duminică, ianuarie 17, 2021

Ce i-a scăpat lui Dan Tapalagă

Am citit cu satisfacţie volumul jurnalistului Dan Tapalagă „Bulversarea valorilor.Scrieri dintr-un timp buimac, apărut anul trecut la Editura Humanitas. Aş fi vrut să fi scris eu cartea asta intensă, patetic-lucidă, analitică şi totodată reflexivă, care pune degetul pe rănile purulente ale tranziţiei româneşti. Puţini jurnalişti îşi consumă azi energiile ca să se bată donquijotesc pentru onoarea presei sau pentru a apăra principii prăbuşite sub avalanşa duplicităţii, grimaselor oportuniste şi intereselor mercantile ce descriu în zilele noastre atât mediul politic cât şi mass-media.

Tot ce scrie Tapalagă ca jurnalist este opus intenţiilor manipulatoare sau propagandistice de care este afectată în mare parte presa. Scrie limpede, din convingere, fără intenţia de a cuceri simpatii, de a atrage de partea sa. Dotat cu un scanner moral bun, citeşte pe loc ipocrizia, detectează vanităţile puternicilor timpului dar mai ales pune oglinda în faţa mutanţilor tranziţiei: turnători metamorfozaţi în magnaţi, corifei ai democraţiei cumpăraţi pe valută, foşti puşcăriaşi care visează să schimbe preşedinţi, intelectuali eşuaţi în complicităţi politice sau deveniţi „golănaşi mici” ai marilor patroni de presă, jurnalişti-mercenari, poeţi de curte, lachei, gudurăi.

Portretele emblematice ale tranziţiei nu-i stimulează sarcasmul sau umorul, deşi ar putea. Ele sunt creionate riguros, cu amărăciunea unui idealist care a crezut şi mai crede în antidotul toxinelor care au trântit la pământ vulnerabila democraţie românească. Portretul făcut arghirofilului Cornel Nistorescu este exact. Mecanismul ticăloşirii presei în trustul lui Vântu, explicat de-a fir a păr în „La moartea presei cu scară”, nu-i stinge credinţa că „presa se va reforma sub presiunea constantă a publicului, a unui comportament economic corect, se va reforma într-o piaţă de publicitate transparentă şi eliberată de orice control politic”. Îmi place că lui Tapalagă îi pasă de reacţiile de pe forum ale unor cititori dispuşi să intre în dialog, chiar tulburaţi de o specie nouă din balta virtuală, „postacii” de serviciu, care măcăie gălăgios pretutindeni.

Pe Voiculescu, Tapalagă îl aşază corect în context: „Televiziunile oligarhului de bine si antenele oligarhului de rău au ajuns să funcţioneze după principiul vaselor comunicante. Fac schimb de fluide, cum ar veni de zoaie, de icnete şi de adjective. Din cauza lor morţii politicii româneşti nu mor, iar cei vii nu trăiesc”. Dar îl simplifică prea mult când îl rezumă, la pachet cu ceilalţi, la interesele financiare, la foamea de bani pentru care mogulii sunt în stare de orice. Aici Tapalagă nu are dreptate, vede incomplet. Voiculescu vrea mai mult: vrea să fie respectat, vrea să fie creditat şi consultat ca expert în business, în calitatea sa de „dom Profesor” face predicţii politice şi economice, dă soluţii pentru criză, rezolvă problemele globale ale omenirii în emisiuni puse la cale special pentru el de Gâdea sau Firea, care îl „încolţesc”cu întrebări de catifea şi surâs subaltern, subliniind ceea e musai: că de vină este Băsescu. În costumele sale cu dungi verticale, Marele Felix zâmbeşte emfatic de la vicepreşedinţia Senatului peste ţară din ale cărei resurse se înfruptă de zeci de ani, fotoliu pe care l-a binemeriat ca turnator  dovedit de  CNSAS si confirmat de justitie. Când megalomania defulează, mai pune în CV un doctorat de pe la universitaţi americane care, dacă  există, nu organizează doctorate. În loc de blazon. Ipoteza ca ar fi cel putin general de Secu (si nu un banal turnator),  îl gâdilă la fel de mult ca un contract solid cu statul sau o privatizare frauduloasă. Asta i-a scăpat lui Tapalagă.

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Cind sobolanul vrea sa evolueze, ajunge in citiva ani de la „Felix” la „dom’ Profesor”, sau de la „Nus” la „important om de afaceri cu pretentii de schimbat presedinti”.
    Cum s-au intimplat aceste metamorfoze nu-mi propun sa recapitulez aici. Am vrut doar sa dau poate cele mai elocvente exemple din societatea romaneasca.
    De actualitate este plecarea lui Stelian Negrea de la Antena 3. El vrea sa se metamorfozeze in jurnalistul cinstit si onest si spera sa i se uite trecutul „glorios” din ograda mogulului. Nu ar fi singurul cu astfel de pretentii, deoarece numarul este destul de mare si in crestere a celor care si-au luat-o ani de zile pe bani multi „cu hidrantul” de la moguli si la un moment data migreaza cu pretentii de fete neprihanite.
    Dezvaluirile pe care le-a facut in Evenimentul zilei sint importante si in primul rind ar trebui citite de toti cei care inca mai au parerea (naivitatea) ca intrega teorie cu mogulii si manipularea din presa romaneasca este doar inventie.
    Cum reactioneaza autoritatile si breasla jurnalistilor la toate acestea?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.