luni, decembrie 6, 2021

Ce face cine se supără pe presă?

Nu este o întrebare retorică. Sunt motive de supărare pentru aceia care se consideră lezați fiindcă li se încalcă imtimitatea, fiindcă nu li se respectă dreptul la imagine, la identitate, la opinie. Nu vorbim acum de supărările cotidiene ale publicului ce derivă din încălcarea regulilor profesionale și a deontologiei jurnalistice. Cântărim acum din perspectiva câtorva cazuri de mare notorietate dacă echilibrul dintre libertatea presei ca parte a dreptului la liberă exprimare și alte drepturi constituționale este asigurat de legislația românească și de practica ei.

Bătălia Monicăi Macovei de a dezincrimina calomnia, câștigată numai pentru o scurtă și confuză perioadă între 2006 și 2013, avea în vedere prevalența pe care o acorda, ca ministru al justiției, libertății de exprimare, în acord cu conduita europeană în materie. În 2013 art.205, 206, 207 privind insulta și calomnia revin în Codul Penal, iar cel care se face vinovat de aceste infracțiuni va fi sancționat penal (ceea ce nu exclude daunele civile). Insultată repetat ca ministru, ca europarlamentar, ca femeie, ca cetățean al României – cea mai recentă bălăcăreală și-a permis-o Victor Ponta la Bruxelles când a făcut-o ”dusă cu sorcova”, expunând astfel mitocănia politică românească  în vitrina Europei – Monica Macovei a ales să nu se adreseze justiției în apărarea onoarei, reputației și imaginii sale. Întrebată de jurnaliști, a subliniat că orice demnitar trebuie să își asume o protecție redusă în fața unor manifestări critice sau chiar ostile. Nici premierul Emil Boc, expus în cel mai bicisnic mod cu fundul gol de Antena 1 n-a considerat că trebuie să-i dea în judecată pe cei care au făcut-o. Deși Consiliul Național al Audiovizualului s-a arătat ezitant și în acest caz grav, premierul Boc a lăsat pe mâna autorității de reglementare să sancționeze canalul, emisiunea și pe producăorii ei. Se poate pune întrebarea: frica de presă, de atacuri și mai barbare să-l fi determinat să nu dorească o minimă reparație, ca om, ca soț, ca tată?

Există și cazurile extrem de mediatizate ale celor făcuți de ocară de personaje dotate vremelnic cu putere politică sau administrativă: foarte puțini din cei înjurați de Gigi Becali s-au adresat justiției, motivând că ”așa e el, pitoresc, nu te poți supăra”, cum spuneau Monica Tatoiu sau Andreea Pora. Nici cei ”făcuți muci” de Mircea Badea (cu o expresie împrumutată de la el) nu s-au grăbit să îl ducă în fața justiției, cu o excepție recentă: Robert Turcescu. Jocul de-a ascunsea după titulatura ”pamflet”, folosită și de emisiunea Lumea lui Banciu de pe B1, este un artificiu cu care i-a mers ani de-a rândul lui Vadim Tudor. Totuși, l-au ajuns din urmă procesele pierdute și are de plătit niște sume frumușele pentru a-i fi spurcat, cu aroganță, pe mulți. Unul dintre ele a fost câștigat în 2008 de Elena Băsescu care a dat în judecată revista lui Vadim, ”Tricolorul”, care o pictase ca dependentă de droguri.

Fenomenul ”paparazzi” care vizează mai ales lumea mondenă pune în discuție încălcarea dreptului la intimitate, la imagine proprie etc. Există pe speță procese pe rol și altele încheiate deja. Andreea Marin a dat în judecată prin 2008 revista Cancan cerând daune de 500 000 Euro. Deși starletele momentului, Andreea Antonescu, Roxana Ionescu, Crina Matei s-au declarat sceptice și, mai mult, au luat apărarea paparazzilor care publicaseră fotografia cu sânii goi, Andreea Marin a câștigat procesul și a primit 20 000 Euro despăgubiri. Precedentul, un proces similar intentat revistei ”Star” în 2003, a încurajat-o: și atunci a câștigat procesul primind 188 milioane lei, cu tot cu cheltuieli de judecată. E bine, nu e bine să pui pe cântarul justiției onoarea, reputația proprie, imaginea, dreptul la spațiu intim, la imaginea familiei ? Într-o societate în care tonul la înjurătură îl dau adesea decidenții, cei care ne conduc, e bine. Golănelii cu priză la mass-media sau produsă de presă i se poate spune stop și așa, dacă nici codul deontologic nici bunul simț nu ajută.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro