. Odata desfiintate, ma tem ca nu mai exista cale de intoarcere.
    Inteleptul Solomon spunea clar care este motivul nedreptatii in lume: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău.” (Eclesiastul 8:11 )

  18. „CÂND ȘI UNDE S-A NĂSCUT ACEST FENOMEN?
    În universitățile nord-americane ale anilor ’80.”

    Cred ca fenomenul este mai vechi. Rădăcinile lui sunt in URSS, prin anii 1920. Atunci a fi corect politic însemna a urma linia partidului.
    Prin anii 60-70 fenomenul s-a extins in USA in lumea „progresista”. In anii 80 a luat semnificația si avântul de azi. In anii noștri a fi incorect politic a devenit un sport periculos, poți fi anulat online, ți se poate bloca o avansare sau poți fi chiar disponibilizat, si asta nu numai in lumea universitara.

    • Prima utilizare a termenului a fost in 1793 de către un judecător american, care justifica astfel primordialitatea unei toastari în favoarea omului, iar nu a statului, întrucât omul este creația lui Dumnezeu și este astfel deasupra statului, care nu este decât o creație a omului (Chisholm vs. Georgia).
      Termenul a fost preluat de conservatori, abia după un secol de bolsevici: fiecare ideologie cu propria corectitudine deci.
      După 1948 s-a transformat într-o convenție politică, fără culoare. Altfel spus CP rămâne un instrument, nu e ideologie.

  19. Corectitudine politica , avant la lettre , au facut comunistii romani imediat dupa 1945 , cand au pus in functia de Primar al comunei pe fierarul tigan al satului … Deh , ai lui doar au fost secole robi si mai nou la acea ora , cu doar cativa ani in urma , au fost trimisi la Bug .
    Aceasta maree odioasa , cu izvor de peste Ocean vine spre Europa in talazuri uriase si daca nu suntem atenti la pericol , ne va ucide . Uneori la propriu !
    Doar noi , europenii , putem pune talpa in piept acestei monstruozitati !
    Prin exemplificare si contrast , le putem inchide gura acestor noi apostoli ai talmes balmesului social si inamici ai Meritocratiei ! Citeam recent ca pe undeva prin State , ca familia unui negru ranit intr-un schimb de focuri , a facut un scandal monstru cand acesta a fost repartizat unui chirurg negru : le era teama ca acesta a ajuns medic , utilizand acest cancer al vremurilor noi : corectitudine a politica …
    Este de vina Societatea sau etnia , ca negrii din SUA , sunt cca 15% din populatie si cca 70 % din populatia penitenciara ? Si in oglinda , aceeiasi situatie este in Romania , cu o anumita minoritate – stim noi care , da’ nu spui ?
    Este de vina Societatea ca numarul negrilor castigatori ai Premiului Nobel pt. descoperiri stiintifice ( si nu pt. gogorite sau marote , vezi Lupta pt. Pace ) este redus ? ( oare este vreunul ? ) .
    Este de vina rasa alba ca la ora cand Renasterea stralucea si Columb descoperea America , africanii sau polinezienii isi mancau inamicii ucisi cu sulitele ?

    Inchei . Natura insasi , care nu este ( inca ) lovita de aceasta porcarie intelectuala – CP . propune Primatul anumitor rase sau soiuri in contra sau in defavoarea altora : valabil la specii si rase – plante , animale – unele , dau un randament mai mare , sunt mai frumoase , sunt mai usor aclimatizabile decat celelalte , deci sunt preferate , deci au un succes mai mare . De-a lungul Istoriei , o anumita rasa a dus Umanitatea catre astre – este aceasta rasa de vina ca nu le-a ,, asteptat ,, pe celelalte , sa iasa din cotlonul unde Istoria sau Creatia , le-a asezat ?
    De ce ar fi omul diferit ? Omul nu este o parte a Creatiei Naturii ?

  20. In centrul reflecției și acțiunii umane este Iisus Hristos . Cine pune altceva in locul Lui traieste in eroare .
    Relațiile dintre persoane cu identități ( ? ) diferite nu trebuie sa aibe in mod firesc ceva conflictual, tensionat, de luptă pentru putere . Relatiile acestea trebuie sa fie intotdeauna pline de iubire sa manifeste iubire ( caci asa ne indeamnaIisus Hristos ) Cit despre putere …. Puterea este numai a Lui .
    Nu constituțiile și cartele privitoare la drepturile omului trebuie sa primeze ci indreptarul de baza al vietii omului ; Poruncile . As adauga si Fericirile .
    Indiferent unde ,,s-ar fi nascut ” fenomenul el este nefiresc .
    Vocile cele mai articulate impotriva fenomenului trebuie sa fie vocile celor cu credinta in Dumnezeu .
    Ceea ce este bun , frumos si adevarat nu vine de la o majoritate sau minoritate ci de la Dumnezeu . Cine vrea sa afle ce vine de la Dumnezeu afla din Sfinta Scriptura .
    Reguli egale pentru toti ? Desigur , Poruncile . Orice alta legiferare este aflare in treaba si haladuire in intuneric .
    ,,Nu te aliezi cu cancerul pentru că nu-ți place unul dintre tratamente. ” Un om intreg la cap intelege ca se afla in intuneric si daca isi doreste lumina accepta ,,tratamentul ” . Cel ce nu accepta ,,tratamentul ” accepta sinuciderea . ,,Tratamentul ” este Iisus Hristos . Pentru ca El este Calea spre Lumina .

  21. Wow, nu pot sa cred, cine a permis publicarea unui asemenea articol? Tradare, tradare, de trei ori tradare… Mi-e teama sa comentez ceva sa nu stric momentul… Bravo!

  22. Auziti, tovarasul Paun, iertata fie-mi indrazneala! Nu stiu daca cititi, ca vad ca imi este interzisa publicarea pe acest site, unde inteleg ca libertatea de exprimare este asigurata, dar am si o intrebare: va mai sustineti acest text de doi lei, din pandemiei, in care ii glorificati pe snowflakesii, pe care azi ii blamati, care se ascundeau prin case de teama, asemuindu-i cu luptatorii care si-au dat vietiile in razboaiele crunte pt tzara? Cu speranta ca apucati sa cititi lucrurile acestea, mu e nevoie sa publicati sau sa-mi raspundeti, ca stiu ca nu sunteti in stare, papadiilor!
    https://www.contributors.ro/momentul-adevarului/

    • Ma scuzati tovarasul Altcineva dar am dat click pe linkul dumneavoastra pregatit sa citesc un articol lung si documentat ca cel de fata din care sa reiasa ca autorul avea alte opinii acum 3 ani! Cand colo gasesc un text scris la cald pe 22.03.2020! Eu cred ca aveti grave probleme de intelegere a unui text scris!

      • Un argument în plus pentru un test de depistare a analfabetismului funcțional înainte de a permite postarea comentariilor la articole ce presupun înțelegerea riguroasă a unor concepte logice față de textele care sunt doar opinii literar-artistice ce suportă și tortura comentariilor nepertinente.

      • Care sunt gravele probleme de intelegere, va rog sa detaliati! Astept insa raspunsul de la tovarasul paun, care acum a trecut de partea cealalta, desi inainte era un snowflake ca multi altii!

      • Si faptul ca nu ati gasit un articol lung, domnisorul gabriel, ca cel de fata, ci o voma propagandistica de snowflake, e vina mea?

        • Tovarășu’ nobody, ai probleme grele de citire și înțelegere a ideilor citite. Încearcă să mai citești articolul semnalat, măcar de trei ori. Încetișor, cu răbdare. Cine știe, poate înțelegi într-un final ce-a vrut să spună autorul…

      • Da. Am reluat intre timp, am si câteva obiecții vizavi de dansul intre religie si ideologie (incă de la prima lectură remarcasem incoerența încadrării ideologice), dar textul rămâne de admirat, in special pentru că instigă public la reacție civică vizavi de excesele CoPo (in aceste vremuri îți trebuie ceva curaj ca să faci asta in mod conștient, asumat cu nume și pronume). Obiecțiile si observațiile mai târziu.

  26. din ciclul „mare e gradina”
    cel mai amuzant caz de corectitudine politica (?): „Cartonaș roșu rotund acordat în Cupa Angliei. Ce semnificație are”
    https://adevarul.ro/sport/cartonas-rosu-rotund-acordat-in-cupa-angliei-ce-2329487.html
    deci pentru fanii daltonisti (care nu disting galben de rosu) a fost implementata masura utilizarii unui cartonas rotund rosu in locul celui patrat.
    adica daca arbitrul arata un cartonas patrat atunci e avertisment, iar daca cartonasul e rotund, eliminare.
    astfel fanului daltonist i se acorda toata atentia.

    • N-ai înțeles mare lucru dintr-un excelent articol. Recitește-l și mai judecă o dată situația, altfel te încadrezi singur în tribul ”criticilor vigilenți”.
      Nu este vorba despre faptul că ”i s-ar acorda toată atenția fanului daltonist”, ci despre faptul că o semnalizare trebuie să fie clar pentru toată lumea, iar persoanele daltoniste, deși nu sunt chiar așa puține, sunt incapabile să distingă între cele două cartonașe dacă nu li s-ar fi adăugat acest nou atribut distinctiv. Exact din cauza aceasta, toate marcajele rutiere sunt făcute să fie identice ca mesaj, indiferent că le vezi în lumină naturală puternică și le poți distinge culorile sau în lumină slabă când le percepi doar în alb și negru – vezi culorile și formele indicatoarelor pentru ”Prioritate pentru circulația din sens invers” și ”Prioritate față de circulația din sens invers”.

      • vali
        multumesc de observatie, totusi ideea era alta: e vb de activarea spiritului de observatie. fanul daltonist care nu vede decat un cartonas patrat de culoare nedefinita are de asteptat doar un moment pentru a vedea in ce directie o ia jucatorul sanctionat: spre terenul de joaca sau spre tribune.
        e atat de simplu.
        pe cale de consecinta, eu consider ca incadrarea in tribul vigilentilor e un act gratuit, mai ales ca am exprimat dubii asupra incadrarii cazului relatat drept CP punand „?”.

      • Iar cu semaforul cum este ? punam si acolo patratele ? am avut un prieten daltonist care a circullat mult si bine cu masina pt ca stia , sus e rosu iar jos este verde.

  27. Singura problemă din articol este afirmația „în peisajul tot mai confuz și mai înfierbântat al civismului de azi”.
    Corectitudinea politică conform tuturor definițiilor din articol nu prea are de-a face cu civismul, ci mai mult cu ceea ce face civismul de azi să fie confuz.

  28. Corectitudinea politică reprezinta inceputul totalitarismului, cel al limitelor impuse de cei care „lupta” pentru anumite anumite ideologii noi, reprezinta ingradirea libertatii de exprimare si excluderea din societate a celor care au alte pareri decat cei care promoveaza ideologiile de gen, rasa, climatice, etc. „Wokismul” și „cancel culture” sunt doar doua djntre ideologiile care stau la baza corectitudinii politice, chiar dacă in Europa inca nu au prins radacini prea puternice. Însă, motorul care tine in „viata” corectitudinea politica, il reprezinta frica, teama de consecintele care pot aparea daca sunt trecute anumite limite ale libertatii de exprimare. Teama si frica au contribuit la ascensiunea regimurilor totalitare pretutindeni in lume, regimuri care au speculat slabiciunile umane si teama oamenilor de libertate totala. Corectitudinea politică reprezinta un fel de „terorism intelectual”, asa cum il numea Thierry Wolton in „Noile drumuri ale servitutii noastre”. Oamenii prefera comoditatea intelectuala si lipsa responsabilitatilor, iar pe acest substrat psihologic se formează corectitudinea politica și controlul absolut al societatilor noastre.

    • Este marxismul cultural cunoscut si ca neomarxism. Definitia neomarxismului spune ca revolutia socialista nu este se datoreaza puterii impulsive a proletariatului ca la Marx , puterea impulsiva trebuie sa vina din randul intelectualitatii, vezi Antonio Gramsci si Scoala de la Frankfurt.
      Revolutia socialist/marxista a anior 60 in special 68 ai sec 20 au la baza aceste teorii iar dupa trecerea prin insitutii, invatamant si politica acum incep sa fie aplicate de urmasii studentimii din 68 ale caror idoli au fost cei mai mari criminali deghizati in eliberatori de sub sistemul burghezi, vezi capitalist.
      La urma urmei PC este dorinta a unei mari parti a intelectualitatii de cladirea unei noi ordini economice si sociale si care sa depaseasca actualul sistem capitalist.

    • Dar politetea e acceptabila? Se suprapune (cel putin partial) cu corectitudine politica? Cum se-mpaca politetea cu incorectitudine politica? Aveti niste exemple?
      Este interventia dvs. corecta politic? Dar a mea?

      • Politetea este o norma sociala pe care majoritatea o accepta de buna voie, PC este impusa deocamdata atat prin metode soft in mai ales in scoli cat si prin metode apropiate „teroarei morale”, mai pe fata excluderea celor care se opun prin eliminarea lor fizica de la locurile de munca, discreditare publica, izolare sociala etc.etc.
        Va veni momentul incare legea o va impune CP daca nu ne vom apara.
        PC a trecut prin instutii, acum este randul legiutoriului la luarea masurilor necesare sub presiunea intereselor de grup, vezi minoritati care se simt discriminate, alte legi care se vor suprapune altor legi astfel incat haosul sa fie complet.

      • Nu. Politetea este altceva, chiar daca se poate confunda uneori cu corectitudinea politica. Cred ca tine mai mult de educatie si de respectul fata de ceilalti. De exemplu, politetea la japonezi face parte din cultura lor, insa nu are legatura cu corectitudinea politica si cu ingradirea libertatii de exprimare. Eu pot sa fiu politicos cu un negru, pe o retea sociala de exemplu, insa daca incepe sa ma jigneasca si sa-mi spuna ca sunt un alb rasist, ai carui urmasi au omorat sclavi si care a colonizat si a facut genocid prin fostele colonii, atunci s-ar putea sa ma leg de culoarea lui si sa-l acuz ca se foloseste de faptul ca este de culoare pentru a jigni, lucru care va fi urmat probabil de excluderea mea de pe reteaua sociala, urmata de inchiderea contului. Ar insemna ca am trecut limita „corectitudinii politice”, chiar daca am fost atacat in mod nedrept si nu am avut nici o legatura cu faptele istorice. In acel moment nu mai exista dezbatere libera, iar argumentele nu mai pot fi folosite pentru a explica anumite lucruri.

    • @Mike. Una e una, alta e alta. Miscarea woke e o prostie, la fel si exagerarile corectitudinii politice.
      DAR schimbarile climatice nu intra in aceeasi categorie. Schimbarile climatice exista, sunt clar demonstrate masurate stiintific, si provin din arderea necontrolata a fosilelor, peste 97% din expertii internationali si toate organismele internationale serioase atesta asta. De fapt schimbarile climatice se vad cu ochiul liber si in clima de la noi, schimbata mult fata de acum 20-30 ani. Topirea ghetarilor si cresterea aciditatii oceanelor ca urmare a cresterii CO2 in atmosfera sunt iar masurate clar, nu exista dubii in privinta asta. NU te lasa corupt de dezinformarile gogonate ale unui alt autor cranganu de pe platforma asta, care vine cu teorii pseudostiintifice si conspirationiste, si care se opune la orice fel de energii alternative, etc. Bazaconiile lui sunt false si fac doar jocul si profitul marilor concerne petroliere.

    • Ar fi fost interesant si o lista cu adeptii/propovaduitorii PC.
      Ca pe aia contra, fiind listati, ii poate infiera oricine… 😉

  30. Exemple de microagresiune, discriminare, bullying- despre acest concept ati uitat sa scrieti aici- la scoala sau la locul de munca: grasa aia, piticul ala, ala negru, aia batrana, urata aia, ala handicapat, tiganul, sarantoaca, „coloratii care intra in magazin trebuie urmariti cu atentie”, „copilul meu nu vrea sa stea in banca langa un sarantoc/colorat/handicapat/umflat/taran”. Va intreb: oare nu este bine ca se interzice acest mod de exprimare in scoala si la locul de munca? Nu este sanatos sa ii invatam pe copii si sa-i educam pe adulti sa evite etichetele care jignesc? Nu este normal ca atunci cand vrem sa indicam o persoana sa ne referim la orice altceva decat la culoarea pielii, gabarit, dizabilitati, statut economic? Pentru ca ati ales un ton didacticist, iar articolul e presarat cu multe exemple, dau si eu unul: prefer sa spun „Noul nostru coleg este cel care tocmai a intrat in cladire, cel cu sacou albastru.” decat „Noul nostru coleg este grasul acela schiop.” Hm?
    Despre prezenta femeilor in parlamente as mai scrie, dar au mai fost niste comentarii care au pus lucrurile la punct.
    De acord cu faptul ca corectitudinea politica nu trebuie sa devina o obsesie si o arma folosita impotriva unor competitori, dar ea a aparut dintr-o frustrare acumulata in sute de ani in randul unor mase imense de oameni nedreptatiti. Eu cred ca acesta este un moment in care se regleaza lucrurile. In cateva decenii, putine, sper eu, nu se va mai vorbi despre cote de reprezentare pt femei, rase, orientari sexuale pt ca pur si simplu nu va mai exista aceasta nevoie. Nu se vor mai face cursuri de etica pt angajatii companiilor pt ca adultii aceia nu vor concepe sa foloseasca etichete jignitoare la adresa colegilor. Vor fi invatat asta in scoala.

    • Cine se simte insultat si jignit are lege care sa-l apere, nu sa inchida gura oricui pe moftul ca s-a uitat urat sau ca nu-i place vreun individ, fie si copil.Este dreptul omului sa nu-i placa de altul si eventual sa-i spuna asta fara teama. In felul acesta nu mai gandim critic, suntem obligati sa ne inghitem neplacerea si sa fim discriminati noi din frageda pruncie pe motivul discriminarii hotarate de niste rai cu intentii „bune”.

      • Nu e vorba despre mofturi aici, este vorba despre realități. Iar legea da, îl apără (ar trebui să-l apere) prin măsuri luate împotriva celor care consideră „că gândesc liber și critic” dar care înțeleg greșit libertatea și vor în realitate să jignească liber și nepedepsiți de nimeni. Așa ceva nu se poate iar societatea nu este o baltă unde ne spălăm neplăcerile în văzul tuturor. Cine nu înțelege aceste lucruri elementare este liber să trăiască în pădure, munți sau oriunde altundeva unde prezența semenilor nu-i creează neplăceri.

        • „Asa ceva nu se poate” spuneau comisarii bolsevici. Nu ma intereseaza educatia cu biciul si propagarea unei singure voci. Libertatea de exprimare nu este o gluma pe care s-o scoata la rampa stanga doar cand e vorba despre discriminarea lor, care se stie sunt , in general, lenesi, oportunisti si violenti.
          Viziunea aceasta ca cei care spun adevarul fara politeturi camuflate unor neterminati, aparati de cei asemeni lor, trebuie sa ia calea codrului sau muntilor, sau sa fie facuti disparuti, este viziunea oricarui vierme totalitar care va da dispozitii criminale ca sa-si apere obsesiile. Asa dispare presa, pamfletul, satira, comedia. Asa dispare lumea.

          • „Asa dispare presa, pamfletul, satira, comedia. Asa dispare lumea.” Dacă ați înțeles lumea asta la fel cum ați înțeles ce e CP, atunci poate să dispară și mâine că oricum nu vă veți da seama.

            „care se stie sunt , in general, lenesi, oportunisti si violenti.” Cu siguranță, e doar vina lor, că doar toți ne dorim să fim needucați, săraci și discriminați. Nu-i așa?

            • Cand au luat puterea in Romania, comunistii, de stanga, fireste, erau neciopliti, anti-intelectuali, si lenesi. Violenta cu care au fost indobitociti de liderii lor si de Marx este mai mult decat cunoscuta si studiata cu fascinatie as putea spune. Ea s-a prelungit in Romania si dupa 1989 si a adus la varf o „aristocratie marlandeza” creata de o combinatie horror intre securistoizi si interlopi.
              Veniti cu argumente in favoarea corectitudinii politice si impotriva libertatii de exprimare.

            • Confundați lucrurile, CP nu are nicio legătură cu comunismul dinainte de 89, nici dacă faceți cele mai reușite acrobații intelectuale.

              Inutil să vă mai spun că nu înțelegeți nici noțiunea libertății de exprimare pe care o invocați mereu. Nu înțelegeți nici că libertatea de exprimare implică responsabilități și etică iar CP nu o înțelegeți nici atât. Nu mă voi mai osteni să vă clarific concepte de bază din manualul de educație civică dar să știți că, spre deosebire de articolele prof. Crânganu, aici puteți fi taxată de alți comentatori pentru lipsa de logică și enormitățile pe care le susțineți. Nu merge peste tot cu astfel de manipulări.

            • @carmen,
              responsabilitatile se reglementeaza prin lege, nu prin ideologie, stimabila/stimabile.
              Nu mai invocati neintelegerea conceptelor de catre altii, insultand (CP v-ar trimite la plimbare de pe site daca ar fi implementata.)!
              Aici nu suntem in sala de clasa in care vi se da dvs. iluzia ca ati avea vreo autoritate sau manualul de educatie civica. Veniti cu argumente, nu cu jigniri!
              Da, comunismul a venit cu un soi de corectitudine politica aplicata, un fel de instrument prin care cenzura la greu orice voce dizidenta. Scopul era perpetuarea eterna la putere prin anihilarea din fasa a opozitiei, a adevarului si dreptatii. Cine a trait vremurile acelea nu are nevoie de vreun manual sau profesor arogant csre sa faca spume daca cineva nu e de acord cu „linia partidului”.

            • @Monica
              Mai intai, de apreciat curajul dvs. de a iesi dintre zidurile cetatii aparate de cea mai crunta cenzura de pe Contributors.ro.👏👏👏
              Eu cred ca in acea cetate se practica CoPo fata de iesirile publice ale CO2coalition. Nimic mai mult. Realitate intoarsa pe dos, unelte fiind trunchierea datelor si manipularea ignorantei profanilor.
              Bonus:
              Mostra de CoPo la nivel restrans: 97% consensuali in lingusirea orgoliosului guru.

        • Va contraziceti, cine incalca legea suporta consecintele si nu este nevoie de nici o ” politie a moralitatii ” suplimentara.
          Nu va da de gandit ca toate fenomenele au aparut o data cu retelele de socializare si puterea lor de manipulare ?

    • Aceste exprimari sunt legate de lipsa de educatie si de impolitete, nu de corectitudine politica. De multe ori este vorba de efectul corector al anturajului (grasa ar putea sa mai slabeasca, nespalatul ar putea sa se mai spele etc.) Chiar daca se cenzureaza exprimarea in scris ori vorbit, in mintea celuilalt ramane poate chiar in forma agravata. Dar o persoana educata (macar cu cei 7 ani de acasa) nu se va exprima astfel, ba mai mult se va injosi pe ea insasi cu asemenea limbaj.

    • Stimată Ioana Ursu, La mulți Ani de ziua onomastică vă doresc. Vroiam să vă răspund mai detaliat dar ceilalți doi comentatori au făcut-o deja. Politețea, empatia si adresarea corectă fără a jigni pe cineva se face prin educație. Ceea ce se întâmplă însă în societățile occidentale, corectitudinea politică, wokeness-ul etc, sunt niște acțiuni complet disproportionate față de de obiectivele propuse, plus ca sunt masuri punitive și care se impun cu forța împotriva majorității. Se produce exact efectul invers înlesnind în același timp relații umane disproporționate, ilogice în contradicție cu normalul social.Mai reflectați vă rog la ceea ce ați scris.

    • „Doi părinţi din Bihor au fost condamnaţi la 4 luni de închisoare, însă cu amânarea aplicării pedepsei, pentru că, în 2021, şi-au retras din sistemul de învăţământ toţi cei patru copii cu vârste între 8 şi 13 ani, pentru-i educa acasă” din presa de astazi,
      „Imperiul contraataca” s.ar putea spune
      „Părinţii au declarat procurorilor că au fost nemulţumiţi de faptul că, în 2020, prezenţa la şcoală a copiilor era condiţionată de purtarea măştii, iar profesorii îi informau despre vaccinare. Totodată, un alt motiv de nemulţumire a fost faptul că s-a trecut la sistemul de predare online, iar ei nu permiteau accesul copiilor la internet sau televizor.”
      Fiecare parinte a primit câte 4 luni de închisoare, însă aplicarea pedepselor a fost amânată cu 2 ani.
      Asta inseamna daca iti asumi total datoria de parinte iar statul totalitar intervine coercitiv prin masuri drastice.
      Asa si CP, va veni momentul in care cei deschid gurile vor fi aspru pedepsiti prin lege, legea fiind facuta in totdeauna de cine detine puterea.

      • “Asta inseamna daca iti asumi total datoria de parinte…”

        Scuzați-mă, NU. Asta înseamnă ca interzici accesul copiilor la educație, iar acest lucru este neconstituțional, pentru ca le încalcă i muuultime de drepturi. …Dar îi condamni și pentru viața de adult, de mai târziu.

  31. Câteva cuvinte despre raportul dintre CoPo si noțiunile de ideologie, religie și totalitarism. Asta pentru că, in opinia mea, in articol există oarece confuzie cu privire la subiect, autorul pare a considera pe alocuri CoPo o ideologie*, insă in alte paragrafe de tip replică evită a o califica ca atare**

    * „Faptul că ideologia discutată aici le combate în mod inadecvat nu înseamnă că ele nu trebuie combătute. ”

    **”Corectitudinea politică este DOAR un mănunchi de idei greșite.”
    **”Teoriile de la care se revendică adversarii corectitudinii politice sunt tot ideologii”
    **”Criticii fenomenului trebuie, de altfel, să se hotărască: o mișcare nu poate fi simultan ideologie, religie, terorism și totalitarism, așa-i?”

    Un prim aspect interesant e că autorul -pe care cred că-l putem include in categoria ‘critici ai fenomenului CoPo’- se revendică de la niște teorii pe care le circumscrie unei ideologii. O ideologie nenumită. Probabil liberalism sau liberaldemocratism (nu există dar ar trebui, nu-i așa?). Pare a fi un musai: cine critică in agora ideile altora e in mod cert purtătorul de cuvânt al unei ideologii. Dar asta relevă o optică hegeliană asupra politicii și a lumii, in care omenirea e captivă unui permanent război ideologic și in care nimeni nu poate fi lăsat pe din afară. Dacă e să vedem astfel lucrurile atunci chiar și religiile tot ideologii sunt, nu numai că seamănă, dar au o apetență istorică de a se implica activ in războiul de idei. Ș-atunci nu are nicio relevanță dacă numim CoPo religie sau ideologie. Nu-i așa? Numai că pentru unii neafiliați, printre care mă număr, poziția și reacțiile publice nu sunt determinate nici de ideologic, nici de religie (eu fiind ateu), ci de valori morale gândite, cântărite îndelung și asumate independent de vreun filozof politic sau altul (cu care am rezonat la anumite capitole in timp ce pe altele le-am respins).

    Deci. Am alte răspunsuri pentru unele întrebări.

    1) Este CoPo o religie?
    Nu neapărat, dar poate deveni una, in anumite condiții. Dacă ne gândim că religia este o formă de instituționalizare și socializare a unei credințe (deja populare), atunci, din momentul in care CoPo și-a alcătuit structuri organizatorice, ce statuează raporturi ierahice cu anumită putere in membri, cărora le impune propagarea Cuvântului (căci logosul comunității a fost investit cu atribute ale divinității), putem vorbi liniștiți, fără scrupule, de sectă in expansiune. De unde și următorul răspuns…

    2) Este CoPo o ideologie?
    Da. In toate manifestările sale. Nu este doar un mănunchi inofensiv de idei, ci un set de idei care incă de la nașterea lor au fost menite să le înlocuiască pe cele vechi, caracterul revoluționar fiind vădit. De aici și vehemența adepților. Diferă doar modul in care aceștia văd că ar trebui să schimbe lumea (ideilor și nu numai): unii -nucleul dur de păpădii ce incepe să semene cu o fascie- cred că e musai prin violență și coerciție, prin uzurparea instituțiilor statale transformate in unelte ale ideologicului, iar alții – prin difuzare pașnică a marotelor, pardon, credințelor prin intermediul mediilor private de comunicare (aceștia fiind grupul de sectari drept-credincioși care, fiind atât de convinși că Cuvântul lor este cel drept și natural, nu văd utilitatea/necesitatea intervenței statale, Trezirea venind din simpla întâlnire cu Logosul. De unde si…

    3) Este CoPo totalitarism?
    Din momentul in care mișcarea CoPo s-a infiltrat in politică acaparînd partide și instituții publice da, este totalitarism. Faptul că deocamdată acele partide nu-s suficient de puternice incât să declanșeze acțiuni represive pe scară largă sau chiar să instaureze regimuri dictatoriale nu le face mai puțin totalitariste. Era oare Lenin totalitarist inainte de a pune mâna pe putere? Altfel, toți adepții CoPo -și radicaliii etatiști și sectarii pseudolibertarieni- sunt totalitari in convingeri: este imposibil să-i convingi că nu tot ceea ce e uman poate fi încadrat in viziunea lor maniheistă.

    4) Este CoPo terorism intelectual?
    Cine a pus la îndoială faptul că un regim totalitarist poate și obișnuiește să se folosească de teroare ca să-și domine supușii și să-și elimine opozanții? O Partidă CoPo, sprijinită pe o ideologie totalitaristă, ce ar ajunge la putere in oricare din democrațiile occidentale poate instaura și prezintă deja toate indiciile unui regim atroce ce va declanșa nu numai teroarea intelectuală, ci și operațiuni de terorizare și epurare a oricărui grup social refractar, chiar și majoritar fiind.

  32. Un excelent studiu care îmi oferă un reper clar și sugestii despre atitudinea pe care să am. Nu în ultimul rând, călduroase aprecieri pentru preocuparea prin sugestiile terminologice de a proteja și vocabularul limbii române. Din păcate acest lucru este considerat un moft, desi implicațiile neglijenței în tratarea terminologiei propriei limbi sint mult mai mari decât vor unii sa creadă.

  33. „CINE SUSȚINE CURENTUL?
    Unii progresiști. Și mulți dintre extremiștii de stânga.”

    Găsesc mult prea vagă descrierea susținătorilor CoPo. Și incompletă.

    Mii de politicieni occidentali susțin și practică CoPo dar nu s-au declarat ca progresiști și nici nu fac parte din partide asumat progresiste ori din extrema stângă și nici presa mainstream nu-i consideră astfel. In fapt întreaga Uniune Europeană este infestată de CoPo, numai că acțiunea politică este mai diluată, mai onctuoasă, mai puțin conflictuală și mai puțin publică decât in US. UE are de pildă norme dedicate impunerii „egalității de gen” in instituții publice dar, atenție, și in corporații private. UE are și instituții dedicate chestiunii (Institutul European pentru Egalitatea de Gen). Dar totul se întâmplă lent, prin fierbere la foc mic, in cincinale.
    https://www.hotnews.ro/stiri-international-25606774-introduce-cote-gen-conducerea-firmelor-pentru-creste-reprezentarea-femeilor.htm

    Câți progresiști europeni s-au opus Legii egalității de gen? Poate cineva numi măcar unul? Singurii progresiști care se trezesc brusc opozanți/critici de duminică ai CoPo sunt acele vedete cu aere intelectuale (gen scriitori, artiști, sportivi) care, după ce s-au bătut ani de zile cu cărămida-n piept cum salvează ei omenirea de nedreptăți prin papagalisirea marotelor CoPo pentru că tare le-a plăcut să fie in centrul atenției și adulați, descoperă că din idoli pot ajunge peste noapte paria doar pentru că a vorbit gura fără ei pentru a produce o glumiță altădată trendy (cu grăsani sau cu tranși) ori vreo contră înscrisă in aria deviaționismului de vreun guru al CoPoilor. Căci, să ne înțelegem, orice artificii retorice considerate astăzi decente și acceptabile ori cel puțin tolerabile, de mâine, intr-un regim CoPo avansat, pot deveni probe in rechizitoriul procurorilor din Tribunalele adhoc ale Poporului. Ca atare, toți progresiștii de azi ar putea de mâine să fie anulați pentru extremism pentru că in trecutul nu tocmai depărtat au cârtit pe seama devianților ori au pretins că cenzurarea lui Shakespeare e exagerată. Sau pentru simplul fapt că au insultat minoritatea minorilor vorbindu-le despre pericolul grăsimilor asupra sănătății lor.

    De unde și îndoiala mea cu privire la progresismul adepților CoPo. Adică da, progresiștii sunt de găsit in tabăra celor care tac, care pactizează (din oportunism politic), care dau apă la moară fanaticilor. Dar activiștii provin din vulgul deja ațâțat și infestat de virusul revanșard, sunt o gloată prea puțin legată de ideologic cât de pofta teribilistă, adolescentină de a distruge istoria, reputația, succesul altora, in general tot ceea ce le aduce aminte de propria nimicnicie ori de vreo traumă minoră (precum miștourile dintr-o bodegă de liceu la adresa vreunui filfizon ori umilințele suportate in facultate de vreun tocilar supraponderal și ochelarist). De aceea m-am și ferit întotdeauna -se discută intens de CoPo de vreo 2 decenii- să leg această ideologie de marxism. Toți acești activiști nu l-au citit pe Marx, majoritatea nici nu au auzit de el. Și nici de neomarxiștii americani din Școala de la Frankfurt. Sunt complet ignoranți in materie de filozofie politică și de aceea e atât de ușor să le bagi azi in cap că un trump e un soi de monstru fascist, iar mâine că un santis ar fi un dictator hitlerist. Spiritul care-i leagă e mai degrabă asemănător cu flama isterică a protestanților medievali care își purificau satele prin arderea pe rug a vrăjitoarelor. Iar cei ce îi adună pentru a-i asmuți impotriva unor personaje istorice ori a unor personalități contemporane mi-e teamă că nu-s nici ei progresiști, ci tot medievali, doar că din niște sfere intelectuale diferite, mai exact…aristocratice și machiavelice. Chiar și autorul a sesizat „tribalismul” acestor grupuri, iar manifestările denotă o bizară linie a atacurilor ce fără dar și poate are in spate un caracter ideologic. Dar până la descrierea acestei ideologii trebuie să remarc că deocamdată autorii/apostolii* ei preferă să rămână in obscuritate, eu cel puțin nu-i cunosc și nici nu-i văd pomeniți in acest text care enumeră clar insă o listă de opozanți. Nici data nașterii CoPo nu mi-e cunoscută și nici asupra locului nașterii nu-s așa convins.

    *desigur, există o listă lungă de figuranți politici, guriști și trompetiști. să fim serioși: obama, cortez, ursula, madonna etc nu se pun. nici măcar alde soros (care scrie atât de prost incât se simte obligat să plătească mii de ongiști ca să aibă public pentru varza lui de idei)

    • Revolutia franceza, plini de satisfactie ii trimiteau la ghilotina pe unii si ce sa vezi in scurt sau mai lung timp ajungeau si ei acolo.

  35. 1) Prima întrebare: Liberalii cred într-adevăr în libertatea de exprimare? Acest comentariu va fi testul.
    2) Michael Millerman remarca locul privilegiat pe care îl au în universitati criticii de la stânga ai liberalismului, cum sunt adepții corectitudinii politice. Accepta liberalii sa publice, în numele dreptului la exprimare, criticii de la dreapta ai liberalismului, la fel cum a publicat cele câteva comentarii critice la articol, care vin în apărarea CP?
    3) Autorul se arata indignat când criticii CP sunt acuzați de tot felul de fobii, bănuiesc pe nedrept, în viziunea lor. Dar când liberalii, precum autorul, vor sa se apere în fata acestor critici găsesc imediat dușmanul comun in așa numita „extrema dreapta”, un dușman vag și fără nume, dar despre care știm exact ce gandeste și ce simte, chiar în pofida a celor ce declara public: „radicalilor de dreapta le e jenă să spună întocmai ce gândesc. Ei nu pot striga de la amvon că iubesc rasismul, xenofobia și toate celelalte.” Chiar nu vede autorul ca face exact ce face CPul? Nu arata asta ipocrizia liberalismului?
    4) Autorul a găsit de cuviință sa ne dea o lista de nume a criticilor CP acceptabili. Dar pentru cei pe care el ii acuza de ura, de ce nu ne da o lista de nume, sa știm exact cine sunt acești oameni odioși care trebuie înfierați în maniera corectitudinii politice? Sau poate este în interesul liberalismului ca acest dușman difuz sa rămână vag și anonim, precum whiteness care nu are nume și chip, dar este pericolul insidios care ne pandeste la tot pasul.
    5) De unde cunoaște autorul sufletele și minților celor pe care ii acuza de ura, de vreme ce pretinde ca aceștia isi disimulează adevăratele sentimente și intenții?
    6) Autorul pare sa identifice religia cu iraționalul. În orice caz, o componenta a liberalismului este secularismul, cuplat cu teoria științifică darwinistă. Așadar, ura la om exista datorită unui avantaj evolutiv, la fel ca coada paunului. Ce este nu este bun sau rău, doar este. De ce atunci aceasta indignare morala ca unii oameni urăsc?

    • Uite, cineva care a chiar a citit textul!
      Foarte bun comentariul. Ma mir ca a trecut. Am incercat si eu, ieri, sa bat in directia asta, dar am picat la admitere.

      Ar mai fi si altele de zis, dar cred ca deja nu mai merita deranjul dupa comentariul lui AT. Principalele clarificari (necesare si suficiente) care trebuiau facute au fost facute pentru oricine stie sa citeasca.

  37. Fiecare vede altceva .Corectitudinea politica este un ideal un „ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este ”.Generic corectitudine nu exista .Corectitudinea ,de orisicare fel, este asociata doar legilor existente in orisice Societate .A fi corect politic nu reprezinta decit o dorinta .Politica este doar o vesnica razbunare .Actuala situatie ,ce tine de alegerile anului 2024 din SUA ,este martora a ceea ce numim razbunare politica .Xenofobia, rasismul, homofobia, misoginiafac parte din societate Toate aceste nominalizari exista chiar acum cind facem referire la ele .Dincolo de dorinte doar procedurile legislative pot corecta aceste forme de „politica” folosite spre a capta voturile cetatenilor sau spre a aduce , in fata cetateanului , la modul pervers , nefirescul in dauna firescului .Mereu au existat oameni care s-au pozitionat de o parte si de alta .Tot ceea ce este omenesc are legatura cu firescul lucrurilor .Minciuna , prostia , xenofobia, rasismul, homofobia, misoginia, si multe multe altele ,sunt parte a omenescului din noi si ele nu sunt decit motive ce nedespart decit motive ce ne apropie .Asta este normalitatea cruda si dureroasa . .Priviti in urma Istoria existentei umane si precis intelegeti .A respinge modelul de punere in aplicare a ceea ce exista , ca parte a nevoilor umanitatii ,poate fii luat in consideratie doar atunci cind poti prezenta o alternativa viabila dar a combate o realitate existenta doar pentru ca tie (individ ) nu iti place si a cauta motive care sa iti sustina spechul este eronat .

  38. Ideologia corectitudinii politice cu toate componentele sale ar trebui scoasa in afara legii iar legislatia corecta politic ar trebui abrogata cat mai repede.In caz contrar civilizatia occidentala se va dezagrega.

  39. F.bun articol !
    Să fim bucuroși că in spațiul public ro.pot exista asemenea poziții critice, că autorii nu sunt (right away) ostracizați, pe contributors.ro nu se dezlănțuie furtuna de lături din mainstream media anglofonă și că administratorii contributors.ro nu trebuie să-și pună cenușă în cap și să facă penitență perpetuă sub supravegherea zeloților școlii de la Frankfurt.
    Ro.,cu toate aspectele ei criticabile, menține un filon sănătos al unui firesc/al unei normalități atacate zilnic la baionetă pe multe, multe meleaguri…..

    Un aspect interesant referitor la traducerea/echivalarea unor termeni&concepte. Autorul, pe care nu mă pot abține să-l felicit din nou, pare că dă termenului de „bigot” un înțeles care sigur NU aparține DEX ci noilor definiții anglo-saxone, probabil, puternic influențate de political correctness.
    DEX: BIGOT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.
    Britannica.com :a person who strongly and unfairly dislikes other people, ideas, etc. : a bigoted person
    especially : a person who hates or refuses to accept the members of a particular group (such as a racial or religious group)
    He was labeled a bigot after making some offensive comments

    Merriam-Webster: a person who is obstinately or intolerantly devoted to his or her own opinions and prejudices
    especially : one who regards or treats the members of a group (such as a racial or ethnic group) with hatred and intolerance

  40. In paragraful „CORECTITUDINEA POLITICĂ NU E UN ALT NUME PENTRU EGALITATE?” ati inversat exemplele cu elevii in care ati prezentat termenii de echitate si egalitate.

    • Nu, nu l-a uitat, dar tovarasul Paun e un habarnist cu pretentii, un liberal leftist care inghitea PC-ul inainte, cu gratie, si s-a repliat acum, asa cum numai leftustii stiu sa o faca. Paun ramane un progresist la fel cum a demonstrat ca e in pandemie. De aceea ii trece cu vederea pe cei care s-au opus de la inceput ideologiei PC si ii glorifica pe progresistii de teapa lui, putini la numar, care s-au speriat de terorismul PC pt ca a inceput sa se intoarca si impotriva lor, chit ca l-au sprijinit inainte. Acun face si el pe grozavul, ca iliescu care a devenit democrat dupa revolutie, desi inainte glorifica comunismul la televizor. Multi ca Paun isi arata chipul acum facand pe luptatorii anticomunisti! Astia sunt paunii zilelor noastre.

  42. Nu-mi dau seama daca textul acesta lung, cu pretentii didactice, care se vrea clarificator, antologic si definitiv – pe care am renuntat sa il citesc cum se cade si am luat-o rapid pe diagonala dupa ce am constatat ca insusi autorul e corect politic (but mostly peaceful, cum ar zice CNN) – denota necunoastere si superficialitate ori, dimpotriva, intentia – presupusa de autor subtila, imperceptibila, subliminala – de indoctrinare impotriva unui dusman nebulos si imprecis definit – „extremistul de dreapta”.

    Multe incercari de definitii in articolul de mai sus, dar „extremiștii de dreapta” – cei pe care ii infiereaza autorul de fapt, fiindca discutia despre corectitudinea politica e doar pretextul pentru a ajunge la ei – vad ca nu sint nici definiti, nici identificati cu nume si prenume. Doar etichetati ca: „rasiști, bigoti, intoleranti, xenofobi, homofobi, misogini etc.”. Acestia sint termeni scosi din palarie sau reciclati ideologic, umflati si vehiculati de agentii corectitudinii politice si niciodata definiti (exceptind wikipedia, unde oricine poate defini orice), doar ca, prin infierari repetate ad nauseam in massmedia, toata lumea crede ca stie despre ce e vorba in propozitie cind aude o stire despre „extremiștii de dreapta”: barbati albi, heterosexuali, familisti, crestini, patrioti, suveranisti. Cam asta a inteles telespectatorul captiv din ce vede el la televizor de zeci de ani, in fiecare seara.

    • Pina la urma, „sofismele noii ideologii” sint niste flecustetze inofensive pe care putem sa le „…demontăm – cu acribie, politețe, umor…”, sugereaza autorul. Cu alte cuvinte: relax, baieti, nici un pericol serios aici! (Si-atunci de ce era nevoie de ditamai textul?!)

      Dar sa nu aruncam copilul odata cu apa murdara: „…ar fi ingrat să ștergem cu buretele toată lucrarea corectitudinii politice. Bine strunite, reduse la unelte cu care înțelegem sau îndreptăm unele situații de excepție, concepte precum „microagresiune“, „furt identitar“, „patriarhat“, „disparitate“ pot avea folosul lor. Eu nu le resping complet.”

      Cum spuneam mai sus: autorul e corect politic. But mostly peaceful.

    • „Sugestie finală: în orice efort polemic ne-am angaja, se cade să nu cedăm niciun milimetru bigoților. Să nu ne învoim cu intoleranții. Xenofobia, rasismul, homofobia, misoginia și toate celelalte sunt orori pure.”

      Asta era, deci! Adevaratul dusman e extremistul de dreapta, nu bolsevicul corect politic – cum ar putea sugera textul de mai sus la o lectura superficiala, acesta din urma fiind doar o biata creatura inocenta, naiva, plapinda, ridicola si total inofensiva pe care putem sa o dam la o parte din calea noastra cu un zimbet, cu o ironie politicoasa, cu un dram de umor. E atit de simplu!

      • Pe de altă parte, bigoții -termen rămas si el nedefinit in text- ar putea fi chiar fanaticii CoPo, din moment ce-i descrie prin atribute ce țin in special de sentimente și patologii (homofobia*, xenofobia**, misoginia***), adică de lucruri ce pot fi ținute și sunt de obicei ascunse, mascate, ce ies la suprafață doar întâmplător. Cât despre rasism, e evident că toți adepții CoPo sunt rasiști prin definiție din moment ce militează pentru o discriminare de ordin instituțional impotriva albilor.

        Eu in această cheie am citit textul, in care așa-zișii extremiști de dreapta pot fi incluși in rândurile activiștilor CP. Chit că nu e cheia oferită de autor care ii așează in opoziție și vorbește de 2 extreme.

        *a se scruta atitudinea musulmanilor față de homosexuali
        **a se scruta atitudinea indienilor americani față de negri (vezi cazul Johnnie Mae Austin vs Creeks) sau a negrilor față de asiatici
        ***a se scruta atitudinea transgenderilor față de femei

  43. Am avut și noi doi geniali comici care au combătut, in limitele epocii lor, corectitudinea: Mircea Crișan și Toma Caragiu. Bine, nu la fel de explicit ca Ricky Gervais dar poate mai subtil.

  44. Corectitudinea politica este necesara. De nu stiu cate ori am auzit in Vest remarci ironice sau chiar de-a dreptul false si jignitoare la adresa romanilor, generalizari stupide, etc. Sau vrem ca la locul de munca sa fie acceptabil bullying-ul sau jignirea unora ca sunt de o anumita natie, sau scunzi, grasi, femei, negri, etc, etc.?! NU.
    Corectitudinea politica nu are vreun inceput in URSS cum spunea careva pe aici. Isus nu a fost corect politic? Putem spune ca a inceput cu invatatura crestina care spunea sa-ti iubesti aproapele si sa nu faci/spui rau. Corectitudinea politica reprezinta politetea minima si corectitudinea in a relationa cu altii, deci de a nu inflama aprioric relatiile cu altii pe considerente de gen, rasa, nationalitate, etc.
    DAR faptul ca unii exagereaza cu corectitudinea politica iar nu e bine. De exp de ce sa dai posturi la universitati unor negrii pt simplul fapt ca sunt negrii (sau lgbt). Aveam colegi in SUA negrii care nu dadeau pe la ore si aveau activitate stiintifica f.slaba, dar erau aparati de discriminarea pozitiva. Sunt destui care abuzeaza de corectitudinea politica. Ca in orice, trebuie MASURA in toate.

    • Cred ca v-ar trebui nitelus o corectitudine politica asa ca-n SUA, o bucatica de justitie sociala si niste drag queens care sa va educe copii sau nepotii, sa va taie mustarul sau chiar sa va incarcereze daca opinati ca barbatii nu pot naste sau ca femeile si barbatii nu sunt deosebiti deloc, sa va impovareze salariul cu taxe pentru proxi-wars, pentru „reparatii” oferite unora care n-au avut decat de beneficiat de pe urma democratiei americane, sau daca aveti un proces in justitie sa pierdeti doar pentru ca v-ati nascut European.
      Atunci ati mai afirma necesitatea corectitudinii politice in momentul in care sunt deja legi care apara cetateanul pentru diverse situatii pe care le reclama? Nu credeti ca rolul acestui concept are bataie lunga si ca, la urma urmei, este un nonsens in poilitica?

    • A te împotrivi bădărăniei, hărțuielilor, indecenței in școli sau la locul de muncă NU are nimic de-a face cu corectitudinea politică. Civismul, solidaritatea și bunătatea nu sunt nicidecum invențiile unor activiști sau politruci, și a permite confiscarea civismului de către aceștia și transformarea in unealtă politică este in fapt o agresiune la adresa tuturor oamenilor de bun-simț născuți și educați cu mult timp înainte de a fi născocită această trăsnaie ideologică. Eu nu pot accepta ca ceea ce am făcut din totdeauna ca urmare a valorilor insuflate de părinții și bunicii mei să fie astăzi redefinit de niște politruci sau de niște oameni confuzi păcăliți de aceștia ca act revoluționar/ideologic. Mai mult, in opinia mea, cu cât statul va interveni mai mult intre oameni pentru a sancționa ceea ce niște birocrați consideră la un moment a fi microagresiune, misoginie, homofobie dar in fapt sunt doar glume proste, bășcălie ieftină, derapaje strict verbale sau ocheade insistente, cu atât cetățenii vor reacționa mai rar in favoarea ‘victimelor’, până la punctul in care țintele unor derbedei vor deveni de-a binelea victime ale unor agresiuni reale, fizice, desfășurate ziua in amiaza-mare, in văzul tuturor. Pentru că noi, simpli cetățeni, nicidecum statul, suntem singurii apători potențiali ai bunelor moravuri, ai ordinii publice, ai civilizației; fără intervenția noastră imediată, in așteptarea milițianului gândirii, strada se va transforma intr-un iureș anarhist.

      • @euNuk. Se pare ca nu ai citit cu atentie, sau nu ai inteles. Corectitudinea politica e doar o expresie. Ideea de baza e ca trebuie o legalizare impotriva abuzurilor/discriminarilor. Daca mergi de exp ca turist sau lucrezi cinstit in Vest si unii se leaga de tine doar fiindca esti roman, ti se pare ok? daca nu, atunci trebuie legalizat ca a jigni sau a refuza serviciu cuiva intr-un hotel sau restaurant pe baza de nationalitate, este gresit si ilegal. Altfel, oricand ti se poate refuza asta doar fiindca patronul a auzit ca niste romani au facut nu stiu ce. Asa si cu celelalte categorii. De exp cine apara femeile (legal vorbind) de abuzurile sefilor? Azi niste glumite, maine o palma peste fund, poimaine poate viol. Nu se poate lasa asta asa in aer, in grija cetatenilor individuali, chipurile „singurii apători potențiali ai bunelor moravuri, ai ordinii publice, ai civilizației” … In primul rand ca cetatenii obisnuiti nu se baga, apoi cine stabileste gradul de amenintare, reactia corecta si pedeapsa? fiecare cum il taie capul? E o prostie ce zici.
        Am spus clar insa ca NU trebuie exagerat cu corectitudinea politica, si ca in niciun caz nu trebuie discriminare pozitiva.

        • „In primul rand ca cetatenii obisnuiti nu se baga”
          Dumneata, dacă vezi că la muncă șeful o pipăie pe colega dumitale, iar aceasta se impotrivește, iar șeful continuă…rămâi lemn? explică-ne atunci cu ce te avantajează legea (care există deja fără legătură cu CP, și nu despre normă era vorba!) care interzice hărțuirea sexuală in condițiile in care tu nu ești capabil să miști un deget in apărarea aproapelui tău? Îți oferă satisfacție că șeful ar putea fi sancționat ulterior agresiunii (te-ai gândit ce a simțit femeia aia agresată de față cu colegii ei lași?)…in baza mărturiei tale? Dar, mărturia nu este și ea implicare civică? Ai fi capabil să-ți denunți șeful dacă acest act ți-ar periclita jobul? Și incă ceva: nu cumva tăcerea, inacțiunea și nepăsarea in momentul săvârșirii faptei de către șeful-gorilă vă transformă in complici?

          Eu cred că dumneavoastră, la fel ca mulți alți interlocutori probabil de bună-credință, nu înțelegeți natura faptelor/ideilor/operelor umane pe care activiștii CoPo le vor eliminate efectiv din mentalul colectiv/patrimoniul cultural. Aici nu e vorba de infracțiuni ori de violențe fizice (i-ați văzut/auzit să acuze de pildă crimele comise de brutele din mișcarea Black Lives Matter?), ci de pretexte pentru anihilarea unor personalități, pentru impingerea unor idei in sfera extremismului/conspiraționismului, ori, și mai aberant, pentru cenzurarea sau tragerea pe linie moartă a unor personalități istorice. Cu ce vă deranjează pe dumneavoastă Agatha Christie? V-a rănit cu ceva? A săvârșit vreo microagresiune asupra familiei dumneavoastră? Ei bine, agenții CoPo o consideră o infractoare. Ideea că acești activiști brutali ar fi mânați de empatie față de victimele agresiunilor sexuale ori de grijă față de minorii terorizați de brute in școli nu este cumva prostească? Dacă o gloată se strânge pe holurile unei facultăți pentru a urla impotriva unui profesor, pentru a-l hărțui, pentru a-l elimina prin șantaj din universitate ori pentru a arde cărți ori pentru a dărâma o statuie atunci știm sau măcar intuim că e vorba de niște brute, de niște vandali care nu dau 2 bani pe valorile statului de drept (căci altfel ar fi așteptat ca autoritățile judiciare să pronunțe o hotărâre in privința celor acuzați) ori democratice (căci altfel le-ar fi păsat de opinia celorlalți locuitori asupra statuilor plasate in piețele orașelor. Poate că aceste brute intolerante nu sunt preocupate de apărarea celor nevolnici, ori a vreunei minorități mai mult sau mai puțin închipuite, ci de însușirea cauzei, oricare ar fi ea, și sfărâmarea ei prin abrutizare și antagonizare (in care grupuri sociale sunt puse să lupte intre ele, deocamdată in online. de pildă, bănuiesc că toată lumea a remarcat apariția unor furioși troli acuzatori ai…’familiei tradiționale’ pe o târăsc in contextul fiecărei știri despre beții, accidente rutiere, violuri și alte nenorociri. deci sunt destui contaminați de virusul CoPo și la noi).

          Dar…corectitudinea politică e doar o expresie. Expresie a frustrării, a deșertăciunii, a invidiei, a nemulțumirii fiecărui omuleț care simte că lumea se prăbușește in jurul lui (din cauza extremiștilor ce umplu pagina cu știri) și că e musai să facă și el ceva, măcar să ridice o piatră (virtuală) și să lovească reacționarii (străini, dar cum să le explici că-s la fel de xenofobi ca și bigoții pe care-i acuză?).

          • @euNuk. Comentariu foarte lung, dezlanat, si plin de ineptii. Se vede ca esti un extremist, si cu extremistii super-convinsi de „ideile” lor, nu ai ce sa discuti. De aceea asta e ultimul raspuns. Nu are sens sa imi pierd vremea cu unul cu ochelari de cal. In ce priveste corectitudinea politica, ca si in orice dealtfel, ECHILIBRUL e important. Orice lucru in exces e daunator, cum am precizat deja de 2 ori, dar nu ai inteles.
            Si da, in general lumea nu se baga sa opreasca agresiuni, ironii sau jigniri in jurul lor. Zici atatea bazaconii, ca ai putea lua premiu zmeura.
            Asa de ce sa nu lasam „cetatenii” sa opreasca si jafuri, crime, furturi, violuri … cu pedeapsa fiecare dupa capul lui, legea junglei…!!
            Ai probleme psihice destul de grave, se vede din cum scrii atat de patimas si unilateral. Te poti lua de mana cu dementii care au facut debandada numita „insurectie” de la Capitoliu din 6 Ian. Si aia erau manipulati tot asa ca tine cu astfel de exagerari umflate si fantasmagorii.

        • „Corectitudinea politica reprezinta politetea minima si corectitudinea in a relationa cu altii,”
          Un lucru este cert: nu aveți nicio tangență cu corectitudinea politică așa cum o definiți. din moment ce:
          „Ai probleme psihice destul de grave”
          „Se vede ca esti un extremist”
          Mulțumesc.

          • Hai euNuke, lasa gargara! ce propui e desprins din evul mediu sau filmele postapocaliptice… Cica „cetatenii sa faca ordine si sa ia atitudine”… cred ca ai in minte doar filme cu spiderman.. Realitatea e foarte diferita. Ai niste idei si un mod de a gandi total gresite.

            • eu nu propun nimic, doar descriu ceea ce se întâmplă intr-o societate civilizată. in evul mediu oamenii erau ostracizați de gloată, in loc să se decidă vinovățiile in urma unui proces corect. vă reamintesc că așa procedează și gloata copo: linșează mediatic o țintă umană, fără se întrebe măcar cum de a ajuns omul ăla pe lista lor.

              „Ai niste idei si un mod de a gandi total gresite.”
              dacă sunteți convins de ce ați scris aici atunci singur vă includeți in rândul fanaticilor corectititudinii politice care se cred îndrituiți să decidă cum este corect să gândească orișicine. felicitări.

          • „Un lucru este cert: nu aveți nicio tangență cu corectitudinea politică așa cum o definiți. din moment ce:
            „Ai probleme psihice destul de grave”
            „Se vede ca esti un extremist”“
            Vă înșelați! Exact așa se manifestă cei atinși de virusul corectitudinii politice.
            Pentru ei scopul scuză întotdeauna mijloacele. Refuzul dialogului pe bază de argumente și jignirea partenerilor de discuție face parte din trusa de scule a celor așa-ziși corecți politic.
            Priviți comentarii( nu doar la acest articol) ale celor bine-cunoscuți pentru vederile verzi-progresiste-corect-politice. Invocând o superioritate falsă se comportă ca păpădiile din articol arătându-se afectați de nivelul scăzut al discuției așezându-i frumos in evul mediu și in colțul extremistilor pe cei care nu-i pot combate prin argumente.
            Nu se dau in spate de la nici o mizerie, mergând până la clonarea numelor comentatorilor, scriind mizerii in numele lor.
            Este caz de fabulă modul in care cei care clamează toleranța vis-a-vis de orice dement, sunt cei care termină cel mai abrupt un dialog arătând un extremism de grotă!

            • Cu ce argumente vii tu? Omule, tu nu ai înțeles ce e cu corectitudinea politică și încă crezi că-i un monstru mare care te pândește după colțul blocului. Omule, tu ești unul dintre cei care pun etichete mereu celorlalți. Când ți-ai recitit ultima dată comentariile să vezi ce inepții spui? Tu pretinzi argumente și discuții raționale? Păi fără supărare, dar tu oferi ce ceri?

            • Ești exemplul viu al băgătorului în seamă!
              Ești exemplul viu al celor pe care îi descriam in comentariul de mai sus, acuze și catalogări fără limite, înșirând la vorbe goale ce din trompetă au să sune!
              Dovezile de care vorbești și pe care le cauți le regăsești in zeci de comentarii scrise aici pe Contributors. Toate exemplele date de autor sunt considerate excepții sau exagerări de cei ca tine.
              Să-i spui unuia care cântărește 200 de kile că e gras nu e foarte delicat.Însă e adevărul, deci interzicând prin lege a face o afirmație adevărată e pur și simplu o exagerare. La fel și unuia care e idiot sau imbecil dacă IQ-ul lui îl plasează in categoriile astea!
              Să pretinzi unui român alb mai mult decât unui rrom pentru a intra la facultate face iarăși parte din anomaliile pe care le-am adus ca argumente. Și multe altele!
              Unii extremiști ai corectitudinii politice consideră că matematica e o materie rasistă!!
              Că un bărbat se trezește peste noapte femeie și se așteaptă să-l tratezi ca atare face iarăși parte din noua corectitudine politică! Că nu ne mai ajung literele din alfabet să le punem in coada LGBQ+, unii vajnici apărători ai corectitudinii politice spunându-ne că genurile ar trebui să fie infinite și fluide cum ți se pare?
              Acum fă o pauză și te screme a scrie mai mult de doua rânduri fără a te face de rușine!
              P.S. Dincolo de faptul că stai ascuns după un pseudonim, când a scris cineva pe forum in numele tău? Sau al lui Hantzy, judex sau Thor?( pe samariteanul-lili-gică-șamd nu îl mai pun la socoteală!)
              Cum se face ca cei clonați sunt aproape tot timpul cei care se găsesc in centrul-dreapta și nu cei din stânga? Asta dă măsura toleranței și extremismului pe partea cealaltă, a corecțiilor politici!
              Abia aștept, vorba domnului Buzea, să văd câinii lătrând până se îneacă in propriile spume!

            • @Sibisan. Amesteci diverse chestii si scrii cu mult patos, dar cu mai putina gandire. A spune cuiva ca e gras poate fi adevarat, dar crezi ca ajuta cu ceva sa fii nepoliticos? Tu esti perfect?! POate esti foarte scund, sau foarte urat, sau gangavit, sau schiop, sau prost, nu stiu… Ce sustii tu de fapt? asta daca ai o opinie formata, si nu doar tipi pe aici degeaba. Ca sa dispara corectitudinea politica cu totul? Dar daca mergi in alta tara si esti tratat cu aroganta si chiar ostilitate pt simplul fapt ca esti roman? Aia cum e? Sau sa nu fii angajat fiindca patronul nu vrea sa lucreze cu romani. Aia nu ar fi discriminare? Sau ce prevedere legala ar apara femeile de abuzurile sefilor, in lipsa CP? Deci hai sa privim lucrurile echilibrat si cu logica, exagerarile si de o parte si de alta sunt rele.

            • Nu e suficient să-ți scrii numele cu pixul pe frunte sau pe fund și să ieși în lume, trebuie și să spui ceva astfel încât să nu te faci de râs și să te mai și miri după că postează alții în numele tău. Hantzy nu debitează prostii, omul știe ce spune și când spune.

              Vezi că n-ai înțeles ce înseamnă corectitudinea politică? Că de te grăbeai la citit la fel ca la scris ai fi știut ce spui și poate ai fi scris ceva cât de cât rezonabil. Confuzi corectitudinea politică ca mod de igienă socială cu extremele ei. Ca să înțelegi concret despre ce e vorba, e ca și cum i-ai spune unuia de dreapta, cum văd că te declari, că e hitlerist că doar nazismul tot de dreapta. Inteligența înseamnă să operezi cu nuanțe, ori la tine e simplu, cine nu-i ca tine e împotriva ta.

              Exemple de nuanțe: CP nu e egal cu extrema stângă și nu e de dreapta sau de stânga deoarece se centrează pe drepturile omului care nu-s de dreapta sau de stânga. La fel și prostia, nu-i de dreapta sau de stânga deși e întâlnită mai mult la dreapta. Exagerările nu-s totuna cu lucrul ca atare. Dreapta nu e în mod necesar rasistă sau homofobă.

              Ei, astea sunt nuanțele, a nu gândi în alb și negru. Iar ca să înțelegi pe exemplele tale ar fi că cei care consideră matematica rasistă sunt doar niște caricaturi ale corectitudinii politice, matematica e matematică și atât. Știința e știință și nu operează cu categorii de bine sau de rău, cu asta operează morala.

              Că există comunitate lgbt este un fapt, acești oameni trebuie respectați și tratați corespunzător. Nu văd problema că cineva care dorește să i te adresezi într-un anumit fel greșește. O faci zilnic când te adresezi oamenilor cu diferite formule deși pe nimeni nu îl cheamă domnul profesor în realitate. Dacă cineva dorește să i spună Cătălina în loc de Cătălin, nu văd problema. Dar tu vrei să îți bați joc de acești oameni și să râzi de ei în numele adevărului! Care adevăr? Tu singur îl stabilești în funcție de preferințele tale sau cum?
              De asta trebuie corectitudine politică, să înveți să respecți oamenii și să nu faci ceva ce îi deranjează doar că crezi tu că spui Adevărul. Că fix tu, Cătălin Sibișan, ești gura Adevărului.

              N-ai scris nimic interesant și plauzibil nici la acest comentariu, te-ai făcut iar de râs, dacă mai era cazul, repetând aceleași clișee obosite ale conservatorilor din State, care au fost demontate de ani buni. Ți s-a oferit ocazia să vii cu argumente, cum singur ai cerut dar în afară de a te plânge că nu știu cine ți-a furat numele și că ce rea e lumea nu ai zis nimic.

            • @Ursul polar
              “ . Ca sa dispara corectitudinea politica cu totul?”
              Oare cum am supraviețuit până să apară “corectitudinea politică”? Spunea bine un comentator mai sus: de când a confiscat corectitudinea politică bunul-simț? Sau politețea? Sprijinindu-se pe câteva idei normale, prezente dintotdeauna in orice societate, CoPo prezintă naturale o grămadă de alte mizerii, anihiliând, punând la zidul infamiei și la index pe toți cei cărora au ceva împotrivă! Ca și cum a fi politicos sau atent cu alții nu se poate decât in cadrul CoPo,acceptând toate ideile sale.
              Spuneam mai sus că nu e delicat, să-i spui unuia ca e gras. Deci nu încurajez astfel de comportamente. Dar asta nu înseamnă că ar trebui pedepsit prin lege unul care o face!
              Cât despre “patos și gândire”, a se scutii!

            • Nu prea e ok sa ii spui unuia care are 200 de kile ca e gras, o stie oricum si el si nu e deloc bucuros de asta. Poti sa o spui, daca chiar trebuie, intr-un mod mai politicos. Uaa, grasule, nu suna a cuvinte de om civilizat. Educatia din familie fiind de multe ori insuficienta sau ineficienta e necesara corectitudinea politica. Sunt multi cei care gandesc ca nu e nimic in regula sa spui in fata ce gandesti, dar nimanui nu ii place sa i se tot spuna mereu defectele, de parca ala care spune e perfect. Uitandu-ma la poza da de pe net, cum ar fi daca cineva ti-ar spune ca ai o față ca un fund sau că arati ca naiba? Poate cuiva chiar asa i se pare sau poate ca asa si este. Dar tu personal te-ai simti bine? Eu nu cred.

              Vezi inca ceva, ca daca ii spui unuia cu IQ redus ca e prost s-ar putea sa fie si ultima data cand iti deschizi cavitatea bucala, a doua oara s-ar putea sa nu mai ai ce deschide. Nu e vina omului ca are IQ mai mic, dar e vina celui care crede ca daca ii spune ca e idiot asta il face neaparat mai cool in cercul sau de pierde-vara. Gandeste-te un pic la ce ti-am zis si vorbeste frumos cu oamenii inclusiv pe net, chiar daca nu ii stii personal. Asta e ceea ce spune si Isus, fa-le altora ceea ce si tie ti-ar placea sa ti se faca.

            • Dacă îi spui unuia cu IQ redus ca e prost sau idiot s-ar putea sa nu fie bine pentru tine. La fel si unuia de 200 de kg. Mai bine vorbesti frumos si respecți pe toată lumea. Multi din cei care au spus adevarul in fata n-au sfarsit-o prea bine.

            • @Trompetă
              “ Gândești că un fascist.”
              Ăsta e un comentariu de-al tău câteva rânduri mai sus.
              După care îmi explici cum e treaba cu nuanțele:
              ” e ca și cum i-ai spune unuia de dreapta, cum văd că te declari, că e hitlerist că doar nazismul tot de dreapta”.
              Te-am rugat să scrii fără să te faci de râs.
              Coerența nu e de asemenea punctul tău forte:
              “ când te adresezi oamenilor cu diferite formule deși pe nimeni nu îl cheamă domnul profesor în realitate. Dacă cineva dorește să i spună Cătălina în loc de Cătălin, nu văd problema.”
              Te adresezi unui om “profesor” sau “inginer” că asta e profesia lui. Nu e nevoie să se numească astfel.
              Și da mi se pare cel puțin ciudat ca unul care până ieri se chema Cătălin să se cheme azi Cătălina. Și mâine Ion. Sau doamna cămilă! Că el e fluid și așa vrea mușchiul lui.
              După care aleargă, bărbat fiind in competiții feminine și le ia medaliile celor care datorită biologiei chiar s-au născut femei. Așadar de unul ca ăsta îmi rezerv dreptul de a face bășcălie după ce mănânc un kilogram de lămâi să scap de greață.
              “ De asta trebuie corectitudine politică, să înveți să respecți oamenii ”
              Dar cum Dumnezeu s-au respectat oamenii până să ne binecuvânteze corectitudinea politică?
              Deci te rog înainte să trompetezi pe forum, încearcă să-ți acorzi instrumentul, că sună fals și rău de tot!

            • Ti-am zis ca nu am spus-o cu răutate, e doar adevărul, așa gândește un fascist, nu vede nuantele. Sau comunist dacă preferi, extremele se atrag si se intersectează, în esență sunt la fel.

              Iar nazismul e de dreapta, e foarte coerent ce am scris. E extremă dreapta. Tu spui că ești de centru-dreapta, cineva care nu înțelege asta te face nazist că doar e tot de dreapta. Sesizezi ideea acum sau tot nu? Asa e și cu CP, nu e de dreapta sau de stânga, e folosită si de unii si de altii că discriminarea nu e de dreapta sau de stânga, singura diferenta e ca stânga e mai sensibilă la aceste fenomene.

              Încearcă să i te adresezi unui profesor pe nume si vei intelege ce spun. Dacă cineva vrea sa fie numit după o porecla sau alt nume că așa e el împlinit chiar e o problemă? Nu doar in sport, dar și în medicină se tine cont de biologia fiecaruia. Asta cu numele înțeleasă social e una dar a trece de o limita se încadrează la excese ale CP si sunt la fel de dăunătoare ca toate extremele. Deci trebuie condamnate. Ceea ce spui tu se încadrează la excese, despre care tot caut sa te lămuresc de ceva timp dar fără succes.

              Păi tocmai, ideea e că nu prea s-au respectat oamenii intre ei de a fost nevoie de CP. Daca ai fi facut parte dintr-o minoritate de acum 20 de ani ati fi inteles cum se respectau oamenii. Si nici acum nu e un privilegiu de a face parte dintr-o minoritate etnică, rasială, sexuală sau religioasă. Din marile atrocitati ale secolului trecut s-a inteles cât se de bine se respectau oamenii înainte. Dacă un patron neamt te refuza la un job pe motiv că ești român hot tu probabil i-ai mulțumi ca a spus adevarul si ai mai si completa 😃

          • @Cătălin Trompetă – Hantzy nu debitează prostii, omul știe ce spune și când spune.

            Regimul Merkel a recrutat postaci pentru forumurile de limbă română dintre românii emigrați în Germania. Miile de comentarii scrise de @Hantzy pe platforma asta sunt în numele și în folosul Cancelariei de la Berlin. Nu a avut niciodată curajul să scrie nimic critic, pe niciun subiect, referitor la politicile Berlinului. Nici măcar atunci când i s-a cerut asta în mod expres. Pentru că există cineva care îi monitorizează comentariile, nu poate scrie ce vrea el.

            Comentariile lui merită urmărite pentru a afla punctul de vedere al Cancelariei de la Berlin, nu de altceva.

            • Ai si dovezi concrete in acest sens sau vii cu presupuneri? Asa putem acuza si calomnia pe toti cei care spun lucruri cu care nu suntem de acord.

              „206. – Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.” Ai putea demonstra, concret, cu fapte ca cele spuse mai sus despre Hantzy sunt adevarate? Presupunerile si antipatiile personale nu sunt fapte. ;)

          • Pentru toate abuzurile enumerate mai sus există legi și e foarte bine așa.
            CP nu poate înlocui legea. Problema este că in numele CP se fac abuzuri și se ajunge la aberații. Și când cineva reclamă aberațiile i se închide gura fiind numit bigot, extremist, hater, negaționist.
            Comparația cu electricitatea respectiv Antibioticele e de toată jena.
            Acestea au adus un plus omenirii pe când majoritatea principiilor CP nu aduc decât Inepții.
            P.S. Atacurile la persoana domnului Crânganu, făcute de tine in alt comentariu, batjocorindu-i numele și acuze ca ar fi vândut petroliștilor te-ar aduce intr-o lume normală in fața unui tribunal. Dar frumos ascuns in tufele Internetului latrii curajos. Dacă toți cei care scriu pe forum ar putea fi verificați fără a se putea ascunde ar fi mult mai mult respect in zona asta. Și asta chiar fără corectitudine politică.

          • Domnul Crânganu a lucrat pentru mari companii petroliere și a beneficiat de pe urma lor. E o informație pe care o poti găsi usor pe internet și nu e nicio minciună sau acuzație falsă. Nu e nici singurul geolog care a făcut asta și e de inteles să lucrezi unde esti platit cel mai bine. Problema nu e pentru cine a lucrat dl. Crânganu, problema e că nu prea poti inspira credibilitate când tratezi mereu despre combustibilii fosili si schimbarile climatice cu un astfel de istoric; automat apar niște întrebări.

          • Domnul Crânganu e unul dintre puținii autori de pe Contributors care are un disclaimer care precizează foarte clar că nu are interese economice, politice sau de altă natură care să implice vreo companie petrolieră.
            “DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.”
            https://www.contributors.ro/author/constantin-cranganu/
            Și totuși se găsesc oameni care aruncă cu noroi de la umbra Internetului. Ați avea curajul să scrieți comentariul dumneavoastră cu nume și prenume? Nu? Așa mă gândeam și eu!

          • @Sibisan. Si faptul ca are un disclaimer garanteaza ceva?!.. Tocmai ca ridica multe semne de intrebare. Avantaje din partea concernelor petroliere pot fi in multe forme, nu neaparat directe. Si chiar daca nu ar fi, nu inseamna ca ce zice cranganu e adevarat. De fapt cam toate teoriile lui sunt pseudostiintifice si conspirationiste, omul dezinformeaza la greu. Nu explica care sunt cauzele schimbarilor climatice clare si masurate stiintific fara dubii. Soarele nu are o activitate neobisnuita, vulcanii nici atat, deci manastire intr-un picior ghici ciuperca ce-i… arderea necontrolata a fosilelor.
            Adica 97% din expertii internationali si toate organismele serioase atesta schimbarile climatice si ca sunt cauzate de arderea fosilelor in nestire, doar el zice pe dos… Omul nu lasa niciun comentariu cat de cat critic la articolele sale. E interesat doar de propagarea unor bazaconii nestiintifice gogonate (dar prezentate pt publicul necunoscator de ca si cum ar fi stiintifice). De ce nu isi publica „teoriile” in reviste de prestigiu cu peer-review, si in loc le pune pe net?! O revista stiintifica serioasa nu i le-ar publica.

          • @laur:
            Sursa publicitatii pentru Domnul Profesor arunca o lumina speciala asupra and rolului social al personalitatii sale. Interesant, nu am vazut o rubrica speciala pentru “Stiinta” sau o publicitate asemanatoare pentru Uipath, Bitdefender sau profesori/cercetatori romani pe la marile universitati din lume….Bravo Jurnalul.ro si lui Dan Constantin pentru descoperire! Cine o fi editorul acestui Jurnal si cum o fi aflat de Domnul Profesor? Oricum, articolul pastreaza Intact profilul Domnului Profesor. Peste ani….

  45. Un articol eșuat de la cap la coadă: definiția cp este incorectă, exemplele sunt anapoda, exagerările și generalizările sunt incompatibile.
    CP fixează doar niște reguli de adresare și tratament pentru toți, nu doar pentru categoriile defavorizate. CP nu impune niciunde ca tânărul să greșească în diferendul cu un bătrân, ba chiar aș spune ca ăsta e modul “tradițional” de apreciere. Adică pe invers față de prezumția din articol.
    Cp nu impune discriminare pozitivă pentru nimeni, cel mult o resetare a sistemului in vederea unui echilibru, care i-ar ajuta pe unii mai lipsiți de șanse. CP nu are nimic împotriva familiei tradiționale, adică heterosexuale, ci are un dinte împotriva homofobiei. Se știe ca niciun incorect politic nu e homofob și de asta se zborșesc împotriva CP. Culmea, CP a fost folosită ca argument mai întâi de conservatori – unii chiar ar rămas conservați.
    CP e folosită și de unii și de alții, dar în mod diferit: unii pentru a menține un nivel acceptabil de conduită în public, alții doar ca unic argument împotriva primilor. E suficient se se spună ca ceva ar fi “corect politic “, chiar și fără o minimă argumentare, iar acel ceva este stigmatizat pentru vecie. Iar autorul susține ca asta ar fac CP, restrângând vinovățiile posibile la una singură: misoginism, sau rasism, sau homofobie. Cu exemple închipuite, firește!
    CP se sprijină nu pe ideologii, nici de stanga nici de dreapta, ci pe declarația fundamentală a drepturilor omului. Atât și nimic mai mult!

    • Am o singură întrebare la dvs: preferați termenul consacrat în engleză de „snowflake”, sau înclinați mai degrabă spre găselnița neaoșă a autorului, cea de „păpădie”? Ca să știu cum să mă adresez dvs. corect politic.

      • explicatie pentru papadie (dandelion in engleza, weed este buruiana)
        a widely distributed weed of the daisy family, with a rosette of leaves, bright yellow flowers followed by globular heads of seeds with downy tufts, and stems containing a milky latex.
        Cred ca ar fi mai bine buruiana-cu-latex.
        :))

      • Dacă simțiți o nestăpânit dorință de a dialoga cu mine, modul de exprimare este la liber: el spune mai multe despre dumneata decât despre mine.
        Altfel, ma bucur că v-am convins de binefacerile CP, de vreme ce vreți sa va adresați mie astfel.

    • Oh da Hantzy, drepturile fundamentale ale omului !! nu mai pot auzi la cata lehamite imi este de toti „oamenii de bine” care ne doresc fericirea.
      Sa si-o caute in pardisul comunist iar pe noi sa ne scuteasca !! avem legi destule si nu mai este nevoie de nici o noua politie a moralitatii !!

      • Exact asta cu facerea de bine este substanța dogmatică a fals-pretinsilor tradiționaliști: trăim mai bine cu tehnologiile vechi decât cu astea noi, suntem mai inteligenți ca heterosexuali decât lgtbq, suntem mai buni dacă fredonam cu toții duminica la biserică „aleluia”, liberalismul duce la anarhie, regulile stabilite din medieval sunt certificate prin vechime șamd. Ce mai? Tradiționaliști vor binele, ceilalți distrug ce n-au construit alții!

        • Traditionalisti? Traditionalismul nu este rau, dar ca te referi doar o subcategorie impostoare, pseudoconservatoare: cei ramasi de caruta. Caracteristica acestora este deturnarea peiorativa si politizanta a termenului “progresist” (cu subvariantele “tehnice”: incalzirist, plandemist, vaccinist,…) raspunsul celor neadaptati sau ramasi in urma in stiinta, tehnologie, cultura civilizationala. #Progresismul vazut ca sinonim al neomarxismului este un reflex al complexului de inferioritate si se manifesta prin incranganitura unei realitati paralele, mustind de conspirativism, negationism si contrarianism, o pseudorealitate unde se simt in control si neagresati de…cum sa zic, progres.

          • Nici nu susțin ca ar fi rele tradițiile și nici măcar tradiționalismul. E rău doar când restul valorilor, în afara celor proprii, sunt considerate aprioric rele. Indiferent de care parte.
            Eu cred în complementaritate. De asta am și folosit precizarea „fals-pretinși”. Asocierile de concepte au și ele efecte interesante.

    • @ Hantzy

      Cel mai pertinent comentariu citit până acum. Recunosc că m-am bucurat mult când am văzut acest articol, crezând, în naivitatea mea, că va fi un suflu proaspăt pe Contributors, sau măcar o analiză echilibrată. Din păcate, începând cu însăși „definiția” CP și până la final, pot spune că am rămas dezamagită.

      • Mulțumesc, Carmen! Între timp am lecturat și comentariul dumneavoastră, care conduce cam spre aceeași concluzie. Doar că forma este ceva mai amabilă, adică mai corectă politic. 😃
        Ilară mi se pare jongleria domnului Păun despre echitabilitate versus egalitate. Echitabil înseamnă de fapt nepartinitor, întemeiat pe dreptate și este un concept juridic care include de fapt egalitatea. Dar egalitatea de șanse, nu pe cea de rezultat, așa cum greșit presupune autorul. Având în vedere realitatea asta, nu e de mirare ca dumnealui conchide fals.
        echitate = Principiu etic și juridic care stă la baza reglementării tuturor relațiilor sociale în spiritul dreptății, egalității și justiției, al colaborării și respectului reciproc. (DEX ONLINE)

    • „CP fixează doar niște reguli de adresare și tratament pentru toți”
      adică totalitarism. Interesant cum banalizați această mișcare totalitară. urmează, bănuiesc, faza idealizării. apoi, a radicalizării. succes.

      • Diferența este că nu te pedepsește nimeni pentru cei mai mulți sau mai puțini 7 ani de acasă. Pe când CP impune niște aberații, care conduc către alte aberații și mai mari. Și dacă comentezi că sunt aberații, ți se taie conturile, ești făcut rasist, discriminator etc. CP este o impunere forțată a unor lucruri de bun simț la bază, dar duse la extrem.

        • Există unii care duc CP la extrem, asa este. Dar sunt minoritari. Așa cum și adversarii lor sunt minoritari. Cei aflați în colțurile ideologice, ii vad pe toți ceilalți drept adversari. Chestie de perspectivă. Îngustă, evident!

      • Răspunsesem, chiar a fost publicat, dar s-a sucit moderatorul. Asta e!
        Interesant cum stabiliți de unul singur ce este totalitarism și ce se va întâmpla apoi. Eu le-aș numi presupuneri, dar de frica moderării va las cu fixațiile fiecăruia. À bon entendeur!

    • Bătăliile ideologice se câștigă și se pierd de la definiții. De exemplu bătălia pentru căsătorie a fost pierdută când presa „independenta” a început sa folosească termenul „căsătorie homosexuala” ca și când n-ar fi fost un oximoron.

      • N-aveți dreptate! Rădăcina cuvântului căsătorie este “casă”, iar întemeierea unei familii se poate face și între două persoane de același sex. Căsătoria este actul civil care îl certifică și asigură exclusiv drepturile civile între soți. În mod nediscriminatoriu.
        Oximoron ar fi “cununia homosexuală”, întrucât aceasta reprezintă un act neoficial, o alegere personală a soților și a comunității religioase căreia aparțin.

        • În primul rand, nu toată lumea vorbește limba română. În al doilea rand, etimologia nu e totul în definirea cuvintelor. În al treilea rand, procedați exact la fel cu termenul „familie”. Dacă am lua-o etimologic, ar trebui ca orice familie sa aibă un sclav pentru a fi o familie adevarata.

    • @Hantzy

      Când reprezentam eu comunitatea LGBT+ în Nottingham tu nici nu aveai habar de această comunitate. De aceea, nici nu cunoști că majoritatea celor din comunitatea LGBT+ nu au deloc o părere grozavă despre corectitudinea ta politică. Dar asta rămâne între noi, nu mai spune nimănui 😃

  46. Ce-mi place cand vad niste tovarasi de pe meleagurile noastre, care pe vremuri dadeau/haleau lectii de socialism stiintific, ca au ajuns acum sa-i invete pe americani cum sa se lepede de comunism.

    • de unde știți că toată lumea halea socialism științific pe meleagurile astea? Vă îndopați cot-la-cot cu ei? am mers după ei la budă ca să vedeți câți înghițeau și câți vomau nutrețul marxist?

      Dar v-ați gândit că poate esticii ăștia s-au întâlnit printre primii cu virusul comunist și d-aia sunt capabili să-l recunoască acum, chiar și după țâșpe mutații și 3 fuziuni?

      • …poate poti explica: odata recunoscut virusul comunist, de ce nu sprijina suporterii lui Trump anticomunismul ucrainean? De ce militeaza adeptii lui Trump pentru pastrarea lumii la cheremul petrolului rusesc?

        • Nu vă pot explica. Nu cunosc suporteri/adepți ai lui Trump. Nu le cunosc nici opiniile (decât ft vag din speculațiile presei, care presă știm cât de obiectivă e pe acest subiect). Văd insă că le cunoașteți dumneavoastră, așa că vă invit să vă explicați singur, inclusiv nevoia (mă scuzați, dar e) morbidă de a-l pomeni pe trump de fiecare dată când îmi adresați câte-un mesaj…enigmatic (pentru mine, căci trebuie să admit: nu reușesc să găsesc vreo legătură cu ceea ce scriu eu :) )

          • @judex. „97% papagali”?!…si Academia Nationala din SUA si European Science Foundation care atesta faptul ca schimbarile climatice exista, sunt reale, si sunt rezultatul activitatii umane in special arderii de fosile, tot papagali sunt ?!.. Hmmm!… ai fost corupt de dezinformarile pseudostiintifice si teoriile conspirationiste si false ale lui creanganu.

          • @Ursul polar
            Este adevarat, eu toate astea le-am inteles din cursul online de schimbari climatice oferit cu atata generozitate si alttruism de Domnul Profesor pe Contributors.ro. Sunt convins ca Domnul Profesor a intervenit deja sa demonstreze ca CoPo este baza pozitiei comune a doua institutii pe care le-ati mentionat si reflecta calea gresita pe care ne mana consensul in stiinta (asa cum observa si dl Bradut Bolos. Putin mai jos). Probabil ca doar cenzura a facut ca interventia lamuritoare si convingatoare a Domnului Profesor sa nu apara aici.

          • E foarte rau ca ai fost corupt de acele false teorii pseudostiintifice si de bazaconiile lui creanganu. Adica 97% din expertii internationali si National Academy of Science spun prostii, dar „dom profesor” stie el adevarul…! Cred ca iti dai seama sau ar trebui sa-ti dai seama ca e ridicol. „Dom profesor” dezinformeaza la greu fiind in solda concernelor petroliere, sau din pura prostie.

          • Eu am fost invatat sa am incredere in profesori, m-am bucurat sa ascult spusele Domnului Profesor, mai ales ca accesul gratuit la cursuri universitare este foarte rar. Ma intristeaza tare mult ce-mi spui, mai ales ca nu inteleg de ce profesorii nu ajung la un consens inainte sa predea elevilor, chiar daca stiu ca consensul e rau…

          • Din pacate simplul fapt de a fi prof. universitar nu garanteaza intotdeauna ca respectivul stie sau ca e bine intentionat/onest/moral… apropo de creanganu.
            97% din expertii iinternationali, care sunt si profesori universitari, au stabilit in urma probelor stiintifice indubitabile ca Pamantul sufera schimari climatice (care se vad de altfel cu ochiul liber in clima noastra) si ca acestea sunt produse de arderea necontrolata a fosilelor. In consecinta CO2 se acumuleaza in atmosfera, producand efectul de sera. In plus masuratorile au aratat cresterea aciditatii oceanelor, topirea ghetarilor din munti si desertificarea unor zone. Nu exista alte motive pt aceste schimbari climatice bruste, Soarele are activitate normala, vulcani nu prea au fost, etc. Deci singurul motiv e activitatea umana, adica arderea petrolului/gaz. Dar aceste fapte stiintifice lovesc in profiturile marilor concerne petroliere/gaz, si produc reactii precum cea a lui creanganu care tot publica aici articole pseudostiintifice conspirationiste. De ce face asta? pt a dezinforma si a raspandi teorii nestiintifice false. Daca ceea ce ar spune ar fi corect stiintific, ar publica in reviste stiintifice de prestigiu cu peer-review, dar nu o face. IN schimb aici pe net poate spune orice bazaconie..

          • Totusi, sigur ati remarcat o asemanare pronuntata in discursul Trump-A3/Profesorul (pe stil vechi)-AUR-euNuke.
            Ce ziceti, cine din seria de mai sus NU ar fi putut concepe textul de mai jos? Dvs?
            „Dacă noi nu ne vom ridica ca să ne apărăm, vor trece și peste noi cu tancurile ideologiei neomarxiste care au nivelat deja bună parte din SUA și au început să dărâme și în Europa tot ce înseamnă cultură, tradiție, valori consfințite prin trecerea sutelor de ani, valori care au modelat gândirea europeană și, implicit, cea românească de care suntem atât de mândri azi”.

  47. Felicitări autorului. Nevoia de reafirmare a valorilor democrației clasice, cea care pune în centru individul și strădania acestuia de a deveni mai bun, este esențială acum, când România lasă din ce în ce mai urmă catastrofa comunistă și ajunge să se sincronizeze din ce în ce mai complet cu lumea dezvoltată.
    O mare bilă albă și pentru efortul de traducere/adaptare terminologică.

  48. În 2016 s-a propus spre definire „corectitudinea politică”, aceasta fiind explicată de câştigătorul competiţiei cu urmatoarea definiţie :

    „Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, şi promovată de mass-media oficială, care susţine că este posibil să apuci o bucată de căcat, de partea curată”.

  49. In spiritul observatiei autorului despre importanta contextului cred ca e bine de amintit ca Politically Correct este un termen folosit de cei care se opun ideilor ce i se attribuie. De exemplu o ecuatie este corecta sau incorecta. Calificativul politic in fata categoricului corect este un fel de negatie, ironia fiiind intentionata. Sigur ca daca ceva este numai corect din punct de vedere politic inseamna ca nu este corect in general. Ideile merita dezbatute pe meritele lor si nu pe agilitatea de exprimare a suporterilor sau oponentilor.

  50. După ce bătură, o bună bucată de vreme, mingea în curtea școlii de corecție de la Frankfurt, odată promovată în Bundesliga, echipa de filozofi cu crampoane trecu, pe nesimțite, de la jocul mai degrabă defensiv, cu autobaza-n poartă, la atac, în încercarea de a-și impune propria tehnică de lovire a balonului umflat politic – una corectă, cum altfel, în viziunea dumnealor. Iar iureșul stârnit în cele patru zări pare de neoprit. Mulțimi de oameni în toată firea se-nvârt ca titirezul, în jurul aceleiași idei fixe, până cad lați într-o stare de beatitudine politică. Pe alții, dimpotrivă, îi inundă spaima iremediabilă de a-l vedea pe Lăpușneanu sculat din letargie, amenințându-i cu spada lui ”da’ mucles!”. Aa, doar o clipă, sună cineva la ușă. Era doamna Lăpușneanu, vecina de vis-a-vis. La Anu’ și La Mulți Ani!

  51. Corectitudine politică

    Utilizarea peiorativă modernă a termenului a apărut în urma criticilor conservatoare la adresa Noii Stângi la sfârșitul secolului XX, mulți descriind-o ca pe o formă de cenzură.

    Comentatorii stângii politice din Statele Unite susțin că conservatorii … dreapta politică aplică propriile forme de corectitudine politică pentru a suprima criticile la adresa propriului electorat și a ideologiilor sale preferate. În Statele Unite, termenul a jucat un rol important în războiul cultural dintre liberali și conservatori.

    https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Political_correctness

    „Conservatorii” ar trebui sa cunoasca faptul ca Primul care apeleaza la o formă de cenzură in numele corectitudinii „politice” (a se citi „politica dogmatica”) este chiar Stapanul lor, adica „Dumnezeu”.

    Eu sunt un ateu. Sustin ca nu exista Dumnezeu. Am ajuns la aceasta convingere folosindu-mi gandirea critica ( http://tinyurl.com/sarmusk7 ) si bunul simt (observand nedreptatile care afecteaza intr-un mod aleatoriu – nejustificat – fiinte umane nevinovate, cum ar fi copiii bolnavi de cancer http://tinyurl.com/58ykwpme ). Daca TOTUSI Dumnezeu exista, eu voi ajunge in Iad, adica voi fi pedepsit de catre Dumnezeu pentru ca mi-am folosit „libertatea de exprimare”. Astfel, Dumnezeu imi „cenzureaza” accesul in Rai pentru ca am pacatuit sustinandu-mi propriile convingeri, incorecte din punct de vedere dogmatic (in LIPSA unor DOVEZI VERIFICABILE care sa imi invalideze convingerile). Am pacatuit de „incorectitudine politico-dogmatica” (NU am pacatuit comitand jaf, crima, genocid, ETC).

    ***

    P.S. Acest comentariu este si un test pentru autorul acestui articol intitulat „Ce este corectitudinea politică?” Daca va cenzura acest comentariu, va da dovada se ipocrizie, actionand conform zicalei: „Fa ce zice popa, nu ce face popa!”

    ***

    P.P.S. Nu m-as mira ca acest comentariu sa nu apara. Iata un exemplu recent de „corectirudine politica” in actiune:

    De curand am fost cenzurat pe „hotnews.ro” la articolul „IPS Teodosie, mesaj împotriva avortului în pastorala de Crăciun”. Comentariul meu era un mic fragment dintr-o cercetare stiintifica publicata pe „sciencedirect.com” si suna astfel:

    «Nu exista fiinta umana fara creier functional!

    „Momentul în care începe conștiința sau experiența subiectivă în dezvoltarea umană este relativ, dar se pot stabili limite folosind cunoștințele actuale din neurobiologia dezvoltării și investigațiile recente asupra creierului perinatal. Discutăm studiile recente privind cogniția și conștiința perinatală folosind tehnici precum fMRI, EEG și MEG. • CEL MAI TIMPURIU MOMENT POSIBIL în care ar putea începe experiența subiectivă este stabilirea conectivității talamo-corticale la 26 de săptămâni de gestație, deoarece sistemul talamo-cortical este necesar pentru conștiință, conform majorității cadrelor teoretice.”»

    http://tinyurl.com/2mdmuvbk

    Acest comentariu era o reactie la o afirmatie a comentatorului „BigJ”, care spunea:

    «Inima și creierul unei persoane (cele două „motoare” principale fără de care corpul uman nu poate supraviețui, indiferent de vârstă) încep să se dezvolte din a treia săptămână după fecundare. Dacă avortul nu este făcut pănă în momentul în care inima începe să bată, se numește crimă.»

    http://tinyurl.com/5dejchdf

    Am incercat de doua ori sa postez comentariul de mai sus. Comentariul nu a aparut, desi am folosit doua browser-e diferite (in cele doua tentative) – pentru a fi sigur ca nu este o problema tehnica. De fiecare data, dupa postarea comentariului a aparut un raspuns automat care ma anunta ca acest comentariu asteapta moderarea inainte de a fi publicat. Nu a mai fost publicat niciodata!

    In mod sigur nu este o problema tehnica, deoarece in trecut am postat mai multe comentarii sub acelasi pseudonim si cu acelasi browser. Un exemplu (surprinzator) de „corectirudine politica” in actiune (se pare ca si afirmatiile argumentate stiintific aduc JIGNIRI „conservatorilor” habotnici).

    «Corectitudinea politică este un termen utilizat pentru a descrie LIMBAJUL, politicile sau măsurile care au ca scop EVITAREA JIGNIRILOR sau dezavantajării membrilor anumitor grupuri din societate.»

    https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Political_correctness

    Constatare:

    Unii moderatori de la Hotnews lasa sa apara tot felul de comentarii ale unor „troli”, care reprezinta (incontestabil) incercari de manipulare a cititorilor, insa cenzureaza comentarii care prezinta rezultatele unor cercetari stiintifice!

    ***

    P.P.P.S. Sunt de acord cu pozitia exprimata de comentatoarea „Carmen„, care ne propune „să vedem ce este de fapt corectitudinea politică și nu excesele ei” – si cu cea exprimata de „Hantzy„, care spune ca „orice libertate vine la pachet cu responsabilitatea utilizării ei. Nu te poți folosi de acest drept fundamental dacă astfel negi un alt drept fundamental, de exemplu cel la demnitate al altuia„.

    • nu pricep, cum se defineste dreptul la demnitate, intre care limite ?
      ca mie de exemplu nu-mi scade demnitatea daca mi se adreseaza cineva cu „bai moldovene”, ba dimpotriva, ma mandresc cu ceea ce sunt
      sau spre exemplu, unde incepe si unde se termina demnitatea betivului ? e in regula sa-i zicem ca e beat si sa-l trimitem la culcare ? imi pare ca mai usor ii luam omului dreptul fundamental sa se imbete decat ii putem lua dreptul fundamental sa fie betiv fudul

      • Nici eu nu m-aș simți ofensat dacă mi se spune “băi moldovene”, dar la “sârmă”* încetează toleranța. CP nu interzice apelativul “bețiv” adresat unui bețiv. Demnitatea lui și-o pune singur în pericol.
        Dar unui om cu dizabilități nu se face să-i spui “handicapatule”, întrucât tenta peiorativă primează în fața realității ca respectivul om chiar are un handicap. Iar apelativul nu este doar neelegant, ci pur și simplu excluziv, transformându-l pe acel om într-un intrus în societate.
        Dacă un individ îl lovește pe un altul, se poate ajunge la tribunal. Uneori vorbele dor mai mult și mai tare decât pumnii. De ce să rămână nepedepsite?

        * În primii ani ai RPR, în Transilvania lipsea forța de muncă, iar în Moldova lipseau locurile de muncă. Așa ca partidul care era în toate i-a urcat pe moldoveni pe marfare și i-a trimis peste Carpați la muncă, să construiască fabrici și uzine. Din loc în loc un fir de telegraf traversa calea ferată și, pentru ca niciunul dintre călătorii cu forța să nu sufere, cel din față răcnea “sârma”. Povestea pare să fi fost reală, dar apelativul adresat unui om este peiorativ.

      • @Prototipescu

        In istorie, exista multe cazuri bine-cunoscute in care „STIGMATIZAREA si UMILIREA” anumitor categorii sociale (deci negarea dreptului lor la demnitate) a reprezentat o etapa necesara pentru ca societatea sa ajunga (prin „manipularea mentalitatilor colective„) la momentul in care sa considere justificata persecutarea acelor categorii sociale. Doar un exemplu (sinistru) de „negare a dreptului lor la demnitate”:

        „… stea galbenă a lui David, simbol al persecuției istorice a evreilor …

        Insignele galbene care îi deosebeau pe evrei de restul populației au fost introduse forțat încă din perioada medievală, în Orientul Mijlociu sau în Europa.

        Naziștii au folosit insigna … pentru a-i STIGMATIZA și UMILI pe evrei …„

        https://www.libertatea.ro/stiri/ambasador-israel-onu-stea-galbena-critici-4705701

        Pentru a avea efectul scontat, germanul de rand trebuia sa stie ce semnificatie avea purtarea „stelei galbene a lui David” de catre evrei. Acest lucru nu era posibil decat prin folosirea limbajului articulat. Deci, folosirea unor etichete denigratoare in relatiile interumane poate sa aiba consecinte tragice. „Corectitudinea politica” (nu excesele ei) este necesara (si) pentru a minimiza aceste (categorii de) riscuri majore.

        • Tocmai ati stigmatizat o intreaga categorie de oameni pentru optiunile lor politice .Exista si comunitati care se stigmatizeaza ele insele deci oricum le-ai schimba numele ei tot stigmatizati vor fi -pe buna dreptate. Nazistii ; canibalii ; proprietarii de scavi; cei care consuma carne de caine; cei care neaga incalzirea antropogena; antivaccinistii; comunistii; cartelurile de droguri; comentatorii care nu folosesc numele lor real ; comentatorii care folosesc nick-uri multiple etc.
          Asa functioneaza indivizii si grupurile de oameni: se stigmatizeaza unii pe ceilalti. Pentru diverse interese. Asta faceti si dvs in postarea dvs.
          Nu exista dreptul la demnitate nici dreptul la respect la fel cum nu exista nici dreptul la frumusete si nici dreptul la fericire.
          Fara etichetele denigratoare nu ne putem invinge inamicii. Teroristii nostri sint eroii lor -si invers. Trebuie sa identificam inamicul cumva iar el fiind inamic nu poate fi bun si frumos , prin definitie e rau si urat. Normal ca-l denigram. Doar nu va asteptati sa-l laudam. Sau el pe noi.

  52. Subiectul de discutie e mult mai larg, insa o sa comentez asupra microagresiunii, care e o realitate.

    Exemplul autorului nu este cel corect. Faptul ca cineva te intraba de unde esti nu implica direct o microagresiune. Intr-o vreme eram bucovinean traind in Muntenia, si am fost subiect de microagresiune in propria mea tara. Muntenii, odata ce auzeau de unde sunt, incepeau cu stereotipurile etnice, si de-abia aia era microagresiune. Presupunerea ca moldovenii sunt lenesi si ardelenii sunt inceti, si aducerea acestora in discutie sunt microagresiuni.

    La fel se intampla si in SUA. Daca te apuci sa te legi de sofatul unui asiatic pe motivul ca „asiaticii sunt soferi prosti” este o microagresiune. Tot la fel si presupunerea ca sunt chinezii buni la matematica.

    La urma urmei, corectitudinea politica e un element care este foarte politizat si incorect definit. Nu e altceva decat un sistem de a face societatea sa fie constienta cand membrii ei sunt agresivi cu altii, si nimic altceva.

    Am fost supus la microagresiuni atat in Romania, cat si in SUA. Nu cred ca romanilor le place o microagresiune pornind de la faptul ca „romanii sunt considerati hoti.”

    • @Anonimus Exemplele dvs de microagresiuni sunt naive și înduioșătoare, și ilustrează bine ideea că nu atât așa-zisele microagresiuni sunt problema, cât incapacitatea (emoțională) de a gestiona, de a face față micilor vicisitudini ale vieții, între care, da, se pot număra o mulțime de glume răutăcioase, ironii, sarcasme.
      Agresivitatea în relații este inerentă și de neevitat, este mai important ce forme îmbracă ea, decât să fie complet eliminată. Acum se vorbește de microagresiuni (de ce nu „mini” ci direct „micro”?), în curând se va vorbi de nanoagresiuni, apoi de picoagresiuni șamd care fac viața amară păpădiilor (mi-a plăcut varianta, deși era la fel de bine și „fulgi de nea”, iar mai demult se spunea „sensibil(ă) ca o mimoză”). Caracterizarea mărimii presupuselor agresiuni depinde mai mult de destinatar decât de emițător… deși mulți se simt lezați chiar dacă nu le sunt destinate „microagresiunile”.

      • Sa inteleg ca data viitoare cand cineva o sa va spuna „stiu eu ca romanii sunt hoti” si o sa va respinga o rezervare de hotel sau AirBnb o sa fiti bucuroasa de asa tratament?

        Eu nu caut remedii legale pentru astfel de tratament. E de ajuns ca multi sa stie ca un astfel de comportament e jignitor si degradant. Un training e de ajuns pentru un astfel de scop.

        Cat am locuit in Muntenia, nu am fost scos din „moldovean cu par pe limba”. O astfel de microagresiune e foarte insultatoare pentru oricine. Multi nici macar nu realizeaza cat de insultatoare sunt vorbele pe care le scot din gura fara sa gandeasca. Si sunt unii care insulta stiind exact ce fac. Pentru ei tratamentul e diferit si personal folosesc ironia care pisca mai mult si mai adanc decat orice fel de insulta.

          • Nu prea inteleg ce ati demonstrat. Eu ca individ pot sa fac fata unora care incearca sa ma jigneasca, insa nu multi pot face asta. In contextul locului de munca, microagresiunea e doar primul pas catre hartuirea la locul de munca. In multe tari, inclusiv SUA, hartuirea la locul de munca creaza conditii de lucru stressante, generand conflicte si pierdere de productivitate, pe langa fluctuatii mari de personal. De aia hartuirea poate avea atat ramificatii de personal, cat si penale. Am vazut o companie publica care a platit la greu pentru ca a tolerat hartuirea unor femei din partea unor barbati misoginisti. Din cauza ca HR nu si-a facut treaba si a luat partea hartuitorilor, firma a platit despagubiri prin nas.

    • Înțeleg ce susțineți dumneavoastră, o nemulțumire similară legată de tratarea in grupuri, in găști, in școli sau la muncă cu cea exprimată și de alți forumiști.

      Întrebați-vă totuși dacă e ok să răspunzi la o microagresiune verbală cu o agresiune colectivă sistematică ce pune in pericol reputația, cariera, ba chiar viața „microagresorului”. Întrebați-vă dacă e ok ca nu victima, ci niște terți, (deci niște străini, nu prea educați, nu prea cumsecade și modelați de propriile alegeri anterioare ca brute ale realizării planului de condamnări publice ale incorecților) să decidă asupra naturii raportului dintre 2 persoane (este penal? doar contravențional? doar civil?). Întrebați-vă de ce ar trebui ca o comunitate de justițiari imaginari să înlocuiască Legea și Justiția pentru a corecta comportamentele nu tocmai pozitive ale semenilor? Întrebați-vă și dacă nu cumva mediul aseptic -lipsit de glumițe, înțepături, injurături, insulte- in care visați să trăiți ar fi unul într-adevăr pașnic, primitor, prietenos, dacă nu cumva toți acei derbedei care odinioară nu se puteau abține să-și exhibe proastele maniere, semnalizîndu-și permanent disponibilitatea pentru violențe chiar și gratuite, vor fi mai greu de depistat de majoritatea oameniilor pe viitor, după ce toți derbedeii vor fi învățat să fie ipocriți in ura lor.

      • Pentru oamenii de care spuneti, sunt disponibile intotdeauna platforma X, TruthSocial, sau copacul din spatele gradinii. Lumea civilizata nu are nevoie de ei.

        • Dar de cine are nevoie lumea civilizata, poate facem o lista. Facem si cu aia de care nu e nevoie. Nume, prenume, ce mai trecem acolo?

    • Exemple din experienta proprie:
      Ardelenii au expresia „meltean” care este o juxtapunere de moldovean si oltean.

      In Israel categorisirea evreilor dupa tara de origine era dupa cum urmeaza:
      1 Rusii – betivi ; rusoaicele – curve
      2. Marocanii – inculti si cutitari
      3. Persanii – zgarciti (precum scotienii)
      4. Polonezi – hahalere politice
      5. Ungurii – increzuti si dubiosi in mare majoritate
      6. Georgieni (gruzini) – cu un simt ridicat al afacerilor
      7. Cehii – foarte bine educati si cu un comportament ireprosabil
      8. Germanii (yekim) rigurosi dar foarte rigizi
      9. Francezii – cu pretentii
      10. Americanii – considerati bogati In Israel dar trageau mata de coada in America
      11. Olandezii – seriosi in afaceri
      12. Sud-africanii – colonisti in cel mai bun sens al cuvantului
      13. Romanii – smecheri. Exista in ivritul zilnic atat „smecher” cat si „fraier”.
      Ca sa fie tacamul complet, palarioalele gen pentru copii sa ii protejeze de soare dar care sunt folosite si de adulti se numesc „kova (palarie) tembel”. :))

      In UK am fost/sunt deschis si mandru ca sunt un evreu romano-israelian.
      NIMENI nu m-a insultat vreodata.

      • Toate aceste etichete sunt folosite in virtutea verificarii adevarului de sute de ani. Ele nu sunt folosite in angajari de personal, la cumpararea bunurilor in magazine, la acordarea notelor/calificativelor la scoala/universitate. Daca se petrece lucrul acesta, respectivii pot apela la lege, dar nu sa se impuna un algoritm ideologic care APARENT ar multumi partea vatamata. Politica limbajului si a redefinirii unor termeni sau concepte din punct de vedere ideologic este instrumentul totalitarismului care doreste sa-si intareasca turma de nemernici, sa aserveasca populatia si sa terorizeze pe oricine iese din rand. DRUMUL SPRE IAD ESTE PAVAT CU INTENTII BUNE. Vezi inchizitia, partidele comuniste/socialiste/fasciste care au omorat sute de milioane de vieti, crezand ca astfel se vor eterniza la putere.
        Mantuirea este individuala, nu colectiva, legea se respecta individual, nu pe categorii. Nu exista bine comun fara bine individual.
        O minoritate sexuala nu poate impune majoritatii un stil de viata imoral si nociv in virtutea faptului ca nu a fost chemata sa legifereze cand s-a dat moralitatea. Societatea omeneasca a considerat ca dezvoltarea si prosperitatea depinde de moralitate asa cum au observat-o si studiat-o oamenii straluciti ai ei si au definit percepte care sa-i indrepte si calauzeasca pe oameni,si care au constatat efectele benefice in mersul societatii. Declinul moral duce la caderea societatii si reprezinta cauza prostiei in societate.Bonhoeffer are o teorie foarte buna pe acest aspect.
        https://www.youtube.com/watch?v=ww47bR86wSc&ab_channel=Sprouts

    • @judex
      Articolul doamnei lector are franturi incontestabile de adevar.
      Dar total general este de o superficialitate ingrijoratoare dar nu neasteptata.
      Dar cel mai ingrijorator sunt clasele poltice si intelectualii din Germania si Franta.
      Reiterez speranta mea de reconstruire a inchisorii Spandau de la Berlin pentru toti complicii europeni ai regimului KGB-Putin.

      • Va referiti la unii ca Merkel, Sarkozy, Salvini, Orban, Nehammer sau Schroeder?
        Sau mai curand ca von der Leyen, Scholz, Tusk sau Macron?
        Aliati ai lui Putin in SUA vedeti? Pe cine ar putea conta UE daca Putin infrange Ucraina: Biden, Trump, altcineva?

          • Adica, ziceti ca Ro ar trebui sa denunte parteneriatul cu NATO, iar PE sa o inlocuiasca pe Leyen cu Bibi in fruntea UE? Complicata partitura…cine ar putea-o interpreta? FCSB?
            P.S.
            Ultimul politician care s-a intalnit cu Bibi a fost George Simion, are AUR asigurarea lui Bibi ca poate salva UE si Ro? A fost aceasta intalnire CoPo? Din partea ambilor?

            • „Ro ar trebui sa denunte parteneriatul cu NATO”
              Romania este membru NATO nu partener cu NATO.
              Ati prelungit perioada de sarbatori (si betie) dupa calendarul de la Moscova?
              Mai aveti rezerve de vodca Saniuta?
              :))

  54. @Lagu. E o uriasa diferenta intre a permite orice comentariu chiar daca critic,
    si a taia absolut orice comentariu cat de cat critic cum face creanganu la articolele sale pseudostiintifice si conspirationiste. Drept dovada, iata comentariul tau a fost publicat acum. Asa ceva nu s-ar fi intamplat in vecii vecilor la articolele conspirationiste ale lui creanganu. Asa ca lasa dezinformarile cu „puterili straine” ca nu tin.

  55. Exista unele aspecte importante ale întregii discuții, din punctul meu de vedere.
    1. Corectitudinea politică NU se poate aplica in știință, discurs științific, sau publicație științifică. Adevărul științific se probează și se demonstrează. Nici un fel de discurs politic, religios, sau de altă natură nu poate sta mai presus de adevărul științific fără a corupe percepția asupra realității. Sentimentele unora și altora față de subiect, rezultate sau metodă sunt complet irelevante. Doar erorile de raționament, calcule, experimentare, colectare date, și alte defecte ale procesului științific pot fi luate în considerare.
    2. Corectitudinea politică trebuie să fie INVARIABIL o opțiune personală. Orice lege care definește exprimarea realității sau o limitează riscă să devină cenzură, să limiteze libertatea la exprimare, adică să revenim la greșeli din trecut, să reinventăm Inchiziția și Comunismul. Citiți Orwell, 1984, și veți descoperi ce înseamnă nouvorbă și noulimbă…
    3. Uneori trebuie spuse adevăruri incomode, neconvenabile, sau ofensatoare, în privat sau în public. Adevarul ar trebui sa fie mai presus de conveniență sau sentimente… fie că ne convine, fie că nu.

    • CP nu impune nici ocolirea nici cosmetizarea adevărului. Rămâne la alegerea fiecăruia dacă vrea sau nu să exprime eufemistic un adevăr. Dar este ilegală, și asta nu prin vreun normativ corect politic, utilizarea unui adevăr faptic pentru a stigmatiza o întreagă comunitate.
      Ca sa exemplific: Când vorbesc despre cineva cu care am avut un diferend spunându-i „țigancă împuțită”, mă pot prevala de posibilitatea ca, atunci când i-am „arestat preventiv” telefonul, chiar am simțit că respectiva persoană pute. Nu există nicio instanță care să mă poată pedepsi pentru această percepție a mea, oricat ar fi de subiectivă. Mai ales că nu mi-am trâmbițat impresiile public, ci le-am împărtășit doar soției. Dar dacă rezultă din întrebările adresate la un eventual proces că am crezut-o „împuțită” doar pentru că este țigancă sau pentru că e angajata unui adversar politic, se prea poate ca instanța să decidă ca sunt vinovat.

    • Dle Bolos,
      Pe scurt, pentru a nu risca vreo noua moderare: CP nu impune nici ocolirea, nici ascunderea, nici cosmetizarea adevărului, oricât ar fi acesta de neplăcut. Rămâne la alegerea fiecăruia sa fie franc sau eufemistic in exprimare, întrucât CP nu limitează libertatea de exprimare. Dacă aveți un exemplu concret, m-aș bucura să îl aflu. Mulți fac afirmații asemănătoare, dar nu am cunoștință despre o astfel de limitare în numele CP.

      • „CP nu limitează libertatea de exprimare. ”
        wishful thinking. Tare îmi place să văd la lucru oameni optimiști, cutezători, in căutarea permanentă a adevărului.

      • Observați cați își expun identitatea personala in comentarii si câți folosesc pseudonime.
        Oare, nu spune asta totul despre frica de a emite asumat o opinie potențial neortodoxa? (CP: nu mă refer la religie dar poate fi aplicabil)
        Oare emiterea unei opinii se face sub anonimatul unui pseudonim din frica de consecințe a asumării sub identitatea reala? Asta nu este in sine o problema?
        CP si Cancel… nu mai poate exista un dialog real asumat decât la suprafața realității. Adăugăm in mix algoritmii care ne hrănesc cu „confirmation bias” si vom avea o societate in care indivizii sunt rupți de realitate in microcosmuri eminamente virtuale populate cu propriile idei preconcepute. Mici bule de confort personal. Din păcate o astfel de societate este rupta de realitate si condamnata la extincție.

        • Nu sunteți convingător. Cerusem măcar un exemplu concret: pseudonimul poate fi și protecție, dar nu numai. Mie, de exemplu, nu-mi spun nimic numele utilizate pe forumurile de discuție. De ce aș crede deci că un nume real sau inventat este o garanție pentru adevăr și nu doar pentru percepția subiectivă a comentatorului? De exemplu, cea ca utilizarea unor pseudonime ar fi în sine o problemă.
          Eu zic că e chiar bine să fie folosite pseudonime, întrucât așa ne putem concentra pe ideile discutate, mai puțin pe comentatorii înșiși. Și se evită astfel apelurile la falsele autorități.
          CP nu impune legi noi, altele decât cele deja existente. Iar „cancel …” este folosită în aceeași măsură și de adversarii CP. Întâmplător sau nu, eu am fost moderat exclusiv de autori autodeclarati a fi împotriva CP.
          Avem deja peste 200 comentarii aprobate, multe dintre ele ad hominem. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a fost in stare să ofere un exemplu concret din care să rezulte limitarea libertății de exprimare ca urmare a CP. Rămân, măcar până la proba contrarie, la impresia că invocarea libertății de exprimare este fără obiect.

            • Eu zic să începeți cu un exemplu concret, dacă tot v-ați băgat în vorbă. Un exemplu care să dovedească că un om care vrea să spună adevărul este obligat de CP fie să-l ascundă, fie să mintă. Poate fi și un rezumat din emisiunea cu Andrei Șerban, iar linkul să fie doar pentru conformitate.

            • Bravo, Hantzy! Amețește-i, pune-i să dea definiții, exemple și contraexemple, să-ți vină cu ultimele analize medicale, 15 fotografii tip pașaport, adeverință de la biblioteca fabricii că nu au datorii, timbru fiscal de 3 lei. Ca pe vremuri. Și totul într-un dosar cu șină, că am auzit că a fost scos din uz și nu mai există în comerțul capitalist. Cere-le copii și traduceri legalizate după toate documentele pe care le are omul pe lânngă casa lui. Iar dacă frun freyer îți aduce tot ce-i ceri, răspunde-i peste 7 luni că cererea i-a fost refuzată, dar poate să revină din nou cu aceeași cerere după perioada legală de așteptare de 3 ani.

              Nu e prost cine cere. E prost cine dă.

            • Nu e prost cine cere. E prost cine dă.
              Da, așa cred și eu. De asta nu-mi ajunge reclama și propaganda unui produs, vreau să îl si verific înainte să-l cumpăr.

          • Nu încerc sa va conving nimic, deci nu am cum să fiu convingător.

            CP nu e nimic nou. Era un banc pe vremuri in care in fata educatoarei Bulă zice ”Si se plimba cu bărcuța Ceașca si Lenuța”. Pus să repete în fața directorului spune ”Și se plimbă cu vaporul Ceaușescu și Poporul”…
            În perioada medievală exista crima de ”lez-majestate”. Termenul ”blasfemie” sau expresia ”A fluierat în biserică” vă spune ceva?
            Conformitatea cu valorile politice și sociale ale vremii este veche de când există societatea umană. Valorile si standardele sociale ”eterne” sunt cele care se schimbă. Mie mi se pare fascinant că ceea ce a fost imoral și ilegal, a devenit imoral, moral, și încetul cu încetul se transformă în normă socială. În tot acest timp, CP nu a însemnat decât conformarea cu normele vremii.
            Mai există și o dimensiune spațială, nu numai temporală. ”Când ești între lupi te porți ca lupii” ar fi exprimarea populară a aplicării CP în spațiu.

          • Nu ati raspuns concret la intrebarea : de ce va ascundeti dupa un pseudonim .
            Un om caruia ii este teama sa puna numele real linga ceea ce exprima este un fricos si /sau las . Opinia mea este ca acea persoana trebuie mai intii sa isi invinga frica / fricile si /sau sa se lepede de lasitate si apoi sa se exprime .

            • Nu va cheama Adrian Popescu. Stiu din surse demne de incredere. Dar nu va faceti griji, ramine intre noi, hihi, pentru ca nici pe mine nu ma cheama Dan Ionescu-Buhusi. :)

            • Nu mi s-a adresat nicio întrebare de acest fel, Adrian Popescu.
              Dar as fi de acord să răspund, dacă mi se răspunde și mie. Pana la urmă eu sunt primul care a cerut detalii despre o declarație făcută de interlocutor, declarație făcută voluntar și necondiționat de cunoașterea numelui cititorilor.

          • – New York University professor fired after students say his class was too hard
            https://www.theguardian.com/us-news/2022/oct/06/nyu-professor-fired-maitland-jones-jr-student-petition
            – University students demand professor is fired for saying there are only two sexes
            https://www.joe.co.uk/news/university-students-demand-professor-is-fired-for-saying-there-are-only-two-sexes-2-362510
            – Teacher who was fired after repeatedly misgendering a trans boy blames the ‘LGBT+ mafia’ for losing his job
            https://www.thepinknews.com/2020/08/03/joshua-sutcliffe-oxford-cherwell-school-st-aloysius-catholic-primary-school-transphobia-lgbt-islam-mafia/
            – Teenager thrown out of class for saying ‘there are only two genders’
            https://www.standard.co.uk/news/uk/teenager-thrown-out-for-class-for-saying-there-are-only-two-genders-a4171786.html
            – Spanish politician’s Twitter account suspended for saying ‘men can’t get pregnant’
            https://www.wionews.com/world/spanish-politicians-twitter-account-suspended-for-saying-men-cant-get-pregnant-386922
            – Saying 2+2=4 is an example of covert white supremacy, according to a group of influential math teachers in Ontario. Questioning them on their assertion simply means you are an anti-trans, anti-immigrant person who doesn’t like anyone who isn’t white.
            https://torontosun.com/opinion/columnists/lilley-radical-teachers-claim-that-saying-224-is-white-supremacy
            Pot continua, dar e evident cum stau lucrurile si cu celelalte aspecte ale CP.

            • Monica, Exemplele d-voastră sunt stereotipuri, iar ăsta e singurul motiv pentru care nu are rost sa continuați. În toate snoavele oferite, cu excepția celei dintâi si a ultimei, este vorba de diferende de opinie între două entități private între care există anumite obligații contractuale. Nu știm ce conțin ele, dar este savuros să citești așa ceva în presă.
              Ce legătură vedeti intre CP si exigenta vreunui titular de curs, care nemulțumește un sfert dintre discipolii săi? Sunt cei 80 de studenți codași la toate materiile?
              Apoi ati aflat dumneavoastră că CP echivalează 2+2 cu supremația albă? Eu n-am auzit asa ceva. Nu puneți opiniile unor exotici pe același taler cu CP!

              Eu cer un exemplu în care cineva să fi declamat un adevăr ca cetățean liber, iar nu in timpul petrecut la catedră, pentru care să fi fost condamnat, în temeiul că adevărul neplăcut declarat nu s-ar fi potrivit cu vtreo versiune oficială. Din exemplele oferite câți „nedreptățiți” s-au adresat justiției și ce soluții au primit?

            • Monica, desi savuroase, exemplele oferite sunt stereotipuri și nu au legătură cu CP și libertatea de exprimare. Dacă se consideră nedreptățiți, păgubiții se pot adresa justiției, singura care poate menține sau întoarce decizia partenerilor lor contractuali. Noi nu știm ce clauze conțin acele înțelegeri private și suntem tentați să judecam în urma unui articol de presă.

        • “ Oare, nu spune asta totul despre frica de a emite asumat o opinie potențial neortodoxa?”.
          …functioneaza si in sens invers: expunerea numelui de pe cartea de identitate, nu poate fi aceasta urmarea dorintei de crestere a notorietatii publice a unui politician aspirant? Cum ar putea garanta aceasta situatie sinceritatea emitatorului si nu doar CoPo (conformitate) in raport cu pozitia partidului?
          In cazul dvs., de exemplu, ne puteti spune cum se leaga “ proeuropenismul” declarat azi al partidului Pro-Romania cu discursul profund antieuropean de ieri al presedintelui Ponta-USL? Este doar o mostra de CoPo=minciuna?

          • Da, expunerea si notorietatea sunt necesare oricărui politician, aspirant sau consacrat. Si uneori exprimările neortodoxe sunt o cale garantata de a obține notorietate. Exista si au existat politicieni specializați in mesaje șocante care sa atragă atenția asupra lor.

            In cazul meu lucrurile sunt foarte simple. Habar nu am ce a zis dl Ponta ieri, si sunt ferm convins ca dl Ponta nu are habar ce zic eu, daca a avut vreodată habar. Nu pot nici sa va confirm nici sa va infirm aprecierea. Nu am avut niciodată ocazia de a face un schimb de opinii cu dumnealui. Apreciez strict rezultatele macroeconomice consemnate in mandatul dumnealui, care le-as dori repetate, de el sau de oricine.

            • Nu despre rezultatele macroeconomice pe care dvs. i le atribuiti lui Dottore era vorba, ci despre imposibilitatea de a fi unul dintre reprezentantii unui partid si a evita CoPo interna a partidului.
              Puteti sa ma contraziceti aratandu-mi o situatie in care nu v-ati incolonat in siajul discursului oficial al Pro Romania?
              CoPo nu se refera doar la subiecte globale, el se vede si la firul ierbii in cazul politicienilor: se cheama disciplina de partid. Sesizati contradictia?

            • @Judex
              Exceptând forte minore indicații in campania electorala nu mi-a fost niciodată comunicata vreo linie de partid, nu am urmat niciodată vreo linie de partid. Daca exista similitudini sunt pur întâmplătoare. Nu va pot da exemple de antiteza intre e spun eu si linia de partid pentru ca nu am primit niciodată vreo astfel de linie si nici nu m-a interesat in mod deosebit.
              Eu într-adevăr practic auto-cenzura, dar nu e motivata de vreun considerent politic, ci mai degrabă pentru ca îmi place exprimarea diplomatica si daca am de ales o prefer. Sunt oarecum condiționat de educație sa folosesc un anumit limbaj.

      • @Hantzy
        Un alt caz de la domnul Andrei Șerban, care a pus capac și a grăbit plecare din respectiva universitate: s-a eliberat un post de profesor. Domnul Șerban era in comisia care urma să hotărască cine urmează a fi angajat. Decanul universității i-a spus așa pe șleau regizorului român că următorul profesor nu trebuie să fie in niciun caz alb. Și nici heterosexual.
        Mirat, profesorul român îl întreabă pe decan:dacă totuși cel mai potrivit și bine pregătit profesor pentru post e alb și heterosexual, ce ar trebui să facă? La urma urmei studenții plătesc zeci de mii de dolari pe an să aibă parte de cei mai buni profesori!! Răspuns:în niciun caz nu are voie să fie alb și heterosexual! Andrei Șerban a plecat iar următorul angajat a fost de culoare și “neheterosexual”.
        Cred că e destul de clară motivația decanului pentru următorul profesor. Diversitate, incluziune, curcubeu. Într-un cuvânt corectitudine politică la apogeu!
        Vă întreb pe dumneavoastră: vi se pare normal ce s-a întâmplat in cazul acesta?
        Dacă nu vi se pare normal, care credeți că a fost motivul care a dus la astfel de acțiune a decanului?
        Dacă vi se pare normal ce s-a întâmplat, nu cred că pot găsii alt exemplu mai bun care să evidențieze bătaia de joc a corectitudinii politice la adresa realității!! Sau…

          • Dragul moșului, ești nevindecabil! Și fără speranță! Crede-mă că știu ce înseamnă CP! Dar ceea ce e împachetat ca un cadou plin de bune intenții aduce atât de multe neplăceri, abuzuri și nedreptăți!! Știu că pentru tine alea sunt doar exagerări, cazuri extreme ale CP! Numai că astea nu sunt excepții!!! Sunt efectiv măciuca cu care se dă in capul libertății de exprimare!!Și de gândire, că tot îți place cuvântul!
            P.S Aștept cu nerăbdare următoare clasificare-acuză! Ce mai urmează după fascist?

            • Ceea ce spui tu e ca mai bine nu-ti iei nevasta ca doar vine la pachet cu atatea dezavantaje, cheltuiala, efort, timp…mai trebuie si sa-i dai seara chilotii jos, iarasi timp pierdut. Mai bine ii dai tare de unul singur ca scapi de atatea neplaceri ale traiului in comun si esti mai avantajat. Cam asa judeci tu lucrurile. Toate au avantaje si dezavantaje, si libertatea de exprimare are dezavantajul ca poate fi folosita in fel si chip impotriva ta daca nu e controlata cat de cat. Atunci renunti la ea complet? Despre asta e, vezi si aspectele pozitive, mosule, nu numai ce abuzuri vezi. De curiozitate, daca e sa lasam netul deoparte, cate abuzuri din astea ale CP ai intalnit tu in viata reala, de zi cu zi? Tu personal, nu ce spun altii pe net.

        • Bineînțeles că mi se pare normal ca angajatorul să stabilească profilul noului cadru din echipa profesorală. Încă un colaborator pe același arhetip cu ceilalți 5-6 din comisia de angajare nu-i era de folos. Niciun antrenor nu are nevoie de 7 Messi sau 7 portari în echipa sa. Trebuie un suflu nou, cineva care să ofere beneficiarilor și alte soluții decat cele răsuflate. Sub acest aspect, angajatorul are tot dreptul să fixeze câteva însușiri ale colaboratorilor săi. Nu e vorba de CP aici si nu e nici discriminare sau caz penal.
          Recunosc, așa cum rezulta din povestirea d-lui Andrei Șerban (care nu-și ascunde sentimentele față de universitățile americane, numindu-le „icter galben”), Decanatul Universitar a procedat eronat. Ar fi putut să-l angajeze pe candidatul recomandat de comisie și să-l demită pe unul vechi cu rezultate mai modeste. Și să inițieze un nou concurs de angajare, repetând jocul până când cel mai bun candidat să fie și placul său, nu doar al jurizării înclinate să aprecieze candidații cu aptitudini și criterii personale apropiate de ale lor (bărbați cu familie).
          Sau, și mai bine, să suspende toate contractele de muncă și să le recomande tuturor să candideze împreunăcu noii pretendenți, aducând o comisie mixtă (bărbați, femei, nehotărâți) din Europa. Iar concursul să fie anonim, ca la Vocea României, să vedem dacă alegerea juriului mixt coincide cu echipa vechilor colaboratori, considerați aprioric meritorii. S-ar fi putut să fie surprize.

          • Încă odată răspunsul dumneavoastră trădează orientările de stânga, pe care nu vi le asumați și pune frumos farul corectitudinii politice pe întreg răspunsul.
            Auci nu e vorba de”7Messi”. Domnul Andrei Șerban a spus clar: “dacă cel mai bun candidat pentru post e heterosexual si alb”. Deci meritul trebuie să fie criteriul principal nu culoarea pielii sau orientarea sexuală.
            Ar fi fost discriminatoriu si incorect dacă cel mai bun candidat ar fi fost de culoare si “neheterosexual” și din aceste motive i s-ar fi refuzat angajarea.
            Restul ideilor cu concedierea tururi profesorilor și angajarea pe baza de juriu nu știu de unde frizează ridicolul. Postul unui profesor nu e concurs de popularitate.
            Divorțul de realitate și întoarcerea lumii cu fundul în sus e tipică stângii căruia schimbările venite din spectrul conservator, din mijlocul societății i se pare mult prea puțin. Am încercat să explic lucrul ăsta intr-o altă discuție cu dumneavoastră dar se pare că nu s-a prins nimic. Ca apa de rața, cum se spune!

            • Nu are relevanță categoria în care îmi include un afon răspunsul. Cum spuneam undeva mai sus, tocmai etichetarea unui act drept corect politic sau la vreo extremă ideologică este strategia celor lipsiți de argumente.
              Criteriul principal nu îl stabilește angajatul, ci angajatorul. Din acest punct de vedere cel puțin, comentariul meu este mai la dreapta decât cel la care răspund.
              Criteriul principal al unui vehicul este deplasarea de la A la B, rapid în siguranță și cu costuri minime. Dar când cineva are deja 5 sau 6 limuzine, toate albe și heterosexuale, poate că preferă un cabriolet negru și homosexual. Autorul vorbea de egalitate la concurs. Asta include și un juriu eterogen. Cele 5 sau 6 limuzine albe sunt tentate să aleagă încă una de aceeași nuanță.
              Într-o universitate de arte diversitatea ofertei are un rol foarte important pentru debutanți.
              Cine vrea să înțeleagă, foarte bine. Cine nu, nu!

            • Noi doi dovedim ca autorul acestui articol greșește. Dumnealui nu a arătat ce este corectitudinea politică, asa cum isi propunea prin titlu, ci doar ceea ce înțelege domnia sa prin CP.
              Dumneata, ca oponent al CP, începi răspunsul cu o cuantificare a presupuselor mele opțiuni ideologice și sunteți mai interesant de această categorisire decât de argumentarea afirmației. Ori autorul scrie că asta ar fi strategia susținătorilor CP.
              Ciudat e că domnia sa chiar oferă listă cu cuvinte care i-ar devoala pe simpatizanții CP. In ce scop, daca majoritatea contraopinentilor sunt onorabili? Nu cred ca eu sa fi folosit vreunul dintre aceste cuvinte si sigur nu am îndemnat pe cineva să ocolească comentariile celor cu alte opțiuni.
              Procedați reducționist și în continuare, stabilind care este criteriul de angajare într-o universitate de arte. Ce competențe vă recomandă să faceți acest lucru? Eu zic că angajarea unui candidat e mult mai complexă decât ce va închipuiți. Dpdv al decanului primordial este să diversifice oferta de studii, să atragă studenți cât mai diferiți. Arta nu e știință și nu există bine sau rău, frumos sau urât, nu există „sus si jos”, doar plăcut sau mai puțin plăcut. Sub acest aspect un juriu eterogen va fi tentat să aleagă candidatul cu viziuni artistice asemănătoare cu cele proprii. Nu e în interesul angajatorului însă, care trebui să mențină proiectul universitar lucrativ. Când am condus deja 5-6 limuzine argintii cu motoare Otto, poate am nevoie să conduc și un cabriolet albastru hibrid, chiar dacă performanțele sale tehnice sunt inferioare. Un criteriu insignifiant la primul autoturism, devine decisiv la al șaptelea. Este firesc, denotă individualitate, nicidecum conformism deci evaluare identitara de grup, și nici nu trebuie să aibă legătură neapărat cu CP.
              Eu sunt liberal și nu am simțit niciodată vreo limitare a exprimării din partea CP. Dimpotrivă, spun lucrurile exact asa cum le văd. Cancel culture? Nici vorbă în cazul meu: incerc să răspund la toate interpelările. Când acestea nu sunt ad hominem, conțin măcar o idee ce poate fi dezvoltată si nu sunt moderat tocmai de către cei care repudiaza fenomenul.
              Și nu generalizez, afirmând precum regizorul Andrei Șerban ca universitățile americane ar fi preponderent de stânga, chiar comuniste. Mă limitez întotdeauna la a-l aprecia pe individ pentru ceea ce spune, iar nu pentru comunitatea sau grupul căruia îi aparține. Weekend plăcut!

            • Nu are nicio relevanță părerea dumitale despre o presupusă orientare ideologică a mea.
              Nu regizorul Andrei Șerban stabilește criteriile de angajare. Entitatea care a ales candidatul era singura îndrituită să o facă.
              Rața se ridică întotdeauna deasupra apei.

            • “ Dar când cineva are deja 5 sau 6 limuzine, toate albe și heterosexuale, poate că preferă un cabriolet negru și homosexual”
              Comparațiile între un profesor și o mașină sunt de-a dreptul lipsite de logică!
              Cred că dumneavoastră nu realizați dar studenții chiar vin la universitate să învețe. Cu cât profesorii sunt mai buni cu atât prestigiul universității crește.
              “ Procedați reducționist și în continuare, stabilind care este criteriul de angajare într-o universitate de arte. Ce competențe vă recomandă să faceți acest lucru? ”
              Pe mine ca și pe dumneavoastră probabil nu ne recomandă nimic. Dar un geniu al cinematografiei și mai ales al artei de a preda ca și Andrei Șerban cred că e îndreptățit să vorbească! Și s-a exprimat destul de clar!
              “ Sub acest aspect un juriu eterogen va fi tentat să aleagă candidatul cu viziuni artistice asemănătoare cu cele proprii”
              Prin astfel de afirmații încercați să denigrați decenii de experiență și practică universitară a profesorilor dinte-o comisie de angajare. De obicei nu prea se găsesc ciurucuri pe acolo care să nu fie in stare să evalueze un concurent. Pe merit nu având ca și criteriu culoarea sau orientarea sexuală.
              “ Mă limitez întotdeauna la a-l aprecia pe individ pentru ceea ce spune, iar nu pentru comunitatea sau grupul căruia îi aparține”
              Să scrieți la sfârșitul comentariului așa ceva după ce ne-ați făcut apologia diversității in detrimentul meritului este de domeniul absurdului. Exact asta spunea domnul Șerban: evaluarea pe bazele a ceea ce spune și poate nu ce culoare are sau cu cine se culcă noaptea!
              Încă odată, un student care alege o universitate de prestigiu și plătește o roabă de bani pentru asta, îndatorându-se pe următorii 20 de ani, vrea profesioniști ai domeniului. Profesori cu rezultate excepționale cum e Andrei Șerban care, datorită corectitudinii politice exacerbate și scârbei față de aceasta s-a retras la pensie lăsând locul unuia mai slab dar foarte “open minded”, woke, și poate indecis dacă e bărbat sau muiere!

            • Domnule Sibișan, nu înțeleg de ce insistati să vă faceți de rușine cu astfel de comentarii, atât de ușor de demontat…

    • @Bradut Bolos
      „Corectitudinea politică NU se poate aplica in știință….”

      corectitudinea politica nu ar trebui aplicata nicaieri.
      mai intai trebuie remarcate nenumaratele confuzii cu nediscriminarea;
      nediscriminarea se refera exclusiv la caracterul nediscriminatoriu al unui criteriu de selectie, nicidecum la selectia insasi; criteriul impune egalitate, pe cand selectia e rezultatul filtrului prin criteriu, deci inegalitate; cine nu trece prin filtru n-are decat sa se prezinte ulterior mai bine pregatit sau cu o justificare mai buna; exemplu de justificare mai buna: nu e interzis sa folosesti toaleta sexului opus daca ai o urgenta si e aglomerat dincolo, deci toaletele pe sexe nu sunt discriminatorii;
      apoi, nu e in avantajul nefericitului imperfect (cine e perfect ?) sa ii fie falsificata vulnerabilitatea, ci dimpotriva, e bine de stiut, ca sa poata fi ajutat; mai e situatia in care unii nici nu realizeaza ca au nevoie de ajutor, dar fudulia confundata cu demnitatea ii impiedica sa constate realitatea;
      exceptand cazurile ilegale in care unui defavorizat i se interzice accesul public sau concurential, prin discriminare, restul tine de omenie;
      un defavorizat va avea in mod natural putine sanse sa treaca de un criteriu concurential obiectiv si nediscriminatoriu, dar acolo unde exista omenie, sunt sanse sa fie acceptat in mod exceptional, cu unele conditionari, suplimentar filtrului de selectie, ceea ce tine insa doar de omenia si flerul selectorului, care poate vedea o nestemata in noroi, sau pur si simplu e dispus la caritate;
      cine vrea sa legifereze omenia trebuie condamnat la munca in folosul comunitatii si la taxe suplimentare pentru redistribuirea veniturilor;
      apoi, daca ar fi sa aplicam CP doar pe aceasta platforma in care posteaza cu precadere oameni educati si de regula bine intentionati, majoritatea ar trebui cenzurate pentru aprecieri asupra persoanei interlocutorului; care aprecieri sunt de fapt niste selectii nediscriminatorii (chiar se aplica oricaror nickname-uri anonime), dar in acelasi timp subiective, cu criterii mai mult sau mai putin functionale, la optiunea selectorului; a legifera ingradirea criteriilor de selectie inseamna interzicerea optiunilor personale, adica exact saparea gropii sub fundamentul libertatii fundamentale; totusi, sunt de acord ca, pe platforma, ar fi oportun sa fie cenzurate aprecierile asupra persoanei interlocutorului, pe criteriul obiectiv ca sunt off-topic, nu insa si restul comentariului; pentru ca nici libertatea de exprimare nu trebuie ingradita pe criterii inconsistente, precum masura fuduliei interlocutorului, pentru ca astfel criteriul de selectie devine discriminatoriu prin faptul ca nu se poate aplica tuturor cu aceeasi masura;

      • Alaturarea acestor doua cuvinte ,, corectitudine ” si ,, politica ” imi pare nepotrivita . Mai ales daca luam in calcul politica de dupa 1990 din Romania . Dar si fara sa o luam in calcul . Corectitudine in politica este aceea ca politicul sa ia deciziile dorite de popor nu dorite de scursurile din structurile poilitce si bugetare .

        • Corectitudinea in politica este o fațada, o aparenta, o butaforie. Corectitudinea politica este cam același lucru aplicat in orice exprimare. Mai poate fi definita ca ipocrizie, doar ca nu este implicit malițioasă sau cu intenții rele.
          Un exemplu de corectitudine politica este sa ii spui la o tanti ca a cântat frumos o priceasna dar in realitate a cântat fals, strident, si a greșit versurile, sau sa ii spui preotului ca a avut o slujba frumoasa, deși nu vorbea destul de clar sau tare ca sa îl înțelegi ce zice. Nu e răutate, poate fi un mod de a proteja sensibilitățile altora. Ar fi ipocrizie daca ai spune asta ca sa obții ceva de la tanti sau popa.

          • Corectitudinea politica nu e nimic din toate exemplele astea. Dacă nu vreți să-i spuneți acelei tanti adevărul, asta este o alegere personală, nicidecum o obligație dictată de CP.
            Sau, dacă nu vreți să-i puneți la încercare sensibilitățile, ați putea să-i spuneți că data viitoare ii vor ieși versurile mai bine. Sau că are o coafură deosebită, când ea așteaptă aprecieri despre interpretare.

            • Din fericire la noi încă nu avem o legislație CP ca in Canada de exemplu. CP încă nu e o obligație. Probabil va deveni…

              Va veni o zi când o persoana născută cu sex masculin care poarta tocuri si fusta va trebui sa fie identificata ca femeie, va avea acces la toaleta de femei, si va trebui sa învățam si noi cele 130+ genuri si apelativele lor specifice. Nu pot spune ca îmi creează confort aceasta perspectiva.

            • Desigur, cel mai confortabil ar fi să le negam existența. Să-i obligam să se descurce cum pot! Dar oare v-ar conveni sa fiți percheziționat la aeroport de vreun bărbat care ar dori de fapt să poarte tocuri? Să le limităm accesul la acest job, ar fi o soluție, dar atunci ar trebui să-i includem identitar ticmzi în acele grupuri pe care vrem sa le negăm. Vicios cerc, nu așa?
              Îmi aduc aminte de primii ani de școală: băieții tunși cu numărul unu, iar fetele cu șorțuleț și panglică albă. Încă și azi în satul bunicii tinerele cu pantaloni și cu părul despletit sunt ținta prejudecăților. Dar și aceste prejudecăți sunt muuuult mai reținute decât acum 4 decenii. Cu timpul CP va reține doar regulile ce au sens, renunțând la exagerări.
              Disconfortul dumneavoastră cu toaletele îmi aduce aminte de o glumă:
              Doi vechi prieteni discută la o bere. Întreabă unul:
              _ Tu mai mergi la femei?
              _ Doar când e ocupat la bărbați, răspunde celălalt.
              Poate că până la a veni vremea de care va e teamă se vor schimba cutumele în societate iar excesul de pudoare se va diminua sau va apare încă o cabină mixtă pentru toate cele 130 de genuri și – de de nu? – pentru cei mai dezinhibați. Până la urmă nu păzește nici acum nimeni intrările la toaletele publice. De ce să cred că ar creste riscul abuzurilor în viitor?

            • @Hantzy
              Disconfortul este legat in foarte mare măsura de dificultatea mea de a opera lingvistic cu 130 de genuri și apelativele lor. Daca vine vorba de toalete, probabil lipsa de confort va fi mai degrabă a doamnelor.

              Va fi interesant de văzut ce va mai rămâne din sporturile pentru femei ca urmare a aplicării practice a CP.

            • Apare o chestie interesanta si ingrijoratoare. Un nou misoginism si o punere a femeilor pe locul 2, dar diferita de cea din trecut. Si anume acum femeile vor fi indepartate din sporturi si de pe pozitiile rezervate lor din universitati, organizatii guvernamentale, etc, de catre persoane lgbtqi….+.
              Adica daca un tip muschiulos si atletic se va declara femeie, si va participa la competitiiile de inot feminin, tenis feminin, etc, si va castiga datorita dotarilor fizice superioare inerente barbatilor, vor mai avea sens aceste competitii pt femei? Sau daca pe locurile de discriminare pozitiva in departamentele univ, vor candida peste femei, si persoane lgbtqi…+ ?
              Deja a inceput sa apara acest fenomen.
              Apoi daca numeric cei care se declara minoritati in anumite dept univ sau org guvernamentale (femei, negrii, hispanici lgbtqi…+, etc), devin mult mai multi decat „majoritarii” (barbati albi de exp), mai are sens discriminarea pozitiva? Nu ar trebui discriminati pozitiv si barbatii albi?

  56. „Sugestie finală: în orice efort polemic ne-am angaja, se cade să nu cedăm niciun milimetru bigoților. Să nu ne învoim cu intoleranții. Xenofobia, rasismul, homofobia, misoginia și toate celelalte sunt orori pure. Faptul că ideologia discutată aici le combate în mod inadecvat nu înseamnă că ele nu trebuie combătute. Mi se pare periculos să uităm că, denunțând corectitudinea politică, unii caută de fapt să le perpetueze. Trebuie, așadar, să ne gândim cu zgârcenie antantele. Nu te aliezi cu cancerul pentru că nu-ți place unul dintre tratamente.”
    Hmmm…, sa inteleg ca, aceste randuri de final le combat pe toate cele anterioare?

  57. Cum au remarcat si altii, scopul acestui text este infierarea „radicalilor de dreapta”, discutia despre corectitudinea politica fiind doar pretextul/momeala pentru a atrage in sala cit mai mult public. La concluzii, pentru ca cititorul deja ametit de atitea vorbe sa nu ajunga acasa la el complet dezorientat, autorul ii ofera pe tava si solutia finala:

    „Sugestie finală: în orice efort polemic ne-am angaja, se cade să nu cedăm niciun milimetru bigoților. Să nu ne învoim cu intoleranții. Xenofobia, rasismul, homofobia, misoginia și toate celelalte sunt orori pure.”

    Fiindca in text nu se precizeaza, oricine poate sa-si inchipuie orice despre „baia de sânge produsă de intoleranță în secolul XX”, dar sugestia e ca toata baia asta de singe ar fi fost opera radicalilor de dreapta:

    „În zilele noastre, după baia de sânge produsă de intoleranță în secolul XX, radicalilor de dreapta le e jenă să spună întocmai ce gândesc. Ei nu pot striga de la amvon că iubesc rasismul, xenofobia și toate celelalte.”

    Uitati-va pe statisticile anuale ale omorurilor din SUA (Homicide Rates by Race) ca sa vedeti cine sint cu adevarat cei singerosi. Veti vedea ca „radicalii de dreapta” sint cam pe nicaieri in tabelele respective, chiar daca pe ecranele televizoarelor sint exclusiv ei la stilpul infamiei, ceilalti nefiind nici macar amintiti. Sau amintiti o data, dupa miezul noptii, laconic, atit cit sa nu se poata spune ca CNN etc. nu sint echidistante. Dupa care, batista pe tzambal, fiindca ceea ce nu vede telespectatorul captiv la televizor, nu exista. Asta e mecanismul.

    • CoPo nu e de stanga sau de dreapta. Manifestarea cea mai generala a CoPo (deci, in politica) este populismul, pentru ca populistii spun ceea ce vor sa auda cele mai multe urechi. Atata tot.
      Termenul este acum folisit ca sa paraziteze conceptul de “politica corecta” si pacaleste pe cei superficiali in gandire: politica este arta pragmatismului, nu o modalitate de a te strecura pe sub pielea (de pe urechi) a multimii careia te adresezi. Exemple de populisti: Trump, Orban, Simion, Sosoaca, Dragnea.

  59. @ Dan Ionescu-Buhusi 11/01/2024 At 17:20

    Nu va cheama Adrian Popescu. Stiu din surse demne de incredere. Dar nu va faceti griji, ramine intre noi, hihi, pentru ca nici pe mine nu ma cheama Dan Ionescu-Buhusi. :)

    Sinteti de acord sa punem cartile de identitate pe masa ?! Pentru un borcan cu miere direct de la producator . Pe care cel care il cistiga il imparte cu cel care pierde …..

    • La fel de senin ca dvs a fost si jurnalistul american Gonzalo Lira (R.I.P.) – nu stiu daca s-a auzit de el in Romania. Si i-a mers pina nu i-a mai mers.

      Luati-va un nick, domnule Adrian Popescu, ca vremurile sint ticaloase si directia din care bate vintul se poate schimba de pe o zi pe alta!

  60. Cei care sunt de partea CP se impart in cel putin trei categorii:
    1) cei (din categoriile aparate de CP) care profita de calitatea de „victima”), si cei carora le place sa fie dominati, spanked de catre un tatuc sadic, dar care lor le ofera un confort numai de ei „simtit”;
    2) cei care vad realitatea prin lentile sparte, murdare si nepotrivite si cred ca CP are de a face cu echitatea, egalitatea, manierele, educatia si politetea;
    3) cei care o impun pentru ca le aduce foloase imediate (bani, distrugerea unor firme, eliminarea adversarilor si a oamenilor destepti si foarte incomozi, cresterea numarului adeptilor mituiti prin burse de tip soros, placerea controlului crezandu-se dumnezei s.a.) si care se distreaza de haosul pe care il controleaza ca in „Hunger Games”
    Va invit sa mentionati si alte categorii aparatoare fervente ale CP.
    Voi relua un comentariu pe care l-am postat pe un alt articol aici:
    CP promovează crearea unei „mentalitati de victima”, descurajand oamenii să își asume responsabilitatea pentru propriile lor vieți, suprima libera exprimare și denaturează
    dezbaterea publică, ceea ce duce la adoptarea politicilor proaste. Poate fi atât de extrema, încât dăunează chiar și celor pe care chipurile ar trebui să-i ajute.
    Corectitudinea politică poate duce la „victimizare competitiva” ceea ce genereaza tensiuni între grupuri care trăiau altfel armonios, facandu-i sa caute cu lumanarea situatii de victimizare sau sa falsifice realitatea pentru a se da victime si a capata recompense.
    În loc să concureze pentru realizare personala, elevii/studenții vin să se angajeze într -o competiție pentru simpatie și chiar milă. Arătând că au fost victimizați, oprimați, abuzați, devalorizați în trecut, ei isi afirmă pretențiile la aprecierea compensatorie și depreciază în mod resentimentar pretentiile altora. Rasplatind viciul si biciuind virtutea, acest instrument politic de cenzura, incurajeaza elevii in a-si cauta vesnice scuze de oprimati in dauna dezvoltarii si performantei personale. Ei vor intelege ca pentru a ajunge in top trebuie sa-i dea jos pe altii mai buni ca ei simuland tot felul de smiorcaieli irationale si eludand meritul, adevarul, dreptatea si munca /efortul sustinut pentru a deveni cineva in viata. Chestiunea aceasta se aplica tuturor celor care se victimizeaza aiurea.

    • “ 2) cei care vad realitatea prin lentile sparte, murdare si nepotrivite si cred ca CP are de a face cu echitatea, egalitatea, manierele, educatia si politetea;”
      Unde va aflati dvs. Pe drumul i tre CP si afirmatia de mai jos?
      Ce parere aveti despre emitatorul ei?
      A dovedit astfel Trump nocivitatea CP?
      A lovit emitatorul in neomarxisti, sau ii ajuta? Daca ii ajuta pe neomarxisti, ii ajuta Trump pe acestia voluntar sai involuntar?
      https://www.nytimes.com/2016/10/08/us/donald-trump-tape-transcript.html

  61. Sunt nesigur că domnul Alex Păun va citi acest comentariu; este motivul pentru care îndrăznesc.
    Aceeași nesiguranță, în privința colegilor comentatori. Ori, cine știe?! Vom vedea reacțiile.

    Întâi, dacă este vorba despre discriminare, erau de așteptat (și nu au întârziat) comentariile la articol ale emigranților. Cei mai conservatori și dispuși la discriminare sunt de obicei aceștia. Frustrarea și dorința de integrare ale alogenilor îi fac să se manifeste radical de partea celor mai conservatori autohtoni. Corectitudinea politică este un subiect tentant pentru a-și manifesta intoleranța.

    Apoi, mă întreb, autorul chiar dorește o discuție liberă despre corectitudinea politică? Cât de liberă? Cât de corect politic este să vorbești liber despre corectitudinea politică? Bun! Încercăm să vorbim…

    În primul rând, aceasta NU este o problemă majoră pentru România. În lungii ani ai socialismului, egalitatea în mizerie și sărăcie a nivelat diferențele, prin urmare, discriminarea și corectitudinea politică erau non-subiecte. Tendința s-a păstrat în cultura post-socialistă. Femeia-strungar erou al muncii socialiste, spre exemplu, nu reprezintă nici pe departe o curiozitate. Dacă erai dedicat edificării socialismului, puteai avea trei mâini și patru ochi, căci altele erau criteriile de evaluare. Așadar, subiectul CP este superfluu.

    Vorbim la modul general și despre actualitatea internațională? Atunci, este necesar să întăresc opinia autorului că este esențialmente o chestiune de educație.
    În concordanță cu ce am scris mai ’nainte… Deunăzi, într-un magazin din Colentina, eram la rând cu două produse în mâini, la o casă. Un tânăr cu produsele în mâini, ca și mine, vrea să treacă în față. L-am rugat să se așeze la rând precum ceilalți. A strigat din rărunchi „Ăsta este rasism!”. Mi s-a blocat gândul…”Oare ce vrea să zică?”. Apoi am înțeles, se considera minoritar rom. Doar că pielea lui era mai albă decât a mea, iar noi ne aflam în Colentina, unde – nu vă supărați – etnicii romi sunt majoritari. Toți cei de la rând am văzut în el doar un tânăr sănătos și arătos, dar care din nesimțire și tupeu voia să treacă în fața tuturor la rând.

    Și, atunci, de unde strigătul lui?!… Cu siguranță, este deformație culturală din Occident, pe unde probabil a umblat și unde o astfel de strategie funcționează pentru a obține privilegii.

    Așadar, CP este chestiune de cultură, de educație. Păi, atunci, să vorbim liber despre educație, că aici voiam să ajung. Ce ne facem când controversele privind CP se manifestă chiar în mediul educațional? Și zic să nu ne oprim la un liceu tehnologic din ruralul românesc. Să luăm spre exemplu…

    Doamna Claudine Gay este forțată se demisioneze din două motive. Primul, este incorectă politic cu privire la o anumită minoritate etnică și a studenților albi, în general, fiind acuzată ca privilegiază alte minorități. Al doilea este că s-a autoplagiat, preluând în Teza de doctorat pasaje din comunicări științifice publicate anterior tot de domnia-sa, fără a respecta regulile de citare.

    Campania împotriva doamnei Claudine Gay a fost condusă de domnul Bill Ackman, care o acuză pe aceasta de discriminarea albilor și a cărei soție, o celebritate a lumii academice americane (MIT), Neri Oxman, a plagiat de pe Wikipedia. Pe bune, adică, ce valoare științifică poate avea o lucrare plagiată de pe Wikipedia ?! https://www.businessinsider.com/neri-oxman-plagiarize-wikipedia-mit-dissertation-2024-1

    Doar că despre doamna Neri Oxman nu se poate vorbi… Nimeni nu poate spune nimic. Nu zic despre demisie… Nu se poate spune nimic, nimic! Iar actualmente în locul doamnei Claudine Gay a fost numit cineva acceptat de domnul Bill Ackman.

    Carevasăzică, mai vorbim liber despre CP și rolul educației în aceasta chestiune, sau ne oprim aici, ca să nu deranjăm?… Foarte probabil, acest comentariu nu va fi citit de nimeni, sau mă înșel…?

  62. V-ati gandit cate persoane „lucreaza” in domeniul intoxicarii cu CP? Ca activistii de partid comunist de pe vremea lui C.

    • „de pe vremea lui C.”
      Pot sa va rog sa scrieti „Ceasca” sau „Ceausescu” ca Constantin o sa intelega ca este vorba de Claudine Gay sau despre „C.” din UK.
      :))

      • @Durak _ „Constantin o sa intelega…”

        Ce înțeleg eu este că discuțiile despre CP nu au nimic de-a face cu meritocrația, căci acesta este singurul criteriu care este normal (în sensul aplicării normei) să conteze!

        Care este legătura discuției despre CP cu epistemologia?! De ce mă interesează pe mine etnia, vârsta, confesiunea religioasă, sexul, preferința politică ori cu ce echipă de fotbal ține șamd., un cercetător ?! Cum vor arăta liderii lumii de mâine, dacă la formarea lor contează aceste detalii din biografie și nu meritele lor academice?! Și cum se poate explica dubla măsură?!

          • @Bran _ „Pai ar trebui sa te intereseze toate alea […] Spre binele tau.”

            Sunt exact, „fix” și „întocmai” cuvintele pe care le-au spus naziștii celor ca mine nu cu foarte mult timp în urmă.

            Și, ca să răspund, îmi vin în minte cuvintele lui Martin Niemöller…

            „Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

            …Pentru că nu putem uita că s-a terminat prost pentru toată lumea.

            • @Constantin
              Iarasi nu cititi cu atenti!
              Extras din referinta pe care ati mentionat-o:
              „There are multiple versions of the quote “First they came for….” Some versions include a different list of victims. This is because Niemöller often presented his lectures impromptu and changed the list of victims from lecture to lecture. At different times and in different combinations, Niemöller listed: communists, socialists, trade unionists, Jews, people with mental and physical disabilities, and Jehovah’s Witnesses.

              Some printed versions of the quote include Protestants and Catholics in the list of victims.1 Given the history of the Nazi regime and Niemöller’s personal experiences, it was highly unlikely that he included either group in his confession of complicity. In his post-war lectures, Niemöller specifically focused on groups that the Nazis targeted prior to his arrest in 1937, and for whom he could have advocated in the 1930s, but did not.”
              Daca nu (re)cunoasteti obesesiile antisemite europene din ultimii 1700 de ani aveti carente majore in istorie.

              Sa va spun direct si fara ocolisuri – nu dau nici un ban pe opiniile si remuscarile acestui personaj.

  63. Nu stiu ce a zis Trump despre femei inainte de a fi presedinte si pe cand era indragitul presei si a televiziunilor deoarece nu candida , dar stiu ce a facut Biden cu Tara Reade, BIll cu Lewinski si trabucul in timpul exercitiului politic. New York Times este de stanga, chiar de extrema stanga si vaneaza conservatorii pe care vrea sa-i elimine si sa preamareasca cele corporatii donatoare si promotoare de CP. CP nu este agenda stringenta a cetatenilor, nu din cauza ei sunt atatia homeless, drogati si infractori pe strazi. Adenda urgenta este inflatia, sanatatea, educatia, stoparea saracirii populatiei prin migratie-invazie, prin razboaie indelungate, taxe absurde, prin interzicerea accesului la varful institutiilor pe baza meritului, nu a culorii pielii, orientarii sexuale sau a mai stiu eu ce nazbatii. Cand dracu’ e la butoane, trebuie sa fii mai iute decat agentii lui in a lua masuri.
    Pe vremea lui Trump americanii au dus-o bine. El e facator de pace, nu warmonger.
    Dublul standard in tratarea unuia de dreapta pe care-l faci automat „far-right” si a unuia de stanga, care ,orice incalcare de lege ar face, e bun pt ca nu e bigot, nu mai este nici macar simulacru de democratie. Oricat s-ar screme sondajele sa-l cosmetizeze pe Biden, ele arata o disperare a globalismului „evil”.

  65. De ce „corectitudinea politică” și nu „politica corectitudinii” ?
    Prima mă duce cu gândul la a face corect politică.
    A doua pune accent pe corectitudine și strategia care trebuie aplicată pentru a ajunge la ea.

  66. De această nerozie nefastă se folosește și Putin, cu scopul declarat, de ași reface imperiul. Două comportamente criminale care trebuie taxate rapid.

  67. Am uitat să dau un „eșantion” de… CP. Cu ceva ani în urmă apăruse … moda cu vitiligo în jurul ochilor. Am avut surpriza să aflu/observ că o afecțiune a pielii a devenit – trend… (sâc !). La policlinică unele persoane (tinere, fete, tinere) cu această afecțiune, au renunțat la tratament. Sărmanele, arătau tare caraghios, ca niște maimuțe… O concluzie, în mic, arată cum aceste minorități, în loc să corecteze niște neajunsuri de sănătate, tind să le promoveze majorității…

  68. Viața este competiție, de la baza lanțului trofic până la vârful său. În viața reală, cine nu e la masă este în meniu. Tot ceea ce condamnă vehement CP este parte din natura umană. Comunismul a căzut tocmai pentru că a negat acestă natură, încercând să o schimbe. La fel se va întâmpla și cu PC.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alex Păun
Alex Păun
După studii de filozofie, Alex Păun a lucrat vreme de câțiva ani pentru o editură. I-au trecut prin mână zeci de volume, începând cu clasici ai literaturii universale și terminând cu cercetări de istorie a ideilor. A susținut prelegeri și cursuri private. A condus, între 2013 și 2020, clubul de lectură Calderon, club specializat în proză scurtă, roman și autobiografie. Eseuri semnate de Alex Păun au fost publicate de „Dilema veche“, „22“, „Idei în dialog“, „Adevărul literar și artistic“, „LiterNet“, „LaPunkt“ etc. Este unul dintre producătorii filmului documentar „România neîmblânzită“.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Dragă cititorule, această platformă nu are reclame si nici advertoriale. Avem nevoie de ajutorul tau pentru a duce mai departe acest proiect. Il poți susține prin donații. Îți mulțumim!

 

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a „schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

Citeste HotNews.ro. Esential

 

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

Calm, Putere, Relaxare.

Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress.

©