luni, noiembrie 29, 2021

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele două ţări au devenit brusc tensionate, Australia învinovăţind China că nu a luat măsurile necesare pentru evitarea pandemiei de Covid – 19, acuzând Beijingul de atacuri cibernetice şi lansând acuzaţii de spionaj la adresa unor jurnalişti chinezi. În contrapartidă, China a declanşat un vast embargo comercial la adresa Australiei.

Efectul direct al pactului AUKUS dintre SUA, Marea Britanie şi Australia semnat la data de 15 septembrie este că la orizontul următorului deceniu Australia va fi în posesia a 8 submarine bazate pe tehnologie americană şi/sau britanică (aspect care încă nu este stabilit).

Pactul între cele trei ţări a fost negociat în cel mai desăvârşit secret şi include nu numai livrarea acestor submarine dar şi colaborare în domeniul ciber – securităţii şi inteligenţei artificiale.

Aceste ţări colaborau mai demult în materie de intelligence în cadrul proiectului “Five eyes”, împreună cu Canada şi Noua Zeelandă.

SUA va avea un avantaj strategic de pe urma AUKUS, deoarece va avea acces efectiv la bazale navale ale Australiei, fiind astfel mai aproape de China decât în prezent. Guam şi Diego Garcia sunt mai îndepărtate de China decât Australia.

Pactul AUKUS are ca principal obiectiv nu înzestrarea Australiei cu tehnologie de vârf, ci limitarea pretenţiilor Chinei în regiune. Cu toate acestea, nu China a denunţat cel mai vehement acest aranjament de securitate, ci Franţa, interesată de respectarea angajamentelor Australiei în materie de achiziţie a unor submarine. Este vorba de un contract semnat în 2016 care avea ca obiect achiziţionarea a 12 submarine electrice numite Shortfin Barracuda, construite de Naval Group, o campanie în care statul francez este acţionar majoritar. Franţa şi-a retras temporar ambasadorii din SUA şi din Australia dar Preşedintele Biden a dezamorsat criza printr-o convorbire directă cu Emmanuel Macron, afirmând că securitatea europeană este complementară NATO, exact ceea ce afirmă şi Macron atunci când pledează pentru autononomia europeană în materie de securitate. Franţa a încercat o solidarizare a statelor membre UE împotriva AUKUS. Au urmat declaraţii ale Preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ale Preşedintelui Consiliului European, Charles Michel şi un comunicat de presă al SEAE dar toate luările de poziţie la nivel european nu au condamnat semnarea Pactului AUKUS, ci excluderea Franţei de la acesta.

A fost mai bună, din punct de vedere tehnic, oferta anglo – americanâ decât cea franceză?

Depinde din ce perspectivă privim lucrurile.

Submarinele de tip Shortfin Barracuda nu produc zgomot datorită faptului că sunt electrice, spre deosebire de cele nucleare care îşi fac simţită oriunde prezenţa datorită motoarelor puternice. Acesta a fost iniţial obiectivul Australiei, de a se dota cu o flotă de submarine care să nu poată fi remarcate atunci când navighează în Marea Chinei de Sud. Acest obiectiv iniţial nu mai este valabil: Australia vrea în acest moment să îi fie auzite submarinele. Submarinele electrice produse de Naval Group au o autonomie de maxim două săptămâni. Submarinele nucleare au o autonomie mult mai mare, putând rezista de la 81 la 83 de zile în largul coastelor Australiei şi între 73 şi 78 de zile în apropiere de coasta Chinei. Submarinele nucleare pot, în plus faţă de cele electrice, lansa rachete cu rază medie de acţiune. Submarinele care vor rezulta din aplicarea Pactului AUKUS vor putea lansa rachete împotriva Chinei din largul coastelor unor state precum Filipine.

Întâmplător sau nu, exact în aceeaşi zi în care s-a semnat Pactul AUKUS, Coreea de Sud a efectuat un test de succes care a privit lansarea unei rachete cu rază medie de acţiune de la bordul unui submarin. Coreea de Sud a devenit prima ţară din lume care a făcut asemenea teste folosind submarine clasice, în timp ce SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa, Coreea de Nord şi India au făcut astfel de teste folosind submarine nucleare.

Este foarte posibil ca gestul Coreei de Sud să fi fost coordonat cu administraţia de la Washington pentru a coincide cu semnarea Pactului AUKUS.

Un aspect reiese astfel foarte clar, dincolo de aspectele tehnice: Australia şi-a schimbat conceptul de securitate, pe măsură ce China a devenit mai agresivă în Marea Chinei de Sud. Oferta franceză era iniţial foarte bună dar în acest moment nu poate contrabalansa eficient pretenţiile hegemonice ale Chinei din regiune – aceasta a fost analiza care a stat la baza deciziei oficialilor australieni. AUKUS nu este îndreptat împotriva Franţei, ci împotriva Chinei – Franţa este doar o victimă colaterală din punct de vedere economic.

Există un alt aspect tehnic al acestei înţelegeri mai puţin discutat. Submarinele promise Australiei nu sunt încă produse dar vor necesita folosirea uraniului îmbogăţit. Australia se va afla într-o poziţie unică: nu va intra în lista ţărilor care produc uraniu îmbogățit dar îl va folosi. Va accepta AIEA un astfel de aranjament? Va constesta China această practică drept o încălcare a Tratatului de Non-Proliferare Nucleară? Sunt întrebâri deocamdată deschise, fără niciun răspuns.

Pactul AUKUS este un aranjament de securitate bazat pe o “coaliţie de voinţă”. AUKUS este complementar QUAD, o înţelegere diplomatică dintre SUA, Australia, India şi Japonia care datează din 2007. Aceste ultime două state văd apartenenţa la QUAD ca o contrapondere la ascensiunea Chinei în regiune, iar AUKUS este privit ca având acelaşi scop.

Nu este clar în acest moment care va fi relaţia AUKUS – QUAD. Japonia poate solicita să facă parte din AUKUS, dată fiind relaţia sa excelentă cu toţi semnatarii AUKUS. Este posibil ca QUAD să fie extinsă şi la Marea Britanie şi Franţa, pentru a linişti cel din urmă stat. Franţa ar putea fi invitată să facă parte din QUAD care să reprezinte partea de dialog diplomatic al unei alianţe de securitate ce va avea în nucleul dur Australia, Marea Britanie şi SUA.

Nu este clar nici care va fi poziţia Taiwanului care a salutat semnarea AUKUS. Cert este că din data de 15 septembrie teritoriul Taiwanului este survolat agresiv de aeronave militare chineze. La Beijing s-a realizat faptul că o posibilă acceptare a Taiwanului în AUKUS sau într-o formulă lărgită a QUAD ar face ca pretenţiile Chinei asupra Taiwanului să se reducă într-un mod considerabil.

China nu a reacţionat la fel de vehement precum Franţa, ci într-un mod mai subtil. A existat o reacţie la data anunţului existenţei AUKUS, China acuzând că este o iniţiativă tipică Războiului Rece. Reacţia concretă a venit cu o zi mai târziu: la data de 16 septembrie China a anunţat că doreşte să facă parte din CPTPP (Compehensive and Progessive Trans-Pacific Partnership), un aranjament comercial creat în 2018 ca urmare a eforturilor Japoniei şi Australiei, după ce SUA s-a retras în 2017 din TPP (Trans-Atlantic Partnership). De altfel, intenţia Chinei de a se alătura CPTPP era dată ca fiind extrem de probabilă încă din 2018. China aştepta cel mai potrivit moment. Procedând astfel, China a intuit exact “călcâiul lui Ahile” al AUKUS şi al oricărei forme de cooperare regională: lipsa iniţiativelor economice care sâ suplimenteze iniţiativele militare şi politice. SUA nu poate interveni foarte mult la nivel economic în regiune, deoarece retragerea din TPP a creat imaginea unui partener neserios în materie economică. Partea economică este ceea ce lipseşte din strategia SUA pentru regiune şi acesta rămâne un capitol deschis. Faptul că Taiwan a aplicat de asemenea la CPTPP, imediat după China, arată că orice aranjament de securitate în regiune nu poate fi eficient decât dacă este dublat de partea economică.

Are China dreptate? Este AUKUS un aranjament de securitate precum cele încheiate în timpul Războiului Rece? Argumentul cel mai puternic împotriva acestei retorici este că înţelegerile dintre state în materie de securitate în acea perioadă erau foarte rigide, în timp ce aranjamente precum AUKUS sau QUAD sunt în continuă formare, fiind extrem de flexibile. Ordinea liberală a relaţiilor internaţionale se compune dintr-o serie de astfel de aranjamente şi probabil că numărul lor va creşte. Un aranjament de securitate precum NATO poate fi complementar AUKUS, după cum un aranjament de securitate exclusiv european poate fi complementar şi nu împotriva NATO. Trăim într-o ordine liberală care permite unor astfel de aranjamente să apară şi să evolueze. De altel, Franţa s-a adaptat din mers foarte rapid noilor tendinţe: pe modelul aranajamentului de securitate SUA – Marea Britanie – Australia, a semnat pe data de 28 septembrie un acord cu Grecia care prevede livrarea de submarine nucleare. Acordul semnat include o clauză de asistenţă militară reciprocă care lipseşte din pactul AUKUS; o asemenea clauză apare şi în tratatul franco – german semnat la Aachen în 2019. Chiar şi state precum China care, datorită conducerii centralizate, au mai puţină capacitate de transformare rapidă la modificările din ordinea internaţională, au înţeles că trebuie să se adapteze rapid unei astfel de ordini în schimbare. Viitorul aparţine alianţelor flexibile, construite pe baza a ceea ce se numeşte “reţele de politici” (policy networks). Existenţa acestora a fost studiată în cazul Uniunii Europene, va trebui ca pe viitor acest concept să fie aplicat şi la un nivel mai larg, cel al relaţiilor internaţionale.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Am citit cu interes acest articol. Un lucru nu am inteles, daca submarinele nucleare nu sunt inca produse pentru Australia si nici nu este 100% clar daca le va putea folosi datorita problemei cu uraniul imbogatit, de ce nu s-a ales solutia de compromis, prin care, intre timp, Australia achizitiona cateva submarine franceze? Nu este mai avantajos sa detina si submarine silentioase si nucleare?

  2. Uraniu îmbogățit, nu îmbunătățit. Reactoarele nucleare de pe submarine folosesc u235 mai mare de 20% care este limita AIEA pentru uraniu puternic îmbogățit. De aceea este necesara notificarea. Australia este exportator de minereu de uraniu!

  3. Interesanta analiza.
    Doar trei observații.
    1- Shortfin Barracuda e doar pe hârtie. Nici măcar o tablă nu a fost îndoită pentru realizarea primului exemplar .
    Și asta după 7 ani de la prezentarea proiectului francez.
    2- submarinele nucleare USA livrate vor fi din clasa Virginia . Adică din producția actuala.
    19 bucăți sunt funcționante. Deci nici o problema pentru a face o primă livrare rapida de 1-2 bucăți Australiei .( după pregătirea echipajelor. Că nu se poate da o OUG și să declari ” avem specialiștii tovarăși „. 😀 )
    3- Uniunea Europeană nu are absolut nici o politica externă comuna. Comisarul specific e doar de ornament . Deciziile „comunității” le iau RFG Franța de ani buni. Vizibil clar când doamna comisar ( de atunci) Federica Mogherini a fost în Turcia pentru a rezolva problema migranților sirieni care asaltau UE. Nu avea ce trata neavând puteri efective. A plecat cu mana goala și a revenit înapoi exact la fel.
    In schimb când a mers doamna Merkel la Erdogan și cu 3 miliarde euro „cadou” comunitar Turciei, afluxul de migranți a încetat.

    Lipsa asta comunitară , a unei voci care sa decidă în nume colectiv la 27 orgolii naționale , e si principala cauza a imposibilității de a fi UE un jucător planetar sau de a vedea o armata comuna comunitara.Funcțională și eficientă. NU in pdf.

    • À propos de soliile CE la Inalta Poarta, trait-am si momente tragic-comice.
      Duetul Ursula von der Leyen – exilata pe canapea si Charles Michel confuz , la cheremul lui Erdogan, a demonstrat inarmonia, incapacitatea europenilor de a comunica si de a se impune in momente critice.
      Pe principiul ” unde-s doi, puterea creste” demnitarii comunitari nu au inteles ca pentru Erdogan, Ursula era in primul rand fiica lui Ernst Karl Julius Albrecht si Charles, fiul lui Louis Michel.
      Jignirea adusa doamnei von Leyen, Erdogan ne-a adus-o tuturor cetatenilor Europei, cei din buzunarul carora primeste el mita pe care a institutionalizat-o Merkel si care se va perpetua prin şantaj pana la stabilizarea politica in Orientul Mijlociu adica, pana la Sfantul Asteapta.

  4. In multe articole referitoare la China exista obisnuinta de exagera uneori prin omisiune agresivitatea sa, pentru ca, nu-i asa, da bine momentului. Stirile despre activiatea aviatiei militare chineze in Marea Chinei de Sud au fost destul de frecvente in ultima perioada si toate contin aceeasi greseala de formulare ” avioane mulitare chineze au survolat teritoriul, au intrati in spatiul aerian al Taiwanului…” In realitate China nu survoleaza teritoriul Taiwanului, ci patrunde in asa-zisa ADIZ ( air defense identification zone) , care nu este acelasi lucru cu spatiul aerian suveran national taiwanez. Este o zona mult mai larga, declarata unilateral de Taiwan si care se suprapune si peste provincia chineza Fujian. Pentru mai multe informatii se poate consulta link-ul urmator:

    https://supchina.com/2021/10/05/taiwan-adiz-incursions-explaining-chinas-surge-in-warplane-activity-in-the-taiwanese-air-defense-zone/

    Si chinezii au o ADIZ, tot de ei declarata , si care se suprapune peste ADIZ-urile Taiwanului, Coreei de Sud si Japoniei.

    Referitor la subiectul articolului, acest AUKUS este probabil si rezultatul probabil al unor manevre secrete a britanicilor, care i-au atras si pe americani in aceasta combinatie. Contractul initial era despre o „masina” ( submarinul si echipamentele de propulsie si navigatie) franceza si sistemele de lupta americane. N-as fi surprins daca la sfarsitul celor aprox.18 luni care vor urma, si care sunt alocate crearii caietului de sarcini si identifcarii solutiilor tehnice, vom avea un contract tripartit in care masina sa fie britanica si sistemele de lupta americane. Sa fie sanatosi, vorbesc aceeasi limba si au o mostenire istorica comuna care probail a contat in aceasta decizie.
    Daca australienii ar fi cerut de la inceput un submarin cu propulsie nucleara francezilor, cred ca l-ar fi primit, pentru ca sunt o democratie consolidata si care respecta dreptul international.
    Tot in aceeasi zona, India are un program de dotare militara foarte ambitios pe toate directiile, avioane de vanatoare, submarine, portavioane, etc.. , dar conditioneaza achizitiile de transferuri tehnologice cvasi-complete si discutiile treneaza de ani de zile. Insa India a fost un cumparator traditional al URSS/Rusiei, dar de care SUA a devenit brusc interesata, de cand cu ascensiunea Chinei. Si cu indienii francezii sunt in tratative pentru multiple sisteme de arme, de la avioanele Rafale pana la submarinele de tip Barracuda, cu tot cu propulsia lor nucleara originala. Si par a fi dispusi sa o transfere indienilor. Un avantaj al tehnologie franceze este ca foloseste LEU ( low enriched uranium) , din care nu se pot face arme si care respecta tratatele de non-proliferare nucleara, in timp ce tehnologia britanica sau americana folosesc HEU ( highly enriched uranium), din care se pot face arme. Reactoarele navale franceze K15 sunt in numar de unul pe submarinele de atac sau lansatoare de rachete balistice si in numar de doua pe portavionul Charles de Gaulle. Daca se inteleg cu francezii si se va realiza acest transfer tehnologic, iata ca indienii ar putea lua fata Chinei in domeniul portavioanelor, unde chinezii folosesc deocamdata propulsia clasica.

    Afirmatia autorului ca Australia si-a dorit submarine nucleare care „sa-i fie auzite” mi se pare o exagerare. Nimeni nu-si doreste sa-i fie auzit submarinul, mai ales cel de atac, despre care se presupune ca ar trebui sa scufunde forta expeditionara chineza inca din apele teritoriale chineze sau submarinele balistice chineze dincolo de raza de actiune a rachetelor.
    In opinia mea totul este o manevra politica cu dublu scop, pentru britanici sa poata afirma ca „Global Britain” nu sunt vorbe goale si pentru americani sa capete un fel de legitimitate in ochii lumii, ca nu sunt singuri in cruciada declansata impotriva Chinei.
    Mult mai important pentru noi mi se pare a fi noua relatie de securitate care se dezvolta intre Grecia si Franta.

    • „Mult mai important pentru noi mi se pare a fi noua relatie de securitate care se dezvolta intre Grecia si Franta.” Vreti sa detaliati? De ce este atat de important de unde face rost Grecia de submarine nucleare si cu ce bani, mai ales? Daca a ajuns Grecia marele partener militar al Frantei, inseamna ca e cam nasoala treaba. Macron, in disperare de cauza, cred ca a sunat la toate cancelariile europene si unele de prin Asia ca sa salveze Naval Group si sa nu piarda contractele. Penibil!
      Legat de ADIZ, aceasta se refera doar la zborurile comerciale si civile, nicidecum militare. Ori China face incursiuni in acest spatiu al Taiwanului cu avioane de lupta, fara nici o justificare, ceea ce poate reprezenta o agresiune. Oricum, acest concept de ADIZ, nu este reglementat si definit in nici un tratat international sau de catre nici un organism international. Nu confundati ADIZ cu A2/AD area, care este cu totul altceva.

      • @ Anominu’ : Nu confund nimic, poate va lămuriți și dvs. consultând link-ul următor:

        https://www.faa.gov/air_traffic/publications/atpubs/aip_html/part2_enr_section_1.12.html

        „Definitions
        Air Defense Identification Zone (ADIZ) means an area of airspace over land or water, in which the ready identification, location, and control of all aircraft (except Department of Defense and law enforcement aircraft) is required in the interest of national security.”

        Naval Group este firma de stat, nu are nevoie de Macron să-i facă rost de contracte. Firma de stat care chiar produce rezultate de top și care a semnat un contract cu preț fix pentru cele șase submarine de atac din clasa Suffren/Barracuda. Sunteți unul dintre cei obsedați de Macron, uitând că armamentul modern are nevoie de decade întregi de proiectare, construcție și testare iar obsesia Franței pentru autonomie strategică transcende un mandat prezidențial.
        Grecia nu cumpără submarine nucleare pentru că nu are nevoie de așa ceva fiind la o aruncătură de băț de Turcia (altă dovadă a superficialității comentariului dvs.), are nevoie in schimb de corvete și de avioane de vânătoare pentru care să primească piese de schimb, nu sa i se tragă preșul de sub picioare de Marele Licurici.
        Și fiți liniștiți că le cumpăra pentru performanțe .

    • Israelul a cumparat submarine din Germania NU din Franta.
      Global Britain nu are de a face nimic cu problema asta.
      Nu dpdv politic. nu ca furnizor de armament (Este Grecia o exceptie?) si mai mult ca sigur nu ca viziune internationala.
      Nici tarile foste colonii franceze NU (MAI?) AU INCREDERE in Franta.
      Lumea s-a obisnuit cu fanfaronadele lui Macron ca lider european si international.
      Este din ce in ce mai clar ca aproape nimeni nu mai are incredere in Franta.

      • @Durak: La submarine clasice diesel-electrice, cu sau fara AIP ( air independent propulsion) cred că nemții și suedezii sunt mai avansați decât francezii. Și mai ieftini. În plus Israelul nu are nevoie de cine știe ce autonomie la cat litoral are de aparat și la cat de bune marinele militare ale vecinilor arabi. Submarinele germane mai mici, de tonaj aprox. jumătate față de cele franceze Barracuda, sunt proiectate special pentru operare in ape puțin adânci (cum e și Marea Baltică), la pândă, pentru lansarea de echipe de comando tip Navy Deal, nu pentru ” blue waters”, se potrivesc mai bine nevoilor Israelului.
        Veți vedea pese cat a timp daca a fost și coada englezilor in rezilierea contractului cu Australia.
        Referitor la Macron se pare că suferiți de aceeași miopie ca mulți alți comentatori de pe aici. Exista multe state care au apelat cu succes la francezi când interese geo-strategice și politicile sferelor de influență le împiedicau să aibă acces la armament american: Israel în domeniul atomic și primele avioane Mirage cu care au făcut față primelor atacuri arabe, India cu Mirage și Rafale cu care au ținut piept Pakistanului înarmat de SUA, Taiwan, etc… Obsesia noastră încă de pe vremea bunicilor pentru americani și presa noastră de slabă calitate care omite să spună adevărul obiectiv despre Franța și capabilitatile sale, nu schimba realitatea performantelor la care a ajuns aceasta în diverse domenii.
        Din păcate este vizibila alunecarea României (prin decidenții săi) înspre SUA, contractele interguvernamentale, fără licitație și cu plata in avans pentru echipament american, blocarea prin instanțe a contractului nostru pentru cele trei corvete cu Naval Group + Șantierul Naval Constanta, diverse articole de presă cu bias (ex. azi in Adevarul- NATO da, armata europeana ba, a „analistului” militar Ion Petrescu) mie personal nu-mi miros chiar a bine. Nu sunt împotriva NATO sau a americanilor, dar dacă centrul de greutate geopolitic se muta in Asia și vine vremea ca Uniunea Europeana să-și poarte singura de grijă, poate că ar fi bine sa sesizăm momentul nu să rămânem încremeniți în trecut. Mi-aș dori sa devenim un actor responsabil european, nu sa o luam în direcția Poloniei și a Ungariei.

  5. Aukus insemna ca SUA vor abandona in timp Europa si impreuna cu rudele sale: UK, Australia , NZ, Canada vor forma o alianta militara in actualul centru al omenirii – Asia de Sud Est.
    NATO si Europa vor ramine pe plan secund

    • Alianta asta exista deja – se numeste Five Eyes.
      Chiar daca NZ si Canada sunt membrii juniori si conduse de politicieni cu veleitati mai mult de spectacol decat de substanta privind apararea lumii libere.
      In afara de asta, nu este clar ca lumea anglo-saxona s-a saturat pana peste cap de conflicte generate de sute de ani de batrana, anchilozata dpdv tehnologii-noi dar si abordari politice, moralizatoarea dar orgolioasa Europa condusa de binomul nefast Franta-Germania cu Rusia oricand gata oricand sa ingurgiteze militar si economic Europa asa cum viseaza si are drept viziune de baza indiferent de sistemul politic?

  6. Cateva precizari:
    Submarinele nucleare sunt mult mai silentioase, in majoritatea timpului operational decat cele diesel electrice. In situatii critice, cand semnatura sonica trebuie sa fie mimina, submarinele diesel electrice functioneaza pe baterii pentru o scurta perioada de timp si sunt greu de detectat. Reactorul nuclear produce zgomote hidraulice tot timpul…

    Contractul cu Franta prevedea livrarea a 12 bucati, nu mai devreme de 2034. Costul de livrare a cresut substantial, in final a atins 90 miliarde dolari iar costurile de maintenance nu mai putin de 145 miliarde, ajungand la un pret de 20 de md per submarin, total nerealist si peste posibilitatile financiare australiene. Spre comparatie, un submarin diesel electric german sau japonez costa intre 300 si 500 milioane dolari…

    Prin semnarea Aukus, America o sa beneficieze de porturi speciale pt submarinele nucleare, americanii nu au submarine diesel, numai nucleare, bazele curente din Australia nu pot fi folosite ….

  7. Idea principala este ca Aukus este parte dintr-un proiect militar mult mai complex decat flota de submarine, va implica integrarea Australiei in multiple niveluri , incusiv informational, intr-un triunghi tehnologic care nu poate fi oferit de partea franceza.

  8. „SUA va avea un avantaj strategic de pe urma AUKUS, deoarece va avea acces efectiv la bazale navale ale Australiei, fiind astfel mai aproape de China decât în prezent. Guam şi Diego Garcia sunt mai îndepărtate de China decât Australia”.

    Este evident că insula Guam este mai aproape de coastele Chinei decât Australia, nu mai departe.

  9. O alta precizare:
    Submarinele diesel electrice ce pot lansa rachete balistice sunt operationale din anii 50… Prima clasa de submarine sovietice ” Zulu” in limbaj NATo, a devenit operationala in 1955 cu rachete Scud… clasa ” Golf” tot diesel electrica, operationala pana in anii 80′ a fost inarmata cu rachete balistice nucleare….

    Probabil ca autorul se refera la prima combinatie de submarin diesel electric cu AIP( advanced air propulsion, motoare diesel ce ard motorina si oxigen lichid, ca atare au o autonomie sub apa mult mai mare) cu rachete balistice, intradevar testata prima oara de coreeni in septembrie..Rachete de croaziera sunt in prezent la bordul catorva submarine AIP, de pilda Dolphin , fabricate in Germania…

    Fraza ca Australia sau oricine altcineva vrea sa-si faca auzite submarinele e probabil o greseala de tipar… intregul concept al armei submarine se bazeaza pe nedectabilitate….

    • Eu am inteles fraza respectiva, cu submarinele nucleare care se fac mai bine auzite, in sens metaforic.
      Adica un avertisment pentru China.
      Dar, dupa proverbul romanesc „unde dai si unde crapa”, au sarit ca arsi (la buzunare) francezii.

  10. Nu orice alianta militara trebuie sa fie dublata de una economica. Cel putin in cazul Australiei nu este nevoie, chiar daca are un conflict cu China, unul din partenerii economici cei mai importanti. Exista multi alti parteneri economici cu care Australia poate avea legaturi stranse.
    In al doilea rand, in articol este adusa in discutie probabilitatea ca AUKUS sa inglobeze si Franta, insa nu se spun multe alte lucruri despre problemele de securitate aparute intre Australia si Franta dupa semnarea contractului cu Naval Group. De exemplu, nu se vorbeste de faptul ca un actor strain (probabil China) a reusit sa fure informatii de la Naval Group privind submarinele nucleare produse de aceasta companie franceza, ceea ce a tras un semnal de alarma la Canberra si multe indoieli cu privire la capacitatea Frantei de a opri astfel de brese de securitate. Apoi, problemele de comunicare intre guvernul australian si Naval Group sunt de-a dreptul inacceptabile intre doi parteneri militari.
    „Securitatea europeana complementara NATO” este doar o petarda ambalata frumos intr-un limbaj diplomatic. In realitate stim bine ca intentiile Frantei tind catre o independenta strategica totala, deci o decuplare in primul rand de SUA. „Criza submarinelor” si cea a lui Macron personal este un moment ideal pentru ca Franta sa insiste si mai mult pe ideea de indepenedenta strategica.

  11. Submarinele acestea folosesc energie verde?
    Tot armamentul demential cu care se ameninta Marile Puteri sunt create pentru a salva Planeta…Dar asta este alta poveste.
    Trist este ca si persoane militant pacifiste, cazul meu, in situatii precum cele la care se face referire ajung sa sustina cauza absurda a uneia din grupari.
    Eu zic ca-i bine ca francezii ii sprijina pe greci, pentru a-i disuada cat de cat pe turci si pe cei care pohtesc la zacamintele de gaze naturale din Mediterana.
    14 octombrie 2020- Grecia si Turcia ( membre OTAN) au fost la un pas de a incepe un razboi in urma descoperirii zacamintelor de hidrocarburi langa Cipru , in apele teritoriale ale Greciei.
    Posibil ca oarecum indirect, francezii vor sa ii ajute pe libanezii carora zacamintele din Levant le-ar folosi daca fatalitatea nu i-ar lovi din toate punctele cardinale.

  12. Bun articol.
    Decizia australiana e de bun simt in noua paradigma.
    Europa nu conteaza, Franta nu conteaza. Principala problema e ca Europa nu are leadership, ca nu mai este o Europa a cetatenilor, ci a unor platitori de taxe diriguiti de o birocratie osificata si compusa din politicieni de profesie (buni la contopism si socialisti de sampanie prin excelenta). Uniunea europeana are nevoie de un suflu nou, prin care sa fie complet eliminati din viata politica toti neomarxistii verzi (si desigur globalisti) care in ultimii 20 de ani au adus continentul practic in sant. Fara un pic de conservatorism in anumite zone si promovarea unei doctrine „europe first”, constructul actual are zilele numarate…
    Nu aud 1 discutie despre sprijinirea familiilor europene pentru relansare demografica, de exemplu. Tot ce vad sunt sloganuri globaliste, import de tercermundisti nepregatiti nici cultural nici profesional, angajari pe baza de rasa si orientari sexuale, inabusirea oricarei discutii serioase (si realiste) despre viitorul europei.

    • Nu s-a ajuns aici pentru ca Europa nu conteaza ci pentru ca era nevoie de o reactie rapida in Australia si care nu putea sa mai fie asigurata de Franta iar Australia s-a reorientat.

      Lucrurile erau mai avansate in relatia contractuala intre Australia si Franta nu se mai ajungea aici.

      O lectie care se desprinde de aici este ca lumea trebuie sa se miste mai repede pentru ca are tehnologie la dispozitie, proiectarea este asistata de calculator, te ajuta AI in diferite domenii si se comunica/ fac schimburi rapide de informatii. Pic cumva cu aceasta observatia in concluzia autorului care precizeaza ca structurile/retelele vor fi /sunt mai flexibile, se adapteaza rapid.

      • În proiectarea asistata pe calculator tot francezii sunt proprietarii celor mai avansate solutii. Primele submarine nucleare americane proiectate în întregime pe calculator ( cred că cele din clasa Seawolf) s-au făcut în CATIA, soft al firmei franceze Dassault Systemes. Tot francezii au fost și promotorii ” Fly by wire” la Airbus, generând vânzări record și lăsând în urmă Boeing…
        Un alt detaliu la care s-au uitat australienii inițial la contractul cu francezii a fost numărul mic de submarinisti necesari, 65 la francezi, aprox. 110 la englezi și americani. Tot datorită unor sisteme automate avansate și care preiau sarcinile unei părți din echipaj.
        Rezilierea contractului cu francezii nu s-au făcut pe criterii de performante…

        • Rectificare-nu submarinele din clasa Seawolf ci cele din clasa Virginia (vehiculate de presa pentru Australia), au fost proiectate in CATIA. Gradul de automatizare a submarinelor Suffren/Barracuda permit un echipaj redus la jumatate, sarcini reduse pentru fiecare submarinist, spatii de cazare individuale ( nu „hot bed”) si chiar folosirea femeilor… Aceste aspecte ar fi fost foarte importante pentru australieni pentru ca acestia au avut probleme cronice de recrutare si mentinere a echipajelor pentru cele cateva submarine clasice din clasa Collins pe care le opereaza.

    • Ce am scris mai sus nu inseamna ca eu sa consider ca lidership-ul din UE este nemaipomenit, dar este o alta discutie si cred ca se poate face in cadrul unui alt articol.

    • Si de ce nu ar conta Franța pe teatrul din Pacific? Nu cumva este singura putere europeană care are baze in zona? Ce relevanță are UK in Pacific?

  13. Cateva mici corectii si comentarii.

    1) „De altel, Franţa s-a adaptat din mers foarte rapid noilor tendinţe: pe modelul aranajamentului de securitate SUA – Marea Britanie – Australia, a semnat pe data de 28 septembrie un acord cu Grecia care prevede livrarea de submarine nucleare ”

    In realitate cele doua tari au semnat un acord in valoare de 3 miliarde de Euro care prevede livrarea catre Grecia a 6-8 fregate,deci nave de suprafata si nicidecum submarine,cu atat mai putin nucleare.
    v. https://www.youtube.com/watch?v=goi5D5030zg&t=221s
    Daca cineva are alte informatii ar fi bine sa posteze un link.

    2 ) Problema transferului de tehnologie nucleara este un lucru foarte delicat si in contradictie cu niste tratate internationale de neproliferare.
    Ar fi al doilea caz in istoria recenta cand America ar face acest lucru .
    S-a intamplat prin 1958 cand americanii au livrat Angliei tehnologia fabricarii submarinelor nucleare, Erau alte vremuri.

    Complexitatea problemelor tehnologice si lipsa de experienta a australienilor in acest domeniu ar putea conduce la o perioada de timp indelungata pentru fabricarea celor 8 submarine cu propulsie nucleara pe care le doreste Australia.

    O problema o reprezinta si lucrarile de mentenanta pentru acest tip de submarine din punct de vedere financiar ele fiind mult mai scumpe decat la un submarin diesel -electric.

    3) Pentru a raspunde intrebarii din titlu mai pe direct ar trebui spus ca de fapt SUA este interesata mai putin de dotarea cu submarine a Australiei si mai mult de acordul de a folosi baze navale si infrastructura pentru submarinele ei iar asta in contextul politicii de containment a Chinei.
    Cea mai apropriata baza navala americana de China se afla in Guam dar poate adaposti doar 4 submarine nucleare americane.
    Hawaii are o mare baza navala americana dar e la o distanta de peste 9000 km de China.
    Din acest motiv accesul la un port australian ,precum Perth e important pentru ca distanta ar fi de aproape doua ori mai mica ( vreo 5000 de km )

    Pe de alta parte UK are destui muncitori si ingineri specialisti in constructii de submarine dar fara locuri de munca in prezent si este interesata in a-i pastra in domeniu.
    Multi dintre ei ar putea pleca in Australia pentru a lucra si a-i invata pe australieni cum sa cconstruiasca submarine nucleare.
    Ar fi un castig pentru Anglia.

    Pe ansamblu unii vad in AUKUS si o incercare a tarilor de susha anglo-saxona de a incerca sa domine din nou lumea ca pe vremea Imperiului Britanic.
    Din acest motiv nu cred ca Japonia va face vreodata parte din AUKUS.

  14. Zona de interes strategic este in sudul Marii Chinei de Sud si ceva mai la vest, stramtoarea Malacca. Pe aici tranziteaza marea majoritate a importurilor de petrol chinezesti, interzicerea militara a traficului ar fi urmata de un colaps rapid al economiei chinezesti. Noile insule artificiale din Marea Chinei de Sud, transformate de chinezi in baze militare au tocmai misiunea de a proiecta forta militara in regiune..

    Perth este in prezent baza submarinelor australiene, dar are dezavantajul locatiei in sud, 3500 de mile numai pentru a ajunge unde ar fi „bataia pestelui’ , sunt zvonuri ca baza din Darwin, pe coasta de nord, numita Coonawarra este in vizorul american pentru submarinele nucleare. De altfel, in 2019 a inceput un proiect de cateva sute de milioane pentru largirea bazei din Darwin, care a fost vizitata curand de un echipaj american din Guam..

    Strategic vorbind, Australia nu are nevoie sa proiecteze putere militara la mare distanta, o flota de submarine diesel electrice ce patruleaza apele invecinate ar fi mai mult decat suficient, noile submarine diesel electrice cu AIP, fuel cells si baterii din noua generatie sunt arme redutabile, in cateva exercitii navale recente s-au dovedit capabile de a se apropia la distante letale , nedetectate , de tinte majore, inclusiv portavioane nucleare.

    In afara costurilor crescute legate de intretinerea reactoarelor nucleare, domeniu unde Australia are zero experienta, ar trebui sa se adauge si considerabilele costuri economice rezultate din inghetarea relatiilor cu China, principalul importator de carbune ( sistate de chinezi, deja), minereu de fier, cereale, ce constituie baza exporturilor australiene. Militar, Australia devine potential teatru operational intru-un conflict americano-chinez. Apele din stramtoarea Taiwan sunt mult prea saturate cu forte chinezesti pentru o posibila sustinere americana in cazul unei invazii iar portavioanele americane par a fi foarte vulnerabile la noile rachete antinavale hipersonice… Interzicerea traficului prin stramtoarea Malacca folosind submarine greu de detectat pare o varianta strategica superioara.

Dă-i un răspuns lui Ioan Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro