marți, noiembrie 24, 2020

Ce este o Universitate? Ce este un Rector? Câteva gânduri neoficiale despre alegerea noului Rector al Universității din București

Prietenii mei îmi spun că sunt turnesol pentru conflicte: mă aricesc imediat ce simt o tensiune, un reproș, o ceartă. Cât am fost copilă și adolescentă, părinții mei nu au țipat niciodată, absolut niciodată, la noi în casă. De aici probabil aversiunea mea puțin patologică față de scandal. Pe Marian Preda îl cunosc de peste 20 de ani. Am fost colegi la ICCV și suntem colegi la Universitate, am făcut teren împreună prin orașe uitate de lume, am mers la conferințe și la ședințe. Uneori mi s-a părut că are idei greșite, adesea că este de o sinceritate cam enervantă, dar nu l-am văzut niciodată să se simtă șifonat de un dezacord sau să prefere o dramă unei discuții. Marian are, cum se zice, un stil constructiv.

Marian Preda este de stânga când vorbește cu prietenii de dreapta și de dreapta când vorbește cu cei de stânga. Poate îi place prea mult să întoarcă problema pe toate fețele. Eu tind să mă identific cu stânga secular-umanistă, dar am văzut că pe Marian îl susțin colegi din toate colțurile spectrului politic. Ideologiile politice sunt importante și ne divizează, dar nu cred că ne definesc, iar în cazul lui Marian acest lucru este și mai vizibil. Echitatea și solidaritatea sunt foarte importante pentru el, precum și performanța și meritul. Când apar tensiuni între aceste considerații, încearcă să le decupeze precis, prin date, studii și mai ales prin discuții, dincolo de idei preconcepute. Înțelege foarte bine mizele încurcate și chiar dureroase ale politicilor sociale și labirintul cu minotauri al managementului academic. Mai mult, este convins că este responsabilitatea Universității să câștige teren în cultivarea gândirii profunde împotriva pseudo-cunoașterii, să se lupte împotriva degradării expertizei și imitațiilor de educație, să construiască noi programe de studiu, noi clădiri, noi alianțe prin care Universitatea să prospere.

Dacă ne-am întoarce în timp, acum 4 ani, am vedea pe viu cum arăta Facultatea de Sociologie și Asistență Socială când a încheiat cele două mandate de Decan. Cei care lucrăm acolo știm că arăta (și acum dar și atunci) excelent. Marian este pasionat de idei și cunoaștere, un profesor care stârnește entuziasmul în sala de curs și un manager foarte eficient în chestiunile lumești privind spațiile, toaletele, ușile, salariile, cantinele și alte mici detalii materiale ale existenței.

Cred că acestea sunt câteva dintre motivele pentru care Marian a fost adesea ales, de colegi, în funcții de conducere, fiind membru în Consiliul Facultății de Sociologie și Asistență Socială în repetate rânduri, Decan în două mandate și Președinte al Senatului Universității din București. Toate aceste roluri i-au fost încredințate de cei care l-au ales, prin vot secret, în alegeri libere. Privind atât la experiența mea personală, cât și la reacțiile colegilor din Universitate din ultimii 12 ani, pentru mine alegerea lui Marian Preda ca Rector al Universității din București este opțiunea care are sens.

PS. Nu în ultimul rând, vreau să menționez că Marian Preda are simțul umorului.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Deja apar doua texte , puse fata in fata , ce isi arata sustinerea pentru doi dintre candidatii la functia respectiva . Nu stiu nici valoarea persoanelor raportata la atributiile functiei si nici cum sunt privite in cercurile academice , dar poate era mai bine ca cele doua texte sa arate cu exactitate si cu exemple ceea ce din punct de vedere menegerial au facut sau zic ca vor face cele doua personalitati academice .

  2. Un rector este imaginea unei universitati si a celor care il sustin si il voteaza.

    Daca te uiti pe CV-urile celor doi candidati, nu se poate sa nu remarci ca oamenii au facut cariera universitara intr-un mod cel putin ciudat : unul dintre candidati a „sarit” pe un post de profesor universitar la doar 5 ani de la sustinerea doctoratului, celalalt si-a umplut CV-ul cu o salata de specializari si granturi, de la mecanica la sociologie, trecand prin administrarea afacerilor.
    Inteleg din ce se scrie in presa despre ei ca amandoi sunt inregimentati politic.
    Tipic mioritic! Si la fel de mioritic se comporta si cei care sustin un candidat sau altul.
    Nimic nou sub soare pe malul Dambovitei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Cosima Rughinis
Cosima Rughinishttp://contributors
Cosima Rughiniș este profesoară în Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie și Asistență Socială și directoare a Școlii Doctorale de Sociologie a Universității din București.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Un genocid spiritual

Când , în urmă cu treizeci de ani, am scris un Apel către lichele, nu am avut în vedere licheaua ca figură...

Turcia ginerelui și a socrului

În ultimele zile pare a bate un vânt de schimbare din Turcia. Doar pare. Demisia lui Berat Albayrak,...

Academicianul Dan Berindei. Cât spun dosarele Securității despre viața unui om

Conflictul istoricului Dan Berindei, cunoscut ca „om al regimului”, cu fiul său, Mihnea Berindei, „cel mai bun, cel mai penetrant şi mai...

Post-Scriptum la alegerile americane

În ciuda acțiunilor în justiție inițiate de către Donald Trump care acuză fraudarea alegerilor în cîteva state Joe...

Am altă părere decât G4Media despre relaţia România-Moldova

Prietenul Cristi Pantazi a scris aici o analiză interesantă despre cum s-a modificat în ultimii ani strategia Bucureştiului faţă de Moldova. Discuţia...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.