joi, martie 28, 2024

Ce fel de ochelari alegem ca să vedem viitorul? VUCA, BANI, RUPT, TUNA sau MPH?

Este război la granița României, inteligența artificială se insinuează în lume noastră, pe piețele financiare acțiunile vedetă performează teribil, cu o volatilitate anormal de ridicată, intrăm în perioada pre-electorală cu o țară condusă de o coaliție de stânga-dreapta. Pe scurt, anul se anunță pe scurt cu turbulențe, incertitudine și, ambiguitate. Am să prezint diverse moduri de a vedea viitorul, concepute pentru vremurile pe care le trăim.

  • VUCA (Volatile, Uncertain, Complex and Ambiguous): acronimul a fost inventat de Warren Bennis si Burt Nanus și a apărut în 1986 în cartea lor ”Leaders: The Strategies for Taking Charge”
  • BANI (Brittle, Anxious, Non-Linear and Incomprehensible): acronim creat de Jamais Cascio în 2018 ca un model de a interpreta lumea și de a efectua predicții despre viitor. Este un model alternativ la VUCA, ceva mai recent, care prinde din ce în ce mai multă tracțiune în anumite medii de analiză. Cum se vede România prin perspectiva BANI?
  • RUPT (Rapid, Unpredictable, Paradoxical, Tangled), sistemul folosit de Centre for Creative Leadership in SUA.
  • TUNA (Turbulent, Uncertain, Novel, Ambigous) acronim  folosit la universitatea Oxford.

Sumarizând aceste puncte de vedere, lumea în care trăim poate fi caracterizată ca fiind volatilă, incertă, complexă, ambiguă, fragilă, anxioasă, non-lineară, incomprehensibilă, paradoxală, încâlcită, și turbulentă.

Lumea este volatilă: Apar fenomene neașteptate cu durată imprevizibilă care generează instabilitate. Cel mai bun exemplu în România și Europa sunt prețurile la energie din ultima perioadă. Vorbim în acest caz de o volatilitate exogenă. Volatilitatea este o constantă a ultimilor ani și pe piețele financiare, prețul acțiunilor înregistrând fluctuații majore în plus sau minus.

Volatilitatea este un fenomen măsurabil, și există sau pot fi concepute modele matematice-statistice care să facă oarecum previzibil viitorul chiar și în condiții de volatilitate

Volatilitatea la anumite produse, (de exemplu petrol sau gaze) se poate combate prin rezerve care se constituie în perioadele de prețuri mici și se folosesc în puseurile de creștere de preț. Cei care au stocuri pot să se asigure de profitabilitatea stocurilor existente prin hedging la preturi undeva în intervalul dintre extreme.

Lumea este incertă: Incertitudinea este o situație în care un fenomen este cunoscut dar rezultatele sale finale sunt necunoscute, dar se pot formula scenarii alternative de viitor. De exemplu, dacă aruncăm o monedă putem spune că rezultatul este incert, dar probabil va fi cap probabil va fi pajură, si foarte puțin probabil moneda va rămâne pe cant. Un astfel de fenomen este războiul de la granița României, care este un fenomen cunoscut cu rezultate finale necunoscute, dar care se pot cuantifica în scenarii previzibile.

În situațiile de incertitudine, după determinarea scenariilor posibile de rezultate, singura soluție posibilă este să „trișăm”. Asta înseamnă să încercăm să influențăm rezultatul pentru a minimiza probabilitatea rezultatului negativ și a maximiza probabilitatea rezultatului pozitiv. Dacă ne referim la exemplul cu războiul din Ucraina, a „trișa” poate însemna o mulțime de lucruri care să stimuleze probabilitatea unui rezultat favorabil pentru noi.  Atenție, scenariile de final sunt complexe, și cea mai favorabilă poziție pentru noi poate însemna anumite costuri și beneficii în raport cu Ucraina și alte costuri și beneficii în raport cu Rusia, la care se adaugă costuri și beneficiile în raport cu partenerii noștri.

Lumea este complexă: Complexitatea se referă la modul în care fenomenele sunt interconectate în moduri care fac extrem de dificilă analiza și identificarea soluțiilor.

Dacă ne referim la cele două exemple anterioare, volatilitatea prețurilor energiei și războiul din Ucraina, este clar că aceste două fenomene sunt legate, și că orice analiză încercăm să facem trebuie să rezolve această legătură între un fenomen imprevizibil și fenomene volatile pentru a lua decizii care să aducă stabilitate în interiorul țării. De fapt exemplele așa cum le prezint eu sunt simplificate și sub aspectul volatilității și al incertitudinii și al complexității.

Pentru rezolvarea problemelor complexe este nevoie de competențe, aptitudini și puncte de vedere diverse. Soluțiile la astfel de probleme sunt variabile, de la simplitatea tăierii nodului gordian de către Alexandru până la strategii complexe multidimensionale multi-anuale într-un context internațional. Astfel de soluții, dacă eliminăm exemplul anecdotic al nodului gordian, sunt soluții care se obțin din munca unor colective de specialiști și oameni cu experiență (think-tank). Sunt curios câte astfel de colective avem.

Lumea este plină de ambiguitate: este o prezență a neclarității în relații dintre entități și fenomene. Nu există precedente utilizabile,  până și necunoscutele au necunoscute. În sens strategic de regulă ambiguitatea se referă la neclaritatea obiectivelor, nu știm ce vrem, prin urmare stakeholderii nu se pot poziționa coerent în raport cu entitatea și entitatea nu se poate poziționa corect cu stakeholderii.  Personal eu privesc ambiguitatea ca internă și externă. De exemplu, în cazul fenomenelor de volatilitate a prețurilor energiei, gazelor și petrolului, în contextul fenomenului război în Ucraina nu este foarte clar ce scenariu de soluționare ne dorim. În același timp, nu există precedente similare la care să ne raportăm, și nu știm nici ce vrea Rusia nici ce vrea Ucraina, nici ce vor în final marii producători de energie, s-ar putea ca nici ei să nu știe ce vor.

Există două răspunsuri la ambiguitate, unul care se referă la ambiguitatea internă și unul care se referă la ambiguitatea externă. Ambiguitatea internă este de regulă soluționată prin stabilirea de obiective care să permită concentrarea eforturilor și să evite difuzarea și disiparea efortului. În cazul României, trebuie să fie foarte clar ce scenariu energetic și de vecinătate ne dorim. Pe undeva, cel puțin parțial ar trebui ca producătorii de energie, pe de o parte, Ucraina și Rusia, pe de altă parte, să știe ce vrem noi, pentru a se poziționa în relație cu ceea ce ne dorim noi, sau cu ceea ce vrem noi să creadă că ne dorim. Pentru a soluționa problema ambiguității externe, trebuie experimentat răspunsul actorilor relevanți la diverși stimuli pentru a încerca să descoperim cât mai corect ce obiective au și cum văd relația cu noi în diverse scenarii.

Lumea este fragilă (Brittle): Fragilitatea se referă la sisteme pe care oamenii au contat de foarte multă vreme care devin rapid nefuncționale, fără să existe alternative imediate ușor accesibile. M-aș referi în acest caz la trei fenomene exemplificative, pandemia Covid, războiul din Ucraina, și piața energetică. Sistemul de sănătate s-a confruntat cu o pandemie pentru care nu era pregătit, și, cred că nici în ziua de azi nu este pregătit. Pentru bolnavii cronici care aveau nevoie de tratamente permanente criza COVID a fost un dezastru, pentru că brusc serviciile de sănătate care erau concepute pentru situații normale nu au mai funcționat. Nu cred că se poate cuantifica suferința provocată de triajul epidemiologic celor care au suferit traumatisme și, probabil nu putem determina nici măcar câte decese a provocat triajul însăși. Oricum, scenele de a începutul crizei COVID cu medicii îmbrăcați în saci de gunoi lipiți cu bandă adezivă spun volume despre ceea ce înseamnă un sistem nepregătit să facă față la o criză. Însăși răspunsul macroeconomic a fost la nivel internațional și național un dezastru economic în sine. Consecințele le vedem astăzi în inflația generalizată și fragilitatea finanțelor publice din toată lumea la nivele fără precedent.

Dacă ne referim la războiul din Ucraina, era un scenariu posibil ca Ucraina să se prăbușească în câteva zile. Eram pregătiți în vreun fel dacă ofensiva continua dincolo de Ucraina în România? Un scenariu improbabil, dar nu imposibil.

Pentru piața energetică, s-au decuplat centrale pe cărbune, dar s-au lăsat în stare de conservare capacități de producție în caz de criză energetică? Aveam stocuri rezervă de stat de petrol și gaze? Pentru ce interval de timp și ce context? Să înțeleg că rezerva de bani și aur de la BNR ar trebui să acopere orice situație? Mă tem că banii rezolvă problemele de multe ori prea tarziu.

Combaterea fragilității se poate realiza prin reziliență și rezerve. Sistemele rigide trebuie să devină flexibile. O problemă majoră este când sistemele sunt rigide și întâlnesc o situație nouă. Procedurile normale creează algoritmi de decizie optimi pentru vremuri normale. În prezența anormalului algoritmii de decizie procedurali generează invariabil soluții greșite. Culmea este că decidenții însăși poate știu că deciziile sunt greșite dar sunt încorsetați în proceduri și reguli care nu le permit să ia deciziile corecte.

Nu există un răspuns predefinit la întrebări care nu au fost puse.

O mare parte a problemelor este neglijarea scenariilor percepute ca improbabile sau imposibile. Mi-a plăcut enorm un pasaj dintr-un film SF, World War Z, în care un personaj descrie răspunsul Israelului la o epidemie incredibilă. Ar merita revăzut pasajul. Ca idee, atunci când toată lumea este de acord că ceva este imposibil trebuie să fie cineva care să spună că este posibil și să caute o soluție în scenariul respectiv. Întotdeauna trebuie să existe un avocat al diavolului.

Ce facem dacă fabrica BASF (Ludwigshafen cred că este locația) se blochează din cauza lipsei de gaz metan? Este un nod central pentru toată industria și agricultura europeană și mondială. E o întrebare care ar trebui să aibă un răspuns la Ministerul Industriilor și niște rezerve strategice undeva în România și eventual un scenariu, cu politici și instrumente și tot ceea ce presupune asta. Câte astfel de întrebări există și pentru câte astfel de situații nu suntem pregătiți?

Lumea este non-lineară: În foarte multe raționamente pe care le facem gândim la modul linear, adică, dacă în trecut a fost starea A în prezent este starea B, din starea A și starea B estimăm în viitor starea C care este un rezultat al stării A și B, și a tendinței relevate de diferența dintre cele două. Așa funcționează de regulă lucrurile în timpuri normale. Problema este că lumea nu funcționează mecanic, linear, ci într-un mod mult mai complex, motiv pentru care dacă în trecut a fost starea A și  în prezent este starea B în viitor poate fi starea XY care nu poate fi prevăzută prin nici un algoritm linear de gândire. Previzionarea este imposibilă cu orice grad de certitudine pe care să putem conta.

Răspunsul la probleme neprevăzute este improvizația. Trebuie să acceptăm că nu putem avea proceduri, norme, prevederi, instrucțiuni, algoritmi pentru orice situație. Ne putem pregăti pentru scenariile previzibile dar trebuie să acceptăm că ne vom confrunta cu imprevizibilul.

Atunci când apare o situație neprevăzută se pune întrebarea ce sisteme sunt limitate în opțiuni la soluții care nu țin cont de noua situație. Dacă este o situație de criză, ce gestionar de rezerve nu poate elibera din stoc rezerve pentru că exact această situație nu a fost prevăzută? Dacă trebuie urgent cumpărate măști și costume de protecție, ce prevedere legală blochează sau încetinește achiziția de măști și costume de protecție?

Lumea este dominată de anxietate: este un sentiment uman și social, un fenomen de frică combinat cu revoltă, presiunea unui pericol nedefinit. Uneori ne este frică de foamete, de frig, de ratele la bancă de o mulțime de lucruri. Problema majoră este că avem tendința de a fi foarte receptivi la informațiile care ne hrănesc anxietatea și avem tendința de a respinge informațiile care ar trebui să o calmeze. Această tendință este accelerată și augmentată de Social Media. Oamenii tind să caute și să prefere stimulii care le hrănesc anxietățile lucru care este favorizat de algoritmii de funcționare ai Social Media. Social Media tinde să ne ofere ceea ce vrem să vedem, ceea ce căutăm, ceea ce ne dorim, prietenii care ne aprobă, ne confirmă și ne adulează și să ne ferească de ceea ce nu dorim să vedem, de oamenii care nu ne plac, de ideile care nu ne sunt confortabile. Motivația este simplă, nu este neapărat o conspirație, pur și simplu preferințele noastre sunt ceea ce le permite să ne capteze atenția, și, implicit ceea ce pot să transforme în bani prin transformarea atenției noastre în vehicul pentru publicitate. De asemenea informațiile despre preferințele noastre alimentează proiectarea de bunuri și servicii pe care le-am cumpăra, deci devin informații de marketing comercial sau politic extrem de valoroase. Pentru că anxietățile noastre ne motivează preferințele de căutare și atenția automat le transformă în mecanisme de selecție a informațiilor, adevărate, false sau de orice fel care ne sunt servite de platforme, ceea ce face ca anxietatea să fie amplificată. Atunci când contextul devine anormal, frica și individualismul sunt hrănite de anxietate blocând capacitatea de decizie de grup coerentă.

Un răspuns posibil la anxietate este empatia. Trebuie să înțelegem și să acceptăm că cei din jur, și cei mai departe de noi suferă și le este frică. Trebuie să ne orientăm spre a ajuta, a sprijini, a susține pe cei din jur, și să lansăm mesaje în acest sens. Un exemplu foarte bun a fost răspunsul la războiul din Ucraina in sensul ajutorării refugiaților.

Un alt răspuns este să conștientizăm în ce fel furia și neîncrederea ne blochează răspunsurile la crize. Cel mai prost scenariu este cel în care în contextul unei situații de criză se începe o vânătoare de vrăjitoare și de vinovați pentru nerespectarea normelor și procedurilor. Dacă ne aflăm în situația în care tocmai am constatat că situația este anormală, cea mai mare greșeală este să pedepsim pe cei care ies din modul de decizie normală pentru a lua decizii anormale dar adaptate la noul context.

Lumea este incomprehensibilă: se referă la starea de confuzie, dezinformare, distragere a atenției în care ne aflăm atunci când evenimentele de natura crizelor ne lovesc. Informațiile sunt contradictorii, irelevante, și de foarte multe ori greșite intenționat sau neintenționat, și aproape întotdeauna atenția noastră este distrasă de probleme irelevante în noul context.

În Vestul mai evoluat, au descoperit recent că sunt 81 de genuri față de 72 în 2022, noi, mai înapoiați avem doar două deocamdată, bărbați și femei. Inteligența povestitoare ChatGPT este noua chestie, în timp ce pe la noi, calul duce acasă bețivanul. În China au bănci 100% fără angajați, plata se poate face prin recunoaștere facială, și oamenii au Scor Social. În câteva țări statul poate localiza fiecare cetățean prin mai multe mijloace, unde se află, ce face, și cu cine se întâlnește. Banii s-ar putea să treacă pe tehnologia blockchain și să permită trasarea tuturor tranzacțiilor pe care le-au intermediat, cu nume, prenume adresă și CNP. Piața crypto s-a dezvoltat, a ajuns la trilioane de dolari și s-a prăbușit și cei mai mulți dintre noi nici nu am înțeles despre ce a fost vorba. Nici nu ne putem imagina acum ce gen de criză pot genera aceste evoluții, pentru că nici măcar nu putem înțelege problema în sine. Complexitatea societății actuale este atât de ridicată încât problemele cu care ne vom confrunta sunt de neimaginat.

Răspunsul posibil este să credem în propria intuiție-capacitatea de a accepta indicarea unor probleme chiar și atunci când aparenta pare să indice că totul este normal. Specia umană a supraviețuit și s-a adaptat într-un context care a fost mereu mai mult sau mai puțin imprevizibil. Trebuie să fim perceptivi la ceea ce ne spune instinctul, sau, și mai bine, ceea ce le spune instinctul celor care de obicei au instincte bune. Este vorba de acel instinct care spune unui om, atunci când pădurea tace că urmează să se întâmple ceva și că e cazul să intre în stare de alertă. Este vorba de acel instinct care când e soare, frumos, si totul este minunat ne spune că ceva este în neregulă. Este acel instinct pe care îl are o mamă atunci când e un anumit gen de liniște în camera copiilor și care îi spune că copii fac o prostie.

Uneori instinctul ne spune că ceva ce pare bun și frumos este în final rău și va duce la ceva nedorit. Este cazul să fim atenți mereu la acest instinct, uman, non artificial, rezultatul a zeci de mii de ani de evoluție cum ar spune unii, un dar de la Dumnezeu cum ar spune alții.

Schimbările lumii se petrec cu rapiditate: schimbările au loc cu viteză mare, fenomenele se dezvoltă cu mare viteză, timpul de reacție trebuie să fie foarte scurt. Dacă ar fi să luăm un exemplu este evoluția pieței între două situații financiare. O firmă cu o situație financiară care nu indică nici un pericol la sfârșit de an poate fi pe un nou context de piață în câteva luni care să o pună în situație de faliment. Bugetul unui stat pe un an adoptat la începutul anului poate să fie complet neadecvat în câteva luni datorită unor fenomene care nu erau previzibile sau erau privite ca improbabile.

Răspunsul la rapiditatea schimbărilor poate fi un sistem informațional în esență simplificat dar mult mai rapid în primă fază și un sistem de conectare informațională real-time în faza a doua. Informația trebuie să circule suficient de rapid pentru ca să fie utilă decidenților. Un exemplu în acest sens sunt situațiile statistice. Datele despre PIB corecte și detaliate sunt disponibile mult după ce au loc fenomene și se iau decizii pentru care ar fi foarte utile. Aici ne poate salva tehnologia prin proiectarea și implementarea unor sisteme de colectare și procesare a datelor la un nivel fără precedent dar la nivelul tehnologiei informatice actuale.

Lumea este plină de paradoxuri: situații în care logica obișnuită nu funcționează, situații în care fenomene care par contradictorii se manifestă simultan. De exemplu paradoxul cantității de monedă este o situație în care creșterea masei monetare deși ar trebui să genereze creșterea consumului prin creșterea ofertei de bani pentru bunurile și serviciile de pe piață, duce la scăderea consumului.  Un alt paradox deja cunoscut este relația ciudată dintre salarii și productivitate. Între anumite limite scăderea salariilor crește productivitatea, între alte limite o scade, respectiv creșterea salariilor crește productivitatea între anumite intervale o scade în alte intervale.

Paradoxurile sunt de multe ori generate de o înțelegere superficială și de idei preconcepute despre societate și cum ar trebui să reacționeze ea la anumiți stimuli. Răspunsul la paradoxuri este cercetarea, analiza profundă a problemelor cu care ne confruntăm, și, invariabil, necesitatea reevaluării premiselor raționamentelor cu care operăm.

Lumea este încâlcită: în lumea în care trăim conexiunile între fenomene sunt foarte puternice dar nu sunt evidente. Trebuie efort de descifrare a conexiunilor și informații care sunt arareori disponibile.

Concluzii și sugestii

Putem privi lumea în multe moduri, dar pentru mine este evident că trebuie să privim situația actuală în mod constructiv, într-un mod în care să reușim să creăm un viitor bun copiilor noștri. Așa cum este ea, societatea actuală asigură un nivel de trai unei populații umane mai mare ca niciodată în istorie, cu un nivel de trai în general mai bun ca niciodată. Apologeții trecutului ignoră de multe ori faptul că trăim mai mult, mai bine, cu mai multe posibilități, cu bunuri și servicii pe care le consumăm mai bune ca niciodată în trecut.

Fanaticii mediului spun că lumea se va termina în curând, că încălzirea globală va aduce foamete, extincție în masă, inundații, epidemii, și mai știu eu ce catastrofe, dar, de cele mai multe ori ignoră faptul că au existat întotdeauna catastrofe, lumea a fost când mai caldă, când mai rece, și că omenirea s-a adaptat și a evoluat. Trebuie să protejăm mediul? Fără îndoială, dar, trebuie să evoluăm pentru a face asta, și direcțiile nu pot fi dictate de idei preconcepute ci de analize pragmatice spre beneficiul omenirii.

Realitatea este că în tot acest aparent haos omenirea în general și România în particular navighează spre un viitor pe care îl putem foarte greu întrezări, dar pe care trebuie să-l construim. Viitorul cel mai clar este cel pentru care ne luptăm, nu un set de evenimente aleatoare cu care ne confruntăm pe drum.

Am să mai aduc un acronim in discuție, sistemul care ar putea genera soluțiile la problemele noastre, care provine dintr-un interviu cu Kishore Mahbubani – MPH (Meritocracy, Pragmatism, Honesty) care se referă la dezvoltarea și succesul Singapore. Trebuie să creăm un sistem în care cei mai capabili oameni să conducă țara (meritocrație), într-un mod pragmatic, în care soluțiile sunt cele mai eficiente politici indiferent de doctrina care le generează, și în care corectitudinea să fie fundamentală în toate abordările. Idealist? Fără discuție. Imposibil? Nu este imposibil. Se va întâmpla acest viitor? Numai dacă ne vom lupta pentru el.

Prezentul articol a fost stimulat de citirea unui articol din revista Forbes:

https://www.forbes.com/sites/jeroenkraaijenbrink/2022/06/22/what-bani-really-means-and-how-it-corrects-your-world-view/?sh=3455690911bb

Cea mai bună explicație despre VUCA BANI RUPT si TUNA:

Jamais Cascio despre BANI:

https://ageofbani.com/

Interviul cu Kishore Mahbubani despre MPH:

Mulțumiri Crenguța Leaua și Swiss Institute for Alternative Thinking pentru provocare. http://www.alternativethinking.ch/

Distribuie acest articol

80 COMENTARII

  1. @dl.Bolos – foarte interesant articolul ! iar incheierea MHP relevanta ca posibila solutie

    Insa,

    incepind cu inceputul articolului ….” inteligența artificială se insinuează în lumea noastră, …, intrăm în perioada pre-electorală cu o țară condusă de o coaliție de stânga-dreapta…”

    nu-mi pot reprima o intrebare: dvs. va referiti la inteligenta artificiala, de care multi se sperie, ca preferabila prostiei naturale pe care mult mai multi o accepta ?!

    • Din cate stiu eu, in Danemarca exista un experiment – un partid condus de inteligenta artificiala. Eu as vota, ca experiment, pentru un astfel de partid si nu m-ar deranja sa aiba 5% reprezentare in parlamentul Romaniei. Il vedem cum evolueaza, timp de 4 ani de zile si, pe urma, mai vedem… Un software poate lucra non-stop, nu vrea sa se imbogateasca, utilizeaza logica in luarea deciziilor, nu are rude care sa-i ceara sinecuri… are anumite avantaje, fata de onor-specimenele din fauna politicii romanesti… :)

      • Poate ca e prea devreme pentru un partid, dar cu siguranta ca o CCR-IA si macar un tribunal-IA ar fi solutii pentru eliminarea arbitrariului din institutiile statului menite sa interpreteze o legislatie stufoasa, des modificata si pe alocuri incoerenta. Uipath este inca in Ro, nu?

        • Este necesar un program de calculator, nici măcar IA, care să urmărească toate legile și să monitorizeze incongruențele și contradicțiile din ele, împiedicând adoptarea celor neconforme cu precedentele – sau schimbarea precedentelor în acord cu noile legi. Dacă Legea Silviculturii interzice un lucru, legea intravilanului nu trebuie să o contrazică, pentru ca să nu se dea decizii contradictorii cu privire la același teren, ca d-un paregzamplu, zău!

        • @judex Dura lex sed lex.
          Judecători AI, Avocați AI, Bancheri AI, Ghișee si birouri de informații AI, Contabilitate AI. Totul poate fi AI. Totul poate funcționa perfect, fără nenorocitele de ființe umane care au prostul obicei să greșească, să aibă sentimente, să fie influențabili. Tot modelul asta pica din cauza BANI.

          • Vă ambalați degeaba, domnule Brăduț. AI sau mă rog, în română IA, își ia marja de selecții dintr-un registru restrâns și pre-selectat de programator. Deci deși este adevărată aserțiunea dvs. despre ”varietatea incalculabilă cu probabilitate incalculabilă”, capacitatea de selecție este extrem de diminuată în comparație cu oamenii. Doar viteza și domeniul extrem de larg al datelor de procesat (Huge Data) fac IA superioară oamenilor, dar rămâne întotdeauna factorul ”subiectiv” (adică mecanismul de selecție al IA, care este destul de opac, deci nesupus validării umane).
            Există în America așa-numiții paralegals, adică asistenți ai avocaților și procurorilor care studiază cazurile similare precedente și care sunt deja înlocuiți cu programe gen WATSON/IBM, ChatGPT, sau UIPath (Robotic Process Automation/Automatizare Robotică a Proceselor). Chiar dacă ar exista judecător și avocați IA, rămâne aceeași problemă a răspunderii juridice pentru deciziile luate. Un om are capacitate de exercițiu – adică discernământ și posesia drepturilor personale (adică nu este sub interdicția drepturilor decisă de autoritatea judecătorească ca urmare a vreunor infracțiuni).
            Ori cum se poate proba capacitatea de discernământ în cazul IA dacă deciziile se iau ca urmare a unor selecții pe baze probabilistice? La fel ca în cazul IA care ar înlocui un șofer și ar comite un accident – cine răspunde, autorul programului IA sau posesorul flotei auto din care face parte autovehiculul? Și de ce?

    • Mă refer la Inteligența Artificială ca factor care generează scenarii de o varietate incalculabilă cu probabilitate incalculabilă. Poate fi scenariul din Terminator si SkyNet sau scenariul din Mass Effect până la scenariul unui mare poc de balon dezumflat și al unei tehnologii pe linie moartă. Acum câțiva ani se punea problema mașinilor complet automatizate cu IA in loc de șofer. Acum, se pare că entuziasmul a cam dispărut.
      IA poate însemna schimbări masive pe piața muncii, un nou balon pe piețele financiare, sau salvarea omenirii.
      Cine crede că inteligența artificială va fi și Înțelepciune Artificială greșește.
      Din punctul meu de vedere, IA este un factor de incertitudine si ambiguitate.

      • ce cred ca doreste dl.Decebal sa spuna, este ceva mai low level decit IA dar foarte pragmatic, care exista deja in practica multor domenii – sunt asa numitele decision making tools…niste subrutine potrivite unor situatii care dau solutia optima pe baza unor algortime logice…este o granula infinitezimala din potentiala IA…iar la politicienii nostri, asta se numeste program de guvernare…adica o maculatura mult sub nivelul povestii lui Creanga – Pupaza din Tei

        • Procedurile sunt bune, aplicate de oameni competenți care pot decide justificat să le încalce când e cazul.

      • Dupa pandemie, climate change se arunca in arena AI . Toate cu scopul de deturna atentia de la cei 1-5 % care vor sa hotareasca destinul celor 95-99 % . Daca Edmund BURKE are dreptate – „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic”- atunci nu va lupta nimeni pentru viitor si … .

  2. pretul la energie ar fi in mod firesc volatil in lipsa subventionarii, posibilitatile de stocare fiind limitate;
    daca iau ca referinta pretul petrolului de dinainte de revolutia fracturarilor si mai ales daca tin seama si ce a mai ramas real din suta de dolari de atunci, inca mai e destul spatiu de dilatare, cuantificabil; pe de alta parte razboiul, santajul, bursa fantoma, inchiderea centralelor clasice mai ales nucleare, pandemia si potentiale falimente rasunatoare s-ar incadra la evenimente nonlineare, mai degraba provocate; nonlinearitatea nu neaparat e imprevizibila, iar uneori e chiar fireasca, cum ar fi cazul unor sectoare cu functionare sezoniera: spre exemplu, la reluarea unui ciclu pretul la zahar poate creste deodata de la ridicol de ieftin la dublu.

    • De aceea România ar trebui să dispună de rezerve masive pornind de la stocuri de alimente și materii prime și ajungând la resurse energetice, și rezerve de potențial productiv.

  3. „ochelarii” prin care privim lumea sunt din naștere, țin de temperamentul înnăscut.

    La modul ideal, ar trebui să folosim cât mai bine caracteristicile înnăscute favorabile și să le corijăm, pe cât posibil, pe cele defavorabile. Prin educație corectă. În contextul de față, când școala se ocupă cu îndoctrinare, cea care are de suferit e tocmai educația corectă.

    Viitorul nu e char așa greu de întrezărit: peste 30-50 de ani, coloana vertebrală a Europei dezvoltate va fi Varșovia – Istanbul. România nu trebuie să facă nimic special în direcția asta, se află deja la locul potrivit. Dacă vrem să construim un viitor (dorința asta ținând tot de temperamentul înnăscut) ideal ar fi să-l construim pe cel spre care ne îndreptăm deja.

    Cât despre ”apologeții trecutului”, se pare că e necesară o mică precizare: trecutul României este comunist. La fel ca al Poloniei și al Ucrainei, aflate în aceeași zonă. Etatismul actual, de care suferă in corpore politica românească, tocmai asta reprezintă: apologia trecutului. Egal dacă noi realizăm sau nu realizăm asta.

    • Cu mai bine de 10 ani in urma, George Friedman scria ca axa Polonia-Turcia va domina partea asta a lumii. Astazi, afirmatiile lui par mai aproape de adevar.
      Educatie, instruire, meritocratie, cinste – asta ar trebui sa faca Romania. Nicio sansa de asa ceva, cu „doctorii” care ne conduc!

      • În 2010 Friedman prezicea un război între Polonia și Turcia. Nu era clar dacă la graniță sau aliindu-și statele care azi (mai) sunt între ele.
        https://m.youtube.com/watch?v=qtykfyU9CqI
        Cert e însă că cele două state menționate capătă tot mai multa relevanță in contextul actual. Dar în ce măsură/mod vor domina ele și ce exact înseamnă „partea asta a lumii” trebuie definit mai clar.

    • Apologia trecutului este un fenomen complex și foarte greșit. Dar apologia trecutului nu se limitează la comunism, ea merge de la pamant plat si creaționism până la întoarcerea la Evul Mediu, sau, cum ar vrea unii ecologiști, epoca de piatră.

      • Așa e. În trecut, în perioada interbelică, România avea o mulțime de căi ferate moștenite de la Imperiul Austro-Ungar. Pe multe dintre ele, viteza comercială era dublă în 1938, față de viteza comercială care se obține azi.

        Pentru a nu face apologia trecutului, atât regimul comunist, cât și regimul post-comunist, au desființat și demontat fizic din teren o bună parte dintre căile ferate moștenite de la Imperiul Austro-Ungar. Care fuseseră construite, la vremea lor, de către firme și consorții private, nu de către stat, ca în România.

        Din ce se poate constata până în prezent, etatismul rămâne pe cai mari în România. Oamenii productivi nu prea mai rămân în România. În cel mult 10 ani, statul român care le face el singur pe toate o să dea rău de tot cu capul de pragul de sus. Cam la fel ca în 1989, economic vorbind.

        • Da, aveti dreptate cu caile ferate. Erau poate mai bune, poate mai rapide, poate garile erau mai elegante, dar nivelul de trai al oamenilor din perioada respectiva este mult sub nivelul de trai actual. Si daca ma intrebati pe mine, prefer rabla mea la mana a doua oricand la orice ora unei carute sau chiar calești cu cai sau unui tren din secolul 19, fie el si luxos. Daca ma intrebati pe mine, prefer oricand sa merg la lucru cu masina decat cu un tramvai tras de cai. Cel mai bun spital din perioada respectiva, nu se compară cu cel mai prost spital din zilele noastre.
          Trecutul real nu e minunat si glorios si frumos, e jegos, pute, bolnav, plin de saracia cea mai lucie, aproape de neimaginat in zilele noastre.

          • Calitatea vieții actuale se datorează progresului tehnologic, nu statului român care a confiscat activitățile economice din 1948 încoace. Iar contribuția statului român la acest progres tehnologic e absolut zero, indiferent ce marcă o fi mașina aceea.

            În lumea civilizată, trenurile fac 4h20min pe cei 600 km dintre Londra și Edinburgh, fără oprire. Sau 6h30min pe 1006 km între Londra și Marsilia, cu tot cu schimbarea trenului la Paris. Niciun autoturism nu se poate compara cu așa ceva.

            Ideea era că modelul economic din trecut, bazat pe investiții private, dădea rezultate mai bune decât etatismul / socialismul de azi. Statul român oferă doar niște sinecuri, nu face nimic altceva.

      • „creationism” …
        Oare de ce idolii ateistilor persista in denumiri precum:
        „particula lui D-zeu” sau cea mai veche stea – Matusalem? :))

        SI ratiunea functioneaza …. cat de cat pana la:
        a) orgasm
        b) cutremure de peste 6 pe scara Richter.

    • @Harald
      „Viitorul nu e char așa greu de întrezărit: peste 30-50 de ani, coloana vertebrală a Europei dezvoltate va fi Varșovia – Istanbul.” Pe ce e bazata aceasta convingere? De unde aceasta siguranta in astfel de proorociri? Concret!

  4. Viitorul pe care îl văd pentru cetățeanul român este o combinație între /Rapid, Unpredictable, Paradoxical, Tangled/ & /Challenging, Uptight, Rampageous/.

    • Viitorul este mai complex de atât. Ceea ce am spus eu, si atributele pe care le enumerați dvs. sunt lentilele prin care vedem viitorul, sau daca vreți premisele pe care modelam proiecțiile de viitor, dar viitorul încă trebuie construit.

      • Domnule Boloș, îmi cer scuze, a fost o glumă mai de mitocan, dacă scrieți acronimele o să vedeți imediat despre ce este vorba. Din păcate s-ar putea să fie chiar așa, fiindcă românul așa a traversat istoria, cu bocceluța în spinare, ce-i pe mine e și-n ladă, poa’ să fie frig, numai vîntul să nu bată, de crăciun ne săturăm și de paște ne îmbrăcăm, etc.

        • Romanii sunt pasiv-pragmatici si nu rezoneaza (evident cu exceptiile cunoscute care confirma regula) la ideologii si abordari grandoman-europene-cu-izuri-din destramarea-imperiului-roman si amintiri de erectii la Aachen.

      • Isi pune cineva serios intrebarea de ce viitorul trebuie sa fie tot mai complex ? numai pt ca e mai sexy ? probabil exista undeva o legaura ascunsa intre analogia
        simplu = retrograd, ineficient, trecut
        viitor = complex, modern, eficient

        • Legătura nu e chiar ascunsă, e vorba de monetizarea excesivă a vieții și a economiei. Iar în America nu e vorba nici măcar de feudalismul reconvertit în marxism, ca în Europa. E vorba doar de inventarea a tot felul de mecanisme prin care oamenii să fie forțați să muncească pentru bani pe care să-i dea la alții. În America, acești ”alții” sunt niște miliardari obsedați de bani. În Europa, acești ”alții” sunt funcționarii, magistrații și demnitarii statului.

          De la țăranul care crește 50 de găini, 20 de oi, 4 vaci și 2 cai, statul n-are ce lua. În cel mai rău caz, o să-i ia o singură dată oile, vacile și caii. După care țăranul o să se mute mai în munte, unde nu-i mai convine statului să vină după vacile și oile lui, că sunt prea mari costurile.

          De la orășeanul care își cumpără mâncarea din supermarket, statul poate încasa o mulțime de taxe. De asta se construiește un viitor tot mai complex, cu case de marcat racordate direct la ANAF. Însă tot de asta nu se digitalizează același ANAF, pentru că e 1 milion de euro șpaga pentru o returnare de TVA ”pe nașpa” de 5 milioane de euro.

        • Odată cu evoluția tehnologică crește complexitatea relațiilor comerciale necesare producției crește.
          Odată cu creșterea populației crește nivelul de complexitate pur și simplu pentru că dacă ne închipuim omenirea ca pe o enormă rețea, creșterea populației înseamnă mai multe noduri.
          Odată cu dezvoltarea internetului și social media crește numărul de conexiuni informaționale între oameni, implicit nivelul de complexitate al rețelei umane.
          Odată cu creșterea nivelului de legiferare a relațiilor umane, crește și complexitatea relațiilor contractuale.
          Putem continua, dar pur și simplu evoluția societății crește complexitatea societății, și putem observa acest fapt în fiecare civilizație din trecut.

  5. MPH, as zice eu… Imi pare solutia „organica”, cea care poate asigura raspuns rapid si corect la crize, poate asigura dezvoltare durabila, poate asigura intuirea corecta a directiei in care evolueaza omenirea, poate genera stabilitate, securitate si bunastare, poate naste acea sinergie indispensabila cresterii unei natiuni.
    Si totul incepe cu educatia si cu instruirea. Si de aceea, „doctorii” ce ne conduc n-au niciun interes sa ofere, acestei natiuni, educatie si instruire de calitate. Macar elitele conducatoare ar trebui alese dintre cei ce s-au dovedit a fi sol fertil pentru educatia si de instruirea de calitate.

  6. În concluzie trebuie sa muncim pe RUPTe ca să câștigăm BANI, care sunt pe VUCA, în timp ca prin vecini TUNA, iar lumea se mișcă cu 200 MPH.

  7. Greu cu meritocrația la deal, printre atâtea stele, prin UE adică. E de la sine înțeles că un sistem meritocratic (cum se visează a fi UE) e cel puțin post-democratic, dacă nu chiar antidemocratic. Cu ocazia pandemiei am putut vedea cu toții cum politrucimea s-a ascuns efectiv in spatele halatelor albe -așa-zișii experți, in fapt birocrați cu ștate vechi in sistem și merite îndoielnice- pentru a-și camufla incompetența, panica, indiferența și, in cele din urmă, pofta de înavuțire prin monetizarea cadavrelor și instrumentalizarea fricii. Meritocrația europeană ne-a adus cele mai proste tratamente antivirale și (pseudo)vaccinuri din istoria omenirii și a încercat -desigur tehnocratic, nu dictatorial- să ni le bage pe gât cu forța. Am văzut și am simțit din plin cum meritocrația se poate transforma peste noapte in regim autoritar cu tentacule fasciste (prin legăturile mizerabile pe care și le-a făcut cu PigPharma, la cel mai înalt nivel al eurocrației).

    Asta nu înseamnă că democrația actuală ar fi mai zdravănă la cap. In fond US și UK sunt democrații și cu toate astea și in aceste state am avut aceleași derapaje fascistoide in vreme de pandemie. Frica este un vector puternic al absolutismului. Pur si simplu mult prea mulți oameni și-au dorit brusc un tătuc care să-i apere de virusuri.

    Aș spune că optica BANI a dominat omenirea de 3 ani incoa. O lume înspăimântată, incapabilă să mai înțeleagă ceva și să mai discearnă intre bine și rău, ajunsă la disperare, obligată să taie planurile de viitor din gândirea de zi cu zi..

    De aceea și opoziția atât de firavă in occident față de noile totalitarisme: nici măcar până astăzi -când mișcarea Verzilor a ajuns la paroxism și dictează politici publice ce sancționează însăși existența omului pe planetă- nu a apărut un Grey Party care să propună abolirea planurilor mărețe de tip GreenDeal și, binențeles, o reindustrializare a Europei. Poate după următorul crah, când, șomeri și înfometați fiind, vom avea mult timp la dispoziție pentru a elabora viitorul, inclusiv prin inventarea unor mecanisme de triere a falselor valori ce se aciuează la vârful politicii.

    • „Scoaterea la inaintare” a tehno-birocratilor n-are nicio legatura cu meritocratia. Manevra a fost facuta de politicieni, care nu pot fi „acuzati” de moralitate, competenta si implicare intru binele comun. Coruptia in politica este „normalul” pe care-l traim, astazi.
      Teama mi-e ca cvasi-haoticul „Green Deal” porneste dintr-o disperare ce nu poate fi facuta publica. Teama mi-e ca vom merge din criza in criza, fiindca vorba buna nu functioneaza, la omul modern.

  8. Foarte interesant articol, dar în final s-a strecurat o eroare de scriere, chiar în două locuri. Numele cunoscutului consultant geopolitic singaporez, fost președinte al Consiliului de Securitate ONU, este Kishore Mahbubani.

  9. Mi-a placut aceasta trecere in revista. Eu as opta pentru metafora „lentile” in loc de „ochelari” – pentru ca suna cumva mai dinamic. Totusi, nu rezonez neaparat cu concluziile – nici cu stilul, nici cu forma.

  10. Eram gata sa bag niste citate dastepte despre viitor si prezent. Unele erau chiar din mine. :)
    Ca om batrin va pot spune ca cu cit iti faci mai multe griji despre viitor cu atit e mai rau. Viitorul nu e niciodata asa cum ti-l doresti si nici cum ti-l planifici. El face ce vrea el, uneori bine, uneori rau.
    Nici macar vorba „sa le asigur un viitor copiilor” nu e nici pe departe logica, adevarata. Copiii isi fac viata asa cum vor ei.
    Ca schmeckerii politicieni ne zapacesc cu ce bine va fi cind vom ajunge la visul de aur al omenirii, ca o fi comunism, ca o fi viata in natura cu greieri, ca o fi mersul pe bicicleta, e o dovada ca suntem idioti si ca ei profita de asta.
    Eu personal ma simt jignit in inteligenta mea cind aud ca unul vrea sa-mi construiiasc, mie, copiilor si nepotilor, un viitor fericit.

    • Eu zic, noi am avut noroc fata decei care urmeaza, ghinion ? nu neaparat, este lumea pe care si-o doresc, sa fie sanataosi !!

  11. „…. dar pentru mine este evident că trebuie să privim situația actuală în mod constructiv, într-un mod în care să reușim să creăm un viitor bun copiilor noștri ”
    Din pacate „noi” nu avem nici o influenta asupra aspectelor sus mentionate, ca lumea ” a luat-o ranzna” trebuie probabil studiat la nivel patologic.
    Daca in trecut maxima a fost intradevar sa oferim copiilor, generatiilor urmatoare ceva mai bun muncind pe masura, astazi nu mai intereseaza pe nimeni, hedonismul ce proclamă plăcerea, desfătarea drept binele suprem, iar năzuința de a o obține, principiu al comportamentului, a trecut in primplan.
    Priviti doar reclamelele, ce ne sugeraza ? placere de moment, atat.
    Cu reclamele sunt bombardate retele sociale, doar este modelul de afacere, reclame care schimba comportamente, e simplu.
    Pe de alta parte, avem 3 oameni in varsta, lideri trecuti de 70 de ani care tin in maini „destinele lumii” ce viitor au dansii in fata ochilor ?
    Dezvoltarea technologica este in mainile catorva oameni extrem de inteligenti, oameni cu moral mai mult sau mai putin dezvoltat, banii si eficienta dicteaza directiile de dezvoltare si mai putin necesitatile elementare si firesti ale oamenilor.
    Digitalizare inseamna peste 50 % monitorizarea indivizilor sub diferite pretexte, cel al sigurantei fiind cel mai invocat, paradoxal traim intr-o lume tot mai nesigura, din toate punctele de vedere si sunteti convins ca problema poate fi rezolvata ? nu, doar paranoia va fi si mai accentuata.
    Lipseste cel mai elementar lucru care produce coeziunea si buna functionare atat la nivel individual, social cat si la nivel global in relatiile dintre state, INCREDEREA !!
    Fara acesta incredere nu poate functiona nimic, daca in trecut o afacere a fost incheiata printr-un cuvant de onoare astazi este nevoie de sute de pagini de contracte scrise si intretinute de mii a avocati doar doar ca cineva sa nu iasa cumva in pierdere !! mai exista onoare ?
    MPH (Meritocracy, Pragmatism, Honesty) sunt exprimate de cineva din sfera culturala asiatica iar modelul Singapore cel practicat.
    Este Singapore insa un stat democrat, un stat in care exista legea martiala ? pe langa cele considerate democratice in care exista legea martiala, SUA , Japonia.

  12. VUCA, BANI, RUPT, TUNA, MPH…5 acronime pe care la fel ca majoritatea cititorilor de pe aici, nu le-am auzit niciodata pana in ziua de azi…Dar dupa ce am citit articolul de fata, am inteles si de ce…:)))

    Dupa ce am realizat ca: 1) acronimele de mai sus (si multe altele care or mai fi) au fost popularizate de „shamani” din domenii prin excelenta non-tehnice (leadership, planning, futurism, sci-fi, creativity etc – domenii care nu se califica nici macar la „the lowest bar”, „not even close” pentru statutul de stiinte sociale) 2) sunt absolut concepte vagi, fara nici o substanta si ca nu satisfac nici cele mai elementare criterii de obiectivism, specificitate si masurabilitate 3) in ceea ce ma priveste, nu o sa le „aleg niciodata ca ochelari” ca sa vad viitorul lumii in care traiesc si cea care va sa vina…Ei bine, dupa ce am realizat toate astea si ca nu am pierdut nimic important…Am mai deschis o bere si am mai recitit odata ultimul articol al Dlui Cranganu…:)

    • Daca viitorul este definit de indicatorii I1, I2, I3… In, care formează vectorul V(I1, I2, I3…)
      Valorile din trecut sunt I1.(T-1), I2.(T-2), I3.(T-3)….
      Valoarea din prezent este I1.0, I2.0….
      Valorile din prezent si trecut generează valorile din viitor. Importanta valorilor din trecut pe care le ignoram creste cu o relație legata de abaterea de la medie si numarul de pasi in viitor pe care vrem sa-i calculam.
      In.t=FI1(t)
      Ce ne spune despre modelul de viitor- BANI?
      B ne spune ca exista un indice de fragilitate (sa-i zicem b) care trebuie sa se regăsească in fiecare formula a fiecărei variabile. Acest indice are valori care sunt generate de o funcție specifica pe fiecare indicator
      A ne spune ca exista un factor „Anxietate” care trebuie sa fie luat in calcul si care afectează rezultatele
      N ne spune ca formulele de tip ax+b nu sunt decât cazuri particulare, oricat ne-ar plăcea noua si intuiției noastre.
      I ne spune ca probabil nu vom putea niciodată avea datele pentru toate variabilele, si probabil nu vom ști nici măcar toate variabilele. Si, ne mai spune ca nu avem destula știința.
      Modelare plăcută!

      • Capacitatea intelectuala omeneasca ajunge doar pana in punctul in care lucrurile se complica si vedem foarte bine cum ea lipseste cu desavarsire pt eliminarea complicatiilor o data aparute, in cautarea motivelor nereusitei unii fiind foarte ingeniosi.

        • Vremurile grele uneori au efectul de a permite oamenilor competenți să spargă ierarhiile osificate din timpurile bune. Fiecare țară are maurii ei, gata sa-și facă datoria și care pot fi sacrificați când lucrurile se stabilizează.
          Inteligența este destulă, în permanență, tot ce trebuie să se întâmple este ca oamenii potriviți să fie scoși din contextul care-i diminuează și puși în locurile unde pot excela.

      • Nu stiu ce vreti sa ilustrati cu exemplul de mai sus, in afara poate de faptul ca modelele statistice sunt limitate. Mai ales in cazul evenimentelor rare, asa numitele „rare events”, sau si mai dificil sau chiar imposibil in cazul „Black Swan” events. Dar lucrurile astea se stiau de mult in comunitatile de „practitioners” din inginerie, finante sau stiinte aplicate. Nu trebuiau sa apara BANI, VUCU etc sa ne lumineze. Taleb a scris extensiv pe tema asta, mult mai articulat si mai riguros in „The Fourth Quadrant”, sau in „Technical Companions to Incerto v1 si v2”.

        • Ca modelele statistice sunt limitate nu e nevoie sa spun eu. Ce spun eu este ca putem transforma BANI VUCA si restul in premise pentru modelare statistica, si, poate, sa obținem modele mai performante de previziune.
          Nu înțeleg de ce va simțiți lezat de aceste modele, si le priviți cu condescendenta. Fiecare punct de vedere nou ne poate ajuta sa fim un pic mai aproape de o înțelegere mai buna a fenomenelor din jurul nostru, si sa găsim modele si politici mai performante. Îl apreciez enorm pe Nassim Taleb, dar nu are un monopol al abordărilor de viitor.
          Cu științele sociale realmente avem multe probleme, mai ales in ceea ce privește predictibilitatea care ar trebui sa rezulte din aplicarea lor, rezultatele depind de atât de multe variabile încât este foarte greu de replicat un rezultat al unei observații empirice, legile observate au enorm de multe excepții si sunt de foarte multe ori invalidate de rezultate, fiind de fapt cazuri particulare ale unui anumit context. In fizica, chimie, biologie, inginerie, lucrurile sunt mult mai clare. Din punctul meu de vedere asta nu le face mai puțin științe, ci ne arata cat de mult este de cercetat.

  13. MPH ar fi abordarea optimă, după descrierea din articol. Dar mi se pare a fi cea mai utopică dintre toate. Mai ales în România. Românul tipic este cel care știe exact ce le trebuie tuturor celorlalți, dar nimeni nu știe ce-i trebuie lui. Oricât de titrat, de bine-intenționat și de integru ar fi celălalt, nu se ridică la nivelul propriu. Incluziv când vorbește de rău pe alții, dar excluziv când vine vorba de sine, românul e plin de contradicții: curățenia din apartament se oprește dincolo de prag, acolo unde începe jungla de țevi și contoare, de cabluri și biciclete legate de balustrade. În fața blocurilor încă stau movilele de nisip și beton de la renovarea făcută de vecin anul trecut, iar pe spațiul odată verde s-au construit garaje neautorizate. Protecția mediului nu e esențială, ci moft. Profitul cu orice preț, chiar și din economia de cumetrie, are prioritate în fața sortării gunoiului, iar cei mai buni președinți post-revoluționari au fost tot nomenclaturiștii. Iar europenii sunt, la grămadă, proști. Românul se pricepe la sport mai bine ca antrenorul, la boli mai ceva ca medicul, iar la politică nu are egal.
    Doar un exemplu dintre multe: pandemia covid. O comparație între România și Germania arată următoarele cifre la milionul de locuitori:
    D: 1,425 milioane testări; RO: 1,390 milioane testări, deci aproximativ egal
    D: 455 mii pozitivi; RO: 175 mii pozitivi. (Românii se testează doar ca să arate că nu sunt infectați. Boala e o rușine, când nu te ajută să te bagi în față la farmacie. )
    D: 1992 morți: RO: 3555 morți. Pam, Pam!
    Exact ce spuneam: românul „știe” mai bine decât expertul european. De aia s-au vaccinat mai puțini și au murit mai mulți.

    • @Hantzy

      „MPH ar fi abordarea optimă, după descrierea din articol. Dar mi se pare a fi cea mai utopică dintre toate.”
      Optima … dar utopica.
      Inca o mostra din putul gandirii demna de premiul Emil Bobu!

      Cat priveste numarul de decese in Germania fata de Romania.
      https://www.worldometers.info/coronavirus/?%20
      Germania – 167214
      Romania – 67,650
      Numerele pe care le-ati mentionat sunt cele de la decese la milionul de locuitori.
      Si Germania, cu tot sistemul medical avansat fata de Romania este pe locul 2 la numarul total de decese, doar in urma Frantei care de asemenea are un sistem public de invidiat. O RUSINE s-ar putea spune.

      Adaugati la asta si anchetele in curs de desfasurare in UE cu cumpararea centralizata de vaccinuri.

      Cand o sa incetati sa mai raspanditi fake news?

      • Numerele pe care le-ati mentionat sunt cele de la decese la milionul de locuitori.

        Da, așa am și menționat, ca numerele oferite sunt la milionul de locuitori, căci asta este relevant când compari doua tari cu populații diferite.
        Am mai spus și altădată ca nu se poate măsura marea cu un Degetar. Dar unii tot mai încearcă. Să fie sănătoși!

          • „restul de argumente” nu exista. Dar fie, sa va fac hatârul de data asta:
            Este o mare diferența între “abordarea optimă, după descrierea din articol” și “utopic, după părerea mea”. Doi subiecți diferiți pot avea păreri diferite despre același lucru, deci nu e nicio contradicție.

            Numărul total de decese in Ro Versus Germania nu are relevanță in comparație, din motivul deja enunțat mai sus.

            Că ar fi “o Rușine” este părere personală și nu am ce comenta.

            Că vdL este cercetată nu schimba cu nimic situația post-pandemie din Germania și România. Dar, ca părere personală, dacă Borea Johnson afirma despre procurarea vaccinurilor ca este supusa regulilor pieței libere, atunci UE are tot dreptul sa-și folosească atuurile in strategia de achiziții.

          • Durak 22/02/2023 At 10:29
            Ati verificat vreodata datele de la: [PEI, RKI]

            De mai multe ori. Dar dumneavoastră? Ați fi aflat poate că toate cazurile suspecte cu efecte secundare reprezintă între 0,03‰ și 0,27‰, iar cele confirmate cu efecte severe nici măcar a zecea parte dintre cele semnalate. „Argumentele” astea nu contrazic, ci confirma ceea ce am afirmat. PEI și RKI, împreună cu STIKO au recomandat mereu vaccinarea si nu s-au dezis niciodată de cele recomandate, iar dacă dumneavoastră admiteti ca sunt nu sun5 surse de fake news, atunci vaccinarea a fost și este un lucru bun. Btw, Spuneți-i asta și lui eunuke! Într-o singură zi mor mai mulți oameni în accidente auto decât într-un an de la vaccin și nimeni nu cere să fie interzise mașinile.
            Elvețienii de la Oficiul Federal pentru Sănătate Publică au făcut un experiment interesant pe tema asta, constatând următoarele:
            The risk of serious complications of an infection with coronavirus is many times higher than the likelihood of suffering severe side effects of the COVID-19 vaccination. In other words: it is the coronavirus that poses a threat, not the vaccination.

            https://foph-coronavirus.ch/vaccination/side-effects-questions/

      • Optima … dar utopica. nu e totuna cu ceea ce am spus eu.
        Ma întreb câte cunoștințe elementare de gramatică, începând de la morfologie, de la conjugarea verbelor (sa zicem la condițional prezent și diferența față de indicativ prezent) și terminând cu sintaxa și topica cuvintelor și a frazelor într-un text simplu cunoaște interlocutorul. De asemenea, mă întreb dacă dumnealui are noțiuni despre diateza reflexivă și folosirea acestora in fraze cu subordonate subiective. Sau cer deja prea mult?

        • Eu va propun sa trecem de la molfologie la aspectele vietii conjugale asa cum reies din folosirea imperativului de mai jos:
          „Mareano, detextileaza-te ca sunt ca o feara!”
          :))

    • Daca e utopica de ce mai pierdem timpul cu discutarea ei ? utopiile trecutului au provocat daune imense si vad ca politicienii europeni n-au inteles nimic, continua ca creada in ele.

      • Recitiți ce-am scris! Nu discut despre abordarea MPH, ci despre predispoziția românilor de a contesta competențele, onestitatea și bună-credință a tuturor celorlalți. Și sub acest aspect, mie mi se pare că MPH ar fi o utopie. E o părere la care am tot dreptul, nu o afirmație definitivă. Poate-poate înțelegeți diferența.
        Cât despre „utopiile trecutului”, eu văd că politicienii europeni au renunțat la ele. Doar unii cetățeni mai cred că există foc fără fum, că rezervele de petrol ar fi inepuizabile, că mai mult co2 in atmosferă are numai efecte benefice (gazul vieții in exces, carevasăzică), că curentul vine din priză șamd.

        • Faceti parte probabil dintre cei care cred in tot ce se se afirma in presa germana, cum bine vedeti exista si alte pareri, e bine ca exista si ca nu toate se alineaza „directivelor de la Bruxelles”.
          Europa din pacate este pe cel mai drum catre un socialism „luminat”, ceva de genul ce dorea Iliescu dupa 1989, sunt destui romani, polonezi sau unguri reticienti si circumspecti , e bine.

          • Că suntem creduli, naivi sau reticenți, suspicioși nu are importanță. Relevante sunt doar argumentele prezentate, iar opinia dumneavoastră despre UE și iluminismul iliescian nu devine argument, ci rămâne opinie.
            E bine ca avem români, poloni sau unguri in uniune, dar nici francezii, danezii sau nemții nu-s de lepădat.

    • „D: 1992 morți: RO: 3555 morți. Pam, Pam!”
      v-am mai explicat de vreo 3 ori pe forum și reiterez: numărul de morți declarați „de covid” nu are nicio legătură cu numărul de teste, cu procentul de vaccinați, ori cu speculațiile din capul unora cu privire la interesul și comportamentul românilor vizavi de propria sănătate. Dar are mare legătură, cauzală, cu: 1)numărul de medici incompetenți, obedienți, sadici și psihopați din spitale, 2)protocolul aberant de declarare a cauzei de deces principale și numărul de medici dispuși să-l respecte și, legat de asta, 3)abolirea necropsiilor in cazul morților produse in spitale publice (un aspect care sper să fie cercetat penal pentru că este extrem de grav prin faptul că a împiedicat cursul justiției și a încurajat criminalii in halate albe să ucidă sub acoperirea unei norme abuzive), 4)protocolul de tratament al virozei inventat undeva in culise (sper să fie cercetat penal și acestea, fiind suspiciuni de omor in masă) de niște birocrați, protocol care a impus medicilor utilizarea unor antivirale experimentale extrem de periculoase prin efectele adverse produse, in special pe anumite categorii de risc (plus fentanil, să nu uităm, că apare in poza de grup), 5)neacordarea imediată a primului ajutor in cazul a numeroase urgențe, ci obligarea bolnavilor de a petrece in chinuri până la 24 de ore in niște corturi înghețate (așa-zisul triaj), plus neacordarea sau tergiversarea tratamentului pt boala cronică (covidul a fost considerat boala principală, dacă nu chiar unica boala o vreme) in cazul celor internați totuși in urgențe, 6)incidența infecțiilor nosocomiale, 7)panica, isteria ce i-a cuprins pe mulți medici implicați in „războiul impotriva covidului”, aflați in „prima linie” unde au comis greșeli fatale pentru cei aflați in îngrijirea lor, greșeli pe care din păcate, cu cât orgoliul era mai mare, le-au repetat până au umplut morgile cu cobai. Așa se explică de ce in România există diferențe uluitoare la numărul de morți „covid” pe județe, pentru că, deși insalubre și deficitare la instrumentar și personal, unele spitale de provincie au reușit să ofere o asistență și tratamente mult mai eficiente decât capitala (și e vorba de orașele sărace, nu de cele fițoase ce atrag carieriștii lacomi și psihopați), de unde și numărul de decese redus.

      • Este irelevant, eunuke, de câte ori vă publicați teoriile, având pretenția ca ele ar fi explicații. Fenomenele enumerate sunt și ele consecințe ale pandemiei și, mai ales, ale ignorării recomandărilor OMS de către români, fie ei pacienți, medici sau demnitari. Țările în care aceste recomandări au fost respectate, au trecut mai ușor prin pandemie. Unii învață din greșelile altora, alții din cele proprii, românii nu mai au nimic de învățat, se pare. Paradoxal, această predilecție se constată mai ales în centrele urbane mari, „cu fițe” cum le numiți dumneavoastră, de unde și numărul mai mare de decese.
        Nu susțin că dependența mortalității de infectare ar fi una liniară (se vede asta chiar din comparația de mai sus), dar că nu ar exista nicio relație între ele este ca și cum ai spune că un decedat cu metastaze n-ar fi avut cancer.
        De pe worldometer se poate observa că în ianuarie 2021 rata zilnică de infectare era de 0,5 – 0,8 milioane, iar numărul morților a depășit 16000 pe zi. Un an mai târziu, în februarie 2022, rata infectării zilnice fost de peste 3 milioane, dar numărul morților a scăzut la 13000. Diferența a făcut-o imunizarea în masă, indusă mai ales prin vaccinare. Dacă ar fi acceptat mai mulți oferta, numărul morților ar fi scăzut și mai mult. Dar, cum spuneam, în România diletanți se pricep mai bine decât experții OMS. Diagnosticul și tratamentul oferite gratuit între pacienții din sala de așteptare au greutate mai mare decât rețetele medicale. Asta este realitatea.

        • „Diferența a făcut-o imunizarea în masă, indusă mai ales prin vaccinare.”
          Numai și numai un diletant poate califica injectarea cu un ser experimental -intre timp dovedit submediocru și extrem de nociv pentru foarte multe segmente de populație (cei cu boli cronice ale ap circulator, cancer, gravide, mame ce alăptează și copii, sportivi etc)- ca fiind „imunizare”. Chiar și cel mai needucat propagandist pfizer a aflat intre timp că serul lor -calificat in mod înțelător ca vaccin- nu oferă imunitate. Nici măcar experții OMS nu mai susțin asemenea aberații. Parcă ați ieșit cumva din tunelul timpului, de prin iureșul iernii 2020/2021…asta dacă nu cumva pfizer și-a făcut niște chatboți de forum, de limbă română, așa mai ieftini, adică ne-updatați…(dar setați să atace populația locală, cum ar veni: „morții sunt de vină! să nu pară rău de ei că-s niște țărani proști, ignoranți care merg la spital ca să fie tratați de…tovarășii de suferință”)

          • Textul ăsta nu l-ar accepta nici Wikipedia: ar fi pur și simplu imposibil de lecturat, intrerupt fiind foarte des de parantezele “necesită citare”. De ce l-aș lua atunci eu in seamă?

  14. Cei mai capabili oameni, care să conducă țara (meritocrația) vor trebui sa stie sa explice cat mai convingator, pe intelesul a cat mai multora dintre cetateni ce si de ce trebuie facut (nu numai pentru ca suntem in democratie). Astfel ajungem la EDUCATIA ECONOMICO-FINANCIARA a tuturor cetatenilor (de la a prim ministru la paznici).

    • Probabil ar fi benefică generalizarea educației economice-financiare și un program de stimulare a abilităților antreprenoriale aș adăuga. Atenție vorbesc de abilități nu de cunoștințe. Nu neapărat trebuie o disciplină anume, dar trebuie dezvoltată inițiativa personală, implicarea, atitudinea „fac eu” nu aștept să facă altcineva pentru mine, reducerea aversiunii la risc, responsabilitatea față de propriul succes, abilități de comunicare, negociere, vorbire in public și in privat, business intelligence, samd.

  15. Omenirea este fragila inca de la inceputurile existentei ei .Fragilitatea nu are un caracter pe permanenta ea avind si momente in care umanitatea a reusit sa ofere cetatenilor o anume forma de binefacere ce a devenit purtatoare de stabilitate .Problema umanitatii este ,de veacuri, doar aparitia si dorinta unora de a decide singular in numele altora . Scenariile in cazul aparitiei unor situatii neprevazute sau a unor situatii inca neintilnite se rezolva ,asa cum bine ne-a invatat istoria ,doar prin razboi .Pentru a avea pace trebuie sa fii bine pregatit de razboi .Anxietatea devine o mare problema a secolului nostru .Ea a existat dintotdeauna asa cum si marea majoritate a bolilor umane exista de multa vreme in forme ce au fost descoperite mai de mult sau in vremuri mai apropiate de zilele noastre .Termenii populari ce ne spuneau cindva cum : „ cineva este bolind sau a dat in mintea copiilor , exprima ceea ce noi numim acum anxietate si derivatele ei sau deja atit de ticaloasa boala Alzheimer.Instinctul este un cuvint ce uniformizeaza diferitele calitati de supravietuitor ale omului .Incilcenia are si ea forma ei de atasare sentimentala ce ofera unora posibilitatea de a descalci neprevazutul punind totul in seama intimplarii .Sistemele politice ,ce ar proba acceptul cetateanului facind referire la o asa zisa clasa conducatoare , nu se pot sustine, ca realitate, doar prin prizma intelegerii cuvintului meritrocratie .Politica este inainte de toate o alegere exprimata la vot . Meritrocratia are partea ei de relevanta pe segmente ce contin o anume forma de particularitate ea neputind cuprinde intregul .Solutii ideale nu exista .Votul , participarea masiva la vot, ca si obligatie, sunt singurele in masura sa ofere puterea relativa pentru o perioada de timp dar totul asezat in contextul existentei separatiei puterilor in Stat .Acesta nu este solutia perfecta dar ea este cistigatoare .Uniunea Europeana ofera aceasta formula de dezvoltare ,alaturind si respectarea granitelor si a drepturilor omului ,unui numar imens de cetateni ai Europei .Nici o natiune din Europa nu poate rezista vremurilor de una singura .SUA a inteles si ea asta atragind , o data cu venirea lui J.R.Biden la putere, un numar important de State ce doresc isi Democratia ca formula conducatoare formula ce s-a dovedit, in Istorie ,cistigatoare .Mai tineti minte ce ni se spunea cindva ? Iaca niste vorbe ale trecutului:Comunismul este ultima formula politica (Marxist – Leninista) ce tine de existenta locuitorilor planetei Terra formula ce va inlocui, in totalitate, Capitalismul decadent . Cita nostalgie exista si azi cite formulari similare nu vedem la tot pasul .

  16. „Lumea este volatilă:”, „Lumea este incertă:”, „Schimbările lumii se petrec cu rapiditate:”, „Lumea este plină de paradoxuri:”, „Lumea este încâlcită: „

    A fost lumea ne-volatila si certa vreodata in trecut? Nemiscata? Paralizata? Inghetata? O astfel de lume ar avea entropia = 0 (adica informatia = 1). Adica ar fi… MOARTA. Entropia unui cadavru este zero. O planeta fara nici o forma de viata, fara atmosfera, fara vint, fara nici o agitatie prin adincuri e moarta. Entropie zero. Ne-volatila, certa, fara nici un fel de schimbari in timp, zero paradoxuri (asa sint bolovanii, chiar si cei de dimensiuni cosmice). Nimic nu e incilcit pe o planeta pe care e tot atita agitatie cit intr-o fotografie alb-negru.

    Pe Pamint exista viata. Inca. Iar entropia e mare.

    „Lumea este plină de ambiguitate: este o prezență a neclarității în relații dintre entități și fenomene.”

    Citat din memorie (Moisil): „Daca ne imaginam CUNOASTEREA ca o sfera, atunci suprafata sferei vine in contact cu NECUNOSCUTUL. Prin urmare, cu cit raza sferei CUNOASTERII e mai mare, cu atit suprafata de contact cu NECUNOSCUTUL e si ea mai mare.”

    Pentru un om dintr-un trib amazonian raza sferei e minuscula, lucrurile sint simple si clare, iar ambiguitatile lumii (neclaritățile în relațiile dintre entități și fenomene la care are el acces) nu ii provoaca insomnii sau anxietati si nu ii tulbura digestia.

    „Lumea este fragilă (Brittle): Fragilitatea se referă la sisteme pe care oamenii au contat de foarte multă vreme care devin rapid nefuncționale,”

    Cred ca o astfel de constatare s-a putut face si imediat dupa inceperea razboiul mondial din 1914 – in Europa, si dupa lovitura de stat bolsevica din 1917 – in Rusia, si dupa 1 septembrie 1939 – tot in Europa.

    Gripa spaniola? Pearl Harbor? 22 decembrie 1989 in Romania? Martie 1990 – Tg. Mures? 11 septembrie 2001 – NY? Navalirile tatarilor, turcilor, costobocilor in Moldova si Tara Romaneasca?

    Daca nu vine sfirsitul lumii in lunile urmatoare, se vor calma si zbaterile actuale la un moment dat si o perioada de acalmie de citeva decenii le va permite oamenilor sa isi traga sufletul si, incet-incet, sa redevina aroganti si balistici. Dupa care, din nou fragilitate.

    „Lumea este non-lineară:”, „Lumea este dominată de anxietate:”

    „Lumea este incomprehensibilă: se referă la starea de confuzie, dezinformare, distragere a atenției în care ne aflăm atunci când evenimentele de natura crizelor ne lovesc.”

    „Lumea este complexă: Complexitatea se referă la modul în care fenomenele sunt interconectate în moduri care fac extrem de dificilă analiza și identificarea soluțiilor.”

    Da, asa e. Dar pe astea le stim deja de citiva ani, dintr-un film romanesc, din care am invatat ca „viata este complexa si are multe aspecte”.

    • Sunt multe moduri de a structura concepte. Acronimele sunt o tehnică de structurare a informațiilor. Aveți dreptate, nimic nou in fond, doar totul structurat un pic diferit.

  17. Se pare ca in Europa (dar nu numai) sectorul apararii contribuie la stimularea cresterii productiei industriale. In contextul geopolitic actual, nu este exclus ca o noua cursa a inarmarii (complexele militare din jurul lumii) sa reprezinte unul din pilonii cresterii economice in viitorul apropiat.

    • Se pare că o asemenea creștere economică, bazată pe producția de armament, a avut Germania nazistă. Să ne mirăm că asemenea mostre de înțelepciune ne vin de la Berlin? Nu ne mai mirăm.

      P.S. Concernul german RWE îi are în continuare ca acționari majoritari tot pe ruși? Dar Uniper, care era divizia ”de cărbune” a E-On, pe cine are ca acționari în prezent?

  18. Mulțumesc tuturor pentru comentarii.

    Sper că vom folosi ”lentilele” potrivite pentru a vedea riscurile care se acumulează și pentru a ne pregăti corespunzător. În același timp, optimismul trebuie să rămână mereu prezent, pentru că viitorul nu s-a scris încă, avem timp și șanse să construim ceva mai bun.

  19. Priviet ! Haideti sa va zic eu despre un alt Pitic si mai sovietic foarte real si trist cu impact emotional asupra tuturor romanilor: dupa cum bine stiti (unii dintre dumneavoastra stiu altii pot afla ceva din link-ul de mai jos) mai sunt ceva probleme de rezolvat pe la IFIN- unele de interes pentru sanatatea romanilor. Poate Directorul General Interimar ar dori sa investigheze (audit extern de la firma specializata) si sa incerce sa rezolve situatia critica de la : https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/o-speranta-pentru-bolnavii-de-cancer-la-magurele-s-a-deschis-un-centru-de-cercetare-in-radiofarmacie.html
    !!! In toata lumea la mai putin de 2 ani dupa instalare s-a inceput productia (cred ca echipamentul de la IFIN-HH a devenit operational in 2013)! Suntem singurii de pe Terra care platim managementului unui centru ce nu produce nimic (nimeni nu intelege cum e tinut in functie si pe sume prea mari pentru cat face si pentru cate a realizat). Poate trebuie si pe acolo o schimbare/inlocuire cu persoane competente. Domnul Director N. Marginean ar trebui sa curete putin cangrena si sa aduca oameni capabili sa porneasca motoarele si sa dea o mana de ajutor romanilor aflati in suferinta. Sau cineva are mare interes ca lucrurile sa nu se miste in sensul obtinerii documentelor care ar inlesni pornirea productiei de radiofarmaceutice si romanii nu ar mai plati 4500 lei la privat pentru PET-CT. Ce ziceti este un subiect interesant pentru cititorii acestui articol precum si pentru Ministerul Sanatatii, MEC, CSAT si pentru noul Director general interimar instalat care are acum posibilitatea sa dovedeasca ce poate? Toti directorii stiintifici perindati pe la institut printre care si renumitul savant L. Trache au incercat sa rezolve situatia si au esuat! Hai Romania sa fii o tara ca afara !

  20. „Nu vei schimba lucrurile luptandu-te cu realitatea existenta. Pentru a schimba ceva, construieste un nou tipar care sa il scoata din uz pe cel existent” (Richard Buckminster Fuller) Din aceasta perspectiva, atat continutul articolului, cat si cel al comentariilor, nu fac altceva decat sa ne mentina in vechile paradigme.
    In urma cu aproximativ 10.000 î.Hr., oamenii au creat orânduiri imaginare. Orânduirea imaginară nu era nici neutră, nici echitabilă. Clasele superioare s-au bucurat de privilegii, putere și bogăție iar cele inferioare de discriminări și depresii. De la inceputurile civilizatiei, cei aflati la putere au restrictionat cu succes interesele majoritatii, prin reglementarea valorilor, controlarea resurselor cu ajutorul banilor si reprimarea revoltelor. Nu este o conspiratie atat de mult cum s-ar putea crede. Este un proces auto-generativ datorat egoismului ancestral care ne dirijeaza, modului in care perpetuam, trecem cu vederea si sustinem adevaratele sisteme care ne oprima. Si de atunci, majoritatea paradigmelor au fost nefaste pentru cei mai multi.
    „Dacă vrem cu tot dinadinsul să ne ameliorăm substanțial modul de viață, trebuie să ne schimbăm paradigmele, căci mentalitatea noastră și conduita din ele se nasc” (Stephen Richards Covey).
    Traim timpuri ciudate, la periferia a ceea ce am putea defini ca normalitate. Problema se poate rezolva doar prin resetarea in totalitate a societatii umane, schimband paradigmele din toate domeniile: economic, politic, militar, social, financiar-bancar, educational, informational, sanatate publica, averea personala sau de grup, judiciar, infrastructura, consumerism, publicitate, protectia mediului, mass-media, sport, resurse, voluntariat, retele de socializare, etc. Simplificarea vietii, in general, ar trebui sa fie un deziderat esential in contextul eventualei schimbarii.
    Daca paradigmele sunt niste norme, inseamna ca ele sunt supuse reglementarilor. Cum se stabilesc reglementarile? Prin Constitutii si prin Legi. Care sunt factorii care ar putea provoca noi reglementari? O altfel de clasa politica, presiunea maselor, retragerea corporatiilor de pe tabla de joc a deciziilor politice, cataclismele urmare modificarilor climatice, razboaiele, pandemiile, migratiile, recesiunea globala, criza energetica, criza materiilor prime, criza apei, saracia, evolutia inteligentei artificiale etc.
    Evident ca ar fi de dorit sa avem de a face cu schimbari pasnice. Este foarte posibil, insa, sa actioneze, simultan, mai multi factori, cu consecinte dramatice asupra omulului, suprimand multe vieti, anuland bunastarea si ducand la o atmosfera, la propriu, greu de suportat. Reglementarile, in acest caz, vor trebui sa tina cont de situatia de criza creata si, astfel, ne vom trezi, posibil, cu paradigme mai rele decat cele de astazi.

    • Resetarea presupune ca cineva are un sistem de operare nou, funcțional si mai bun. Mă tem ca nu e cazul. Simplificarea vieții este o opțiune. pentru cine vrea, e plina Romania de sate părăsite. Se poate trai in esența simplității. Dar pot paria ca o astfel de comunitate, presupunând ca este viabila si dinamica, odată ajunsa la o anumita dimensiune va dezvolta aceleași modele comportamentale si aceeași structura cu societatea actuala.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro