Ce formidabilă harababură!

Lia Bugnar este deja un dramaturg cu experiență. Spun și scriu dramaturg și nu dramaturgă, așa cum aud că ar fi politic corect, fiindcă nu am știință ca autoarea în chestiune să fie o feministă înfocată, ci un om cu scaun la cap, cu ferme și echilibrate ieșiri în spațiul public.

Lia Bugnar are deja în palmares mai bine de 20 de piese de teatru, multe dintre ele bune, vreo două-trei chiar foarte bune, este binecunoscută și ca actriță, și ca regizoare, a făcut ceea ce se cheamă belle figure în calitate de scenaristă sau co-scenaristă la câteva seriale de televiziune. Precum Vlad sau Clanul.

Cea mai nouă piesă a Liei Bugnar pare-se că este Doamne ferește! de mai bine de două luni intrată în repertoriul Teatrului Mic din București. E, din câte am înțeles, ceea ce se cheamă un text comisionat, adică scris la comanda respectivei instituții de spectacole. Lia Bugnar a declarat că a conceput-o cu gândul la viitorii interpreți, adică la Cuzin Toma (Dinu), Liliana Pană (Matilda), Marian Grigore (Ovi), Oana Pușcatu (Pati) și Irina Rădulescu (Ela). Cu toții mi s-au părut a  avea evoluții onorabile, chiar bune, desigur atât cât le-a permis textul pus în scenă, cum altfel?, tot de Lia Bugnar.

Povestea sau, mă rog, poveștile din piesă sunt încurcate rău. Voit să fie făcute să fie astfel deoarece tot la fel e viața. Însoțiță sau nu de songuri compuse în cazul de față de Oana Pușcatu și de Marian Grigore. Și fiindcă și viața, și piesa sunt, cum spuneam, încurcate, inutil să ne mai batem capul cu găsitul de răspuns la întrebarea dacă Lia Bugnar a vrut sau nu să facă ceva à la Brecht.

Totul începe ca un fel de serată neprevăzută care  strică aparent planurile vizând căutarea fericirii pe care și le-a făcut Matilda. Femeie de un certain âge, vorba francezului. De un an văduvă și de ceva vreme deja bunică, Matilda se gândește că are și ea dreptul și la fericire ca și la refacerea vieții.. Însă în vreme ce sus-numita se pregătea în vederea primirii Elei sună la ușă cei doi fii ai ei, adică Dinu și Ovi, plus nepoata Pati care vor să marcheze așa cum se cuvine împlinirea unui an de la trecerea la cele veșnice a celui considerat a fi fost un foarte bun pater familias. Conform mărturiei Matildei, răposatul nu a fost nicidecum astfel. Din contră.  A fost un fustangiu notoriu, așa cum pare a fi și fiul Dinu. Care deși impotent are un număr neprecizat de amante. Unde mai pui că respectivul e și alcoolic.Ovi se dovedește a fi fost părăsit de niscaiva timp de Ela, despărțirea producându-se din motive ce se vor limpezi mai la vale. Și tot mai la vale Pati recunoaște, după câteva pahare bune de gin sau whiskey, dacă nu cumva de amândouă, că e pe punctul de a deveni mămică. Nu, nu devine. Fetița care se va naște și care se va numi Acuma va deveni fiica lui Ovi și a Elei, adevărata mamă va fi prezentată lumii drept mătușă, bunicul Dinu se va metamorfoza în unchi, iar Matilda va fi bunică la pătrat și nu străbunică. Toate aceste întâmplări vor fi detaliate cu lux de amănunte și cât mai comic cu putință, iar pentru ca povestea să aibă un plus de acroș la public avem, cum spuneam,  periodic parte de songuri. Compuse, tot cum spuneam, de Oana Pușcatu și de Marian Grigore și are vor fi cântate mai bine sau mai rău, carevasăzică după posibilități, de toți cei cinci componenți ai distribuției.

Decorul spectacolului semnat de Ioana Pashca e și el tot după posibilități. Adică, după buget. Sau, cum se spune în teatru, din existent. Asemnenea întregului spectacol nici el nu țintește la vreo nominalizare la premiile UNITER, dar nici nu este o catastrofă. Bref, Doamne ferește! este un acceptabil spectacol descrețitiv. Unul ok pentru un divertisment de weekend.     

Teatrul Mic din București

DOAMNE FEREȘTE! de Lia Bugnar

Regia: Lia Bugnar

Scenografia: Ioana Pashca

Muzica: Marin Grigore, Oana Pușcatu

Cu: Cuzin Toma (Dinu), Liliana Pană (Matilda), Marin Grigore (Ovi), Oana Pușcatu (Pati), Irina Rădulescu (Ela)