vineri, ianuarie 27, 2023

Ce face cine se supără pe presă?

Nu este o întrebare retorică. Sunt motive de supărare pentru aceia care se consideră lezați fiindcă li se încalcă imtimitatea, fiindcă nu li se respectă dreptul la imagine, la identitate, la opinie. Nu vorbim acum de supărările cotidiene ale publicului ce derivă din încălcarea regulilor profesionale și a deontologiei jurnalistice. Cântărim acum din perspectiva câtorva cazuri de mare notorietate dacă echilibrul dintre libertatea presei ca parte a dreptului la liberă exprimare și alte drepturi constituționale este asigurat de legislația românească și de practica ei.

Bătălia Monicăi Macovei de a dezincrimina calomnia, câștigată numai pentru o scurtă și confuză perioadă între 2006 și 2013, avea în vedere prevalența pe care o acorda, ca ministru al justiției, libertății de exprimare, în acord cu conduita europeană în materie. În 2013 art.205, 206, 207 privind insulta și calomnia revin în Codul Penal, iar cel care se face vinovat de aceste infracțiuni va fi sancționat penal (ceea ce nu exclude daunele civile). Insultată repetat ca ministru, ca europarlamentar, ca femeie, ca cetățean al României – cea mai recentă bălăcăreală și-a permis-o Victor Ponta la Bruxelles când a făcut-o ”dusă cu sorcova”, expunând astfel mitocănia politică românească  în vitrina Europei – Monica Macovei a ales să nu se adreseze justiției în apărarea onoarei, reputației și imaginii sale. Întrebată de jurnaliști, a subliniat că orice demnitar trebuie să își asume o protecție redusă în fața unor manifestări critice sau chiar ostile. Nici premierul Emil Boc, expus în cel mai bicisnic mod cu fundul gol de Antena 1 n-a considerat că trebuie să-i dea în judecată pe cei care au făcut-o. Deși Consiliul Național al Audiovizualului s-a arătat ezitant și în acest caz grav, premierul Boc a lăsat pe mâna autorității de reglementare să sancționeze canalul, emisiunea și pe producăorii ei. Se poate pune întrebarea: frica de presă, de atacuri și mai barbare să-l fi determinat să nu dorească o minimă reparație, ca om, ca soț, ca tată?

Există și cazurile extrem de mediatizate ale celor făcuți de ocară de personaje dotate vremelnic cu putere politică sau administrativă: foarte puțini din cei înjurați de Gigi Becali s-au adresat justiției, motivând că ”așa e el, pitoresc, nu te poți supăra”, cum spuneau Monica Tatoiu sau Andreea Pora. Nici cei ”făcuți muci” de Mircea Badea (cu o expresie împrumutată de la el) nu s-au grăbit să îl ducă în fața justiției, cu o excepție recentă: Robert Turcescu. Jocul de-a ascunsea după titulatura ”pamflet”, folosită și de emisiunea Lumea lui Banciu de pe B1, este un artificiu cu care i-a mers ani de-a rândul lui Vadim Tudor. Totuși, l-au ajuns din urmă procesele pierdute și are de plătit niște sume frumușele pentru a-i fi spurcat, cu aroganță, pe mulți. Unul dintre ele a fost câștigat în 2008 de Elena Băsescu care a dat în judecată revista lui Vadim, ”Tricolorul”, care o pictase ca dependentă de droguri.

Fenomenul ”paparazzi” care vizează mai ales lumea mondenă pune în discuție încălcarea dreptului la intimitate, la imagine proprie etc. Există pe speță procese pe rol și altele încheiate deja. Andreea Marin a dat în judecată prin 2008 revista Cancan cerând daune de 500 000 Euro. Deși starletele momentului, Andreea Antonescu, Roxana Ionescu, Crina Matei s-au declarat sceptice și, mai mult, au luat apărarea paparazzilor care publicaseră fotografia cu sânii goi, Andreea Marin a câștigat procesul și a primit 20 000 Euro despăgubiri. Precedentul, un proces similar intentat revistei ”Star” în 2003, a încurajat-o: și atunci a câștigat procesul primind 188 milioane lei, cu tot cu cheltuieli de judecată. E bine, nu e bine să pui pe cântarul justiției onoarea, reputația proprie, imaginea, dreptul la spațiu intim, la imaginea familiei ? Într-o societate în care tonul la înjurătură îl dau adesea decidenții, cei care ne conduc, e bine. Golănelii cu priză la mass-media sau produsă de presă i se poate spune stop și așa, dacă nici codul deontologic nici bunul simț nu ajută.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro