joi, martie 28, 2024

Ce este prost în campania de comunicarea RMGC? Ce este bine în campania de comunicarea a protestatarilor? O altă analiză de discurs

Care este mesajul central al mișcării de protest împotriva exploatării de la Roșia Montană?

Strategia de comunicare a celor care protestează împotriva proiectului RMGC a evoluat. Dintr-o masă pestriță de scandări, revendicări, și lozinci, un mesaj se ridică deasupra tuturor. O idee a fost cristalizată. O revendicare a devenit cheia de boltă a tuturor vocilor din piață. Iar aceasta este domnia legii.

Așa se explică faptul că fenomenul acestei revolte nu a fost înțeles de la început. Aș spune că nici celor mai mulți dintre cei prezenți în strada protestelor el nu a fost clar încă de la început. Era limpede doar faptul că nu este vorba numai despre Roșia-Montană. Că nu avem de-a face cu o mișcare eco. Ci că este vorba și despre altceva. Un altceva care zbura pe deasupra capetelor tuturor celor care întinseseră bannere și pancarte pentru a prinde această idee, cam așa cum un entomolog întinde plase pentru a captura fluturi prețioși. Lozincile pestrițe ale pieței erau, de fapt, capcanele întinse acestei unice-idei pândite. Uneori, chiar frânturi din ceea ce ea reprezintă. Domnia legii. Domnia legii, nu a parlamentarilor, nu a politicienilor, nu a trusturilor de presă, nu a televiziunilor, nu a corporațiilor, nu a indiferenței, nu a tăcerii, nu a specialiștilor, nu a afaceriștilor, nu a proletarilor, nu a jandarmilor, nici a minerilor și, uneori, nici chiar a democrațiilor – pentru că și decizia unei majorități poate fi o decizie neconstituțională. Ci domnia legii.

Această idee unică a început să încolțească în mințile oameni. O poți vedea comunicată fie în piață, pe bannere sau pe buzele oamenilor, fie în online, pe bloguri, în articole sau comentarii.

De ce este proastă strategia de comunicare RMGC-ului? Consultație gratuită.

Strategia de comunicare a celor care susțin proiectul minier de la Roșia Montană nu a evoluat. Dimpotrivă, merge din ce în ce mai prost. Nu pentru că nu suferă schimbări, că nu primește ajustări. Așa cum arătam într-un alt articol, ea a trecut într-o nouă fază. Și funcționează, așa cum este și firesc pentru o campanie de comunicare redutabilă, cu scopul de a schimba percepția asupra unui subiect.

Tactici, activări, evenimente și mesajul central

Are tactici, precum cea a discreditării manifestanților, cea a deplângerii unității pierdute a României, sau cea a reclamării nevoii de specialiști capabili să țara asigurând spatele parlamentarilor care vor da un vot favorabil proiectului.

Strategia RMGC-ului are și activări. E adevărat, sunt foarte nereușite, precum mitingurile regizate chiar la Roșia-Montană cu oameni aduși de pe o rază de o sută de kilometrii. Sau precum blocada dramatică a minerilor care s-au închis în mină. Nu conta că mina era un muzeu iar minerii spuneau că vor să facă minerit așa cum s-a făcut la Roșia-Romană din moși-strămoși până la daci, uitând că exploatarea RMGC-ului este una de suprafață. Nu aș trece cu vederea nici un detaliu stilistic. Deși sufereau de deficiențe respiratorii de la prea multele ore state în subteran, obrazul minerilor apărea în fața camerelor mereu proaspăt bărbierit. Probabil pentru că obrazul subțire cu minierit se ține.

Campania RMGC are și evenimente, precum vizita Premierului Victor Ponta duminică, 15 septembrie, în muzeul subteran îmbrăcat cu cască de protecție și în uniforma RMGC-ului pentru a-i salva pe mineri auto-claustrați, promițându-le o dezbatere parlamentara. Măcar dacă l-ar fi adus pentru această promisiune pe Crin Antonescu, Președintele Senatului. Asta, așa, pentru a evita suspiciunea de încălcare a separației puterilor în stat.

Campania de comunicare a RMGC-ului are mesaje clare și puternice. Mesaje cu un foarte mare impact emoțional. Mesaje care, așa cum spuneam, țintesc către decredibilizarea protestatarilor și către legitimarea prezenței acelor specialiști de a căror părere depinde reunificarea prin vot parlamentar a unei Românii dezbinate și ironizate de alte țări. Campania RMGC-ului are de toate. Și va continua să funcționeze așa cum o vedem. Însă funcționează prost.

Unde e problema strategiei RMGC?

Motivul pentru care ea funcționează prost este chiar premisa de la care pleacă. Punctul nevralgic este chiar principiul ei. Ea are ca scop schimbarea percepției asupra proiectului de minierit pe care îl propune. Este vorba mai ales despre acea percepție exprimată de obicei de protestatari. Or, strategia de comunicare a RMGC pleacă de la asumpția că pentru protestatari miza cea mare este ”Roșia-Montană”. Însă, așa cum am spus, nu e așa. Ea este doar declanșatorul, trăgaciul, cauza eficientă. Miza este, de fapt, alta. Anume, respectarea ”domniei legii”. Adică ceva ce în România a fost călcat în picioare de așa de multă vreme încât contrastul între ceea ce este la noi și ceea ce găsim în alte țări europene a devenit insuportabil. Pentru protestatari subiectul suveranității legii este important în sine, în timp ce subiectul Roșia-Montană își extrage sensul din relația sa cu tema legalității.

Tocmai din cauza acestei inabilități de a înțelege miza protestatarilor, strategia de comunicare a susținătorilor proiectului RMGC este mereu în off-side. Orice ar face e prost tocmai pentru că fiecare gest al ei arată că respectarea legii este doar o grijă anexă și subordonată, în timp ce preocuparea principală este investiția majoră de la Roșia-Montană.

Pe lângă aceasta, când te joci cu avizele de mediu, când amâni votul în plenul Parlamentului, când promiți că desecretizezi documente și nu o faci, când te bazezi pe o presă a cărui preț de cumpărarea în aur este trădat de modul în care manipulează informația pe tema Roșia-Montană, când politicieni înregimentați RMGC-ului recită în cor punctajul decredibilizării celor care resping proiectul minier și când Premierul își schimbă părerea asupra subiectului în fiecare zi și în funcție de oraș e destul de clar că nu legea este argumentul tău forte. Sau, altfel spus, că tocmai de lege, ori de constituționalitatea unei noi legi, te ferești. Chiar și apelând la argumentul legalității, așa cum deja au făcut-o, partizanii proiectului RMGC nu sunt credibili. De pildă, în ediția de luni, 16 septembrie a emisiunii ”Imparțial” difuzată de postul de televiziune Digi24, Dan Șova declara că este pentru o mare investiție la Roșia-Montană, dar vrea ca legea care dă drumul exploatării să respecte toate avizele legale, așa cum vor și ONG-iștii. Ce îi scăpa din declarație era tocmai faptul că protestatarii știu că dacă sunt respectate toate avizele, legea nu are cum să treacă constituțional în Parlament. Altfel, e ca și cum ai spune că salvezi copacii, dar cianurezi pădurea. De aceea, când Dan Șova vorbește despre ”avize legale” se aude doar ”mari investiții”.

De ce funcționează bine strategia de comunicare a celor care se opun proiectului RMGC?

Strategia de comunicare a celor care condamnă proiectul RMGC are în centrul ei tocmai nevoia de a trece de la domnia agendei private la domnia legii. Această strategie de comunicare are toate atuurile pentru a fi mult mai puternică decât cea împotriva căreia luptă. Să nu uităm că la nivelul imaginarului comun românii tânjesc după suveranitatea legii – altfel ar fi complet inexplicabil, de pildă, de ce tot ei oftează încă nostalgic după statura disciplinată a neamțului – la fel cum tot ei dau semne că sunt sătui de haosul în care a căzut o țară guvernată de o succesiune de agende private sau de grup.

Mesajul central

Așa ar putea fi explicată cristalizare mesajului celor care se opun exploatării miniere de la Roșia-Montană. Nu pentru că ar fi toți de dreapta. Mesajul aparține registrului dreptei, fiind preluat și consacrat de filosofia politică a lui F. A. Hayek, fără a fi relansat, însă, de o mișcare de dreapta. Este vorba, mai degrabă, despre despre un protest meta-ideologic animat de o cerință în jurul căreia solidarizează toate ideologiile cetății, tocmai pentru ea este cea care le face posibile. La fel cum tot ea poate scoate la liman o țară deturnată de agendele personale ale acelor aflați la putere.

Or, împotriva acestui apel la legalitate nu ai cum să lupți fără să pierzi puncte importante din capitalul imaginii personale. Iar atunci când o faci inconștient, precum principalii reprezentanți ai USL-ului, este și mai grav. Ce nu au înțeles încă susținătorii RMGC este că pentru actualii protestatari din Piața Universității proiectul de la Roșia-Montană este doar cauza eficientă, cea care a pus în mișcare revolta. Cauza formală, esența acestui protest este nevoia instaurării unei domnii a legii în România. Ei reclamă legalitatea nu doar pentru a salva Roșia-Montană, ci pentru a trezi în ei și în ceilalți de lângă ei conștiința suveranității legii. Așa se explică de ce în cadrul protestelor a fost scandat nu doar ”Jos Ponta”, ci și ”Ponta ilegal”. Așa se poate înțelege de ce revendicarea centrală a protestului a putut înflori sub formidabila formulă ”Vă vrem îngenunchiați în fața legii”. Așa se poate pricepe de ce pentru protestatari discuția despre Roșia-Montană contează din perspectiva modului în care proiectul RMGC încalcă legea mediului, legea patrimoniului, legea proprietății private și legea justiției. Pentru că toți aceștia doresc o țară a domniei legii, nu a domniei parlamentarilor.

Nu este vorba despre un curent eco, nici despre o năzbâtie hipsterică, nici despre o revoltă antisistem. Este, așa cum spuneam în alt context o revoltă prosistem, un protest în afara legii, dar în numele și în spiritul legii. Este vocea unei generații care a înțeles că fără domnia legii totul plutește în deriva corupției girate politic.

Activări și evenimente

Strategia de comunicare stă bine și în privința activărilor. Evenimentele protestatarilor sunt vii, reale, pline de energie. Marșuri, plimbări cu tramvaiul, înlocuirea protestului static cu cel mobil. Fețe surâzătoare, chipuri luminoase, conștiință vie. Nu vezi butaforie, regie de studio, inautenticitate. Și este vorba de zeci de mii de români care aleg să protesteze împreună pentru domnia legii. Starea de spirit este contaminantă, ceea ce se vede și de la un protest la altul. Din ce în ce mai multă lume, din ce în ce mai multă adeziune, din ce în ce mai multă energie. De mai mult de zece ani România nu a mai văzut mitinguri la care să participe mai mult de 5000 de oameni, fără implicarea sindicatelor sau a autocarelor de partid. Or, pentru o campanie de comunicare, acest tip de efervescență este mediul cel mai fertil. Pentru că el este în stare să spargă orice blocadă mediatică. Ceea ce a și făcut. Îi rămâne doar să comunice coerent și unitar.

Tactici.

Principala tactică a strategiei de comunicare a Pieței este unitatea. ”Uniți, Salvăm”. Cei implicați învață zi de zi să acționeze împreună, să comunice la unison, să transmită același mesaj. Însă el este și singurul capitolul al strategiei de comunicare în care este loc de ameliorare. De exemplu, abia acum, o dată cu acea cristalizarea a cerinței fundamentale de respectare a domniei legii, se simte nevoia coerentizării mesajelor de pe pancartele protestatarilor. Încă este sesizabil paletajul prea lăbărțat al mesajelor afișate.

Așa se explică de ce publiciști precum Dan Tapalagă, a căror peniță a fost ascuțită în lupta pentru consolidarea domniei legii în România, nu au vazut ce animă de fapt protestele împotriva exploatării de la Roșia-Montană și care este mesajul care le unifică.

Așa se explică de ce Dan Tapalagă greșește atunci când le reproșează protestatarilor că nu sunt interesați de subiecte grave precum agresiunile revoltătoare împotriva democrației, instalarea în guvern a unor cercetați penal sau lupta zilnică a unor politicieni cu justiția. El repetă greșeala celor care au gândit strategia de comunicare a RMCG-ului. Este o formă de afazie, care te face să confunzi cauza eficientă a unui eveniment cu ceea ce este cauza formală a acestuia. Însă, trebuie spus, efectul optic este acutizat și de polimorfia obiectului care se oferă privirii.

Din fericire, Roșia Montană este declanșatorul nevoii de a protesta. Ceea ce a pregătit această nevoie este tocmai revolta, înăbușită până acum, împotriva modului în care în România statul de drept este sabotat în fiecare sezon politic. Tocmai această revoltă este mărturisită de nenumăratele revendicări ale pancartelor. De la plagiatul lui Ponta, trecând prin susținerea statului de drept și prin sancționarea aservirii presei intereselor de grup cu scopul influențării exercițiului legislativ, până la amendarea înscrierii parlamentarilor pe devizul unor mari corporații, toate aceste mesaje sunt inscripționate în fel și chip pe pancartele protestatarilor. Pentru că toate sunt inspirate, de fapt, de cauza formală a acestui protest: domnia legii și faptul că în România majoritatea politicienilor nu o respectă.

Însă tocmai acest fond comun are nevoie de o comunicare mai eficientă. Pentru moment, se pare că tactica acestei precizări prinde din ce în ce mai mult contur. Dacă ea va deveni și mai unitară, va avea puterea de a contracara pentru a doua oară strategia de comunicare a RMGC-ului.

În primul rând, pentru că ea va avea puterea de a răsturna efortul de decredibilizare a protestatarilor. În fond, cel care militează pentru respectarea legii și, deci, pentru binele pe termen lung al cetății din care face parte, are câștig de cauză chiar și din postura de minoritar. Or, în actualul meci jucat pe terenul simbolic al Roșiei-Montane, e clar că politicienii RMGC-ului sunt cei care nu oftează în realitate pentru domnia legii.

În al doilea rând, pentru că RMGC și politicienii afiliați acestei companii miniere nu pot interpreta credibil rolul legalității. O vor face, au început să o facă deja, însă interpretarea este timidă, neconvingătoare și ridicolă. Victor Ponta și Dan Șova sunt cei mai proști actori. Lor le urmează orice parlamentar care se teme de suveranitatea legii.

Nu în ultimul rând, deoarece de succesul acestei tactici depinde reușita noii societăți civile care se formează pe terenul luptei pentru Roșia-Montană. Adică acel grup de oameni al căror mesaj principal este: cu toții în genunchi în fața legii. Așa cum a fost spus deja, protestatarii o fac în fiecare seară chiar și atunci când sunt criticați că protestează fără autorizație.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. „Nu Corporaţia face legislaţia!” se aude in PU.
    Asta nu este despre domnia legii, eventual a legii promovate de corporatie.
    Tema centrala este despre cine face legea in Romania si ce interese/sensibilităţi sunt promovate si aparate prin lege.
    Protestul este despre marile interese care croiesc legea peste capul cetatenilor si al interesului general.

  2. Excelent articol, domnule Gaitanaru!

    Cine stie, poate ca anumiti comentatori, vajnici sustinatori ai proiectului, vor raspunde de aceasta data. Nu de alta dar mie nu mi-au raspuns (conform strategiei de comunicare a RMGC) atunci cand am ridicat problema respectarii legilor… ca simplu comentator, desigur.

  3. Foarte bun articolul… chiar asa este, asta este nevoia primordiala a oamenilor din strada.
    RM e doar consecinta faradelegilor, cu onorantul loc de catalizator.
    Am fost si eu surprins ca vajnicul aparator a legii Tapalaga a luat-o pe aratura (deloc informat in domeniul asta, al militantismului ecologist).
    Dar speram sa se trezeasca, ar trebui sa se trezeasca (si el si altii) sa re-devina credibili, in fond suntem in aceeasi tabara.
    Despre puslamalelor din Parlament si Guvern, si vuvuzelele lor… le doresc sa aiba o lunga agonie, oricum n-or sa-si dea seama ce se intampla cand vor fi maturati la cosul de gunoi al istoriei.
    Dar avem si o problema: a liderilor care sa le ia locul… deocamdata sunt prea putin vizibili. Cine si cum va prelua oare stacheta, in ce directie?
    Pana una alta, ne vedem in strada, cu revendicarea „Domnia legii” in prim plan!

    • …pe de alta parte, inregistrarea legala a manifestatiei (eventual in avans, pe 30 zile :)) ar putea insemna ca exista niste organizatori si ca protestul nu este spontan. Cata vreme nu apare vreun personaj (sau vreo organizatie) care sa „confiste” un protest spontan, cata vreme nu miros a vreun partid sau a vreo firma aurifera concurenta, cred ca protestele sunt un semn de sanatate si nu de boala a societatii. Pana la urma, intersectiile se blocheaza in Bucuresti si de lucrari de asfaltare planificate eronat si executate aiurea, de exemplu. Pe bani buni, desigur.
      Faptul ca mesajele afisate de protestatari sunt atat de eterogene ne poate duce cu gandul catre interpretarea oferita de autorul articolului de mai sus.
      Poate ca, daca protestul capata amploare, televiziunile straine vor face treaba celor romane si vor prezenta obiectiv manifestatiile.
      Ciudat cum manifestatiile spontane ale Pietii Universitatii se leaga, intr-un fel sau altul, de mineri. :)
      Felicitari autorului, pentru punctul de vedere coerent exprimat in articol!

  4. „Halal sustinere a ideii de “domnie a legii” atunci cand blochezi ilegal seara de seara un spatiu public…”

    Si de cine ma rog e „blocat” spatiul PUBLIC ?
    De catre martieni ?
    Nu cumva e blocat chiar de catre PUBLIC ?

  5. evolutia miscarii „uniti. salvam.” este fireasca si deloc unica sau speciala… acelasi lucru il regasim la manifestatiile din turcia, unde miscarea initiala a pornit de la ideea de a bloca distrugerea unui parc si a evoluat catre respectul legii si vointei cetateanului in detrimentul interesului corporatist!

    o miscare de acest gen a aparut si in italia, iar pe fondul alegerilor recente a evoluat intr-o formatiune politica care a generat o surpriza la vot.
    grecii manifesta si ei aceleasi simptome, iar mai nou am citit despre ungaria ceva similar.
    oricum primii au fost islandezii care au dat jos guvern dupa guvern pana cand politicienii au inteles ca interesul cetateanului primeaza!

    practic, fara a fi foarte clar constientizat la acest moment de prea multa lume, asistam la confruntarea directa si deschisa (in strada) intre interesul public al cetatenilor (din diverse tari) si interesul privat (profitul cu orice pret) al corporatiilor.
    astept cu interes sa vad cum va evolua acest fenomen, ce va urma in faza a treia de evolutie?!

  6. O provocare: cum poate o miscare atat de eterogena sa aiba o comunicare eficienta? Eficienta, in comunicare, e greu de realizat fara coerenta. Solutia ar putea veni de un grup relativ convergent din punct de vedere al citirii situatiei care sa „scrie” narativul protestului si sa il impuna. Sunt multe incercari in aceste zile.

  7. Si eu spun de multa vreme ca Rosia Montana nu mai este doar un subiect ci este UN SIMBOL! Un simbol al romanismului, un simbol al dictaturii legii asupra intereselor. La fel si cu cainii vagabonzi si alte asemenea asa-zis gaselnite dar care au un substrat clar: lipsa unei coerente legislative de la initiere pana la aplicare si responsabilitati. Adica un vid de administrare iar responsabil de asta este tocmai statul. Iar statul, desi este platit sa-si faca treaba nu o face. Statul nu este poporul! Presedintele statului nu este presedintele poporului. Asa ca treziti-ca si luati-va viata in maini si faceti ce vreti VOI cu ea nu ce vor ei.

  8. Am 83 ani şi în ultimul timp nu am mai fost la nici un fel de manifestaţie, însă am urmărit cam tot ce s-a scris, sau a apărut pe facebook cu privire la Roşia Montana. Ce mi-a plăcut mai mult este: acest articol, expunerea dl. Florin Zamfirescu şi a lui dl.Talpeşi la Emisiunea din 17.09.13 cu Naşu. Manifestaţiile pentru Roşia Montană, spre deosebire de alte manifestaţii, a fost prezenţa majoră a tineretului care a dat o culoare bună atmosferei, prin proteste cu o comportare civilizat, muzică clasică, scandări privind respectarea legilor şi oprirea activităţii Corporaţiei RMGC.
    Ce mă înspământă pe mine este întrbarea: Ce pregătire în domeniul legislativ, expirenţe de exploatare minieră, geotehnică, dezastru ecologic şi multe altele, au membrii propuşi în Comisia desemnată ?? Ce interese au: Naţional sau RMGC ? Vor ţine ei seama de tot ce s-a manifestat în ţară şi de românii din diaspora ? SAU LI-SE VA CERE DE GUVERNANŢI CE SĂ SCRIE, ca ei fără a avea altă răspundere să voteze???

  9. Trebuie sa va marturisesc, consider analiza inutila.
    Strategia RMGC nu este de a avea succes in campania de comunicare. Ci doar SA AIBA O CAMPANIE de comunicare. Pentru a crea ILUZIA ca exista o „presiune a strazii” pro-RMGC.
    Sa va explic:
    Mecanismele statului sunt deja „unse” – domnii din politica si-au pasat deja cartoful fierbinte. Pe unde sa iasa? Pai, sa iasa prin parlament. Unde-i votul „depersonalizat” iar efuzia oprobiul public ar cantari mai putin „per capita”. Ma astept la un vot secret, motivat cam asa: „Votati dupa cum va dicteaza constiinta! Iar ca sa scapati de greutatea si presiunea exercitata din strada (din AMBELE tabere!! nu?), pentru a va exprima in virtutea cugetului vostru celui mai curat, vom organiza voot cuu bileeee… Cine este pentru?”. Iar toti or sa vrea vot cu bile. Inclusiv cei care se declara „ecologisti”. „Ca sa nu ma bata minerii”. La sfarsit, tras linie si adunat. „Moaaamaa, ia uite, parlamentul a votat pentru!!!”. Pe cine mai arati cu degetul?

    In alta ordine de idei, campania actuala de imagine a lui Victor Ponta are ca scop deculpabilizarea (cu orice pret!) a guvernului. Care, dupa parerea mea, e vinovatul de prima instanta: a inaintat proiectul in parlament.

    Asta-i revendicarea ce nu s-a auzit nicaieri: retrageti proiectul!

    • Cam asha cu „strategia” >:
      In plus: „coincidenta de neexplicat”: AMBELE companii care au gestionat publicitatea pro-RMGC au facut „campanii pro-bono” :D
      Ghici pentrui cine!! ;)

      Cea care a facut campania 2005 – 2007 (GMP) a facut „campanie pro-bono” lui Basescu – cu ocazia primului referendum pentru suspendare ;)
      Asta, a lui Naumovici, a facut „campanie pro-bono” pentru EBA – la europarlamentare :P

      Ce? Ponta sau altii NU au si ei nevoie de „campanie pro-bono”? :D :P

      Cat despre „retrageti proiectul” – s-a spus, si inca FOARTE des! De altfel, este pe lista cu cele 5 revendicari principale ;)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Gaitanaru
Andrei Gaitanaru
Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o Lucrare de Diplomă intitulată Dublul discurs apofatic. 2002-2003: absolvent al programul de masterat al Facultăţii de Filosofie, Universitatea Bucureşti, cu o dizertaţie intitulată De-numirea numelor divine. Statutul numelor divine în cadrul Corpusului Areopagitic. Din 2003 până în prezent: doctorand al programului de studii doctorale al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, înscris cu o teză intitulată „Problema relaţiei dintre rostire alegorică şi discurs filosofic în teologia bizantină”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro