vineri, martie 29, 2024

Ce facem in 2018 cu cercetatorii din Institutele Nationale de Cercetare-Dezvoltare?

Anul 2017 se apropie de sfarsit iar cercetatorii din Institutele Nationale de Cercetare-Dezvoltare (pe scurt INCD-uri) se intreaba, pe buna dreptate, ce se va intampla cu ei in 2018 si mai departe in urmatorii ani. Pentru a intelege aceasta ingrijorare sunt necesare cateva explicatii:

–        INCD-urile sunt institutii de cercetare de drept public infiintate prin Hotarari de Guvern, respectand prevederile OG 57/2002 cu toate modificarile si completarile ulterioare; in momentul de fata, coordonarea Ministerului Cercetarii si Inovarii (MCI) functioneaza 44 de INCD-uri, alte 3 fiind in subordinea altor ministere

–        INCD-urile functioneaza in regim de auto-finantare, ne-beneficiind de alocari bugetare directe prin Legea Bugetului de Stat; avand in vedere acest lucru, INCD-urile sunt obligate sa acceseze orice sursa de finantare pentru a putea mentine in functiune infrastructura de cercetare si pentru a putea pastra resursa umana

–        Sursele de finantare pentru INCD-uri sunt: Programul Nucleu care, conform OG 57/2002 cu toate completarile si modificarile ulterioare, este destinat sprijinirii planului (strategiei) de dezvoltare a INCD-ului respectiv, care plan trebuie sa contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Nationale in domeniul CDI; competitiile de proiecte organizate in cadrul diferitelor programe nationale si internationale destinate finantarii activitatii CDI (ex. PN III, POC, H2020, programele manageriate de ROSA, de Institutul de Fizica Atomica, programele organizate dupa schema ERA-NET sau dupa schema SEE-Norvegia, etc.); contracte de servicii cu firme din mediul privat sau cu autoritati publice

–        Programul Nucleu (de regula cu o perioada de 3 ani), desi contestat de o parte a sistemului de cercetare, este foarte important pentru finantarea INCD-urilor; propunerile de Program Nucleu si planul de dezvoltare aferent sunt evaluate de comisii ale Colegiului Consultativ CDI, principalul for consultativ al MCI; in urma acestor evaluari, MCI decide finantarile INCD-urilor in primul an al Programului Nucleu, alocarile ulterioare depinzand si de evaluarea rapoartelor anuale de progres, tinand cont de gradul de realizare a obiectivelor si rezultatele obtinute; Programul Nucleu este singura sursa de finantare cat de cat mai predictibila a INCD-urilor, asigurand in medie cam 50 % din necesarul de functionare al unui INCD

–        Finantarea prin proiecte castigate la competitii nationale este o alta sursa importanta de finantare pentru INCD-uri, dar este total impredictibila din cauza lipsei de continuitate in organizarea de competitii, a perioadei foarte lungi care trece de la deschiderea competitiei pana la contractarea proiectelor, a sumelor mici alocate competitiilor si proiectelor, a ratei de succes reduse (in general de 10-12 %), a variatiilor periodice in bugetul cercetarii (constant sub-finantata); in aceste conditii, finantarea INCD-urilor din proiecte castigate la competitii variaza de la un an la altul generand probleme in mentinerea fortei de munca si in asigurarea bunei functionari a infrastructurii de cercetare

–        Celelalte surse de finantare, cum ar fi proiecte POC, H2020 sau similare, contracte de servicii, sau alte activitati de natura economica, sunt de asemenea fluctuante si impredictibile si contribuie in mica masura la stabilitatea financiara a INCD-urilor

Rezumand, pentru a asigura o stabilitate financiara minima a INCD-urilor este necesara mentinerea Programului Nucleu si organizarea periodica de competitii la nivel national, astfel incat sa se asigure resursele financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor curente ale INCD-urilor.

Problema este ca, incepand de la 1 ianuarie 2018 nu va mai exista baza legala pentru finantarea unui nou Program Nucleu intrucat OG 41/2015 prevede ca finantarea prin Program Nucleu inceteaza la 31 decembrie 2017. In ceea ce priveste proiectele castigate la competitii, merita mentionat faptul ca in anul 2016 au fost organizate mai multe tipuri de competitii dar nu la toate s-au finalizat evaluarile (ex. la competitiile TE si PD, cu termen de depunere 10 ianuarie 2017 rezultatele finale nu au fost comunicate nici pana acum), iar in anul 2017 a fost organizata o singura competitie importanta, cea de proiecte PCCDI (dsi rezultatele finale au fost anuntate, finantarea proiectelor inca nu a fost deschisa). In aceste conditii, INCD-urile vor trebui sa functioneze la inceputul lui 2018 cu finantarea pe care o asigura putinele proiecte pe care le au in derulare, proiecte care nu pot asigura insa resursa financiara suficienta pentru salariile intregului personal (echipa unui proiect este compusa din 5-7 persoane, nici acelea cu acoperire integrala din cauza sumelor mici alocate pe un proiect), pentru plata utilitatilor si a serviciilor administrative, sau pentru mentinerea in stare de functionare a echipamentelor. Practic, chiar si echipele care au proiecte nu isi vor putea desfasura activitatea pentru ca nu vor avea suficienti bani pentru materiale, consumabile, utilitati, plata personalului care asigura serviciile financiar-contabile si de intretinere (personal care nu poate fi inclus in echipa proiectului si care este platit din regia proiectului). In conditiile in care regiile pe proiect sunt plafonate la 20-25 % din cheltuielile directe iar finantarea totala a unui proiect variaza de la 250.000 lei un PD la 850.000 lei un PCE (sunt si proiecte de valori mai mari, dar putine), este clar ca sumele sunt insuficiente pentru o functionare decenta a unui INCD.

Avand in vedere lipsa finantarii unui nou Program Nucleu, devine aproape certitudine ca o buna parte din personalul INCD-urilor (daca nu majoritatea) nu va putea fi platit incepand cu 1 ianuarie 2018. Chiar si o incepe ulterioara a unui nou Program Nucleu nu va rezolva problome pentru ca nu va exista baza legala pentru plata retroactiva a salariilor. Pe scurt, daca un nou Program Nucleu nu incepe de la 1 ianuarie si incepe mai tarziu, personalul din INCD-uri care nu este pe o lista de proiect aflata in derulare nu va putea fi pontat si va pierde salariul pe lunile care se scurg pana la inceperea unui nou Program Nucleu, fara posibilitate de recuperare. Mai rau va fi daca nu incepe nici un Program Nucleu, caz in care putem vorbi de o intrare in insolventa a INCD-urilor.

Efectele unei interuperi de finantare, chiar si pentru cateva luni, pot fi banuite destul de usor:

–        Tinerii proaspat angajati sau reintegrati din diaspora vor incepe sa paraseasca sistemul de cercetare migrand catre strainatate sau catre mediul privat

–        Infrastructura de cercetare, majoritar achizitionata din fonduri structurale prin programul POS-CCE, nu va putea fi intertinuta si va incepe sa se degradeze fizic si moral

–        Participarea la proiecte internationale va fi serios periclitata din lipsa resurselor financiare pentru cheltuieli curente pentru administratie si infrastructura

–        Orice plan sau strategie de dezvoltare a unui INCD va fi serios afectat/afectata, predictibilitatea finantarii scazand spre zero

Solutii ar fi, dar necesita cateva actiuni rapide in viitoarele 2-3 saptamani:

–        Promovarea unui OG prin care teremenul de finalizare pentru actualul Program Nucleu se proroga pana la 31 martie 2018, permitand astfel plata salariilor pentru intreg personalul din INCD-uri

–        Promovarea rapida a actelor normative necesare pentru organizarea procedurilor necesare finantarii unui nou Program Nucleu, care sa inceapa la 1 aprilie 2018 si sa se finalizeze la 31 decembrie 2020, odata cu finalizarea actualei Strategii Nationale CDI

Se poate castiga in felul acesta si timpul necesar pentru regandirea actelor normative care reglementeaza activitatea de cercetare. In momentul de fata co-exista 3 OG-uri (OG 57/2002, OG 6/2011 si OG 41/2015) care, de multe ori, se bat cap in cap, o sumedenie de HG-uri contradictorii si alte acte normative care nu fac decat sa ingreuneze activitatea de cercetare nu numai in INCD-uri dar si in alte organizatii de cercetare. In plus, ar exista si timpul necesar pentru re-evaluarea INCD-urilor si analiza progreselor care s-au facut de la precedenta evaluare desfasurata in perioada 2012-2015. Nu in ultimul rand, statutul cercetatorului trebuie revizuit si modernizat, pentru ca actualul act normativ dateaza din 2003 si nu mai corespunde situatiei de membru in Comunitatea Europeana.

Rezolvarea cu rapiditate si eficienta a problemei finantarii INCD-urilor la inceputul lui 2018 ar transmite personalului de cercetare din aceste institutii un mesaj solid ca actualei guvernarii ii pasa de soarta cercetarii, dupa cum sta scris si in Programul de Guvernare.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Din pacate situatia dezastroasa a industriei impiedica finantarea, cel putin partiala, a cercetarii asa cum se intimpla pe aici.
    Se spune ca cercetarea nu ar fi finantata direct de la buget, de fapt poate ar fi mai bine asa decit prin intermediul ministerelor unde se mai sifoneaza cite ceva.
    O discutie separata ar trebui dusa legata de temele de cercetare. Din ce am vazut ici colo uneori niste teme ca te apuci cu miinile de cap.

  2. „Ce facem in 2018 cu cercetatorii din Institutele Nationale de Cercetare-Dezvoltare?”
    ce facem cu ei? cit timp e psd-ul la putere, ii dam afara si ii replofilam pe culegeri de capsuni, interpretat manele si spalat babe la c…r in italia si spania!

  3. Haosul si imprastierea administrarii tarii in atitea parti citi membri sau bisericute (stiintifice) economice au actualii (si trecutii) guvernanti, au ca rezultat necunoasterea si arbitrariul si in domeniul cercetarii stiintifice nationale.
    In lipsa cercetarii economice fundamentale, obligatorii acumularii teoretice si aplicate care sa propuna un „proiect de tara”, totul se ruineaza, inclusiv in cercetarea pe domenii economice si bugetare.Fara sustinere, directie, scop si finalitate asumata pentru dezvoltarea generala, cercetarea institutionala devine dependenta (strict) de starea de relaxare financiara bugetara, fie de criza de aceste resurse, care elimina cheltuielile pentru tot ceeace pare (pentru decidenti), ca nu aduce un beneficiu vizibil si cert cresterii economice si a resurselor bugetare.
    Fara indoiala ca cercetarea stiintifica aduce beneficii sigure in sensul aratat, dar in lipsa unui proiect de reindustrializare, ea nu poate fi evidentiata nici dirijata/utilizata in zonele fierbinti ale dezvoltarii, incit evaluarea oportunitatii sale ramine imposibila pentru guvernanti.
    2.Dovada clasica a acestei imposibilitati are si un exemplu devenit clasic (si de studiu de caz”), prin afirmatia (de principiu) a unui fost ministru de finante din epoca Basescu, care sustinea acestuia nevoia diminuarii unui anumit impozit, fiindca el ,,va induce dezvoltare si viitoare incasari bugetare”, acoperind golul bugetar de moment in urma adoptarii lui.Neimpresionat de „principiile economice”, fostul presedinte Basascu a intrebat pe ministrul (de atunci a) finantelor, cu citi bani (pesin) vor creste incasarile bugetare in urma masurii respective, pentru acoperirea golului financiar respectiv.Neputindu-se „transforma” (de catre fosta ministra de Finante) un principiu economic (strict) calitativ, intr-un instrument ,,cantitativ” de masurare a viitoarei evolutii bugetare ea n-a putut raspunde la aceasta intrebare (,,cantitativa”).Astfel, presedintele a realizat (contra dumneaei), o victorie absurda, dar mult aplaudata la vremea respectiva!
    3.Opacitatea guvernantilor si clasei politice decidente de a vedea in cercetarea stiintifica fundamentul dezvoltarii economice si generale, nu poate fi depasita, in lipsa unui proiect de reindustrializare.Acesta nu doar ca va sustine financiar si material toate palierele cercetarii stiintifice (indrumind-o si spre punctele nevralgice ale acesteia, ca invatamint si educatie, tehnico-inovativa, de crestere a competitivitatii economice nationale, etc.), dar va putea demonstra decidentilor si distribuitorilor de resurse (in termeni calitativi si cantitativi) rezultatele pozitive ale acestor cheltuieli, care sa justifice majorarea continua a investitiilor in domeniu…

  4. Cred ca aici se poate prelua modelul francez cu crearea a trei mari institute de cercetare, unul pe stiintele medicale, altul pe agricultura si al treilea generalist si care înglobeaza celelalte domenii de cercetare.

  5. Ce facem in 2018 cu cercetatorii din Institutele Nationale de Cercetare-Dezvoltare? Cum ce facem, ii trimitem la munca. De ce ar primi bani daca nu produc nimic care sa se vinda? Atentie, nu ma refer la bunuri materiale, ei trebuie sa cerceteze si sa vinda. Daca nu vind, nu sunt buni, freaca menta. Si atunci de ce ar trebui sa fie platiti?

    • Aveti dreptate!

      Decât să cerceteze ”efectul razelor de lună asupra cizmelor de gumă” cum se spunea pe vremuri, mai bine ar face altceva. Decât să stai cu mâna întinsă către bugetul de stat mai bine ar căuta teme potențiale ce ar stârni interesul companiilor străine. Edison, Tesla, și sute de mii de alți inventatori au fost finanțați de bugetul de stat? Au găsit companii interesate care să le finanțeze cercetările, au creat ceva și au pus pe piață noi produse inovatoare.
      Și s-au îmbogățit!
      Natura spune că cine nu se adaptează, dispare. Același lucru e valabil și pentru această cercetare românească.
      Cunosc un medic care a emigrat în SUA și lucrează la Scoala Medicală Harvard. A făcut multiple cercetări în domeniul biologiei celulare și acum este Profesor de Biologie Celulară la Universtitatea Harvard. Cercetările sale au fost subvenționate de firme particulare, care și-au dat seama de importanța lor.
      Ce firme din România finanțează cercetări când știu că soarta lor depinde de politicieni nu de noi tehnologii introduse în produse?

  6. Aveti perfecta dreptate d-le Pintilie. De altfel si din cauza lipsei predictibiltatii finanantarii cercetarii, s-au facut mai putine angajari la ultimele concursuri organizate in institutul d-voastra (INCDFM), desi initial poate ca vroiati sa ii luati pe cat mai multi. Sa speram totusi ca guvernantii se vor misca repede si vor promova repede OG-ul mai sus amintit

  7. Am lucrat la un astfel de institut ( Institutul de Cercetări pentru Mecanică Fină) între anii ’92 şi ’96. Nu e deloc o coincidenţă că în aceeaşi perioadă am urmat şi absolvit Facultatea de Litere :)
    Probabil lucrurile s-au mai schimbat de atunci, dar tendinţa era clară: în timp, datorită salariilor, toţi cei care chiar ştiau să facă ceva au plecat; cu câteva excepţii legate de biografia fiecăruia ( aveam un coleg care avusese unele dezamăgiri legate de contactul dur cu economia de piaţă, altul care din întâmplare moştenise mai multe apartamente deci nu avea mare nevoie de salariu, sotia altuia făcuse o firmă care mergea bine etc)
    A fost una din cele mai creative perioade din viaţa mea, mereu spuneam că aş mai sta dacă aş găsi un sponsor :) Deşi chiar era interesant, eu nu puteam nici măcar progresa în carieră pentru că nu eram inginer mecanic, ci electronist, trecând peste faptul că nu am găsit sponsor.
    Din păcate nu cred că se va găsi cineva care să pună problema realist. Mi se pare că institutele aplicative, precum cel la care am lucrat eu, cu greu îşi mai pot găsi justificarea în zilele noastre, şi probabil cea mai bună idee ar fi să fie afiliate cumva universităţilor, pentru a putea totuşi beneficia cineva de câtă experienţă a mai rămas şi de dotările care mai sunt.
    Institutele „fundamentale” cum e cel de fizică, sau cel de matematică probabil că vor trebui cumva să se specializeze într-o relaţie cu suratele lor din restul Europei ( exemplul cu laserul de la Măgurele consider că e un exemplu de „aşa da”). Dată fiind apartenenţa la uniune, nici un cercetător care studiază „efectul razelor gamma” nu ar avea vreun motiv să se ducă în altă parte decât la cel mai bun institut european în domeniu. Deci, ori faci excelenţă ( pe un domeniu cât de mic) ori nu se mai cheamă cercetare. Pe vremuri avea rost pentru că nu aveam acces la rezultatele celorlalţi ( instittul la care am lucrat a făcut zeci de ani aşa-zisele „asimilări” – copiat şi adaptat produse din vest, la asta erau cei mai buni. Ori asta nu mai are vreun sens azi)
    Oricum tentaţia „metropolei” e mare, deja „ai noştri tineri” merg la universităţile europene ceea ce scade nivelul celor locale, deci fără specializare insitutele vor sucomba de facto ( cele care nu sunt moarte deja), chiar dacă vor rămâne nişte sinecuri pentru dinozauri….

    • Ale nostalgiei valuri… e foarte interesant, d-le Badici, cum se face ca in perioada cea mai creativa a vietii d-voastra ati facut ca electronica sa se pupe cu literatura si nu cu mecanica. Japonezii au inventat mecatronica si aplcatiile acesteia au umplut atat lumea cu obiecte care mai de care mai fascinante, cat si buzunarele mecatronistilor.
      Dincolo totusi de destinul individual al omului de stiinta, un aggiornamento tehnologic al spatiului national pare sa fie pe maini bune. Ce faceam inainte cu 1000 de doctori in stiinte putem depasi acum cu cele cateva zeci de mii de doctori disponibili. Lasand la o parte doctoratele cumparate, plagiate, smecherite, raman activi mii de oameni dispusi sa-si traiasca altfel viata profesionala. Fara infinitele complezente fata de obtuzitatea/ inadecvarea sefilor acesti oameni au sansa sa se exprime, sa puna ceva pe masa si sa contribuie decisiv la marele salt. Asta daca nu vrem ca, pentru orice produs cumparat sa platim cercetarea altora ori de cate ori este nevoie.
      Daca nu vom amesteca galosii de guma (jos palaria fata de ce au facut altii din banalii gumari) cu razele de luna, poate ca se va atenua sentimentul ca stiinta romaneasca nu face decat sa care apa cu ciurul intre turnurile de fildes universitare. Balta cunostintelor scolare o fi buna pentru initierea in stiinta inotului dar e insuficienta pentru a naviga in valurile oceanului planetar. Si nici mima jacuzziului stiintific national nu ajuta decat, poate, pe amatorii de science fiction.

      • Chiar dacă am făcut şi facultatea în timpul ăsta, n-aş zice că nu am lucrat din plin ( la 25 de ani poţi muta şi muntii din loc :) ). Am proiectat şi construit partea electronică pentru câteva proiecte interesante: maşina de francat, maşina de imprimat timbre ( pe asta au dus-o şi la o expoziţie) – era pe vremea inflatiei galopante, când voiau să propună poştei să producă timbre fără valoare imprimată, iar noi să tipărim valoarea cu respectiva maşină. Un fel de casă de marcat, avea şi gestiune cu memorie eeprom… Apoi maşina de numărat bani ( s-a copiat o maşină de pe piaţă dar electronica nu aveai cum să o copiezi, că nu era identică), contorul de alcool ( aici aveam calcule tabelare în dublă precizie) . Toate proiectele erau scrise de mine în limbaj de asamblare, iar schema electrică tot de mine proiectată… chiar a fost o perioadă creativa, doar că nu aveai cum să te refugiezi de senzaţia de sfârşit de lume… decât în literatură sau alcool. Eu am ales prima variantă :) Făceam bancuri despre „perioada de înjumătăţire a Institutului ( cred că tot eu am inventat şi expresia „cerşetător ştiintific” folosită mai târziu prin Caţavencu dacă n-o fi fost doar o întâmplare şi le-a venit şi lor ideea). Însă de asta am vrut să menţionez şi aspectul birocratic, deşi la unele din proiecte eram practic vioara întâi, eu nu puteam avansa în grade ştiinţifice… pentru că nu eram mecanic. Adică realitatea, ca de obicei, era prea complexă pentru birocraţia noastră, nu puteam inventa mecatronica pentru că nu avea cod CAEN :)

        • Ce chestie si cu birocratia asta a noastra: nu are niciodata 25 de ani, nu muta nicicand muntii din loc si taie cheful oricarui joc. Discursul ei incepe si se termina cu „asta nu se poate”
          Sper ca literatura sa va fi fost mai mult decat o consolare; Chiar daca literatorii pur sange nu privesc cu ochi buni asaltul inginerilor, bucuria lucrului bine facut -cum se spune- aduce satisfactie tuturor. Viata, pana la urma, nu este tocmai o masina de numarat banii…

  8. Ceeace spun comentatorii cu privire la institutele de cercetare stiintifica tehnologica este perfect valabil, daca Romania nu va avea un decolaj industrial rapid in perioadea imediat urmatoare.In ce priveste cercetarea social-politica, sociologica sau ,,economica fundamentala” privind ,,administrararea dezvoltarii industriale rapide”, locul cercetatorilor romini este numai in tara si in implicarea in astfel de procese.Problema este, ca fara evaluarea si promovarea unui proiect de reindustrializare, nici unii nici altii nu vor avea ,,obiectul muncii”, respectiv ce anume sa faca si nici ,,piata muncii” necesara, adica pentru cine sa cercetaze…

  9. D-le Pintilie,

    Revin cu un mesaj mai complet.
    Chiar consider ca finantarea INCD-uri prin Programul Nucleu, trebuie marita fata de 2017, si sa renunte la creditele de angajament express pentru programul nucleu. Prin ordinul MCI 336/15.06.2017 s-a hotărat ca mai mult de jumătate din banii Etapei 2 a programului Nucleu pentru INCD-uri să fie acordați sub formă de credit de angajament. Dar creditele de angajament nu prea au sens, in contextul în care nu au fost cheltuite nici măcar creditele bugetare pe 2017.

    Parerea mea este ca toate aceastea sa faca cu o conditie : minim 20 % din fondurile Programului Nucleu sa fie alocat pentru angajarea de personal nou (resursa umana este cea mai importanta in cercetare) si de asemea noi angajati sa fie mentinuti cel putin 3 ani de la incadrare. Aceasta conditie este similara cu cea din pachetul de informatii pentru competitia de Proiecte complexe realizate în consorţii CDI (PCCDI) (a se vedea https://uefiscdi.ro/proiecte-complexe-realizate-in-consortii-cdi-pccdi ).

    Spun asta deoarece angajarea cu contracte de munca pe 6 luni a devenit o practica destul de nesanatoasa in INCD-uri, si a inceput din pacate de cand a fost schimbat Codul Muncii in 2010 pe timpul guvernarii Boc. In multe dintre INCD-uri exista practica a angaja tinerii cercetatori cu studii in strainatate, cu contracte pe 6 luni, timp de 3 ani (36 de luni). Aceasta masura este perfect legala, dar nu tot cea ce este legal este si moral. Sa nu mai vorbim de cazurile in care acesti tineri cercetatori doresc sa efectueza stagii mai de lunga durata in strainatate, si daca aleg sa faca acest lucru, locul lor in INCD-uri nu mai este garanat in nici un fel. Asta se poate intampla, pentru ca clauza de incetare de drept a contractului individual de munca prevaleaza in fata suspendarii lui.

    Numai bine,
    Silviu-Laurentiu Badea

  10. pai ce sa facem …toti bani se vor duce la marele LASER :))) ELI
    iar aia nu o sa faca nimic cu el.
    asa cum nu fac nici cu instaltiile noi vezi nou Ciclotron, nou AMS.. ..accelerator 3 MeV…
    iar in IFIN este exact ca in PSD…
    ai pile .. primesti un sca de bani. nu ai … nu scoti un cuvintel.
    cam asta e

  11. Asa zisa cercetare de azi, in mod deosebit in domeniul textilelor este o gluma proasta. Proiectele facute in anii 80 – 90 sunt azi copiate de novici cu pretentii de cercetatori si, prin metoda copy-paste vor sa depuna proiecte care sa fie finantate. Cladiri, in care suprafete de 80 – 90 mp denumite laboratoare, sunt una s-au doua persoane ce desfasoara activitati adiacente cercetarii, dar care, necesita cheltuieli pentru intretinere si, care nu recupereaza nici macar 10% din aceste cheltuieli. Cu alte cuvinte, statul trebuie sa intretina aceste spatii prin asa numitele proiecte nucleu, fara ca macar sa aiba o strategie de viitor. Realitatea este ca aceste institute au mostenit o baza materiala in special spatii de cladiri, pe care le inchiriaza si, din acest venit isi asigura existenta. Cat despre cercetare textila nu e cazul sa discutam. Tot felul de neica nimeni in functii de directori, se lafaie pe salarii ce la privat ar fi de neconceput, fara ca macar sa fie in stare sa puna in valoare baza materiala existenta .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Lucian Pintilie
Lucian Pintilie
Lucian Pintilie este Director Stiintific al INCD Fizica Materialelor. Absolvent Facultatea de Fizica Bucuresti, promotia 1984; doctorat in Fizica, Institutul de Fizica Atomica Bucuresti (1995); cercetator stiintific gradul 1 din 2001; stagii de lucru la Institutul pentru Cresteri de Cristale, Berlin, Germania (2001-2002) si la Institutul Max Planck pentru Fizica Microstructurilor, Halle, Germania (2003-2007); bursier NATO la Universitatea Braga, Portugalia (2002-2003); Director General INCD Fizica Materialelor (2008-2013); sef de laborator la INCD Fizica Materialelor (2013-2016); Director Stiintific al INCD Fizica Materialelor (2016-prezent); mai multe proiecte nationale si international ca director sau responsabil de echipa de lucru (ex. FP7, grant PCCE-Idei Complexe, CEEX, Parteneriate, POC- G); membru de-a lungul timpului in diferite consilii, birouri si comisii consultative, de concurs, sau ale unor asociatii profesionale; spre 200 de publicatii in jurnale international, cu factor Hirsh 28 la momentul actual.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro