Am citit cu satisfacţie volumul jurnalistului Dan Tapalagă „Bulversarea valorilor.Scrieri dintr-un timp buimac”, apărut anul trecut la Editura Humanitas. Aş fi vrut să fi scris eu cartea asta intensă, patetic-lucidă, analitică şi totodată reflexivă, care pune degetul pe rănile purulente ale tranziţiei româneşti. Puţini jurnalişti îşi consumă azi energiile ca să se bată donquijotesc pentru onoarea presei sau pentru a apăra principii prăbuşite sub avalanşa duplicităţii, grimaselor oportuniste şi intereselor mercantile ce descriu în zilele noastre atât mediul politic cât şi mass-media.
Tot ce scrie Tapalagă ca jurnalist este opus intenţiilor manipulatoare sau propagandistice de care este afectată în mare parte presa. Scrie limpede, din convingere, fără intenţia de a cuceri simpatii, de a atrage de partea sa. Dotat cu un scanner moral bun, citeşte pe loc ipocrizia, detectează vanităţile puternicilor timpului dar mai ales pune oglinda în faţa mutanţilor tranziţiei: turnători metamorfozaţi în magnaţi, corifei ai democraţiei cumpăraţi pe valută, foşti puşcăriaşi care visează să schimbe preşedinţi, intelectuali eşuaţi în complicităţi politice sau deveniţi „golănaşi mici” ai marilor patroni de presă, jurnalişti-mercenari, poeţi de curte, lachei, gudurăi.
Portretele emblematice ale tranziţiei nu-i stimulează sarcasmul sau umorul, deşi ar putea. Ele sunt creionate riguros, cu amărăciunea unui idealist care a crezut şi mai crede în antidotul toxinelor care au trântit la pământ vulnerabila democraţie românească. Portretul făcut arghirofilului Cornel Nistorescu este exact. Mecanismul ticăloşirii presei în trustul lui Vântu, explicat de-a fir a păr în „La moartea presei cu scară”, nu-i stinge credinţa că „presa se va reforma sub presiunea constantă a publicului, a unui comportament economic corect, se va reforma într-o piaţă de publicitate transparentă şi eliberată de orice control politic”. Îmi place că lui Tapalagă îi pasă de reacţiile de pe forum ale unor cititori dispuşi să intre în dialog, chiar tulburaţi de o specie nouă din balta virtuală, „postacii” de serviciu, care măcăie gălăgios pretutindeni.
Pe Voiculescu, Tapalagă îl aşază corect în context: „Televiziunile oligarhului de bine si antenele oligarhului de rău au ajuns să funcţioneze după principiul vaselor comunicante. Fac schimb de fluide, cum ar veni de zoaie, de icnete şi de adjective. Din cauza lor morţii politicii româneşti nu mor, iar cei vii nu trăiesc”. Dar îl simplifică prea mult când îl rezumă, la pachet cu ceilalţi, la interesele financiare, la foamea de bani pentru care mogulii sunt în stare de orice. Aici Tapalagă nu are dreptate, vede incomplet. Voiculescu vrea mai mult: vrea să fie respectat, vrea să fie creditat şi consultat ca expert în business, în calitatea sa de „dom Profesor” face predicţii politice şi economice, dă soluţii pentru criză, rezolvă problemele globale ale omenirii în emisiuni puse la cale special pentru el de Gâdea sau Firea, care îl „încolţesc”cu întrebări de catifea şi surâs subaltern, subliniind ceea e musai: că de vină este Băsescu. În costumele sale cu dungi verticale, Marele Felix zâmbeşte emfatic de la vicepreşedinţia Senatului peste ţară din ale cărei resurse se înfruptă de zeci de ani, fotoliu pe care l-a binemeriat ca turnator dovedit de CNSAS si confirmat de justitie. Când megalomania defulează, mai pune în CV un doctorat de pe la universitaţi americane care, dacă există, nu organizează doctorate. În loc de blazon. Ipoteza ca ar fi cel putin general de Secu (si nu un banal turnator), îl gâdilă la fel de mult ca un contract solid cu statul sau o privatizare frauduloasă. Asta i-a scăpat lui Tapalagă.
Articol aparut si in Revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Frumos scris, triste concluzii…
Cu toate acestea, îmi place Dan Tapalagă.
Cind sobolanul vrea sa evolueze, ajunge in citiva ani de la „Felix” la „dom’ Profesor”, sau de la „Nus” la „important om de afaceri cu pretentii de schimbat presedinti”.
Cum s-au intimplat aceste metamorfoze nu-mi propun sa recapitulez aici. Am vrut doar sa dau poate cele mai elocvente exemple din societatea romaneasca.
De actualitate este plecarea lui Stelian Negrea de la Antena 3. El vrea sa se metamorfozeze in jurnalistul cinstit si onest si spera sa i se uite trecutul „glorios” din ograda mogulului. Nu ar fi singurul cu astfel de pretentii, deoarece numarul este destul de mare si in crestere a celor care si-au luat-o ani de zile pe bani multi „cu hidrantul” de la moguli si la un moment data migreaza cu pretentii de fete neprihanite.
Dezvaluirile pe care le-a facut in Evenimentul zilei sint importante si in primul rind ar trebui citite de toti cei care inca mai au parerea (naivitatea) ca intrega teorie cu mogulii si manipularea din presa romaneasca este doar inventie.
Cum reactioneaza autoritatile si breasla jurnalistilor la toate acestea?