duminică, mai 16, 2021

Ce face cine se supără pe presă?

Nu este o întrebare retorică. Sunt motive de supărare pentru aceia care se consideră lezați fiindcă li se încalcă imtimitatea, fiindcă nu li se respectă dreptul la imagine, la identitate, la opinie. Nu vorbim acum de supărările cotidiene ale publicului ce derivă din încălcarea regulilor profesionale și a deontologiei jurnalistice. Cântărim acum din perspectiva câtorva cazuri de mare notorietate dacă echilibrul dintre libertatea presei ca parte a dreptului la liberă exprimare și alte drepturi constituționale este asigurat de legislația românească și de practica ei.

Bătălia Monicăi Macovei de a dezincrimina calomnia, câștigată numai pentru o scurtă și confuză perioadă între 2006 și 2013, avea în vedere prevalența pe care o acorda, ca ministru al justiției, libertății de exprimare, în acord cu conduita europeană în materie. În 2013 art.205, 206, 207 privind insulta și calomnia revin în Codul Penal, iar cel care se face vinovat de aceste infracțiuni va fi sancționat penal (ceea ce nu exclude daunele civile). Insultată repetat ca ministru, ca europarlamentar, ca femeie, ca cetățean al României – cea mai recentă bălăcăreală și-a permis-o Victor Ponta la Bruxelles când a făcut-o ”dusă cu sorcova”, expunând astfel mitocănia politică românească  în vitrina Europei – Monica Macovei a ales să nu se adreseze justiției în apărarea onoarei, reputației și imaginii sale. Întrebată de jurnaliști, a subliniat că orice demnitar trebuie să își asume o protecție redusă în fața unor manifestări critice sau chiar ostile. Nici premierul Emil Boc, expus în cel mai bicisnic mod cu fundul gol de Antena 1 n-a considerat că trebuie să-i dea în judecată pe cei care au făcut-o. Deși Consiliul Național al Audiovizualului s-a arătat ezitant și în acest caz grav, premierul Boc a lăsat pe mâna autorității de reglementare să sancționeze canalul, emisiunea și pe producăorii ei. Se poate pune întrebarea: frica de presă, de atacuri și mai barbare să-l fi determinat să nu dorească o minimă reparație, ca om, ca soț, ca tată?

Există și cazurile extrem de mediatizate ale celor făcuți de ocară de personaje dotate vremelnic cu putere politică sau administrativă: foarte puțini din cei înjurați de Gigi Becali s-au adresat justiției, motivând că ”așa e el, pitoresc, nu te poți supăra”, cum spuneau Monica Tatoiu sau Andreea Pora. Nici cei ”făcuți muci” de Mircea Badea (cu o expresie împrumutată de la el) nu s-au grăbit să îl ducă în fața justiției, cu o excepție recentă: Robert Turcescu. Jocul de-a ascunsea după titulatura ”pamflet”, folosită și de emisiunea Lumea lui Banciu de pe B1, este un artificiu cu care i-a mers ani de-a rândul lui Vadim Tudor. Totuși, l-au ajuns din urmă procesele pierdute și are de plătit niște sume frumușele pentru a-i fi spurcat, cu aroganță, pe mulți. Unul dintre ele a fost câștigat în 2008 de Elena Băsescu care a dat în judecată revista lui Vadim, ”Tricolorul”, care o pictase ca dependentă de droguri.

Fenomenul ”paparazzi” care vizează mai ales lumea mondenă pune în discuție încălcarea dreptului la intimitate, la imagine proprie etc. Există pe speță procese pe rol și altele încheiate deja. Andreea Marin a dat în judecată prin 2008 revista Cancan cerând daune de 500 000 Euro. Deși starletele momentului, Andreea Antonescu, Roxana Ionescu, Crina Matei s-au declarat sceptice și, mai mult, au luat apărarea paparazzilor care publicaseră fotografia cu sânii goi, Andreea Marin a câștigat procesul și a primit 20 000 Euro despăgubiri. Precedentul, un proces similar intentat revistei ”Star” în 2003, a încurajat-o: și atunci a câștigat procesul primind 188 milioane lei, cu tot cu cheltuieli de judecată. E bine, nu e bine să pui pe cântarul justiției onoarea, reputația proprie, imaginea, dreptul la spațiu intim, la imaginea familiei ? Într-o societate în care tonul la înjurătură îl dau adesea decidenții, cei care ne conduc, e bine. Golănelii cu priză la mass-media sau produsă de presă i se poate spune stop și așa, dacă nici codul deontologic nici bunul simț nu ajută.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro