Ce s-a dat, ce s-a luat. Cazul TVR

Presupuneam deunăzi că mediile publice, SRTV și SRR, și-ar putea inversa vătafii politici: PNL să ia Radioul public iar PSD să ia TVR. Fie și numai predicatele uzuale – televiziunea, radioul ”se iau”și ”se dau”- arată disprețul cu care sunt tratate aceste instituții. Dar rocada nu s-a confirmat. Deși lacom să ia tot, PSD a cedat pentru o împăciuire temporară cu PNL. Asta nu schimbă cu nimic atitudinea mai-marilor politici față de mediile publice. Zgonea, președintele Camerei Deputaților, o exprima perfect acum câteva zile: ”Poate să o propună și pe bunica, nu-i nicio problemă. Acceptăm orice…” . Probabil că pe lista scurtă a PNL figura și bunica, nu avem de unde să știm. Mircea Toader, vechi lider PDL, se referea la TVR ca la ”televiziunea de stat”. Legea 41/1994, chiar proastă cum e, spune altfel, încă de la primul articol: ” Se înființează Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice autonome de interes național, independente editorial…”. De acest statut nu s-a ținut și nu se ține cont, geaba bate apa în piuă societatea civilă cu schimbarea legii, vezi apelul recent al ActiveWatch la responsabilitate. Președinții televiziunii și radioului public sunt scoși ca iepurașii din sac și aruncați înapoi, fără cerințe și analize de performanță, prin mecanismul perfid al numirii fără criterii și al respingerii Raportului anual. Adică prin gesturi pur politice. Un ”iepuraș” a fost Rareș Bogdan, acest ”gigel” propus de PNL să fie șef la TVR, fără alt atu decât numărul de gudurături pe lângă Antonescu. S-a pus singur în postura de a fi umilit în plen, a dat și o mostră de aroganță pentru un plus de penibil. Un portret excelent i-a făcut Răzvan Martin de la ActiveWatch, subliniind că performanțele recunoscute jurnaliștilor de grosul lumii politice este gudurătura. Situația nu e imputabilă doar politicienilor, ci mai cu seamă lumii jurnalistice dispuse să execute figurile impuse.

Un alt ditamai ”iepuroiul” care stătea zilele acestea pe la uși este Valentin Nicolau, vechi combatant PSD, trecut și pe la tata Voiculescu în calitate de vicepreședinte la Grivco, responsabil cu dezvoltarea Trustului Intact. A fost frustrant pentru vanitatea lui să intre pe ușa din dos în Consiliul de Administrație recent demis al TVR, ca ”reprezentant al salariaților”, printr-o forțare a legii, când fusese un dumnezeu ca președinte-director general în perioada 2002-2005. El a plecat după ancheta unei Comisii parlamentare care a stabilit management discreționar, contracte fără licitații, cheltuieli exorbitante pentru deplasări și protocol, lipsă de transparență în cheltuieli și achiziții publice, încălcarea obligației de a asigura pluralismul politic și social, libera exprimare a ideilor si opiniilor etc, iar în politica editorială, manipularea jurnalelor de știri și a talk-show-urilor, omisiune de știri, eliminarea informațiilor critice la adresa guvernului Adrian Năstase și a PSD și alte isprăvi, pe multe pagini. Iar acum, Stelian Tănase, cu un profil intelectual indiscutabil, dar definit politic ca un combatatnt pro-USL și conștient de obediențele pe care șeful TVR va trebui să le demonstreze, cum singur sublinia pe blogul său în 17 decembrie 2013: ”Cine va conduce TVR in 2014 va trebui să sprijine activ campaniile electorale ale USL la europarlamentarele din mai și prezidentialele din decembrie”.Și a mai înțeles un deziderat al USL: să fie liniște, cum s-a cerut și la ICR, la CNA, sau, mai recent, la instituția Avocatului Poporului. Să nu se audă nici musca! Deși vorbea în fața comisiilor reunite despre ”echidistanța” pe care o va asigura la alegeri, Stelian Tănase nu va putea fi director interimar, conform legii, mai mult de 6 luni. Dacă se respectă legea. Ce va găsi interimarul la TVR? Ce-a lăsat Săftoiu consiliul său de administrație: pe Pufulica și protocolul TVR3 cu Ministerul Agriculturii, un credit împovărător, o licitație de vreo 5 milioane de Euro pentru mașini de lux, găuri bugetare crescânde, o seamă de incompetenți proptiți politic în management, precum și o masă de salariați derutați și blazați. Și, în afara unei rele percepții publice și a decredibilizării, o audiență de plâns, care așază TVR la coada unor televiziuni inferioare. Analiza lui Stelian Tănase, când se plasa în afara careului, este pertinentă, mai ales că a simțit pe propria piele în 2004 cum funcționează ”mașina de tocat”, adică cenzura politică la TVR: ”Cei care lucrează acolo s-au obișnuit cu această situație si se lasă aserviți de guvern, parlament, președinție. Este un oportunism, o adaptare la mediu, care îi ajută să supraviețuiască în TVR. Efectul este o dramatică scădere a credibilității, și –ca efect- a audienței. La un buget de 150 mil. euro/anual, TVR face audiențe sub multe posturi private care au bugete si de 20 de ori mai mici. Originea acestei situații paradoxale este subordonarea TVR politicului”. Zice bine Stelian Tănase. Și ?

Articol aparut si in Revista 22

Articol aparut si in re