vineri, octombrie 22, 2021

Ce înseamnă să fii un om serios

“Toată viaţa mea am fost un om serios”, ne-a spus domnul Iohannis. Dar ce înseamnă asta?

Om serios înseamnă om cu judecată care vrea să fie de folos semenilor săi.

Judecata este meta-analiză a gândurilor propriului eu. Ea nu poate fi făcută din fluxul gândirii, al trăirii mai general, ci doar prin ridicarea pe o treaptă reflexivă, în care ne raportăm la gândurile aparent proprii ca la ale altuia și discernem pe cele rele (care duc la fapte rele) de cele bune (care duc la fapte bune) sau de cele neutre (descripţii obiective, neancorate într-un scop, într-un interes).

Analiza este nu doar logică, ci și asociativă, prin cunoașterea mediului de gânduri care vor însoți ulterior gândul inițial. Judecata la este un soi de silogism moral cuplat cu o cauzalitate psihologică în legătură cu o posibila făptuire naturală, nu cu una speculativă, ideală, cum ar trebui să fac, ci cum voi face aşa cum mă cunosc şi cunosc pe alţii.

Judecata este în măsură să anticipeze traiectoria sufletului în spațiul său de stare și creșterea riscului făptuirii exterioare a ceva ce e rău. Sau cum zice Nil Ascetul: “Căci cel ce poate înțelege cursa plănuită de gândurile viclene de la răsărirea lor, trecând peste începuturi (căci acestea se prefac la intrare că sunt cuvioase, uneltind să ajungă la țintă), va vădi din compararea sfârșiturilor (cozilor) întreolaltă ticăloșia gândurilor. Aceasta înseamnă că, legând coadă de coadă, pune între ele, ca o făclie, judecata care le dă pe față.”

Expertiza specifică omului judecat (convergentă cu noțiunea de înţelepciune) include rațiunea în sens restrâns (gândirea logică) aplicată unui experiențe vaste de viață. Cauzalitatea sufletească nu este reconstruibilă raționalist, simplu teoretizabilă, și cu atât mai puțin făptuirea bună. Ea nu poate fi dedusă rapid şi eficient din niște premize discursive, este inaccesibilă omului doar inteligent, nu şi experimentat. Judecata ca activitate raţională logică a omului tânăr este fundamental viciată prin absența experienței, raportarea la o autoritate externă cu experiență de viață și dovedit morală prin fapte la data raportării fiind esențială pentru un comportament moral adecvat al persoanei tinere.

În acest mod tradiţional de a te orienta în viaţă este esenţial să ai acces la un om experimentat, care vorbește nu din cărți despre virtute și modul de dobândire a ei, ci din propria experiență. Complementar, este devastator să ai ca model un om experimentat doar în a face rău, nu şi în a face bine.

Acestui mod tradiţional de orientare  îi este opus de câteva secole proiectul raționalist al vieții bune. Ţi se propune ca bun ghid în educaţie un tânăr intelectual cu caracter bun din naştere și specializat în teorii etice, un profesionist al eticii care are şi un comportament moral în viața de zi cu zi pentru că așa este el, care nu a cunoscut şi învins gândurile rele. Dar este preferabil să ai ca sfătuitor un om experimentat neprofesionist care a trecut de la rău la bine, care cunoaște vicleșugurile gândurilor și le-a învins. Sau cum zice vorba populară, cine nu are bătrâni buni, să-şi cumpere.

De câteva decenii avem și tentative netradiţionale de cuplare a unui raționalism decent, auto-limitativ, cu valoarea tradiției, în numele faptului că tradiţia ar fi rezultatul unei evoluţii culturale care exprimă acumularea unor valori folositoare în timp, pe care nu e înţelept să le distrugem deoarece nici nu ştim prea bine în mod explicit la ce folosesc societăţii, ele nu au fost alese de fiecare persoană în parte, ci prin creşterea forţei grupului ca întreg. Deocamdată aceste tenative nu au avut vreun succes pe scară largă, pentru că reclamă cel mai mare efort cognitiv și solicită simultan de la persoana care le asumă opțiuni valorice aparent incompatibile: atât libertatea, cât și respectarea tradiţiilor.

Dar dincolo de faptul că sunt mai mult sau mai puţin solicitante pentru minte, insuccesul practic al modurilor moderne de orientare în viaţă, al raţionalismului strict şi al celui cuplat evolutiv la tradiţii, apare când cei care le practică nu au înțeles că atât libertatea cât și respectarea tradiţiilor nu sunt valori în sin, ci sunt subsumate celei de a fi de folos semenilor tăi. Judecata de orice fel aduce vreun folos durabil celui care o practică doar dacă este făcută pe un fond de dorinţă de a face bine celorlalţi (în politică de a fi un slujitor al interesului public).

Ambii candidaţi la alegerile prezidenţiale au avut o abordare raţionalistă şi s-au prezentat ca fiind cuplaţi la valorile tradiţionale. Ambii au avut judecată în sens restrâns, dar unul a fost ghidat mai ales de modele hârşite în rele, iar altul de modele bune. Unul a fost capabil să îşi ceară public scuze pentru ceva, altul a fost crud, nu şi-a cerut. Unul putea fi ocazional mârlan, altul nu. Aceasta a fost o prima diferenţă între ei din perspectiva seriozităţii. A doua diferenţă, cea decisivă, a venit din faptul că nu amândoi au dovedit prin fapte că vor fi de folos semenilor lor. Ba chiar a fost evidentă la unul disponibilitatea de a provoca suferinţă semenilor, de a-i umili, de a folosi inteligenţa pentru a face răul. Lipsa de experienţă şi relele modele au fost un dezavantaj pentru cel care nu a câştigat. În condiţii de inteligenţă egală a fost un avantaj buna creştere şi a fost decisivă disponibilitatea de a nu provoca suferinţă.

Un om serios a fost susţinut să candideze, prin succesul lui avem un model bun cu vizibilitate maximă şi majoritatea cetăţenilor vrea să trăiască în acelaşi fel.

Ne-am maturizat.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Unul dintre candidați reflecta gândul prost, zic eu, că, orice am face, mai avem o șansă, că totul este reversibili, că în fine, e reconfortant să știi că mai e câte ceva de aranjat (cârpit) pe ici pe colo. Abuzul se pedepsește, atenționează o reclamă „poliglotă” feroviară cu care au crescut mulți dintre cei care au votat acum. Majoritatea a impus ideea că viața asta trece și nu crede că are timp de cârpeli. Minoritatea va trece, probabil, prin faza nefacerii a nimic, pentru a nu face nici cârpeli. Așa că iar ajungem la educație, ca fiecare să conștientizeze că nu e de îngropat talantul, și nici de pus pe masa oricui..

    • Mulţumesc mult pentru comentariu.

      N-am nici un merit, glosez în jurul unor citate filocalice sau patristice. Textul ăsta e scris acum vreo doi ani şi jumătate pornind de la un citat din Nil Ascetul, doar l-am adaptat situaţiei la zi şi am schimbat niţel vocabularul, ca să fie îngurgitabil pe contributors:

      http://virgiliordache.blogspot.ro/2012/02/rolul-judecatii-la-nil-ascetul.html

      Dacă vă faceţi timp puţin pentru volumele din filocalie fie şi în cheie pshologică veţi avea doar de câştigat.

      Ca să vedeţi cam pe unde mă aflam acum vreo 14 ani, nişte studenţi m-au oprit odată la în faţă la Drept şi mi-au pus microfonul în faţă întrebându-mă:

      – Vă spune ceva cuvântul filocalie ?

      Fireşte mă consideram prea inteligent să nu răspund, şi am zis :

      – Da, sigur, cred că e vorba de ceva legat de calofilie, etc

      Zâmbeau şi pe moment nu am înţeles de ce.

      gânduri bune,

  2. Din pacate competiile electorale, chiar si in tarile cu o lunga traditie democratica, sunt adesea castigate nu de candidatul cel mai serios ci de cel ce joaca cel mai bine acest rol. Cand talentul actoricesc lipseste, seriozitatea autentica ajuta enorm l-a ajutat si pe Iohannis care e tufa la actorie.

    Ponta are o anume smecherie pe scena insa vrea sa joace si drama si comedie in acelasi timp. Vrea sa fie si personajul serios impunator si comentatorul ironic, acid crede el. Nu poti sa joci rolul de om serios cand mustacesti tot timpul indiferent de subiect. Vorba lui Plesu, e ca un personaj de desen animat care cade intr-o prapastie se ridica si rade.

    Din nefericire pt el, Ponta a primit recent niste lectii de actorie stupide: a venit cu maldare de hartii si cifre sa ne spuna ca un om serios cat de bine o ducem, a tot recitat placa cu regimul Basescu cand lumea cumparase bilete la o alta piesa, iar ca pumnal pt lovitura de gratie a adus o biblie si un vechi citat unionist. „Genialii” regizori americani sau romani din spatele lui Ponta au inserat un actor de Caragiale intr-o piesa de Durrenmatt.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

Relaţii comerciale stabilite pentru fabricarea de tractoare la I.A.R. Braşov, sub licenţă germană, în perioada 1945-1950

Fanteziile şi frenezia cu care activiştii ecologişti din zilele noastre îşi promovează ideile utopice la nivelul conducerii Uniunii Europene au trei elemente...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.