vineri, aprilie 19, 2024

Ce înseamnă „până la capăt”, Liviu Dragnea?

Noi” și „Dragnea-și-ai-lui”

Să nu ne mai ascundem după deget: în ecuația numită România de azi, sunt doi termeni: noi și Dragnea-și-ai-lui. Ireductibili. Și noi și ei suntem dispuși să mergem „până la capăt”. Așa au declarat ei prin vocea purtătorului lor de cuvânt. Așa am declarat noi de câte ori ne-am adunat în Piețele țării. Cu toții vom merge „până la capăt”.

Dar cine suntem noi? Și cine sunt Dragnea-și-ai-lui?

– Totul începe de la cuvinte. În primul rând, Dragnea-și-ai-lui sunt cei care ne-au furat cuvintele. Și noi și ei folosim cuvintele justiție, democrație, adevăr, bine comun, prosperitate, cinste. Care e atunci deosebirea dintre noi și ei? Noi încercăm să redăm acestor cuvinte demnitatea și sensul, scoțându-le din retorica goală a comunismului care, într-un peisaj al mizeriei generalizate, se gargarisea de dimineața până seara cu cuvintele „popor”, „bunăstare”, „fericire”. Cândva, după căderea comunismului, am avut fantezia să mă adresez lichelelor care-l făcuseră cu putință cu aceste vorbe: „Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folo­siţi o vreme vorbele «demnitate», «libertate», «conştiinţă», «dreptate», «popor». Nu asasinaţi aceste cuvinte”.
Numai că ei, urmașii celor de dinainte de᾽90, au continuat să le batjocorească folosindu-le în răspăr cu realitatea. După 1990, ei au transportat pe cestălalt mal al istoriei cloaca imorală a societății comuniste: fără de legea, minciuna, bunul plac, intimidarea, violența, calomnia, cinismul, privilegiile, furtul, corupția. Pe scurt, morala activiștilor și a securiștilor care, descărcată în noua epocă post-revoluționară sub masca democrației, a devenit morala oficial-neoficială a României. Ea ține de „retorica diavolului”, care folosește cuvintele moralei noastre golindu-le de sens și dezmințindu-le clipă de clipă. „Instalând minciuna – cum spunea cineva – într-un cuvânt al adevărului.” Toate discursurile lor sunt făcute din minciuni camuflate în cuvinte ale adevărului.

– În al doilea rând, Dragnea-și-ai-lui sunt cei care declară că mor din iubire pentru România. Drept care au pus monopol pe calitatea de român. Se declară „mândri că sunt români” și iubesc România atât de tare, încât nu se pot abține să nu o siluiască în fiecare clipă. Pentru ei, România e țara care le perpetuează bogăția proprie și traiul deasupra legii. Și e și țara din care fug când riscă să înfunde pușcăria pentru cât de mult, iubind-o, au furat-o.

Iar cei pe care i-am numit noi? Sunt aceia care iubesc România pentru că vor s-o vadă „în rândul lumii”. O iubesc cu atât mai mult cu cât drama ei a devenit de nesuportat: Dragnea-și-ai-lui au reușit să se distribuie în roluri pe care le joacă prost, abandonându-le pe cele pe care le-ar fi putut juca bine. Ar fi putut fi (și chiar asta au fost la un moment dat al vieții lor) vânzători de mici, cârciumari, secretare la Videle, ingineri la o fabrică de vagoane din Caracal, securiști, milițieni, femei de consum… Puteau să rămână figuranți într-o piesă care se petrecea într-o provincie din Bărăgan. Dar s-au pomenit jucând pe prima scenă a țării roluri de parlamentari, de miniștri și de oameni de afaceri într-o piesă istorică. Și, jucându-le prost, au răsturnat țara cu fundul în sus.
În timp ce ei ne propun o Românie dominată de bunul plac al unui individ paranoizat când de putere, când de frică, noi vrem o Românie populată de oameni neumiliți de un guvern de caricaturi. Ce om normal vrea să fie reprezentat de un parlament condus de condamnați penal și să fie gospodărit de o administrație parazitată de escroci care petrec pe banii țării și ai Uniunii Europene?

– În al treilea rând, Dragnea-și-ai-lui sunt cei care inventează dușmani interni: „statul paralel”, „sorosiștii” și alte ficțiuni pe care nu le poți lua în serios decât dacă ești complet cretin. Noi, în schimb, suntem cei care se izbesc zi de zi de dușmanii de moarte ai României. Piața îi numește „ciuma roșie”, nu pentru că ar avea o ideologie stângistă (etica furtului nu e o ideologie), ci pentru că au toate apucăturile acestei teribile molime istorice pe care o botează cu cinism „democrație”.

– În sfârșit, în al patrulea rând, Dragnea-și-ai-lui sunt cei care folosesc cuvintele urii, ale amenințării și ale violenței. Și violența însăși. Ei folosesc cuvintele „să zdrobim”, „să distrugem”, „să anihilăm”, „cu arma la picior”, ei sunt cei care ne numesc „fasciști”, „putori”, „imbecili”, „javre”, „șobolani”. Ei sunt cei care dau ordine jandarmilor să devină violenți, să intimideze, să lovească, să folosească gaze lacrimogene și „animalele din dotare”. Și care, dacă nu li se face pe plac, recurg la cele mai penibile amenințări.
Noi suntem cei care, adunându-ne în piețele României, am scandat, am cântat, am tăcut, am avut umor, am adus cu noi cărți, am făcut din lumini steagul UE și al României. Am descoperit „ființa-laolaltă” a unei societăți civilizate, pașnice, respectuoase și senine, ne-am redescoperit „ființa comună”, ne-am simțit frumos-solidari, am creat relații de umanitate simplă, ne-am recunoscut ca semeni. Ne-am simțit bine unii cu alții, politicoși, lipsiți de vulgaritate, binecrescuți. Ne-am făcut daruri. Am recreat nucleul pierdut al unui popor.
În urmă cu câțiva ani, un supraviețuitor al închisorilor comuniste a spus la o întâlnire publică: „Noi rezistam pentru că eram pe o linie dreaptă, iar ei erau niște ticăloși”. Asta trebuie să ne zicem și noi azi: „Noi rezistăm pentru că suntem pe o linie dreaptă, iar ei sunt niște ticăloși”.

Ce înseamnă „până la capăt” pentru ei?

Ce înseamnă „până la capăt”, folosit în repetate rânduri de șeful lui Dragnea-și-ai-lui? Înseamnă atingerea unei extreme. Extrema pe care o poate atinge violența este moartea. „Eu, dacă e să mor, am ales să mor în picioare”, a declarat în câteva rânduri Dragnea, înduioșat de propriul lirism de mahala. Și a mai spus: „Eu nu sunt în război”. Astea erau vorbe spuse în 11 ianuarie 2017. „Până la capăt” însemna: sunt dispus să mă bat, eroic, pentru o cauză dreaptă și sunt gata oricând să mor în picioare, nedreptățit și înconjurat de dușmani, dar aureolat de splendoarea cauzei mele!

Între timp, după cea de a doua condamnare, Dragnea nu mai vrea să moară în picioare – victimă a lui Iohannis, a justiției și a „Securității” (!?). Între timp, a declarat război României. „Mersul până la capăt” a virat de această dată către „pieirea celuilalt”, nu a sa. Cuvântul „zdrobire”, care revine în vocabularul său în ultima vreme, înseamnă sau o provocare în genul lui Iliescu (minerii în capitală), cu aducerea în București a unor oameni deveniți captivi prin manipulare, mită și șantaj, sau folosirea, împotriva propriului popor, a instituțiilor de forță ale statului (armată, jandarmerie, poliție). Sensul belicos al mesajului lui Dragnea a fost tradus în cuvintele rostite de vicepreședintele PSD, Paul Stănescu, în fața tinerilor pesediști din Olt, printr-o invitație la o excursie promptă în capitală: „V-aş ruga să fiţi pregătiţi – sunteţi tineri – «cu arma la picior». Când preşedintele (PSD) va fluiera, cu toţii să fiţi la Bucureşti”.

Ce înseamnă „până la capăt” pentru noi?

E bine să-i aducem aminte lui Dragnea, care se lăuda că e gata oricând să moară în picioare, că în România, în decembrie 1989, au murit cu adevărat tineri strigând „mai bine mort decât comunist”. Una e „să mori în picioare” apărându-ți puterea, funcțiile politice și banii furați, și alta e să mori în bătaia gloanțelor pentru libertatea redescoperită. Sau să mori sinucigându-te, așa cum a murit în 8 iulie 1993 Călin Nemeș la Cluj, văzând către ce se îndreaptă România la puțină vreme după revoluție.
Sunt convins că dacă lucrurile escaladează, nu sunt puțini cei care vor sta în picioare cu luciditate în fața razboiului delirant pe care Dragnea l-a declarat României, inventând la tot pasul dușmani. Aceștia sunt oameni care pentru nimic în lume nu mai vor să se întoarcă în istorie acolo unde îi trimite nebunia unui om și a unei mafii camuflate în partid. Oameni care cred în valorile simple ale vieții – liniște socială într-un climat de încredere, cinste, demnitate, curaj, dragoste de adevăr și dreptate – și care nu mai pot despărți viața lor de ele.

PS Power point didactic

Pentru Dragnea-și-ai-lui, „până la capăt” înseamnă instaurarea unei stări a nației care să garanteze:

– utilizarea banilor publici pentru mituirea electoratului prin creșterea fără acoperire a salariilor bugetarilor, a pensiilor și a indemnizațiilor destinate asistaților social. Consecința: înglodarea României în datorii din ce în ce mai mari;

– puterea ca privilegiu: ceea ce contează este binele propriu, nu al țării;

– păstrarea avuțiilor furate;

– perpetuarea îmbogățirii proprii prin furt din buget și din fonduri UE;

– traiul deasupra legii, însoțit de impunitate. Ceea ce înseamnă: sugrumarea justiției;

– suprimarea oricărei opoziții și a oricărei forme de protest;

– menținerea în ignoranță a unor mase de oameni care să poată fi manipulate și ținute captive prin mită electorală și asistență socială.

Pentru noi, „până la capăt” înseamnă instaurarea acelei stări a nației care să garanteze:

– apolitismul magistraților;

– grija generalizată pentru binele societății (investiții: spitale, școli, infrastructură);

– competența pe funcție ca valoare supremă pentru oricine ocupă o poziție de reprezentare, guvernare sau administrare;

– inexistența penalilor în funcții publice: nu numai o persoană condamnată penal, ci orice persoană intrată în cercetare penală să nu poată ocupa o funcție publică;

– nimeni nu e mai presus de lege.

Distribuie acest articol

53 COMENTARII

    • Pentru Dragnea si „batalioanele de asalt” PSD-iste pana la capat inseamna razboi civil, care sa permita Rusiei sa-si retraga definitiv trupele stationate in Transnistria catre Romania, pentru a apara „guvernul si parlamentul romane alese democratic”, ca in Siria.

  1. Orice funie are doua capete. Depinde acum la care din ele va merge Dragnea: al cuiului sau al nodului. Ideea e ca noi mergem la celalalt. Asta inseamna „pana la capat”.

  2. Multumim, avem nevoie de dvs., continuati sa scrieti. Si da, aveti dreptate, nu vom ceda indiferent ce va presupune asta. Ajunge, pana aici!

  3. „Cred că ce nu le place “lor” (Dragnea-și-ai-lui) din sintagma “societate civilă” este partea cu “civilă”” Cred că nici partea „militară” – aceea profesionistă și tăcută – nu le place. În genere, constat că nu le place nimic din ceea ce este făcut cu temeinicie, prin calificare, devoțiune și determinare, de la profesiuni diverse, până la politică. Nu le place decât propriul interes!

  4. Haideti sa incercam o noua abordare: ce ati spune daca am gasi o cale prin care sa anuntam Guiness Book ca aici, la noi exista un individ, dublu condamnat penal care detine, lucru unic in lume, titlul de Presedinte al Camerei Deputatilor. Ar fi bine ca acei domni sa vina pentru a-i decerna acest titlu. Oricum, multe diplome nu are, si, in plus, de ce sa nu ne mandrim cu el? Sunt convins ca daca vor fi de platit unele taxe, se vor strange rapid banii prin cheta publica.
    Si daca ar fi sa gandim mai departe, pe aceeasi logica, poate Hitler nu ar mai fi devenit Hitler, iar urmasilor actuali ( Erdogan, Trump, Putin, Orban…si care or mai fi) le-ar fi mai usor sa se mandreasca cu realizarile actuale, fara a mai fi nevoie sa viseze la impliniri marete ce vor duce lumea din nou, in sant

    • Daca tacem si nu ne implicam
      o sa ajungem ca NU MAI TIN INTE CARE TARA AFRICANA
      in care UN PUSCARIAS A AJUNS PRESEDINTE.

    • Ai DA – trebuie recunoscut ca acesta este rolul LEGITIM al elitelor in general si
      al domnului Liiceanu in special ,
      de a impidica Romania sa fie condusa de un PUSCARIAS
      precum cel mai sus mentionat.

      • Abia acum imi dau seama
        ca postarile mele pot fi intelese ca exterioare turmei doar
        daca precizez ca ele se refera la AFRICA DE SUD
        si la Presedintele MANDELA.

        • Mihai 2,

          Analogia dintre Dragnea si Mandela nu prea are cum sa stea in picioare; sunt prea putine asemanari astfel incat sa-i pui in acelasi cos. Probabil ca suferi si tu ca toti ceilati PSD-isti, de retorica omului inzestrat cu pseudo-inteligenta ;)

          • Detinutul african a executat 20 de ani – e clar ca inca nu se poate face analogie.
            Evident ca, in cadrul dat, niste postari care nu incep cu ”suuuuperb” ,
            nici cu ”exceleeent”
            nici macar cu ”remaaaarcabil”
            tradeaza lipsa de inteligenta autentica a autorului care sunt.
            Mai rau e ca am vatamat unaimitatea.

  5. Maestre, lichelele au mai devorat o generatie.
    Sa speram ca ultima!
    Felicitari pentru mintea lucida, pusa tot timpul in slujba bunului simț!

  6. Stimate domn, va citesc cu placere, consider ca mai invat cate ceva de fiecare data.

    Vreau sa fac o remarca, sper, constructiva, nu vreau sa-i spun sfat.

    Incercati sa faceti un mesaj pe limba votantului PSD, care sa fie inteles de catre ei si prin care sa-i faceti sa inteleaga macro si nu micro, asa cum sunt platiti acum de catre PSD cand vin la mitinguri sau intra in cabina. Sa stie ca exista sansa de a iesi din saracie, numai ca tb sa mai astepte putin mai mult. Sa inteleaga ca daca nu ia covrigul PSD acum, exista sanse sa ia 2 altii, putin mai tarziu insa. Oamenii sunt captivi din nefericire, material si intelectual. Nu pot decat sa-mi aduc aminte de bunica mea care a mers si a votat PSD sub promisiunea ca i se vor da banii pe lemne de iarna trecuta.

    Ganditi-va doar ca mesajele dvs nu au cum sa ajunga la ei, de rezonat, nici vorba. Asta ar trebui schimbat daca vreti sa faceti ceva constructiv. Altfel, scrieti pentru noi, cei care va citim si va dam dreptate = crestere zero.

    Parerea mea

  7. Cu fraza aceasta m-ati facut sa rad:

    „Și noi și ei suntem dispuși să mergem până la capăt.”

    Da, ei merg pana la capat organizandu-se si acaparand toata tara. Noi mergem pana la capat si le dam o replica dura intr-un editorial. Le-am tras-o!

    Oameni buni, pana nu se organizeaza opozitia si pana nu va aduce oameni de valoare in fata, nu se va schimba nimic.

    La ora actuala exista o singura solutie: parasirea tarii.

    • Adica ce zicea nenea Iancu: ori toti sa scapam, ori toti sa muriti.

      Poate multi nu inteleg, dar opozitia asta formata din oameni noi si credibili chiar nu cade din cer. Da, e nasol, dar chiar „noi” ar trebui sa ne ocupam de asta.

  8. Sufletul uitat al nemuririi

    Un nucleu corespunde unei structuri solide (?), repetându-şi, ax al reperelor existentiale, experienţa stabilităţii în orice moment. Dar, făra restul celulei, nucleul este un artefact destinat pieirii.
    Apreciez entuziasmul autorului articolului, dar (şi chiar în ciuda speranţelor mele) consider că auto-intitulatul „nou nucleu” al unei Românii pierdute pe drumuri neprielnice nu este decât un selfie bicisnic, plin de satisfacţie egolatră, făcut într-o oglindă măgulitoare dar deformată.
    „Piaţa” nu poate fi un „nucleu” atâta timp cât „fiinţa” ei are contururi imprecise, fiind si expusă la inconsistenţa reacţiei emotive a participanţilor şi care nu poate fi anticipată.
    Dacă vrem să ne salvăm, pe noi şi mai ales pe aceşti tineri ai viitorului ţării acesteia, ce se vor pierde (definitiv şi spre folosul altora) pe drumurile străinătăţii, personal, consider că două lucruri sunt importante.
    În primul rând, DETERMINAREA fără compromisuri a mişcării care începe să se contureze, şi aceasta în ciuda tuturor inconvenientelor aparente.
    În al doilea rând, trebuie ştiut că cei ce pleacă (emigreaza) sunt mai întotdeauna, cei mai curajoşi, mai determinaţi şi mai dinamici, adică exact ceea ce lipseşte României actuale. Dar, cum spuneam, „nucleul” nu este suficient. Lipseşte protolasma figurativă a poporului „de jos”, oamenii aceia, amărâţi, speriaţi, debusolaţi, ajunşi să se vândă pe un kil de oloi şi o vizită controlata la Bucureşti.
    Luaţi „în parte” ei ne pot demonstra „firul roşu” al omeniei celor ce au dus greul acestei ţări şi ne-au dat viaţă, ca să putem pactiza „civilizat” în Piaţa Naţiunii. Poate că, în cursul istoriei, „domnii ai mari”, adică intelectualii, au iniţiat curente si politici diverse, dar greul, tradiţional, tot ţăranul l-a dus (şi-l duce), urmat la mică distanţă de mai noua clasa „mjlocie”, adică cea care furnizează banii ce vor fi furaţi de „Ai lu’ Dragnea”.
    Actele demonstrativ-simbolice” sunt utile, dar fără atragerea celor de la mitingul „lu’ Dragnea” nimic nu se va face întru împlinirea acestei naţiuni.
    Putem să facem – între NOI – „schimburi de cărţi” alţi 70 de ani de silnicie impusă; dacă nu-i vom învăţa „menirea natiei”şi pe CEILALŢI, pe cei ce au uitat-o, adică, în lupta lor cu grofii nobilimii neocomuniste, nu vom constitui niciodată acel „popor” unit, ce dă bine doar în pozele de paradă aniversară, dar este golit în esenţa sa reprezentativă.

  9. Ce inseamna „pana la capat” pentru ei?! Eu zic ca nu vreti sa aflati :)

    Iliescu a fost o lichea hidoasa. Multi oameni lipsiti de imaginatie (printre care si subsemnatul) ziceam ca mai rau decat atat nu se poate intr-un sistem democratic. Ei bine s-a urcat „insusi” Adrian Nastase pe rampa si ne-a dovedti ca de fapt se poate si ceva mai rau ca mos Ilici. Cand cu Nastase am zis ca pana la urma se va mai lumina si PSD-imea intelegand ca totusi le trebuie macar pe coperta o creatura mai prezentabila ca Nastase. M-am inselat din nou, iar ei l-au extras din strafundurile mlastinii ticmai pe dabusleteanul Geoana. Ei bine cand a ajuns asta am zis: „Dom’le asta pe langa rautatea hidoasa mai e si imbecil. Macar urmatoarea lichea va fi ceva mai putin debila.” Si aici m-am inslat. Cumva PSD-eii au gasit unul chiar mai tampit ca Geaona in pesoana lui Ponta, dar ce= drept si mult mai distructiv.

    Sigur ca pana la urma creaturi de teapa lui Goana si Ponta prezitna unele avantaje: Ambii au dus imbecilitatea pe cele mai inalte culmi, reusid sa iasa in tururile doi ale prezidentialelor din 2009 si 2014 pe locul doi chiar daca fiecare a alergat in cursa singur. Sa facem un efrot de imaginatie si sa ne inchipuimm un pic cum ar fi araat tara aia amarata daca oricare din ei ar fi castigat…

    Rezervele inepuizabile ale PSD ni l-au daruit pe Dragnea. Asta ce-i drept nu e totusi asa de tampit ca Geoana sau ca Ponta. Insa pare mult mai distructiv ca oricare din predecesorii sai. Nici nu vreau sa ma gandesc ce hidosenie fetida ii va urma. Asa ca hai sa nu ne grabim sa-i dorim sfarsitul. Ce urmeaza va fi oricum mai rau.

    Pana la urma probklema nu e atat Dragnea, cat PSD-ul in sine. E ceea ce am impresia ca se pierde din vedere. Daca PSD-ul ar fi un partd de opozitie cu 20%-25% pana la urma sa le fie de bine cu Dragnea cu tot. Problema e ca sunt la putere deja de 6 ani neintrerupt (mandatul lui Ciolos au fost un fel de starunalii, Ciolos neavand destul sange in instalatie ca sa schimbe ceva radical) cu perspective luminoase de a ramane la butoane inca doi ani si apoi de a castiga din nou alegerile din 2020 cu toate ca nu va avea mai mult de 18%-20% din voturile alegatorilor de pe listele electorale…

    Deci astea sunt problemele fundamentale:

    1. Cum se pot provoca anticipate?
    2. Cum anume se poate evita castigarea de catre PSD a prezidentialelor din 2019. In pofida sceptivcsimului general cred ca sansele de victorie ale PSD sunt imense.
    3. Cum anume se poate provoca infrangerea PSD la pralamentarele din 2020 in ipoteze (foarte probabila) ca nu vor fi nici un fel de anticipate.

    Persoana lui Dragnea si soarta sa sunt lipsite de relevanta. Si daca il trazneste fulgerul maine, nimic nu se va schimba in bine.

    • Nu cred că ideea anticipatelor atrage prea multă lume în România. În mod normal, alegeri anticipate ar fi trebuit organizate în 2015, în urma demisiei lui Victor Ponta. Dar tentația ”tehnocrată” a fost mai puternică, oricum poporul habar n-are să voteze, de ce să-l mai fi deranjat cineva? :).

      Cam orice opoziție la PSD e tot socialistă, indiferent cum își spune oficial un partid sau altul. Și cam pentru orice socialist, alegerile sunt bune doar ca să legitimeze eventual puterea deja obținută, nu să constituie prin ele însele un mecanism de accedere la putere. Drama României de azi e că Ion Iliescu înțelegea mai multă democrație decât toți cei care i-au urmat. Iar în următorii 8 sau 10 ani nu se întrevede nimic nou, tentația democrației mimate e omniprezentă.

    • S-a stabilit demult ca cei care nu au iesit la vot sunt de partea BINELUI . Asa se explica rationamentul conform caruia PSD ul conduce Romania desi a abtinut doar 9% voturi

    • @Susufler0 – poate părea surprinzător, dar motivele pentru care unii n-au ieșit la vot sunt legate tocmai de oferta disponibilă pe piață. Și când în toamna lui 2016 am scris ”dacă asta e alternativa, atunci mai bine nu mergem la vot și n-are decât să câștige PSD-ul, măcar știm cu toții că reprezintă răul”, acel comentariu n-a trecut de moderare, confirmând corectitudinea evaluării. Well, în alte 20 de locuri a trecut de moderare :)

      Astăzi, dacă situația s-ar repeta, sunt convins că toți cei implicați ar reacționa la fel. Cultura democratică din societatea românească nu a progresat cu nimic, actorii principali vor doar puterea, nu-i interesează legitimitatea obținerii ei.

    • ptr mine pina la capat inseamna ‘murim cu ei de git’.. imaginati-va ptr o secunda o America fara diversitate. ar ajunge la o mare dictatura si nici nu s-ar mai dezvolta. ce ar insemna asta ptr lume? greu de previzionat. anyway, ceilalti romani asteapta acesta ‘diversitate buna’ sa vina sa ne racoreasca si sa ne faca si masaj pe burtica de acum cam grasa. ei bine nu o sa o faca nimeni pe plac (se aude un mare oftat din adincul sufletului a milioane de romani). IMPLICATI-VA, ba, nu va pot controla ei cit puteti voi ‘vocifera’ daca sinteti buni romani, altfel va maninca cu fulgi baietii ca au experienta. si inca ceva, ar fi fost interesant de aflat daca mai avem mult pina la acest capat, le-a scapat tutror intrebarea. eu sper cit mai curind spre binele tutror.

  10. Dupa cum stim, acesti politicieni cu apucaturi comuniste sint putini!
    Partea cea mai trista si deprimanta este faptul ca ei au un echivalent in societatea civila dupa acelasi chip si asemanare. Omul ”nou” faurit de Ceausescu. De aici isi trag adevarata putere. Ei sint mult mai puternici decat Dragnea&Co, si sint multi .
    Cretinii profunzi care-i voteaza si impotriva carora nu se poate demonstra. Sint peste tot si fara o cladire comuna in fata careia sa urli. Pentru ei furtul este un mod de viata normal invatat in comunism. Statul e despot, ma fura, fur si eu. Daca politicienii fura, sa-mi dea si mie si-i sustinem, ”oricum toti e hoti” . Milioanele de asistati sociali care stiu cu ce fel de hahalere voteaza. Singurul lor inamic real e educatia si dupa mai bine de un sfert de veac de la impuscarea dictatorilor analfabeti realizam ca educatia ia timp, al dracului de mult timp…

      • Ingineria sociala a dat roade dupa cateva decenii de activitate intensa, politica tancului si a pumnului in gura au o eficienta cumplita.
        Acei asa zisi profesori sint rezultatul acelui proces in care propaganda desantata, carpaceala, alcoolismul, apatia si sictirul au triumfat. Competenta, valorile morale , inteligenta, bunul simt, performanta au fost inlocuite de obedienta, de mediocritate si viclenie, primitivism social, ura, invidie. Procesul e reversibil dar va dura. Cine stie cat…

  11. „Noi suntem cei care, adunându-ne în piețele României, am scandat, am cântat, am tăcut, am avut umor, am adus cu noi cărți, am făcut din lumini steagul UE și al României. Am descoperit „ființa-laolaltă” a unei societăți civilizate, pașnice, respectuoase și senine, ne-am redescoperit „ființa comună”, ne-am simțit frumos-solidari, am creat relații de umanitate simplă, ne-am recunoscut ca semeni. Ne-am simțit bine unii cu alții, politicoși, lipsiți de vulgaritate, binecrescuți. Ne-am făcut daruri. Am recreat nucleul pierdut al unui popor.”

    Stimate domnule Liiceanu,
    Va multumesc pentru articolul superb si mai ales pentu cuvintele de mai sus. Noi trebuie sa traim asa, pentru ca numai asa sporim fiinta acestui popor.

  12. Remarcabil condei!Jos palaria pt cele scrise..Romania merita aparata in momentele acestea cu oameni frumosi,senini,curajosi, care sunt atat de multi in realitate printe noi.Multumesc pt articolul dvs Domnule Liiceanu.

  13. D-le cărturar, ii judecați pe „ei” după talia d-voastră intelectuală. Dar „ei” sunt de talia lor, nu desfac firul în 4 și nu au citit atât, necum să scrie. „Ei” doar cred ce se vede la prima ochire, o numesc „școala vieții”. Dacă ei chiar cred în sensul cuvintelor „demnitate”, „libertate”, „conştiinţă”, „dreptate”, „popor”, „fericire”, „democrație” altfel ca „noi” și dau alt sens pe care „noi” îl dăm acelorași cuvinte din limba română? Dacă „ei” sunt mai proști ca „noi” și în ochii „lor” proștii suntem noi, că nu înțelegem sensurile „lor” pentru concepte, pe care „ei” le consideră drepte? Fiecare are dreptate, după cum fiecare are un model al lumii, mai mic sau mai mare, mai difuz sau mai conturat, mai fad sau mai colorat. Și la „noi” și la „ei” sunt soldați care nu pricep războiul în care se bagă decât văzut din cazematele conștiințelor lor, cu urmările războiului prevăzute de fiecare, urmări presupuse după diversitatea și întinderea modelului propriu despre lume. Pacea nu este posibilă cu totul, cearta este dialogul progresului, dar războiul în lumi mai civilizate nu ajunge la contondențe, nici măcar verbale, mesajele se poartă civilizat dacă noțiunile de bază sunt înțelese la fel de combatanții cu vorbe. Prima sarcina pentru în bătaia intre „noi” și „ei” este de a-i înțelege pe ceilalți și a le oferi propria imagine a lumii, să o vadă și să o înțeleagă, sa ajungă la o înțelegere a unei aceeași înțelegeri pentru cuvinte, pentru concepte. Sa ne batem la duel civilizat cu aceleași spade, nu unii cu ghioage și alții cu topoare. Dacă puteți, lămuriți lumea ce înseamnă cuvintele mari pe care le-ați pomenit la început, ele se înțeleg diferit de la „noi” la „ei”, măcar sensurile generale ar trebui bine conturate, ca să nu mai fie sprijin de speculații ale unor intelectuali de pe laturi, unii care vor doar să profite de luptă, îndemnând ba pe unii, ba pe alții și colectând avantaje reale de la ambele părți, acest soi special de „noi” care se dau cu „ei” și obțin o plată pentru că sunt „băieți deștepți”.

  14. Cum mai ziceam pe-aici, domnul Dragnea nu mai are de ales, trebuie sa mearga „pana la capat”. A trecut, deja, de „point of no return” si doar la vale, accelerat, mai poate merge. Prinde viteza tot mai mare si trebuie sa fie tot mai atent sa nu se impiedice. DIn cate-mi dau eu seama, are guvernul de partea lui, dar nu e foarte sigur ca mai are si parlamentul. Jupanul de Teleorman ce se viseaza „rege” al Romaniei si-a construit, ajutat si de cei ce-l manevreaza, „panta” pe care alearga astazi, impreuna cu doamnele si domnii apropiati lui. Alergare rapida le doresc!

    Este impotriva firii, impotriva oricaror legi scrise si nescrise, ca o tara din Uniunea Europeana sa aiba asa un guvern cum are Romania astazi. Din orice unghi ai privi, e impotriva firii, e in detrimentul Romaniei, a imaginii ei in lume si a progresului ei. Lumea se misca, nimeni nu sta pe loc si, daca noi stam pe loc, o sa ne trezim, pe nesimtite, ultimii.

    Vineri seara, in Piata Victoriei, sub umbrela, il ascultam, in megafon, pe Cristian Paturca si al sau „Imn al golanilor”. Acelasi imn pe care-l cantam, student fiind, cu 28 de ani in urma, in Piata Universitatii. Si mi-am dat seama ca multe s-au schimbat in Romania, dar, daca inca mai iesim prin piete si cantam „Imnul golanilor”, multe nu s-au schimbat deloc. 28 de ani!…

  15. Îl „creditați” pe Liviu Dragnea cu mai multă inteligență (oximoron) decât e capabil.

    Liviu nu e decât un interpus prin care serviciile îşi exercită puterea prin dezinformare („statul paralel”) şi pârghii instituționale („statul vertical”).

    Sintagmele, din nefericire, nu sunt inventate de Liviu Dragnea ci de Daniel Dragomir după ce a fost anchetat de DNA şi Black Cube-ul apărut spontan a hărțuit-o pe Laura Codruța Kovesi iar cea de-a doua îi aparține lui Florian Coldea când a fost „audiat” de comisia parlamentară pentru verificarea activității serviciilor.

    Sorosiştii nu sunt inventați. Cei de la România Curată scriu despre ‘anti-corupție’ sponsorizați din banii Fundației pentru o Societate Deschisă finanțată de George Soros.

    Rolul pe care îl are Liviu Dragnea este pe linia vizitelor Vioricăi Dăncilă la Vatican şi urmărit şi de servicii prin Edward Hellvig care a declarat la Universitatea de Vest din Timişoara că aderă la principiile unei ‘societăți deschise’ (adică o etică globalistă) aşa cum e văzută de Karl Popper şi Hannah Arendt.

    Liviu, opinez, ar fi trebuit cel mai probabil să implementeze un program de reformă edukațională pe liniile discutate de Viorica Dăncilă cu Papa Francisc în decursul ultimei vizite la Vatican şi anume pentru promovarea ‘binelui comun’ şi a ‘armoniei’.

  16. Cred ca putem inventa un nou proverb „spune-mi cine-ti sunt dusmanii, si iti spun cine esti!”
    Nu conteaza ca stii, sau nu, carte, ca esti tanar sau varstnic, credincios sau nu, daca simti ca dusmanii tai sunt mincinosii, hotii si marlanii, esti un Om frumos si valoros, care merita ca viata pe care o duce, sa-i semene.
    No hai, s’om termina o data cu dusmanii Romaniei frumoase!

    p.s. OBLIGATORIU, dupa sfarsitul acestei paranteze a istoriei, trebui sa ne schimbam Imnul National! E demonstrat stiintific ca repetarea „la infinit” a unui indemn amana tot „la infinit” producerea actiunii dorite, deoarece creierul mentine statu quo pentru ca indemnul sa aiba sens…(Trezeste-te = inca nu esti trezit, si nici nu te vei trezi daca-ti repeti asta-ntruna! Capisci?

  17. -„Civilizatiile au fost create si indrumate de catre o mica aristocratie intelectuala,niciodata de catre mase.Acestea din urma nu au forta decat pentru a distruge,iar dominatia lor reprezinta intotdeauna dezordine” – Gustave le Bon.
    – In concluzie,stimata elita intelectuala a Romaniei,faceti un partid,deci intrati in politica,luati puterea si salvati Tara!

  18. Mulțumim pentru sinteză. Citesc cu plăcere atunci când articolele nu sânt așa de scurte, dar e bun și acest format aproape tehnic ca densitate.

    Se pretează la scos pe o foaie de hârtie și ținut în portofel pentru atunci când e nevoie de argumente clare și concise.

    O zi bună.

  19. Toate indiciile conduc spre iminenta instaurare a unei dictaturi, deja traditionale la romani. Ne invartim bezmetic in acelasi centenar cerc vicios, vria-i orizontul ce ne-asteapta. Criticam pe deplin indreptatit, insa ne dovedim incapabili de constructia alternativei, singura care ne-ar feri de majoritatea patimilor.

  20. Citind aceste randuri am trecut prin diferite stari, de la euforie la tristete gandindu-ma mai ales la mustata lu’ nea Livio. Nici acum nu inteleg cum de ne-am pricopsit cu astia la guvernare. Incepuse si tarisoara noastra sa-si revina usor, usor si chiar eram mandru si ma laudam ca nu ne-am aliniat politicilor nationaliste ale Ungariei, Poloniei si hop! , ne-am trezit cu „omuletii verzi” inarmati pana-n dinti cu ideologii si principii „sanatoase” estice. Este ca si cum niste nespalati intra plini de noroi si manacand seminte la un spectacol de opera. Acesti oameni sunt adevaratul stat paralel, paralel cu democratia, justitia, statul de drept si legile.

    • @mike – pot să ofer o explicație despre cum s-a procopsit România cu Liviu Dragnea: în urmă cu vreo 7-8 ani (după alegerile din 2009, în orice caz) o cunoștință, cadru didactic cu vederi socialiste, îmi povestea ce bărbat frumos e Liviu Dragnea și cum abia așteaptă ea să aibă ocazia să-l voteze.

      N-am purtat niciodată mustață, habar n-am de ce aduce asta succes la femei, dar se pare că aduce.

      • @ Harald (27/06/2018 la 12:27)

        Ma gandesc ca situatia din Romania ar fi fost cu totul diferita (in sens pozitiv) daca multe din comentariile pe care le-ati postat (si le postati in continuare aici, cat si pe alte site-uri) cat si experienta mangeriala in a infiinta si duce la succes diverse business-uri ar fi fost aplicate in tara.

        Pacat, ca n-ati purtat mustata. Si eu n-am purta vreodata mustata si avand doar o firma n-am experienta dvs. si de aceea scriu destul de rar.

        Numai bine si succes in continuare.

        • @DB – când o firmă își obține veniturile din bani publici, evident că nu mai rămâne timp pentru mare lucru, sunt o mulțime de relații care trebuie întreținute. O mână spală pe alta și amândouă obrazul, corect? :)

          P.S: Oricât de rar scrieți, tot folosiți prea multe nick-name-uri. Am întrebat niște oameni cu o autentică stimă de sine cum se procedează corect și au zis că ei nu numără postările altora. Pe lângă asta, au mai zis că.și o identitate fictivă tot trebuie să fie unică, folosirea de multiple identități fictive nu e tocmai o dovadă a bunei credințe.

          • @ Harald (28/06/2018 la 9:44)

            Presupun ca vorbiti din experienta personala cu privire la firme care-si obtin „veniturile din bani publici”.

            „O mână spală pe alta și amândouă obrazul, corect? ” O vorba romanesca spune: Tot patitu-i priceput nu-i asa ?

            Daca aveti date cu privire la firma mea si contractele de care vorbesti va rog sa le publicati.

            Hint: Firma mea n-a avut si n-are sediul si nici legaturi de afaceri cu Romania si/sau UK; Locuiesc de peste 20 de ani in afara.

            „Oricât de rar scrieți, tot folosiți prea multe nick-name-uri”.

            Daca scrii rar oare de ce o fi necesare „prea multe (sic!) nick-name-uri; pare o frantura logica sau aveti definitii personale pentru „rar” si „prea mult” (desigur in raport cu rar).

            Cu privire la „Am întrebat niște oameni cu o autentică stimă de sine……………” seamana cu o chestie copilareasca ca sa fiu diplomat.

            Numarul de postari se vede de la o posta („at glance”) nu-i nevoie de nici o numaratoare.

            Oricum va urez sa aveti in continuare mult succes in a incheia cat mai multe contracte finatate din bani publici asa cum presupuneti – fara sa dovediti – ca am avut/as avea eu.

            Va multumesc pentru atentie si numai bine.

  21. Un vis secular al societății civice formulat de autor care dovedește maturitatea locuitorilor țării? „Forma fără fond“ din nou cuvintele potrivite după 10 ani parte din UE, după semnarea tratatelor UE și preluarea AQUIS COMMUNAUTAIRE 2007 ca parte a spiritului legislației, a sensului legilor votate de parlamentul român?

    ……. „…. Pentru noi, „până la capăt” înseamnă instaurarea acelei stări a nației care să garanteze:
    – apolitismul magistraților;
    – grija generalizată pentru binele societății (investiții: spitale, școli, infrastructură);
    – competența pe funcție ca valoare supremă pentru oricine ocupă o poziție de reprezentare, guvernare sau administrare;
    – inexistența penalilor în funcții publice: nu numai o persoană condamnată penal, ci orice persoană intrată în cercetare penală să nu poată ocupa o funcție publică;
    – nimeni nu e mai presus de lege.
    …“…..

    Declarația de la Alba Iulia 1918 era un proiect îndrăzneț care promitea libertate, democrație, libertatea cuvântului, libertatea presei, acceptarea sindicatelor, autonomie culturală (în învățământ, administrația locală, justiție, etc)., etc. A venit (dictatură, represiune, etxterminare, epurare etnică, frunți plecate) cu totul altfel. De ce?
    Cum se poate clădi acea democrație, acea țară care era promisă 1918 la Alba Iulia și care e acum „redescoperită“ de autor la centenar?
    România euroeană a autorului sau „suveranitate“, naționalism izolaționist balcanic, estic al guvernului de penali, mincinoși și hoți?
    Furtul și minciuna la nivel de guvern, de parlament (Dragnea reprezentantul parlamentului… wow), la nivel de „academie a colaboratorilor“ de ieri, de azi și de mâine va fi soarta țarii până la bicentenar? Mitologia balcanică bătută în piatră? Român ortodox e destinul locuitorilor (naționalismul legionar ortodox și naționalcomunismul autohton ateist) în vecii vecilor în loc de „meseria de cetățean“ … din cuvântarea autorului de la Brussel/UE?

    Competență, responsabilitate, onestitate, performanță o parte a vocabularului care trebuie redobândit?
    România nu e a voastra ci a urmașilor urmașilor voștri….
    Soluțiile bat la ușă … … alegerile 2019/2020…. …

    • La 1918 s-au intalnit naivitatea izvorata dintr-un standard occidental, relativa normalitate a acelor vremuri cu demagogia provenita din secole de influenta orientala turceasca si ruseasca: http://www.banat.ro/academica/Vuia.htm. Aici se afla originile nenorocirilor care bantuie pana-n contemporaneitate acest trist popor, debusolat si prostit pana la adularea nemijlocita a propriilor tortionari, sau a reprezentantilor acestora. Pentru exemplificare evidentiez cazurile cluburilor sportive ale internelor si al armatei care au adunat laolalta cei mai multi sustinatori, chiar fani, rezultatele fiind vizibile fara prea mare osteneala. Dezbaterile din societate au fost astfel deturnate in directii si sensuri lipsite de relevanta, o aiureala nationala caracteristica vriei in care se zbate neputincioasa.

      • Soluțiile bat la ușă: alegerile 2019/2020.
        Pluralitate, diversitate (Elveția patru limbi administrative, decentralizare) e moștenirea 2018 în România Mare.
        Civilizația urbană de atunci (1918 Sibiu, Timișoara, etc) și de azi, „Vă vedem-Sibiu“ în raport cu „tradiția strămoșeacă balcanică“, azi la centenar teleormanizarea tării, rămâne un contrast izbitor. Soluția „civilizația urbană“ preia răspunderea și administrarea țării are șanse de realizare 2019/2020? Nu mai rămâne mult timp. Candidații care sunt de ales….

        Nu sunt alții? Aștias oamenii cu ăștia defilam?
        Problema partidelor și a membrilor de partid în democratțe rămâne o problemă în est si în vest. Nici in vest Parteigenossen nu sunt la nivelul dorit.
        In est, în România „originea sănătoasă“, selecția negativă 1939-1989 a dăunat enorm de mult. Mittelklasse, acei antreprenori români care ar putea forma azi o contraputere nu s-a reinoit după eliberarea 1989, în 29 de ani de democrație „originală“. Exterminarea naționalcomunistă a burgheziei, a antreprenorilor, a juristilor, a medicilor, e o moștenire ingrozitoare. Cehia, Slovacia (milioane automobile pe an) au privilegiul drumurilor scurte la cumpărători, au azi un nivel de salarizare mult mai mare.
        Cum se ajunge la salarizare mai bună în învățământ, cercetare, sănătate? Fără raspunsuri credibile absentarea la alegeri al tinerilor rămâne un handicap enorm.
        Sectorul public rămâne și într-o economie capitalistă prosperă o bază a societații civice. 1989 nu s-au schimbat locuitorii țării. Au „plecat“ 3- 5 milioane care au preluat răspunderea pentru jobs, pentru propria soartă în propriile mâini. Vor reveni ca antreprenori?
        Cum se poate câștiga încrederea locuitorilor între ei?
        Cum se poate câștiga încrederea locuitorilor în serviciile publice?
        Cum se poate câștiga încrederea locuitorilor în statul de drept?
        Cum se poate câștiga încrederea locuitorilor în partidele politice?

        Sunt multe de rezolvat și a rămas puțin timp.
        Alegerile 2019/2020…. Majoritatea e singura metodă democratică în est și în vest…
        Eu cu cine votez… I. L.C.

  22. Nu înțeleg de ce opoziția nu construiește o platformă comună despre statul de drept, în care să fie expuse 3 puncte: 1. ce înseamnă statul de drept, 2. care sunt slăbiciunile statului de drept și 3. ce măsuri ar trebui luate astfel încât statul de drept să nu fie confiscat de orice partid sau coaliție ajunsă la putere.
    De fapt știu de ce: orgoliile mult prea mari în rândul oamenilor politici din opoziție și inexistența unor personalități care să coaguleze toată opoziția. Astfel de personalități cred că există dar nu s-au implicat activ în politică (exemplul cel mai bun e chiar autorul acestui articol). Și această platformă odată construită, pe înțelesul tuturor, nu la nivel academic, ar trebui mediatizată cât mai mult ca să ajungă și la votanții PSD și la cei absenți de la ultima votare. Iar toată opoziția să susțină și să fie soldară cu toate ideile din platformă.
    Ne războim între noi de la înveputul lui 2018, chiar anul centenarului unirii, când normal ar fi fost să fim uniți. Din păcate nu a apărut niciun om politic care să acționeze consecvent pentru unire. Majoritatea lor alimentează divizarea, ura, disprețul și războiul româno-român. Nici măcar președintele care ar trebui să personifice unitatea noastră, nu a lucrat consecvent pentru acest inalt deziderat. Eu, unul l-am votat, însă la viitoarele alegeri prezidențiale voi pune ștampila pe cel care se apropie cel mai mult de dezideratul amintit mai sus.Azi țara e divizată, unii trag hăis și alții cea, așa că (!)”căruța” noastră rămâne împotmolită. Am avea nevoie acum de oameni care să unească, nu să ne divizeze și mai abitir. Nu Dragnea e principala noastră problemă, ci lipsa acelei personalități care să ne unească, care să oprească razboiul româno-român. Căci dacă pică Dragnea tot n-am scăpat, vine altul de la PSD cu idei și mai dure.

  23. RUPTURA ÎNTRE GENERAŢII – IMPLICARE SOCIALĂ. SOLIDARITATE, ARMONIE, RESPECT
    Suntem îndeajuns de cinstiţi faţă de noi înşine şi responsabili social, pentru a ieşi în stradă acum şi a ne apăra drepturile în faţa fărădelegii ! Nepăsarea, pasivitatea, indiferenţa şi lenea noastră socială au încurajat şi ne fac complici cu hoţiile şi atacurile politicienilor corupţi împotriva Justiţiei !
    Astăzi 4 iulie 2018 este ziua ruşinii naţionale, în care statul fărădelegii plănuit de Dragnea s-a instituit în România, iar statul autoritar începe să prindă viaţă pe zi ce trece.
    Cum este posibil ca parlamentarii unui stat democrat să voteze legi care împiedică şi obstrucţionează grav cercetările penale şi aplicarea dreaptă a legii împotriva infractorilor?

    Codul penal, Codul de Procedură Penală şi legile Justiţiei adoptate în forma actuală, protejează în mod inadmisibil infractorii, aduc uriaşe prejudicii materiale statului şi implicit fiecăruia dintre noi şi ne îndepărtează de valorile morale naţionale şi europene. Integritatea şi siguranţa fiecăruia dintre noi şi a fiecărei familii este grav ameninţată şi pusă în pericol.

    În ce fe de societate vrem să trăim ? Care sunt valorile noastre morale pe care le apărăm, pentru a le transmite copiilor noştri ?

    Conflictul actual dintre generaţii, dintre oamenii cu o mentalitate autonomă/independentă şi oamenii conservatori, cu o mentalitate colectivistă, poate fi rezolvat numai prin ÎNŢELEGERE ŞI RESPECT RECIPROC. Ambele generaţii de oameni au adevărul şi dreptatea lor, ambele comunităţi trebuie respectate în egală măsură. Autonomii/independenţii luptă pentru virtuţi şi valori morale în viaţa socială şi pentru politicieni cinstiţi şi responsabili, iar conservatorii/colectiviştii luptă pentru supravieţuire şi pentru o viaţă materială decentă.
    Şi unii şi alţii au dreptate, nevoile spirituale şi morale sunt la fel de importante ca şi nevoile materiale de supravieţuire. Nu este nicio contradicţie între ele.
    Aşa cum omul are nevoie de hrană, locuinţă, căldură pentru a exista şi a supravieţui, omul are nevoie şi de virtuţi şi de valori morale pentru a se defini ca OM. Nu poţi trăi într-o locuinţă furată, cu o hrană furată.
    Oamenii în vârstă au trăit mai multe obstacole, dezamăgiri sociale, eşecuri şi lovituri din partea statului comunist totalitar sau din partea unui stat democratic aflat în tranziţie, decât generaţiile mai tinere. Bolile, bătrăneţea şi apropierea de sfârşitul vieţii îi fac pe oamenii în vârstă mult mai temători, mai pesimişti şi mai nesiguri privind ziua de mâine. Siguranţa supravieţuirii cotidiene le este oferită de o pensie certă, palpabilă, în comparaţie cu nişte valori morale virtuale, care le-au fost încălcate o viaţă. Este de înţeles atitudinea persoanelor în vârstă, dar asta nu înseamnă să abandoneze virtuţile morale pentru care s-au zbătut să le apere o viaţă întreagă.
    AVEM CONDUCĂTORI CINSTIŢI ŞI RESPONSABILI CAPABILI SĂ ARMONIZEZE SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ? Noi toţi putem fi uniţi şi solidari pentru o schimbare în bine a întregii societăţi romăneşti ?
    Onestitatea, respectarea legilor, respectul interpersonal, lucrul bine făcut, conştiinciozitatea, devotamentul sunt norme de valori în orice societate civilizată.
    Este firesc şi normal să le cerem politicienilor prin orice mijloc PAŞNIC de manifestare a democraţiei, să nu-şi facă legi pentru hoţie, să fie cinstiţi şi responsabili. Întotdeauna protestele şi mişcările sociale nonviolente au învins acţiunile nedemocratice, de încălcare a drepturilor sau acţiunile de forţă a statului autoritar.
    Suntem în stare să ne purtăm unii faţă de ceilalţi cu respect şi să acţionăm pe plan social cu responsabilitate ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro