joi, martie 28, 2024

Ce este subtire, rosie si se invirte?

In urma cu vreo zece ani am vazut pe standul unui vinzator de maruntisuri un obiect demn de Monty Python. La prima vedere nimic deosebit; era un simplu ceas de perete, din plastic, din acelea care functioneaza cu “1 baterie AA (inclusa)”. Un ceas dintre milioane de alte ceasuri cumparate cu containerul din China.

Nici din punct de vedere tehnic nu iesea in evidenta. Avea, ca de obicei, trei limbi. Una mai scurta si mai groasa pentru indicatul orelor, una mai lunga pentru minute si, o pata de culoare, o a treia limba, subtire si rosie, ce se invirtea sacadat marcind trecerea secundelor (doar v-am spus ca bateria AA era inclusa!).

Si cu Monty Python cum ramine? Simplu! Imaginea de pe cadran reprezenta un Cristos rastignit, iar axul celor trei limbi invirtitoare era amplasat exact in zona organelor genitale.

Regret si acum ca nu l-am cumparat; cu greu poti gasi o mostra de kitsch de o asemenea anvergura. Am ezitat vreo zece secunde; pina sa ma hotarasc sa-l iau fusese deja cumparat de doi barbati.

Inainte de a ma apuca sa scriu m-am dus la Sf. Goagal si am gasit repede ceva similar. E adevarat ca e cam mohorit si ca secundarul nu e rosu, dar sa nu fim mofturosi; cu doar $15 (plus transportul) poti deveni mindrul posesor al unui “Jesus Christ Cross Wall Clock is Decorate any room in your home or office with our 10 inch wall clock. Black plastic case. Requires 1 AA battery (included).

E vorba de un kitsch? E dovada unui monumental prost gust? E o blasfemie?

Raspunsul tine de gusturile fiecaruia. Cei doi barbati (tata si fiu ?!?!) care l-au cumparat pareau foarte incintati si nu erau deloc deranjati de posibila “blasfemie”. Urmarindu-le reactia tind sa cred ca erau, pur si simplu, sincer incintati de perspectiva de a avea in casa un ceas decorat cu un crucifix.

Haideti sa facem un exercitiu mental acum. Haideti sa mutam in viitorul apropiat povestea pe care v-am istorisit-o, in 2012 sa zicem. Sa presupunem ca tocmai am asistat la scena de mai sus si am descris-o pe blogul meu. Cetateanul Ion Ionescu (sa ma ierte adevaratii Ion Ionescu…) citeste, se indigneaza si ma reclama la Politie pentru “comportament intolerant religios” (se sanctioneaza cu amenda intre 2.000 si 4.000 de lei). Politia, dupa ce ma amendeaza, isi continua ancheta si ii gaseste pe vinzator si pe cei doi cumparatori – alti contravenienti, dar faptele sint mai grave, se incadreaza la “distrugerea in public a unor bunuri sau simboluri ce reprezinta forme materiale sau ideale de exprimare a unei religii” (amenda intre 4.000 si 40.000 de lei). Poate intra si SRI-ul pe fir, doar doar o afla ce conspiratie chinezeasca sta in spatele Dosarului “Ceasul Blasfemiator”!

Vi se pare SF? Vi se pare o aberatie? Aveti dreptate, este o aberatie; din pacate aceasta aberatie poate deveni oricind realitate daca proiectul de lege anti-blasfemie propus de deputatul PNL Mirel Talos va fi aprobat.

Sub pretextul „prevenirii intoleranţei religioase”, proiectul de lege (PL343/2011) al Mullah-ului Mirel bin Talos pune România la acelaşi nivel cu Pakistanul sau Afganistanul prin restricţionarea brutală a două din drepturile fundamentale ale cetăţenilor: cel al libertăţii de conştiinţă şi cel al libertăţii de expresie.

Dincolo de inutilitatea noului text de lege, al carui domeniu de aplicare este deja reglementat (prin prevederile Constituţiei, ale Legii Cultelor, ale Codului Penal, ale legislaţiei privind prevenirea şi sancţionarea discriminării etc.), dincolo de formulările confuze şi interpretabile ce introduc un nivel inadmisibil al arbitrariului în actul de justiţie, acest proiect de lege vine în directă contradicţie cu Recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei:

„Orice societate democratică trebuie să permită dezbaterea liberă a subiectelor ţinînd de religie şi de credinţele religioase.” (Recomandarea 1805/2007)

Ce inseamna “comportament intolerant religios” si cine decide ce e permis si ce nu? Sfatul Batrinilor? Adunarea Mullahilor?

Poti spune bancuri cu popi (pardon, preoti; pastori, imami, rabini s.a.m.d.; nu cumva sa se simta cineva lezat…) sau risti sa fi amendat? Daca asemuiesti asa-zisa Catedrala a Minturii Neamului cu un mall nu cumva te faci vinovat de “adoptarea unui comportament intolerant religios in legatura cu arhitectura religioasa”? Poti sa dezvalui evaziunea fiscala facuta de BOR prin vinzarea ilegala de vin sau mai bine te abtii ca sa nu fi tu considerat un infractor? Daca te declari ateu, la fel ca alti un milion şi jumatate de români, nu risti sa fi considerat un adevarat inamic al statului si al ordinii sociale? Înşiruirea de absurditati ce ar izvorî din adoptarea acestui proiect de lege poate continua.

Din fericire nu sintem in 2012, sintem in 2011, iar proiectul de lege al Mullahului bin Talos de abia a fost depus la Camera. Inca mai avem timp ca sa-l oprim. Cit? Nu stiu…

Vezi :

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Deja mi-e greata sa mai spun ca mi-e greata de parlamentarii astia. Si nici macar nu am norocul sa intalnesc vreunul sa-i pot explica salivar parerea mea despre munca lui.

  2. Stiti, toata lumea face aceeasi confuzie. Toata magaria depinde de inaltimea tribunei, adica de pe ce pozitie se face afrontul. Una e sa spun un banc cu evrei (hai, ca am inlocuit un pic subiectul ca sa subliniez porcaria, in loc de Isus am zis cu evrei) pe messenger, unui prieten, si alta e sa-l spun la tv. Daca l-as spune in sinagoga nu numai ca mi-as lua amenda, dar as fi pasibil de o corectie fizica.

    Mai e un factor, gravitatea faptei. Una e sa ma apuc cu citiva prieteni satanisti sa minjim crucile din cimitir cu singe de capra. Si alta e sa dau cu vopsea rosie pe crucea cu care iese popa de Paste.

    Si inca un factor, relativitatea absoluta (!) in care traim. Acum citiva ani a fost un nene care a facut catedrala mintuirii neamului (de prosti, parerea mea, dar asta conteaza mai putin) din slanina. Acuma, sa presupunem ca si eu sint sculptor, numai ca folosesc un material mai la indemina: rahat de om. Libertatea de exprimare nu ma impiedica sa fac un crucifix din materialul cu pricina, nu-i asa? Sint artist, am „imunitate”.

    Eu zic asa: intr-o lume in care bunul simt si respectul sint pe cale sa dispara (din motive variate: audienta, bani, originalitate, libertate de expresie etc.) ar trebui introdusa o lege care sa-l impuna. Nu te poti vorba aia in credinta omului. Daca ala crede in crucifixul lui, sau in steaua lui, sau tine la ma-sa sau la Loganul pe care il conduce, nu se cade sa-l injuri de mama sau sa-i spui ca Loganul a picat testul elanului.

    Din pacate modalitatea aleasa pentru implementare e dezastruoasa. Cam cum a fost legea lu’ Pruteanu, in baza careia (daca ar fi existat) v-ati fi luat amenda pentru ca textul dvs. face atingere la limba romana. Stiti, in limba noastra noi scriem altfel: „sa nu fii prost, sa fii destept in viata” dar „nu fi prost! fii destept!”.

    • New Level, in mare mi-a placut comentariul.
      Dar care e relevanta, plusul semantic, dialectic ori innobilator al conjuctivului fata de imperativul din final?

    • Nici o lege juridica nu poate inlocui o legea bunului-simt. Or fi si unii care fac crucifixuri de rahat; fie o sa-si ia un scuipat de la trecatori (si atunci asta e pedeapsa), fie nu (si atunci de ce sa-i condamni, daca are acordul oamenilor), oricum e treaba comunitatii. Nu vad de ce ar trebui un procuror si cun complet de judecata pentru atata lucru. Sa nu cadem intr-atat in political correctness incat sa nascocim o lege doar pentru cazul inchipuit in care cineva ar reusi sa lezeze intr-atat de tare o comunitate incat chiar sa merite.

    • Bancuri cu evrei sunt destule şi multe dintre ele sunt glume clasice evreieşti, ei despre ei (autoironia, atât la indivizi cât şi la grupuri, e o calitate atât de rară…). Am citit într-o carte a lui Amos Oz câteva absolute.

    • „…Una e sa ma apuc cu citiva prieteni satanisti sa minjim crucile din cimitir cu singe de capra. Si alta e sa dau cu vopsea rosie pe crucea cu care iese popa de Paste….”

      Cred ca oricare dintre actele de mai sus intra DEJA sub incidenta legii.
      De ce ar fi nevoie de o lege speciala pentru asa ceva?

      „Eu zic asa: intr-o lume in care bunul simt si respectul sint pe cale sa dispara (din motive variate: audienta, bani, originalitate, libertate de expresie etc.) ar trebui introdusa o lege care sa-l impuna.”

      Si cine defineste ce inseamna bun simt / respect? Tu? Eu? Patriarhul?
      Si cum pot fi asigurat ca in numele „bunului simt” nu-mi pune pumnul in gura, ca sa-si pastreze controlul asupra maselor?

      ” Nu te poti vorba aia in credinta omului.”
      Cu ce e principiul asta mai bun decat talibanii care ameninta cu atacuri teroriste daca sunt publicate caricaturi care-l infatiseaza pe Mahomed?

    • Si daca eu spun la tv. ca poporul crede in fabulatii si ca asa zisa credinta este o eroare crasa de gandire neavand absolut nici o baza logica sau argument serios, cu ce gresesc ? ce argumente ai sa spui in contra daca afirm ” credinta nu este o nebunie sociala „? cine l-a cunoscut pe profetul Isaia? canaonul biblic a fost stabilit de niste domni stransi intr-un conciliu, ce avea de special aceasta intrunire de nu pot contesta votul lor?

      intelectualii romani se balacesc in namol, evitand sa dea piept cu intrebarile dure, prefera sa dea un aer intelectual credintelor babesti. Preotii fac predica argumente grosolane in favoarea credintei amestecand nationalismul cu credinta, de parca un d-zeu universal ar fi fost din vesnicii conditionat de romanism, iar preotii ortodocsi vand in rusia aceiasi marfa invalita in nationalismul rus.

  3. Nu cred ca sustine nimeni ca e cazul sa ne intoarcem la vremurile in care parerile religioase diferite de parerea majoritara erau sanctionate.

    Pe de alta parte, nu ma pot abtine sa nu remarc ca, ceea ce doresc toti exponentii „libertatii de exprimare” nu este, pur si simplu, libertatea de a-si afirma o alta credinta sau chiar o non-credinta, ci – IN PRIMUL RAND – libertatea de a lua la misto si de a caricaturiza credinta majoritara.

    In asta rezida esenta libertatii de exprimare in ziua de azi, ceea ce mi se pare si injositor si trist.

    • Bunul simt si respectul reciproc trebuie sa stea la baza unei societati, dar bunul simt si respectul sint niste notiuni extrem de fluide si de vaste. A le defini printr-o lege este atit imposibil cit si periculos. Orice lege necesita o interpretare. Cine ajunge sa decida <> unde tragem linia intre bun simt si ofensa, intre dezbaterea justificata si blasfemie?

      Indiferent de subiect, probabil ca cineva se va simti lezat. Citi oameni trebuie sa se simta lezati ca sa declaram o afirmatie „blasfemiatoare”? 1, 10, 100.000? Mai este afirmatia „blasfemiatoare” daca sint doar 99.996 de oameni care o gasesc ca atare? Facem un sondaj, un referendum, mai stringem inca 4 semnaturi?

      Anumite populatii islamice (religie oficial recunoscuta in Romania, deci care ar intra in zona „protejata” de legea Talos) practica mutilarea sexuala rituala. Daca spui ca ti se pare o barbarie comiti o „blasfemie” si risti amenda sau inchisoarea? Anumite grupari crestine (tinind de biserici oficial recunoscute la noi) comit crime prin infometarea membrilor lor sau prin refuzarea asistentei medicale; toate acestea in numele „religiei”. Ai voie sa anunti politia sau esti „intolerant religios”? Calugarul criminal de la Tanacu a fost condamnat la 14 ani de inchisoare, el este victima „intolerantei religioase” sau femeia pe care a bagat-o in mormint in numele „credintei”?

      • Nu imi propun sa fiu aparatorul tuturor „religiilor” si nu ma intereseaza cum reglementeaza alte state problema sectelor care isi infometeaza propriii membri. Sunt roman, ortodox si, prin urmare, ma intereseaza strict ce se intampla aici. Nu apar cauza musulmanilor care incendiaza si detoneaza tinte civile pe motive de blasfemie.

        Sunt de acord ca a legifera „bunul simt”, „decenta”, „rezonabilitatea” este imposibil. Pe de alta parte, nu vad niciun adept al libertatii de exprimare totale sa recunoasca „asa e, domnilor, ne intereseaza sa avem libertate in primul rand pentru a arunca cu noroi in tot ceea ce cred altii”. E o libertate ciudata, cumva intoarsa impotriva sensului ei. La o adica, si eu am libertatea sa-i demonstrez unui cetatean ca, pe baza unor comportamente sexuale deviante, mama sa este o femeie de moravuri usoare (ca sa ambalam frumos ideea ca e o c***a), dar nu stiu de ce m-as mira ca interlocutorul sa reactioneze…imprevizibil, sa zicem. E un fel de ipocrizie a fundamentalistilor libertatii de exprimare: eu am libertatea sa te iau la misto, pe tine si toate lucrurile in care crezi, tu insa esti „necivilizat” daca reactionezi.

        Eu zic ca, pana la incercarea de a legifera „atacurile religioase”, daca fiecare parte si-ar folosi libertatea in mod responsabil, care sa nu jigneasca, atunci n-am mai despica firu-n patru.

        • Asta trebuie sa fie cea mai ciudata interpretare a ideii de libertate de exprimare pe care am auzit-o vreodata. Din pacate ea e destul de populara, desi, consider eu, este total gresita.
          Este foarte usor sa te declari pro-libertate de exprimare atunci cand toti isi folosesc aceasta libertate doar pentru a ii critica pe altii cu care tu nu esti de acord. Dar asta nu inseamna ca esti sustinator al acelei libertati, inseamna doar ca iti vezi interesul.

          In general poti dovedi ca esti sustinator al unei idei filosofice (cum este liberatatea) doar atunci cand o sustii chiar daca tie personal iti aduce prejudicii. De exemplu te poti declara sustinator al unei masuri sociale de ajutare a saracilor doar daca tu esti printre cei care vor contribui cu bani, nu printre cei care vor beneficia. La fel, esti sustinator al conceptului de justitie sociala doar atunci cand tu trebuie sa dai bani altora, nu sa iei bani de la altii. Doar asa se poate face diferenta.

          Eu la tine nu vad niciun indiciu ca ai fi intr-adevar sustinator al ideii de libertate. Pentru ca se pare ca nu iti place ideea de a iti critica tie altii religia. Gandeste-te la urmatoarele aspecte:
          – faptul ca Romania este ortodoxa si nu catolica sau musulmana tine doar de faptul ca unele imperii precum cel Austrian sau Otoman nu au cucerit-o in totalitate si nu au impus aici credintele lor. Daca istoria ar fi fost diferita atunci credinta majoritara in Romania se poate foarte bine sa fi fost alta.
          – daca pleci din Romania, vei descoperi foarte repede ca in majoritatea celorlalte locuri de pe planeta credinta ortodoxa nu este majoritara. Asadar, asta inseamna ca acolo e ok sa critici credinta ortodoxa iar in Romania nu?
          Pe scurt, faptul ca o credinta sau alta este majoritara nu ar trebui sa conteze. Majoritatea celor care sustin ideea libertatii de exprimare cu privire la religie vor sa fie posibile anumite discutii libere pe aceasta tema. Asta inseamna ca si eu pot sa iti critic credinta ta (ortodoxa) si tu o poti critica pe a altora (ortodoxa sau nu).

          Si eu cred ca tu confunzi (probabil voit) 2 lucruri: libertatea de a iti alege religia si libertatea de exprimare in privinta religiei. Spui ca toti isi pot alege religia (desi eu te-as intreba ce parere ai de indoctrinarea copiilor in religie inca de la varste foarte fragezi) – asta inseamna ca sustii (cel putin la nivel declarativ) libertatea de a iti alege religia. Dar liberatatea de exprimare inseamna tocmai asta – libertatea de a critica liber religia . Cele doua sunt doua lucruri diferite.

  4. BRAVO Mirel Talos. Am să semnez pentru legea asta. E bine că mai sunt oameni decenți și întregi la minte, credeam că au dispărut cu totul, sau cel puțin din parlament.

  5. Subiectul e interesant, dar textul are greseli:

    „ca sa nu fi tu” trebuie scris „ca sa nu fii tu”

    iar

    „nu risti sa fi considerat” trebuie scris „nu risti sa fii considerat”.

  6. Intr-adevar, patetic. Din ciclul „Sa va spun la ce ma gandeam azi noapte in pat. Dar mai bine lasa, o pun de-un proiect de lege, sa vedeti ce-o sa ne mai apalude crestinii! Si ma mai gandeam sa le taiem capul drogatilor, sa-i castram pe cei care merg la curve… A propos, zice-ai ca-mi dai numarul aleia la care-ai fost saptamana trecuta? Cat ziceai ca are, 16 ani?”.

    Referitor la prima parte, trebuie sa caut si eu prin casa si sa-l arunc pana nu iese legea: nu stiu de unde Dumnezeu am primit in urma cu ceva ani buni un SAPUN in forma de fecioara Maria. L-am pastrat sperand la o a 2-a editie a expozitiei de kitsch-uri marca Exarhu dar n-a fost sa mai fie. Acum mi-e frica sa nu ma bage la belea :-))

  7. Ridendo castigat mores!

    Ce e in neregula in a rade de credinta majoritara? Daca majoritatea crede (in) ceva, nu inseamna ca e adevarat. SI nu inseamna ca nu poate fi luat la misto.

    Daca nu s-ar fi intamplat asta poate si acum credeam ca randunelele ierneaza in balti. Asa ziceau europenii prin Evul Mediu. Noroc ca s-au gasit unii sa cerceteze cum sta treaba. Nu stiu insa daca au facut si misto de cei care credeau, dar oricum au avut ceva neincredere in acea explicatie.

    Mi-a placut mult ceasul si intrerupatorul de la comment-ul 2.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Toma Patrascu
Alexandru Toma Patrascu
Membru fondator ASUR - Asociaţia Secular-Umanistă din România MBA la Open University UK Director de marketing într-o companie IT

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro