joi, martie 28, 2024

Ce Kafka, ce Beckett!? Niște amatori lipsiți de imaginație!! Esența absurdului se află în administrația românească

Stupizenia și imbecilitatea administrativă nu poate fi cuprinsă de mintea unui om normal. Cui dracului îi pasă care e data la care am pus în funcțiune un laptop achiziționat? Și de ce trebuie sa înregistrez idioțenia asta? L-am luat din magazin și am apăsat pe buton: ON/OFF. De ce trebuie sa fac o notă prin care să dau hârtia de la imprimanta spre folosire? O pun în debara și cine are nevoie sa tipărească ceva iși ia de acolo! Noi suntem o organizatie de șapte persone, n-avem nevoie să alocăm hârtie și tonere diferitelor departamente. Dacă iau un banner de 150 de lei trebuie sa fac o nota de comandă și un proces de predare-primire. Cât de imbecil și nepăsător să fii să impui în stânga și în dreapta astfel astfel de proceduri, indiferent de mărimea, tipul, structura organizației?

Sisyphus

Uite, acum vor ștampilă de la proprietara – persoană fizică – care mi-a închiriat imobilul și dânsa nu are. Nu e obligată de nicio lege și nu are. A declarat contractul, plătește taxe, etc., n-are ștampilă. Atunci e nasol pentru mine. Pentru imprimantă am toată documentația de atribuire a contractului, am contractul, am factura, am ordin de plată ștampilat de bancă, am garanția produsului, am proces verbal de predare-primire dar vai, fatalitate, n-am primit declarația de conformitate. Imprimanta imprimează, își face treaba. Dar e nasol, s-ar putea să nu-mi valideze acestă cheltuială și să râmân cu buza umflată.

Am mai cumpărat o nimișcuță de 80 de lei și n-am notă de comandă!!! Nasol! Trecem prin fața magazinului și dacă i-aș fi zis că îi dau comanda în scris și i-aș fi cerut o ofertă ștampilată s-ar fi uitat strâmb la mine și m-ar fi trimis la plimbare.

Toate inepțiile astea multiplicate cu numărul de operațiuni din cadrul diferitelor activități se transformă în costuri uriașe, enorm de mult timp pierdut și o calitate scăzută efectivă a proiectelor implementate. Frustrarea este uriașă și este legată de convingerea și evidența faptului că toate rahaturile astea administrative birocratice sunt complet inutile.

Relația mea cu administratorii fondurilor structurale se reduce la birocrație excesivă, abuzivă, intruzivă și ineptă, cu supraintepretarea legislației, cu arbitrariul impus de pe poziții de forță. Toată frustrarea se transformă în tensiune cu interfața umana a acestei birocrații cretinoide. La celalat capăt alt telefonului e o persoană care “n-are nicio vină”. E un mic roboțel într-un angrenaj enorm, care, pentru a-și justifica deciziile, trebuie să se acopere de hârtii. Cică hârtiile te legă, hârtiile te dezleagă. Nu mă refer aici la proceduri de achiziții pe care le înțeleg ci la o serie lungă de hârtii auxiliare pe care le cer după cum au chef.

Întrebarea este până unde mă las, până unde ne lăsăm călcați în picioare? Fac ceva împotriva acestor inepții și abuzuri sau mă conformez ca să nu-i supăr și să nu-mi facă alte șicane, ”să nu mă pun rău cu ei”, să îmi  văd eu banii și gata…

Cei mai mulți dintre noi au ales a doua varinată, au ales să nu riște pe banii lor. Și au avut de suferit. Acum se jură că nu vor să mai audă de fonduri structurale. Firmele au intrat in faliment, administațiile în incapacitate de plată, ONG-urile s-au închis. Nici eu nu vreau să mai aud de ele.

Nimeni nu mă întrebă de calitatea produselor și serviciilor proiectului, nimeni nu mă întrabă de impact, nimeni nu mă întreabă de obiectivele reale ale proiectului și de ce încerc să fac. Ei vor hârtii. Eu n-am scris proiectul ăsta pentru bani și nici pentru a face hârtii. Bani pot face din consultanță, mult mai mulți și mai ușor. Eu l-am scris pentru a face cercetare și a fundamenta câteva opțiuni de politici publice. De exemplu cât ne costă în România și care pot fi efectele Directivei 24 cu drepturile transfrontaliere ale pacienților. Care e cea mai bună abordare pentru transpunere? Vrem să ajutăm Ministerul Sănătații pentru a lua deciziile cele mai bune. Trebuie sa culegem date, să analizăm cu alții fac stfel de transpuneri în legislațiile țărilor lor. E, ca asta mai am încă cinci teme de cercetare, la fel de importante. Pentru asta am scris proiectul! Nu pentru hârtii redundante, nu că să mă trateze ca pe un recidivist, pentru că nu am în ce recidiva.

Ce Kafka, ce Beckett!? Niște amatori lipsiți de imaginație!! Esența absurdului se află în administrația românească iar chintesența în autoritățile de management ale fondurilor structurale!

Mesajul meu pentru ei este următorul: pe viitor ”să faceți absorție” și să implementați proiecte voi cu voi și între voi mă deștepților!

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Cred ca e limpede pentru oricine ca o birocratie simplificata e un pericol de moarte pentru administratie. S-ar invata tot felul de neaveniti sa ia bani pe proiecte seriose si printre ele proiectele gandite doar sa sifoneze bani ar incepe sa sara in ochi.

  2. De ce va mira, domnule Ciucu? Am fost PM la cateva proiecte de implementare a unor sisteme informatice integrate si n-a lipsit mult sa fiu linsat de functionarii care-si vedeau amenintate posturile.

    Cat despre ultima urare, sunt si nu sunt de acord… nu de alta dar chiar daca le vor implementa intre ei o vor face (macar partial) tot pe banii nostri!

  3. Cum ca ar fi amatori, da de unde! Sunt niste lingai si oportunisti profesionisti 99%, unu nu si-ar pune mintea si reputatia la contributie, toti sunt niste soldatei de cariera care executa ordine venit tocmai de la minister sau proceduri fara sens mostenite de la colegi decedati. Cam asta e, dar ce putem astepta de la ei? sunt o reflectie a unei parti bine stabilite a societatii in care traim…

  4. Sincer, nu prea sunt de acord cu autorul. Situatia e aceeasi peste tot: daca vrei banii cuiva, trebuie sa accepti regulile respectivului. Simplu si nenegociabil. Birocratia are regulile ei, daca vrei banii ei trebuie sa-i accepti regulile.
    Din experienta mea, 75% din energia unui astfel de proiect se consuma pe hartii, de-abia restul pe treaba efectiva. Daca nu esti constient inainte de a depune proiectul de lucrul asta, esti amator, nu profesionist.
    Si inca o idee. Banii birocratiei se dau NUMAI pe proiecte inutile. Pentru orice alte idei valoaroase se obtin bani privati. De-abia privatii vor fi interesati de calitate, si nu-i intereseaza hartiile (de fapt au si ei birocratia lor, dar mai mica).
    M-as risca sa adaug: marea idee de reformare a Ministerului Sanatatii si altele la fel: absolut inutile. Nu fara valoare, inutile. Ideea ar putea fi valoroasa dar presupun ca nu se muleaza pe birocratia si situatia existenta in ministerul cu pricina, deci nu va fi aplicata, deci inutila. Rezulta o componenta sociala a proiectelor cu pricina (de obicei este, dam un ban sa nu moara si astia de foame, poate la un moment dat iese ceva utilizabil), si la componenta sociala produsul finit e hartia, nu conteaza ce realizezi efectiv.
    Punctul de vedere final: esential e ca cel care propune proiectul sa fie dinainte constient de lucrurile astea, sa aiba grija ca produsul finit (hartia) sa fie in regula, si, dependent de calitatea individuala a respectivului, sa foloseasca sau nu prilejul/fondurile si sa rezolve o problema reala si utilizabila.

    • Nu este asa. Banii respectivi nu sunt banii unui finanțator privat, sunt bani publici ce trebuie folositi in scopuri publice. De aceea cred, ca eficienta – raportul dintre intrari și iesiri – este important. Ma indoiesc de eficienta proiectelor dumneavostra daca acestea presupun 75% din efort intocmirea de hartii.

      Mai mult, cred ca avem dreptul de a contribui la stabilirea regulilor cu birocratia.

      Cea de-a doua parte a comentariului dvs. nu prea conteaza… E caduc sa spun ca o directiva a UE nu este o idee a Ministerului Sanatatii. E superfluă ideea ca imensa majoritatea a politicilor publice se bani publici iar donatorii privati nu mai finanteaza asa ceva in statete din UE.

      Si credeti-ma. Am lucrat cu birocatiile mai multor state și cu finantatori diversi publice si privati dar nimeni nu este atat de absurd precum administratia romaneasca.

      • E adevarat ca administratia romaneasca e mai absurda, dar si asta e perfect logic. Orice proiect european vine cu birocratia europeana la pachet. Daca administratia romaneasca ar adopta-o strict pe aceea ar pierde din influenta, nimeni nu i-ar mai baga in seama, i-ar lua in considerare doar pe cei de la sursa europeana. Chiar va asteptati sa directioneze sume mari de bani fara sa profite si ei intr-un fel? Vor prefera bineinteles directionare+conditionare suplimentara, macar un „sarumana domnu’ director” sa primeasca si ei. E natura umana.

        :) Eficienta proiectelor la care am lucrat eu a fost maxima. E de ajuns matematica elementara: ai nevoie de o echipa de x oameni ca sa indeplinesti sarcina propusa, mai angajezi inca de doua-trei ori pe atat ca sa faca hartiile. Costurile cu forta de munca se dubleaza maxim, pentru hartii nu e nevoie de oameni valorosi, e suficient „micul chinez”.

        Idealismul nu prea rezista in fata birocratiei, daca nu poti sa schimbi sistemul ….

        • Societate de cacat. Tot ne facem ca nu stim cine-i de vina de atragerea fondurilor europene. Domle responsabilii ar trebui judecati de inalta tradare impreuna cu politicienii care creaza cadrul legal in romania. Si eu ma numar printre cei care da, se asteapta ca mizerile astea de finte umane sa-si faca treaba si sa ajute tara si mai ales omul de langa si sa nu se comporte ca niste animale de prada crescute si incurajate sa faca rau.

    • Din păcate:

      1. Sunt bani Europeni, din impozite, dați pentru dezvoltarea României, nu pentru hârțoage, nu pentru femeile rrome antreprenoare și nu pentru telegondole și domenii schiabile. Pe de altă parte ,Uniunea Europeană în marea ei nimicnicie și-a închipuit că România va putea să-și gestioneze în mod inteligent și cu bun simț fondurile.
      2. Intenția celor 3 ”guvernări” succesive, PD-Liste, pentru POSDRU a fost ca banii pe care nu-i puteau fura direct- vezi afacerea nevestei dlui. Botiș- să-i dea prietenilor baroni locali sau /și rromi pe ochi frumoși și Bercea Mondialul- vezi câte proiecte absolut aiuristice au ”câștigat” firme de apartament din Giurgiu,Aven Amenza și alte firme totalmente ignorabile în mod normal- sau să nu-i dea de loc.
      3. Dacă, din întâmplare, persoane sau firme oneste câștigau astfel de proiecte se făcea absolut tot ca să nu primească banii.
      4. Dacă actele erau în ordine atunci se trecea la strategia ”nu știu nimic”. A trebuit să inventez un simpozion cu participarea ministrului bavarez al culturii și să mă duc cu respectiva minciună la ultima șefă boccie peste POSDRU ca să obțin o prefinanțare- în luna Septembrie 2011- pentru un proiect semnat în luna februarie 2011- și care în jurul datei când am obținut prefinanțarea avea deja prima fază de predare. Inteligențele PD-Liste de la POSDRU (nu exista nici un funcționar specializat care să fi avut măcar vreo vagă idee despre managementul proiectelor !) se așteptau probabil ca toți cei implicați să muncească voluntar pentru momentul când vor da ei banii- și evident să se bată cu cărămida în piept ce grijulii sunt ei cu gestiunea banului public. Asta în condițiile în care paraîndărătul pentru firmele de casă, așa-zișii consultanți era de 20% din valoarea proiectului.

    • Faina idee, banii birocratiei se dau numai pe priecte inutile.

      Nu numai inutile ci chiar daunatoare. Implementez un program care invata oamenii s afaca pine. salariul petru un brurtar este de 800 de lei pe piata. Eu in cadrul programului platesc pe cei care sunt formatori pentru cei care invata sa faca paine cu 2000 de lei. Ia ghiciti ce vor face cei care fac paine? Vor vrea sa fie formatori de cursuri de facut paine, nu sa faca paine. Adica va exista o presiune in sus asupra salariilor pe piata celor care presteaza munca de facut paine. Ceea ce inseamna ca unii vor inchide fabrica de paine ca sa se faca formatori, iar altii care raman pe piata vor produce paine mai scump.
      Desigur reglajul economic e mult mai complex, dar efectul pervers economic e unul clar, oamenii vor tinde sa devina consumatori de programe europene decat producatori de valoare reala. De aici distorsiuni grave pe piata reala de bunuri si servicii.

      • @ fefe:
        Asta cu distorsionarea pietei muncii e o perla, amice. Un post de formator e unul temporar, apoi insasi oportunititatile de angajare sunt in realitate putine si e inghesuiala mare. Nu orice gigel poate sa fie formator si oricat de incostienti ar fi unii beneficiari nu fac formare cu orice gigel care ar vrea sa fie formator, ca ar castiga mai bine decat un brutar.
        Si lucrurile pot continua cu orice vrei matale.
        Apoi aia cu daunarea e de toata minunea. Pana si cu o carte poti omori un om daca ii dai una buna la tampla, ca sa nu mai vorbim de cutzite si sataruri, niste banale unelte de macelarie. Programele europene in general pot sa fie o risipa sau o treaba buna, important e pe ce si cu cine se cheltuie banii. Din punctul asta de vedere nu e nici o diferenta intr 1 program POSDRU, o autostrada care crapa la 3 ani de la constructie sau un un utilaj cumparat fara noima si l suprapret.
        //

  5. Ar fi extrem de multe de povestit- dar originea răului își are sursa în modul în care a fost angajat personalul de la POS-uri, începând cu șeful- despre care s-a afirmat în mod răspicat că e pus politic. Așa s-a ajuns ca niște catastrofe- care n-ar fi fost angajate în altă parte nici măcar la prăjit de mici- să conducă POSDRU în perioada 2010-2012- pe motiv că ”avem încredere în ei că sunt de-ai noștri”. Asta după ce Boc și-a demis corpul de consilieri pentru că ”nu știu dacă sunt loiali”. Ei, oamenii noștri, Zevedei și compania, n-aveau absolut nici un fel de apetență constructivă pentru POSDRU- de-aici și lipsa totală de transparență și erorile monumenttale în evaluare (dau doar un exemplu- un institut al Academiei a fost considerat ”întreprindere” într-un proiect, conform chiar definițiilor POSDRU și în alt proiect a fost eliminat tocmai pentru că nu s-a considerat că îndeplinește criteriile de ”întreprindere”.). Pentru că nu aveau nici un fel de interes, șefii POSDRU au născocit cele mai absurde reguli -în condițiile în care onor Bocul dobitoc a dat acces liber la managementul extern al proiectelor- și s-au acoperit de hârtii până ce au ajuns să semene cu urșii albi. Sistemul creat aiurea prevedea că POS-ul aprobă finanțările- de exemplu- dar pentru a se primi bani exista o altă structură la Ministerul de Finanțe care evident că nu era corelată cu POSDRU.

  6. ” pe viitor [….] implementați proiecte voi cu voi și între voi mă deștepților”

    Pai aia e si ideea …n-am eu de ce sa-ti dau tie? Sa-ti moara capra, bai. Si apoi ce te bagi peste MS? Nicolaescu stie mai bine … si oricum o sa ia deciziile fara sa se uite la cei ce stiu ceva despre subiect …

    http://dilbert.com/strips/comic/2011-09-09/

  7. nici nu stiti ce pregateste Autoritatea de Audit, aflata in prezent in misiune la OI-uri, pentru beneficiarii posdru in continuare…

  8. Solutia pare a fi de a accesa bani europeni doar pentru proiecte si achizitii mari. Cum ar fi o linie tehnologica de 2mil euro. O singura achizitie cu hartiile aferente, iar asa raportul bani primiti/timp pierdut e maxim.

    • Ati facut vreodata vre-un proiect? Ati auzit vreodata proiecte care sa fie „vreau sa cumpar asta”?

      Spoiler: „trebuie sa cumpar asta” + „pentru ca vreau sa fac asta”. La „vreau sa fac asta” incepe agitatia.

      • Eu am intalnit destule proiecte de tipul „eu vreau asta”, la care aveam obiceiul sa raspund „spuneti ce vreti sa faceti si va spun eu dupa aceea ce trebuie sa vreti”.
        Bine, asta pana cand au reactionat „baietii veseli” din departamentul de vanzari, care mi-au explicat ca daca potentialul client (institutie de stat, desigur) vrea monitoare HD de 27″ si DVD-playere pe servere e clar ca au nevoie de ele ;)

    • O asemenea abordare nu ar fi corecta pentru IMMuri. In perioada 1999-2001 au fost programe PHARE pentru IMM-uri care acordau sume de pana la 60.000 de euro. Am elaborat si implementat vreo 20 de proiecte in trei ani. Firmele respective s-au dezvoltat si sunt viabile si acum. IMMurile nu ar putea accesa sume atat de mari pentru ca nu le-ar finanta nici o banca pana la recuperarea banilor de la UE. Acele programe pentru IMMuri erau mai inteligent proiectate. Firma primea 80% din suma solicitata la semnarea contractului de finantare, iar ceilalti 20% dupa raportul final. Poate ar trebui gandit un astfel de program pentru IMM-uri. Tot o masura inteligenta in acele programe pentru IMM-uri era TVA zero. Adica achizitia din bani europeni primea un certificat de TVA ZERO de la DGFP. Se pare ca nu am invatat nimic din experienta de atunci. Ma intreb daca ideea de a merge pe decontarea unei achizitii a fost a noastra sau a Comisiei.

  9. In urma cu cca. 10 ani am trimis o scrisoare la Guvern – dupa ce facusem absolut toate demersurile legale intr-un proiect cu finantare europeana, cu beneficiar Administratia locala si pe post de consultant amaratul – si imi incheiam epistola cu zicerea ca „am impresia ca sunt intr-un roman de Kafka!”. Am avut succes cu ea – am fost intrebat de sanatate chiar de catre Guvern, dar raspunsul a fost, precum cred ca va asteptati, nu se poate rezolva, va rog continuati tot asa…Kafka – pana la sfarsit …

    Hai ca am mai evoluat de atunci – personal am ajuns la Ionesco, ca este mai aproape de neamul nostru– ca si origini -, sa ne traiasca opera domniei sale, si nu ma mira absurdul situatiilor intalnite demne si demente de un teatru bun!

    Sper sa nu ne nevrozam de tot ca natie, caci nu este zi in care guvernul sa nu mai plesneasca cate una, uneori reuseste si mai multe intr-o singura zi, de ma intreb ce se intampla cu muschiul gandirii la unii – multa sanatate le doresc, cu sanatate prin relaxare, caci odata si odata vine si FMI-ul/UE!

    Gunoiul ascuns sub pres, odata si odata explodeaza si raneste exact pe cei aflati cu mainile pe manete! Pericoloso, Signor Ponta, capisci?

    P.S. Unde se pune ca urmeaza si evaluari post pe proiecte – aici incep sa rad cu lacrimi de taraseniile nascute…

  10. Numai atat?
    Pai sa decontezi salarii ai nevoie de Time shit, pontaj, stat de plata, raport de activitate, ordine de plata.
    Am implementat un proiect finantat direct de la Bruxelles. pentru salarii am dat Time shituri, iar pentru cheltuieli administrative o nota explicativa. Nimeni nu mi-a cerut factura, bon de consum si alte tampenii.
    La achizitii alta prostie. Daca ai doua proiecte in implementare, nu ai voie sa faci achizitii directe de la aceasi firma .
    Hartogaraia depaseste mult nivelul de implementare. Daca ai hartii nu intereseaza pe nimeni daca rezultatele sunt reala, nimeni nu vine sa vada cum se implementeaza o activitate, nimeni nu este interesat de calitatea vreunei activitati. Ai hartii? Este OK! De fapt pierzi atata timp si energie cu hartogaraia, ca nu-ti mai ramane timp si energie pentru activitati de calitate. Lucrez de 16 ani in proiecte finantate din programe UE, dar ce se intampla in progeramele structurale este de domeniul NEBUNIEI. De ce au facut procedurile astea? Am ajuns la concluzia ca din prostie, din enfaza sa arate cine este seful, din dorinta de a fi util la ceva si a avea un loc de munca, din cauza ca multi din cei care au lucrat prin ministere si autoritati de management si-au facut firme de consultanta si au crat adevarate retele de coruptie cu fosti colegi.
    Pana si Comisia mixta romanao -sarba au reusit in nebunia ei sa maltrateze procedurile de achizitie din PRAG. In PRAG pana la 2500 euro /unitate este nevoie de factura si document de plata. Comisia a zis – BA! Si faci dosar de achizitie si pentru 300 de euro. Cam 20 de pagini minim un dosar, intr-un exemplar., dar le trimiti la trei firme, mai faci copii pentru dosar si raportari (in total cam vreo 150 pagini in limba engleza pentru sume sub 2500 euro).Inca ceva – chiar daca e single tenfdder, trebuie sa dovedesti ca ai trimis cerere de oferta la trei firme. Niste nebunii pur si simplu, iar ministerul imi raspunde ca asa a hotarat Comisia mixta, de parca Comisia aia ar fi fost alcatuita din extraterestri si partea romana nu ar fi fost reprezentata de oameni din minister.

  11. Domnule Ciucu, scrieţi lucruri pe care le ştie toată lumea, dar nu le spune nimeni, e mult mai chic să te vaiţi de „rata extrem de scăzută a absorbţiei fondurilor europene” decât să dai de pereţi cu nemernicii care toarnă cu sârg nisip în angrenaje – unii, din prostie, alţii, din reflexul ticălos de forţare a şpăgii, în fine, câţiva alţi rătăciţi, din pasiune cretină pentru birocraţie, hârtii, „ordine şi organizare”.

    În locul Dvs., aş posta acest articol pe unde pot şi de câte ori pot, chiar şi zilnic, până când l-ar şti pe dinafară până şi ultima femeie de serviciu din instituţiile româneşti! Şi aş interveni telefonic şi eu, şi colegii mei, la orice televiziune care toacă show-ul fondurilor europene şi vai-vai gradul inadmisibil de mic de absorbţie! Dar chiar vorbesc serios!

    Ce pot să spun altceva?!

    • Domnule Chirovici, credeti ca toate aceste realitati nu se cunosc? Ba se cunosc foarte bine, dar daca aceasta birocratie ar fi eliminata, numarul birocratilor s-ar micsoar, rolul si importanta lor ar scadea, retelele de coruptie firme de consultanta (create de oameni plecati din ministere sau autoritati de management) si responsabili cu aprobarea proiectelor ar disparea. Cum credeti ca acesti functionari au macar o mica dorinta sa elimine maldarul de hartoage care le justifica existenta?

  12. Una mai misto : plec de multe ori în strainatate, de unde e musai sa aduc stampilat ordinul de deplasare (evident, o fituica pretiparita în româneste completata de mâna cu numele meu), nu conteaza ca factura de la hotel si biletul de avion sunt emise pe numele meu….

    Ei, asta cum vi se pare?

    • Delegatie Londra: am rugat receptionera de la hotelul unde am avut rezervarea sa-mi stampileze si semneze ordinal de deplasare. La inceput nu a inteles despre ce e vorba, I-am spus ca asa sunt procedurile in Romania, a priceput, dar mi-a cerut permisiunea sa vorbeasca si cu superiorii ei. In sfarsit, mi-a dat delegatia semnata si stampilata. Cred ca, in unele situatii, suntem priviti in Europa ca niste …exotici!

      • Multi occidentali care au afaceri cu Romania mi-au spus ca au fost obligati sa „fabrice” stampile pentru a putea lucra cu Romania. Aceste stampile nu au nici o valoare juridica in tara lor, dar au valoare in Romania.

    • Mai nostim este cand insistati ca documentul sa contina „official signature and COMPANY STAMP”: riscati sa va raspunda partenerul strain ca firma sa nu produce timbre :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro